Guest Post: Ioana Ilie – Europa statelor unitare, in pericol?

Va recomand un text deosebit de interesant. Va rog sa aveti rabdare sa-l cititi in intregime:

„Europa se confruntă cu frământări dinamice mult mai sofisticate şi mai periculoase chiar decât criza imigranţilor extracomunitari şi a situaţiei economice precare. Pericolul fărâmiţării statelor unitare este una dintre cele mai grave provocări cu care se confruntă Bătrânul Continent. Curentul secesionist a transformat „pârâul” ideii, al tentaţiei într-un adevărat şuvoi. Logic, este de neînţeles de ce zonele, regiunile care doresc separarea nu realizează urmarea inevitabilă a secesiunii: declinul economic, instabilitatea, faptul că vor deveni o pradă uşoară pentru „un alt fel de integrare” – practic, acaparare, căreia nu vor avea forţa să i se opună. Totul seamănă cu un înfrojorător joc de puzzel’s. Se confirmă faptul că butoanele acţiilor sunt de natură psihologică. Autorii scenariului, remarcabil prin coerenţa lui – pentru că este imposibil de crezut că astfel de mişcări sunt întâmplătoare – au ştiut să apese „butonul orgoliului local”, ceea ce a blocat instinctul de autoconservare naţională. Qui prodest?

Amplificarea mişcărilor secesioniste pe fondul proiectului comunitar care stimulează abordările regionale şi subsidiaritatea şi apariţia unei noi categorii de mişcări identitare, reprezentând un tip de transfer al aspiraţiilor secesioniste de la provincie către comunitate, ar putea avea ca efect aparţia unei forme în mişcare, de necontolat, a unui sistem economic şi de securitate de temut într-o lume ancorată în actuala civilizaţie. Curentul secesionist ameninţă statul unitar, tinzând către o atomizare profundă, în sensul desprinderii unor provincii, în general pe limitele teritoriale din Evul Mediu. Este o regresie istorică periculoasă, pentru care lumea modernă nu este pregătită, căci, sistemul modern de relaţionare este construit pe interdependenţe.

Tabloul mişcărilor secesioniste, privit în ansamblu, arată că acestea se manifestă la nivelul întregii Europe, cuprinzând Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Italia, Marea Britanie, Republica Moldova, Serbia, Slovacia, Spania, Ucraina, dar şi Cehia, Croaţia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Lituania, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Suedia.. În multe state europene există tendinţe, chiar proiecte separatiste, cu diverse forme de manifestare şi motivaţii specifice. Motivaţiile sunt diverse, de la cele etnice, la cele culturale – de exemplu, în Italia unde există divergenţe între Nord şi Sud,; în Spania, unde apare rivalitatea între Catalonia şi Castilia; în Franţa, prin Bretania şi Corsica. Alte motivaţii sunt de ordin religios – exemplul concludent fiind Bosnia şi Herţegovina. Nu trebuie uitate motivaţiile iredentiste – Ungaria, Serbia, Albania Există regiuni separatiste cunoscute şi puternice, cum sunt cele Basce din nordul Spaniei şi sud-vestul Franţei. Există şi regiuni separatiste mai puţin cunoscute şi puternice, precum Savoya, din nordul Franţei. Regiunea germană Bavaria, cu 12,5 milioane de locuitori, s-ar putea rupe de Germania. Bavaria a fost independentă până în 1871, când a fost încorporată de Germania. O situaţie asemănătoare există în nordul Italiei, unde Veneto, independentă până în 1797, manifestă tendinţe secesioniste. În provinciile austriece Stiria şi Carinthia, populate majoritar de croaţi şi sloveni, se manifestă tendinţa spre independenţă. Referendumul pro-independenţă organizat în 18 septembrie 2014 în Scoţia – când separatiştii scoţieni nu au avut câştig de cauză – a contaminat, încă din faza de pregătire, alte regiuni. În Italia, Consiliul regional din Veneto a aprobat, în iunie 2014, un proiect de lege privind organizarea unui referendum. În Sardinia a devenit foarte activ Partito dei Sardi, preocupat de strângerea legăturii cu Partidul Naţional Scoţian. Ideea organizării unui referendum pro-independenţă a câştigat teren în în Catalonia, unde separatiştii s-au luptat să obţină acordul guvernului de la Madrid pentru organizarea unei consultări oficiale a populaţiei în acest sens. Referendumul programat în 9 noiembrie 2014 a fost considerat ilegal de Madrid. Legislaţia spaniolă stipulează indivizibilitatea statului, iar referendumurile pot fi stabilite doar de autorităţile centrale şi se pot desfăşura doar la nivel naţional. „Harta” separatismului mondial (selecţiuni) Spania Ţara Bascilor: În Spania trăiesc aproximativ 2 milioane de basci, în trei provincii cunoscute sub numele de Ţara Bascilor. Nivelul de trai este peste media populaţiei spaniole, cele trei regiuni se bucură de puteri administrative şi politice sporite, iar limba bască este recunoscută oficial.

În pofida situaţiei, secesiunea este un deziderat al bascilor. Organizaţia Euskadi Ta Askatasuna (ETA) a apărut în anul 1959, ca răspuns la restrictţile impuse de guvernul Franco – bascilor le era interzis să publice cărţi sau ziare, sa-şi folosească limba, să-şi boteze copiii cu nume tradiţionale basce sau să-şi expună drapelul. ETA, o organizaţie care promova cultura bască, s-a transformat într-o grupare paramilitară şi separatistă, al cărei scop a devenit independenţa pentru crearea unei mari Ţări a Bascilor. Ţara Bascilor a devenit o regiune cu autonomie sporită, însă bascii continuă să ceară independenţa, sprijiniţi şi de consângenii lor din sudul Franţei. 60% dintre basci vor autonomie, în timp ce aproximativ 36% dinte ei vor independenţa. Catalunia , Provincie autonomă, din nord-estul Spaniei, doreşte independenţa totala. Chiar dacă provincia a primit drepturi sporite faţă de alte regiuni din Spania, catalanii susţin că că reprezintă o naţiune distinctă şi cer imperativ separarea totală de Madrid. Catalanii s-au radicalizat în 2012, când Mariano Rajoy a refuzat să acorde regiunii independenţă fiscală, pe modelull basc.

În toamna anului 2012, un număr de 300 de scriitori, avocaţi, politicieni, regizori şi economişti – printre care Pedro Almodóvar, Mario Vargas Llosa, Antonio Molina, au semnat un manifest prin care sugerează o soluţie de mijloc în acest diferend. Fără să susţină poziţia administraţiei de la Madrid, semnatarii au sugerat regândirea structurilor administrative naţionale, în termenii unui stat federal, ca soluţie-tampon, opunându-se tendinţelor secesioniste catalane. Semnatarii textului au atras atenţia asupra faptului că, în Catalonia, mişcările separatiste riscă să provoace o violentă explozie de nemulţumire socială. În textul manifestului se afirmă: ”Vrem să luăm atitudine faţă de această problemă, întrucât cei care promovează ideea unei independenţe imediate a Cataloniei vor provoca consecinţe dureroase pentru noi toţi”. În manifest se aduc acuzaţii secesioniştilor pentru discursul nostalgic şi exagerat – ”afirmaţia că Spania continuă să aiba o politică agresivă contra Cataloniei este un nefericit slogan, care ţine de trecut”. „Catalonia nu este jefuită de Spania” după cum susţin separatiştii catalani, ”iar majoritatea spaniolilor nu nutresc resentimente faţă de catalani, dimpotrivă, ei stârnesc afecţiune şi admiraţie”.. Scrisoarea intelectualilor spanioli nu a fost bine primită de separatiştii locali, care au considerat-o un „atac direct”1 la aspiraţiile catalane de emancipare.

Valencia este o altă provincie spaniolă care manifestă tendinţe separatiste. A dobândit un statut autonom începând cu anul 2007.

Franţa Corsica, la mijlocul anilor 1970, au existat confruntări între grupările separatiste corsicane şi armata franceză. Uniunea Naţionalistă Corsicană şi Mişcarea pentru Autodeterminare sunt cele mai puternice organizaţii de gen, dispunând de unităţi de luptă bine înarmate şi antrenate. În ultimele trei decenii, statutul Corsicii a fost modificat de două ori – în 1982 şi în 1990 – autorităţile locale primind dreptul de a administra economia locală, agricultura, sectorul energetic, transporturile, educaţia şi cultura. Multă vreme, Franţa a încercat să elimine complet limba corsicană din viaţa publică şi din şcolile de pe insulă. Încercările de obţinere a autonomiei au fost combătute. Grupările militante, în principal FLNC, au încercat timp de mulţi ani să iasă de sub suveranitatea Franţei prin violenţă, atacând reprezentanţii sau simbolurile statului francez şi casele de vacanţă ale cetăţenilor Franţei continentale. În vara anului, FLNC a anunţat că nu va mai folosi violenţa, dar potenţialul de conflict a rămas. Sugestiile de autonomie făcute de guvernul francez condus de Lionel Jospin, în 2000, au nemulţumit opoziţia conservatoare care considerar că dacă va fi acordată autonomie pentru Corsica, şi alte regiuni, precum Bretania sau Alsacia, ar putea cere independenţa. Bretania În nord-vestul Franţei, Armata Revoluţionară Bretonă (BRA) a început să activeze la începutul anilor 1970. Scopul său este „eliberarea” bretonilor – consideraţi urmaşi ai celţilor – de sub „opresiunea franceză”. Apărută o copie a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), Armata Revoluţionară Bretonă apartine aripii extremiste a mişcării Emgann, al cărei obiectiv este independenţa Bretaniei. Italia Regiuni italiene vor autonomie deplină şi schimbări constituţionale. Solicitările partidelor separatiste au făcut parte din viaţa politică a Italiei, dar s-au accentuat în urma evoluţiilor din Scoţia şi Catalonia. Chiar dacă referendumurile pentru independenţă sunt ilegale, potrivit constituţiei italiene, până în anul 2014 trei regiuni au organizat propriile referendumuri “ilegale”: -Tirolul de Sud, Veneto şi Sardinia. Liga Nordului este una dintre cele mai influente mişcări secesioniste italiene. A renunţat la pretenţiile privind la independenţa Nordului industrializat faţă de Sudul cu precădere agricol.

Noul obiectiv al Ligii Nordului este federalizarea Italiei şi dobândirea autonomiei centrelor industriale din nordul Italiei faţă de guvernul de la Roma. Nu trebuie uitată mişcarea separatistă care cere alipirea Tirolului de Sud la Austria, regiune pe care Italia a dobândit-o la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial. Padania Mişcarea separatistă din nordul Italiei are motivaţii strict economice. Nordul – cu regiunile Lombardia, Valle de Aosta, Piemont, Liguria, Veneţia şi Emilia Romagna – generează o mare parte din PIB-ul Italiei. Mulţi italieni din nord cred că cei din centrul şi sudul Italiei risipesc banii pe care ei îi câştigă. În anii 1990, partidul Liga Nordului a cerut o separare deplină a regiunii Padania – nume derivat din „pianura padana”, denumirea italiană a Văii Po. În prezent, Liga Nordului este mult mai moderată şi cere doar ca Nordul să păstreze trei sferturi din banii produşi, în loc să-i transfere Romei.

Tirolul de Sud.  În Tirolul de Sud, factorii economic şi cultural-istoric se îmbină. Tirolul de Sud a aparţinut Imperiului Habsburgic până la sfârşitul Primului Război Mondial, după care a fost atribuit Italiei. După o fază de „italienizare” în timpul regimului lui Mussolini, Tirolul de Sud a câştigat din ce în ce mai multă autonomie politică şi lingvistică, după Al Doilea Război Mondial. Bogata regiune are chiar dreptul de a-şi păstra o mare parte din venit. Criza datoriilor a reaprins sentimentul separatist şi tot mai mulţi locuitori ai Tirolului de Sud cer separarea de Roma. În Tirolul de Sud a fost organizat un referendum online, în octombrie 2013, în care votanţilor li s-a cerut să se pronunţe asupra dezlipirii de Italia şi alăturării la Austria. Au votat 61000 de persoane, dintr-un electorat de 400.000. 92% dintre aceştia s-au pronunţat în favoarea secesiunii şi alipirii la Austria. Autorităţile de la Viena au afirmat, fără echivoc, că nu intenţionează să anexeze Tirolul de Sud sau să răspundă solicitărilor în acest sens. Partidul care a organizat referendumul, Sud-Tiroler Freiheit, a câştigat tot mai multă susţinere, în special în rândul tinerilor. Veneto Veneto, regiune italiană în care se află şi Veneţie, a organizat în martie 2014 un referendum privind secesiunea. Veneto este una dintre cele mai bogate regiuni ale Italiei, are propriul dialect, propria cultură şi istorie. În anul 1948, la adoptarea constituţiei Italiei, mulţi veneţieni au fost frustraţi că provincia lor nu a primit un statut special de autonom. În anii 1970 a apărut o miscare regionalistă, Liga Veneta, care susţine autodeterminarea. La referendumul privind independenţa din martie 2014, 89% dintre votanţi s-au pronunţat pentru independenţă. Votul a fost considerat ilegitim, pentru că au votat foarte mulţi descendenţi ai veneţienilor care locuiesc în America Latină. Totuşi sondajele de opinie au relevat că 55% dintre veneţieni vor independenţa. În iunie 2014, Consiliul regional a adoptat două legi – una prin care Veneto ar avea un statut special, o autonomie crescută, iar cealaltă prin care se poate organiza un referendum privind independenţa, a cărui dată urmează să fie stabilită. Sardinia Sardinia este una dintre cele mai sărace regiuni ale Italiei. Insula are un statut special prin Constituţia din 1948, însă partidele separatiste vor independenţa. După referendumul din Veneto, Partito Sardo d’Azione a anunţat că va susţine organizarea unui plebiscit. O astfel de solicitare, făcută şi în anul 2012, nu a fost aprobată în Parlamentul regional.

Marea Britanie, Irlanda de Nord.  Tendinţele separatiste au apărut ,cu precădere, în Irlanda de Nord, regiune creată la 2 mai 1921 ca subdiviziune a Regatului Unit. Timp de cinci decenii, Irlanda de Nord a avut propriul Parlament şi propriul guvern – instituţii suspendate în anul 1972 şi abolite un an mai târziu. A fost un pas de aici până la recrudescenţa violenţelor dintre Unioniştii protestanţi şi Naţionaliştii romano-catolici. Istoria este asemănătoare cu cea a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), creată în anul 1913, care s-a scindat din cauza vederilor opuse faţă de statutul Irlandei de Nord. IRA a participat activ la razboiul civil din anii 1922-1923 şi a rămas o ameninţare pentru Unionişti. Obiectivul IRA este separarea Irlandei de Nord de Marea Britaniei şi crearea Irlandei Unite. În anul 1998, IRA a decis desfiinţarea majorităţii taberelor de antrenament militar şi adoptarea unor strategii diplomatice pentru atingerea obiectivelor sale. Scoţia Partidul National Scoţian (SNP) are ca obiectiv declarat independenţa Scoţiei faţă de Regatul Unit. În septembrie 2014, în Scoţia a fost organizat un referendum pro-independenţă, ale cărui rezultate nu au fost favorabile separatiştilor.

Ţara Galilor.  Încă din anii 1950, Mişcarea Republicană Galeză şi Frontul Patriotic, cu idei separatiste, cer independenţa Ţării Galilor faţă de Regatul Unit.

Belgia. Belgia se confruntă cu problema secesiunii, cele două comunităţi lingvistice – valonii şi flamanzii susţinâmd ideea separării în două state distincte. Flandra şi Valonia doresc separarea, un motiv fiind susţinerea economică pe care Valonia o primeşte din partea mai dezvoltatei Flandre. O ruptură în Belgia ar reprezenta un semnal negativ pentru unitatea europeană, în contextul în care Bruxelles este considerat „capitala Uniunii Europene” Dacă Flandra se va separa, Belgia îşi va pierde jumătate din populaţie şi putere economică. O mare problemă în acest caz ar fi însă Bruxelles-ul, unde se află sediile UE şi NATO. Neclară va fi şi situaţia Valoniei. Au fost discuţii despre unirea acesteia cu Franţa, Luxemburg sau chiar Germania..

Danemarca.  Insulele Feroe şi Groenlanda manifestă tendinţe separatiste faţă de Copenhaga. Parlamentul danez a votat, în iunie 2009, legea care permite o largă autonomie Groenlandei. Legea a apărut ca raspuns la referendumul organizat în Groenlanda în 26 noiembrie 2008, când 75% dintre locuitori au exprimat dorinţa de autoguvernare. Noul statut permite Groenlandei dreptul de a exploata propriile resurse naturale. Autoritatile pot să rezolve problemele juridice şi administrative şi au preluat o parte a responsabilităţilor politicii externe. A fost recunoscută groenlandeza ca limbă oficială precum și capacitatea Groenlandei de a avea un corp de poliţie propriu. Groenlanda are administrare autonomă de posturi şi emisiuni de timbre poştale, dar nu are propria monedă. Groenlanda nu este parte a Uniunii Europene – în anul 1985 a ieşit din Comunitatea Europeană – deşi Danemarca este stat membru UE. Insulele Feroe, care se bucură de un statut semi-autonom, primesc anual de la Copenhaga subsidii de aproximativ 170 milioane de dolari. De-a lungul anilor, Insulele Feroe au preluat controlul asupra majorităţii problemelor de stat, exceptând relaţiile externe, justişia, apărarea – care sunt gerate de Danemarca. La sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial o parte a populaţiei s-a exprimat în favoarea independenţei faţă de Danemarca. În 14 septembrie 1946 s-a desfăşurat o consultare publică pe problema secesiunii. Consultarea a fost considerată referendum întrucât parlamentul nu era obligat să pună în aplicare decizia votului. Rezultatul votului a arătat că există o majoritate în favoarea secesiunii Opiniile locuitorilor Insulelor Feroe sunt împărţite în privinţa independenţei faţă de Regatul Danemarcei. În tabăra favorabilă independenţei există voci care consideră necesară o declaraţie unilaterală de independenţă. Alte voci consideră că independenţa trebuie obţinută gradual, cu acordul guvernului danez şi păstrând legături puternice cu Danemarca. Insulele Feroe nu fac parte din UE, fapt precizat explicit în tratatele de la Roma. Într-un protocol al Tratatului de aderare al Danemarcei la UE se stipulează că danezii care locuiesc în Insulele Feroe nu sunt consideraţi naţionali danezi în cadrul tratatelor. Insulele Feroe sunt parte a acordului de liberă circulaţie Schengen. Elveţia Frontul pentru Eliberarea Yurei, în prezentun caton elvetian, cere de peste trei decenii independenţa acestuia. La un moment dat, guvernul elevetian a trecut Yura, cu o populaţie majoritară formată din catolici vorbitori de limbă franceză, în administraţia cantonului Berna – unde majoritatea populaţiei este protestantă vorbitoare de limbă germană. Liderii Frontului recunosc că şansele lor de reuşită sunt minimale.

Slovacia.  Slovacia se confruntă cu mişcarea secesionistă maghiară, care revendică teritorii întinse.

Austria. Se confruntă cu tendinţele separatiste ale etnicilor croaţi şi sloveni, care cer independenţa provinciilor Stiria şi Carinthia. Serbia Voivodina, provincie autonomă situată la 22 de kilometri de Belgrad, se confruntă cu Alianţa Maghiarilor, formaţiune politică ai cărei reprezentanţi controlează peste 70% din teritoriu. Alianţa Maghiarilor a cerut un referendum pentru secesiune şi crearea unei confederaţii cu Ungaria. În martie 2009, Alianţa Maghiarilor a cerut Uniunii Europene să trimită experţi care să observe situaţia de la faţa locului. Sârbii bosniaci vor independenţă Sârbii bosniaci doresc independenţa – căreia i se opun musulmanii, dornici să menţină integritatea ţării Bosnia şi Herţegovina. Liderul sârbilor bosniaci, Milorad Dodik a afirmat “la momentul potrivit” se va pune problema independenţei. Acordurile de la Dayton care au pus capăt războiului, a stabilit împărţirea Bosniei în două entităţi: Republica Srpska şi Federaţia croato-musulmană Bosnia şi Herţegovina, care sunt aproximativ egale ca suprafaţă. Aceste entităţi au o mare autonomie şi sunt legate de un guvern central destul de slab. Sârbii, care au boicotat în 1991 referendumul privind independenţa fostei republici iugoslave, nu au vrut să accepte noul stat, în pofida autonomiei pe care au obţinut-o. Republica Srpska are importante atribute statale. Pe de altă parte, Inaltul reprezentant al comunitatii internationale pentru Bosnia-Hertegovina, Valentin Inzko, a afirmat că “suveranitatea şi integritatea teritorială a Bosniei sunt garantate prin acordul de la Dayton şi dreptul internaţional”, aşa că discuţiile despre independenţă sunt “un exerciţiu inutil”2. Diplomaţii au apreciat că nu este doar inutil, dar şi periculos întrucât, potrivit opiniei acestora, independenţa Republicii Srpska nu s-a putea obţine fără un nou război.

Septembrie 2014: Referendum istoric pe tema independenţei Scoţiei Scoţienii au orgnizat, în 18 septembrie 2014, un referendum pe tema independenţei care ar fi putut provoca o puternică undă de şoc. Victoria susţinătorilor independenţei ar fi putut avea ca efect destrămarea Regatului Unit şi încurajarea separatiştilor în Europa. Scoţia reprezintă 8,3% din populaţia Marii Britanii, o treime din suprafaţa acesteia şi 9,2% din Produsul Brut Intern britanic. Deci, o minoritate a decis soarta întregului din care fac parte Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. În Europa, catalanii, bascii, flamanzii – chiar şi separatiştii proruşi din Donbas – au urmărit cu mare interes partida care s-a jucat la Edinburgh. La referendum, scoţienii au votat majoritar împotriva independenţei faţă de Marea Britanie. Independenţa Scoţiei de Marea Britanie a fost respinsă de 55,3% din populaţie, în timp ce 44,7% dintre scoţieni au votat favorabil. Astfel, după o campanie de doi ani, 2.001.926 de scoţieni au votat împotriva independenţei – cu mult peste cele 1.852.828 de voturi necesare pentru a obţine victoria în acest referendum. Numărul voturilor în favoarea independenţei Scoţiei a fost de 1.617.989. Rata de participare la referendum de 84,59%. Voturile împotriva indepedenţei Scoţiei au fost mai numeroase în zonele în care populaţia aparţine în majoritate clasei de mijloc sau este mai în vârstă, în zonele cu o proporţie mai ridicată a persoanelor născute în alte părţi ale Marii Britanii şi în jumătatea predominant rurală a Scoţiei. Astfel, 64% din populaţie a respins independenţa în circumscripţiile în care peste 12% din locuitori s-au născut în altă parte a Marii Britanii. Media de respingere a independenţei a fost de 60% în zonele în care peste 30% din populaţie are ocupaţii manageriale şi de 61% în zonele în care peste 24% din populaţie are peste 65 de ani. Voturile împotriva independenţei au fost mai numeroase în jumătatea predominant rurală a Scoţiei – 60%. În zonele urbane, media a fost de 53%. Dacă rezultatul referendumului ar fi fost favorabil independenţei, Scoţia s-ar fi alăturat unei lungi liste de state care s-au separat de britanici. Statele Unite, în 1776, şi Irlanda, în 1916, sunt primele care şi-au proclamat independenţa. Au urmat Egiptul (1922), Canada, Africa de Sud, Australia şi Noua Zeelandă (1931) şi Irakul (1932). Iordania (1946), India şi Pakistanul (1947), Myanmar şi Sri Lanka (1948) şi Malaysia şi Ghana (1949) au constituit următorul val de ţări care au devenit independente. Această mişcare a continuat în Africa şi Orientul Mijlociu, dar şi în America Centrală şi Oceania în anii 1960-1970. Zimbabwe şi Vanatu (1980), Belize şi Antigua and Barbuda (1981), St Kitts and Nevis (1983) şi Brunei (1984) sunt ultimele state care au devenit independente în prima jumătate a anilor ’80.

Septembrie 2015: Catalonia: separatiştii s-au impus în alegerile regionale În 27 septembrie 2015, separatiştii catalani şi-au asigurat majoritatea parlamentară în alegerile regionale. Aproximativ 77% dintre cei 5,5 milioane de catalani cu drept de vot au participat la scrutin. Prezenţa a fost cu aproximativ zece puncte procentuale mai ridicată decât la ultimele alegeri regionale din 2012. Scrutinul a fost catalogat de liderul separatist Artur Mas drept un „referendum” pe tema despărţirii Cataloniei de Spania. Artur Mas a format această alianţă separatistă înainte de alegeri, anunţând că o victorie a coaliţiei va însemna independenţa celor 7,6 milioane de catalani în următoarele 18 luni. Alianţa pro-independenţă Junts pel Si („Impreuna pentru DA”) şi separatiştii de extremă-stânga, CUP („Candidatura unitatii populare”) a câstigat 72 de mandate – 47,8% – în parlamentul regional de 135 de locuri, fiind aproape de a obtine majoritatea absolută. Pe de altă parte, Ciudadanos (“Cetăţenii”) şi Partidul Popular de guvernământ, care se opun oricărei forme de separatism, au obţinut 25 şi, respectiv, 10 mandate. Partidul Socialist din Catalonia şi alte formaţiuni politice, care înclină să accepte o soluţie negociată cu Madridul, au obţinut 16 şi, respectiv, 11 mandate. În ultimii ani au existat demonstraţii pro-independenţă în regiunea Catalonia, o rezoluţie în Parlamentul regional catalan cu privire la dreptul la auto-determinare şi un referendum simbolic în noiembrie 2014. Reflectând importanţa acestor probleme, la ultimul scrutin regional s-a înregistrat o participare ridicată, 77,5% din alegatorii eligibili – cu aproape 10,5 puncte procentuale mai mult ca la alegerile din 2012. Partidul Împreună pentru DA consideră ca tabăra politică favorabilă independenţei are „puterea şi legitimitatea” pentru a “împinge mai departe cu un plan de secesiune”3 de Spania. Acest partid a promis să pregătească structurile de stat necesare pentru transferul de suveranitate şi să organizeze o convenţie constituţională. Catalonia reprezintă o cincime din economia naţională, peste o cincime din industrie, un sfert din exporturile Spaniei şi 16% din populaţie. Este principala destinaţie turistică din Spania, Dacă regiunea Catalonia va solicita independenţa faţă de restul Spaniei, va fi obligată să iasă din zona euro şi, probabil, din Uniunea Europeană, a declarat guvernatorul Băncii centrale spaniole, Luis Maria Linde. „Ieşirea din zona euro ar fi automată, exit-ul din Uniunea europeană ar fi implicit”4. Incertitudinile şi tensiunile legate de rezultatul alegerilor regionale, care ar putea duce la solicitarea în mod unilateral a independenţei, afectează băncile catalane şi spaniole, a precizat guvernatorul, avertizând că acestea ar pierde accesul la facilităţile de la Banca Centrală Europeană. Marile bănci spaniole au avertizat, la rândul lor, că separarea Cataloniei ar reprezenta un risc serios pentru stabilitatea financiară a regiunii. În plus, independenţa ar putea pune în pericol companiile exportatoare ca urmare a aplicării tarifului vamal comun şi a costurilor de tranzacţie, încurajând relocarea acestor companii în altă parte a Europei pentru a recâştiga accesul la piaţa unică, precum şi reducerea investiţiilor străine directe. Guvernatorul Băncii Centrale a Spaniei a menţionat că nu este îngrijorat de rezultatul alegerilor programate pentru la sfârşitul acestui an, atâta timp cât noul guvern va continua politicile de consolidare fiscală. Măsurile Spaniei de reducere a unuia dintre cele mai mari deficite bugetare din zona euro au fost esenţiale pentru recâştigarea încrederii pieţelor, după ce guvernul a fost nevoit să solicite un program de salvare în 2012 pe fondul creşterii puternice a costurilor de finanţare. Economia Spaniei a înregistrat în trimestrul al doilea o creştere de 1% faţă de trimestrul anterior, printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Costul de imprumut al Spaniei a scăzut după ce partidele pro-independenţă din Catalonia au obţinut sub 50% din voturi în alegerile regionale, reducând probabilitatea unui conflict cu guvernul central. „Piaţa se concentrează pe faptul că votul pro-independenţă nu a depăşit 50%”. Dar. nu este sigur că “piaţa va rămâne atât de optimistă. Incertitudinile vor continua”5. Politicienii europeni au avertizat că o Catalonie independentă nu ar face parte nici din UE, nici din zona euro. Arturo Mas a intenţionat să organizeze un referendum pe tema independenţei regiunii în luna noiembrie, însă Curtea Constituţională spaniolă a declarat un asemenea vot ilegal, după ce Madridul a depus plângere în acest sens. Preşedintele separatist al regiunii spaniole Catalonia, Artur Mas, a fost convocat în justiţie în vederea unei eventuale inculpări pentru „nesupunere civilă”, din cauza referendumului din 2014 privind independenţa faţă de Spania. Citaţia a fost emisă la două zile după alegerile regionale din Catalonia. Motivaţia convocării a fost organizarea referendumului simbolic din 9 noiembrie 2014 privind independenţa Cataloniei faţă de Spania, care a fost interzis de Tribunalul constituţional. Aproape 2,3 milioane de persoane au participat la consultarea simbolică din 2014, dintre care 1,9 milioane au votat pentru independenţă. Alianţa separatistă condusă de Artur Mas a obţinut majoritatea celor 135 de mandate ale Parlamentului catalan. Anterior, guvernul spaniol avertizase ca alegerile regionale din Catalonia să nu fie folosite pentru promovarea independenţei regiunii. „Nimeni nu va diviza Spania, prin nici un mijloc. Aceste alegeri servesc unui singur scop, pentru stabilirea unui nou parlament regional”6 a afirmat Mariano Rajoy. La rândul său, ministrul spaniol de Justiţie, Rafael Catala, a declarat că nu exclude “suspendarea autonomiei regionale dacă un proces de separare ar fi demarat”, adăugând că “Spania a prevăzut dispoziţii referitoare la astfel de mişcări prin Constituţie”7.

Decembrie 2015: Corsica vrea secesiunea. Tensiuni fără precedent la Ajaccio Sondaje de opinie relevă că aproximativ două treimi dintre corsicani vor organizarea unui referendum pe tema independenţei insulei, anexată de Franţa în 1768. În acelaşi timp, o treime dintre francezi vor ca insula să se desprindă de Franţa. Corsica are cel mai înalt nivel de violenţă din Europa de Vest. Naţionaliştii corsicani au câştigat alegerile regionale din decembrie 2015, ceea ce a dat un nou avânt mişcării de secesiune. Blocul Per a Corsica (Pentru Corsica) a câştigat 24 din cele 51 de mandate în Legislativul local. Solicitările Per a Corsica includ statut oficial pentru limba corsicană, regim special de taxe pentru localnici şi amnistie pentru deţinuţii politici. Liderul naţionalist Gilles Simeoni – primar în Bastia, al doilea oraş ca importanţă al insulei – a precizat că în cazul în care „corsicanii vor independenţa, nu îi poate opri nimeni”. Corsicanii afirmă că autorităţile „franţuzesc Corsica”8, iar cultura locală este sistematic distrusă. Premierul francez, Manuel Valls, a respins noţiunea de „naţiune corsicană“ şi a înlăturat orice idee de „separare“ de Franţa după accederea la putere în Corsica a unor lideri naţionalişti. „Unii vorbesc de o naţiune corsicană. Eu nu prea ştiu ce înseamnă aceasta. Există o singură naţiune – naţiunea franceză. Nu se pune problema să revenim asupra acestui punct“, a declarat Manuel Valls. „Alipirea Corsicii la Republica Franceză nu este şi nu va fi niciodată negociabilă“ a precizat, ferm, şeful guvernului de la Paris, în opinia căruia „nu este posibilă o separare“ pentru insula mediteraneană. Manuel Valls a exclus, de asemenea, posibilitatea de a acorda limbii corsicane statut de limbă co-oficială în insulă, precum şi de a-i amnistia pe cei consideraţi de naţionalişti drept „deţinuţi politici“. „Republica Franceză recunoaşte limba corsicană, ea chiar se învaţă în şcolile din sistemul public (…). Dar există o singură limbă oficială, franceza“ a subliniat premierul francez. „În Franţa nu există nici un deţinut politic (…) Nu poate avea loc nici o amnistie şi nu va avea loc“9 a adăugat, amintind de asasinarea, în 1998, a principalului reprezentant al statului în Corsica, prefectul Claude Erignac. Liderul naţionalist şi nou preşedinte al Executivului regional corsican, Gilles Simeoni, a reacţionat puternic la declaraţiile lui Manuel Valls, acuzându-l de refuzul dialogului. „Este un fel de insultă la adresa sufragiului universal“10 a afirmat Simeoni. În Corsica, anul 2015 s-a încheiat pe fondul unor puternice tensiuni. După ce mai mulţi pompieri au fost agresaţi la Ajaccio, în noaptea de Crăciun, într-un cartier cu o importantă populaţie de origine magrebină, s-au înregistrat acţiuni islamofobe fără precedent. Condamnând violenţele din Ajaccio, Manuel Valls a dat asigurări, printre altele ,că „statul nu va da înapoi niciodată în Corsica“11. Nu este prima dată în Franţa când pompierii sunt agresaţi pentru că poartă uniformă şi, implicit, simbolizează puterea publică. Fenomenul a luat amploare în ultimii ani. Pe de altă parte, Corsica şi Limousin erau unicele regiuni în care nu se înregistraseră asemenea acte de agresiune. Ce s-a întîmplat? Le Figaro a încercat să ofere un răspuns. Există tensiuni latente în Corsica unde, în perioada 1960-1970 au fost primiţi numeroşi imigranţi. În epocă exista o mare cerere de braţe de muncă în viticultură. A urmat o perioadă de boom în construcţii. În prezent, pe fondul recesiunii, unele cartiere periferice au devenit veritabile ghetouri etnice. Potrivit Le Figaro, există pericolul ca tensiunile astfel create să izbucnească mai repede în Corsica, „din cauza insularităţii”, decât pe continent. Noile autorităţi locale din Corsica au condamnat manifestările cu caracter rasist şi islamofob care au avut loc după agresiunile împotriva pompierilor. Unul dintre liderii naţionalişti corsicani, Jean-Guy Talamoni, a amintit că în Corsica, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, evreii au fost protejaţi şi nu s-au făcut deportări în lagărele naziste. Rasismul şi islamofobia nu fac parte din cultura corsicană, iar cei care strigă, în corsicană, „Arabi Fora” („afară cu arabii”) profanează limba corsicană, a declarat liderul naţionalist. Context: Situaţia din Corsica se înregistra în contextul în care, la alegerile regionale din Franţa, desfăşurate în decembrie 2015 în două tururi de srutin – 6 şi 13 decembrie – extrema dreapta, mai exact Frontul Naţional a confirmat sondajele de opinie (privite „liniştitor” de oficialii francezi) înregistrând un scor 27,73% – respectiv 6.018.775 din voturile exprimate la nivel naţional. În unele regiuni a depăşit pragul de 40%. Astfel, Frontul Naţional s-a clasat pe primul loc în şase din cele 13 regiuni (Alsace-Champagne-Ardenne-Lorraine, Bourgogne- Franche-Comté, Centre-Val de Loire, Languedoc-Roussillon-Midi-Pyrenees, Nord-Pas-de-Calais-Picardie, Provence-Alpes-Côte d’Azur), obţinând un rezultat istoric. Nivelul absenteismului, în primul tur de scrutin, a fost de 50,09%. Partidul Socialist şi aliaţii săi – care obţinuseră 29,5% din voturile exprimate în primul tur de scrutin al alegerilor regionale anterioare, din 2010 – au fost votaţi, în primul tur de scrutin din decembrie 2015, de 23,4% dintre alegători, obţinând victoria în două regiuni (Aquitaine-Limousin-Poitou-Charentes, Bretagne), precum şi în Corsica. Reculul s-a manifestat şi în cazul dreptei, listele Republicanilor-UDI-MoDem obţinând 27,2% din sufragii – faţă de 30,7% în 2010. În fapt, după primul tur de scrutin în decembrie 2015, dreapta şi aliaţii săi centrişti au obţinut victoria în patru regiuni (Rhône-Alpes, Auvergne, Ile-de-France, Normandie şi Pays de la Loire). Creditat cu o victorie detaşată înainte de atentatele de la Paris, „partidul Les Républicains, al fostului preşedinte Nicolas Sarkozy a văzut voturile îndreptându-se spre Frontul Naţional”12. Stânga spera să păstreze, în final, conducerea în Guadelupa şi Martinica, iar dreapta era bine plasată în Réunion şi Guyana.

Frontul Naţional a câştigat teren „în mod neaşteptat” în zone „netradiţionale” pentru această formaţiune politică – de exemplu, în trei departamente din sud-vestul Franţei, „unde stânga era puternică, în mod tradiţional”13, dar şi în zone controlate de dreapta. Astfel, formaţiunea de extremă dreapta a devansat net, în primul tur, Partidul Socialist şi opoziţia de dreapta în trei regiuni-cheie: în nord (Nord-Pas-de-Calais-Picardie), unde a candidat Marine Le Pen, în sud-est (Provence-Alpes-Côte d’Azur), unde a candidat de nepoata sa, Marion Maréchal Le Pen, şi în est (Alsace, Champagne-Ardenne, Lorraine) unde Frontul Naţional a fost reprezentată de strategul său, Florian Philippot. Pe plan naţional, „suntem de departe primul partid din Franţa, cu un procentaj superior alianţei Republicani-centrişti”14 şi-a exprimat mulţumirea vicepreşedintele Frontului Naţional, Florian Philippot. Scrutinul a fost considerat primul test la urne după atentatele comise la Paris în 13 noiembrie 2015, revendicate de Statul Islamic. Frontul Naţional a sperat să obţină un rezultat bun, de natură să-i consolideze preşedintei partidului, Marine Le Pen, şansele la alegerile prezidenţiale din 2017. Din perspectiva cercetătorilor şi analiştilor, procentajul ridicat obţinut de Frontul Naţional a evidenţiat faptul că partidul de extremă dreapta a reuşit să identifice punctele sensibile ale francezilor, „identitatea, imigraţia, securitatea”. Frontul Naţional a plasat în centrul discursului său „ordinea, naţiunea, securitatea, protecţia”. Îngrijorările legate de terorism se concretizează într-o „teamă reală”, iar in discursul naţionalist „există, pe de o parte, „ceilalţi” (…) şi, pe de altă parte „noi”, cei care trebuie protejaţi”. Privit din această perspectivă, discursul Frontului Naţional nu este perceput ca fiind „unul al urii, dar al unităţii”, motiv pentru care „votul pentru extrema dreapta a reprezentat pentru alegători o manieră de a schimba viaţa, o speranţă”15 a precizat Nicolas Lebourg, istoric specializat în extrema dreapta. Alegătorii nu au votat în funcţie de problematicile regionale, „determinarea lor apărând în raport cu climatul naţional”. În actualul context, „problemele aduse în prim plan de Frontul Naţional au fost cele care au marcat campania”16 a menţionat cercetătorul Sylvain Crépon. La rândul său, preşedintele Institutului Viavoice, pentru studiul opiniilor, a afirmat că rezultatul obţinut de Frontul Naţional este expresia unei „logici a rupturii care riscă să prevaleze asupra vechii logici a alternanţei”. Este vorba despre „un vot al furiei”, care „nu favorizează nici stânga radicală nici dreapta moderată”17. Succesul Frontului Naţional în primul tur de scrutin al regionalelor a fost „urmarea intersecţiei între o ofertă reformulată şi o cerere radicalizată” a apreciat politologul Pascal Perrineau. Problemele de ordin economic şi bulversările geopolitice „hrănesc o cerere crescândă de autoritate şi de protecţie, care intră în rezonanţă cu discursul Frontului Naţional”. În plus, în anul 2015, majoritatea teroriştilor care au comis atentate în Hexagon au fost „cetăţeni francezi proveniţi din rândul imigraţiei. (…) A apărut ideea că duşmanul trăieşte alături de noi, că are aceeaşi carte de identitate cu noi”18. În întâmpinarea acestor frământări, Frontul Naţional a formulat cele mai radicale soluţii – dar adaptându-şi oferta şi discursul. A fost nevoie de un „baraj” socialist – în fapt, o mişcare de autosacrificiu – în al doilea tur de scrutin pentru ca Frontul Naţional să nu câştige alegerile. După primul tur de scrutin, Partidul Socialist a anunţat că se retrage în turul doi al alegerilor regionale din cele puţin două regiuni-cheie pentru „a bara” victoriia finală a Frontului Naţional „În regiunile unde există riscul ca Frontul Naţional să iasă învingător şi în care stânga nu devansează dreapta, Partidul Socialist a decis să facă baraj republican” a declarat secretarul general al Partidului Socialist, Jean-Christophe Cambadélis. În fapt, în Nord-Pas-de-Calais-Picardie, în Provence-Alpes-Côte d’Azur şi în Alsace, Champagne-Ardenne, Lorraine, „timp de cinci ani, socialiştii nu vor avea consilieri” – dar „vor intra în rezistenţă”19. Urmarea mişcărilor strategice mai degrabă disperate a fost că extrema dreapta franceză a pierdut al doilea tur al alegerilor regionale, nereuşind să obţina victoria în nici una dintre cele 13 regiuni, în pofida succesului istoric înregistrat în primul tur de scrutin. Frontul Naţional, condus de Marine Le Pen, a sperat ca, în al doilea tur, să obţină victoria în câteva regiuni ale Frantei, mizând, cu precădere, pe respingerea de către electorat a partidelor tradiţionale acuzate de a nu avea soluţii pentru problemele economice şi de a nu fi fost capabile să prevină atentatele teroriste comise la Paris în 13 noiembrie 2015. „Frontul Naţional s-a clasat pe a treia poziţie în urma turului doi al alegerlor regionale din Franţa”20. Premierul socialist francez, Manuel Valls, şi fostul preşedinte conservator, Nicholas Sarkozy, au cerut ca eşecul Fontului Naţional la alegerile regionale „să nu fie primit cu triumfalism”, cu atât mai mult cu cât scrutinul a evidenţiat popularitatea în creştere a extremei dreapta. „Nici o uşurare, nici un triumfalism în această seară (…) Pericolul extremei dreapta nu a fost înlăturat, mai este mult până acolo”21 a reactionat şeful Executivului francez după aflarea rezultatelor. Anterior, în cursul săptămânii dintre cele două tururi de scrutin, Manuel Valls, invocase un risc de „război civil” în situaţia în care extrema dreapta ar câştiga alegerile regionale. În prima sa intervenţie după anunţarea rezultatelor, Nicolas Sarkozy a cerut, la rândul său, clasei politice franceze şi electoratului „să nu uite avertismentul” din 6 decembrie 2015. Partidul Socialist şi-a retras candidaţii din două regiuni, „preferând ca acestea să fie câştigate de formatiunea Les Républicains, condusa de fostul preşedinte conservator Nicholas Sarkozy, decât să ajungă sub conducerea extremei dreapta”22. Astfel, cele trei figuri marcante ale Frontului Naţional – preşedinta Marine Le Pen, nepoata ei, Marion Maréchal-Le Pen, şi strategul formaţiunii, Florian Philippot – nu au reuşit să-şi adjudece regiunile unde au candidat. Şefa partidului a fost învinsă în Nord Pas-de-Calais Picardie ca urmare a retragerii candidatului socialist, care le-a cerut simpatizanţilor săi să voteze în turul doi cu candidatul conservator. Rezultatul final al alegerilor regionale din Franţa nu reuşeşte să cosmetizeze o realitate îngrijorătoare. La nivelul întregii ţări, Frontul Naţional a obţinut 28% din sufragii – un rezultat de excepţie, echivalând cu 6,8 millioane de voturi în al doilea tur de scrutin. Mai mult decât atât, în cel de al doilea tur, Frontul Naţional a obţinut cu 800000 de voturi mai mult decât în primul tur de scrutin – progres contracarat de o mobilizare impresionantă din partea contracandidaţilor. Procentajul înregistrat de Frontul Naţional este în continuă creştere după anul 2007. Campania pentru regionale a fost focalizată pe minimizarea rezultatului Frontului Naţional şi, între cele două tururi de scrutin, pe strategia pentru a „bara” formaţiunea condusă de Marine Le Pen. Eforturile au fost justificate prin faptul că, pentru prima dată după apariţia pe scena politică din Hexagon, Frontul Naţional ar fi putut obţine preşedinţia unor regiuni – între care se remarcă Nord-Pas-de-Calais, Picardie, unde a candidat Marine Le Pen şi Provence-Alpes-Côtes d’Azur, unde a candidat nepoata sa, Marion Maréchal-Le Pen. În regiunea Provence-Alpes-Côte d’Azur, Frontul Naţional a înregistrat, permanent, unul dintre cele mai bune rezultate – aflate în permamentă creştere după prezidenţialele din 2012. Rezultatele Frontului Naţional în zona de nord sunt, de asemenea, în creştere după anul 2012.

Septembrie 2016: În Scoţia, pregătiri pentru un nou referendum În Scoţia se fac planuri pentru organizarea unui nou referendum privind independenţa după votul majoritar, la referendumul din 23 iunie, pentru ieşirea Marii Britaniii din Uniunea Europeană. Scoţienii sunt nemulţumiţi de faptul că au votat cu o majoritate de 68% pentru rămânerea în blocul comunitar. Totuşi, ar putea fi forţaţi să părăsească UE după ce votul general al britanicilor a înclinat balanţa în favoarea ieşirii din Uniunea Europeană. „Controlăm destinul nostru ca stat sau vom fi mereu la mila deciziilor care au loc în altă parte?” a lansat întrebarea premierul Nicola Sturgeon, insistând asupr faptului că: pierderea accesului la piaţa unică europeană este o limită peste care Scoţia nu poate trece. ”Cred că susţinerea independenţei va creşte dacă devine clar că acesta este cel mai bun sau unicul mod de a proteja interesele Scoţiei”23 a afirmat Nicola Sturgeon.”

49 de gânduri despre “Guest Post: Ioana Ilie – Europa statelor unitare, in pericol?

  1. Zero .
    Un minut de lectura comparabil cu un minut de discutie de vecinul de banca care mananca seminte in pauza meciului de fotbal UM Timisoara – Armatura Zalau sau Avantul Harlau – Viitorul Dolhasca .
    Numai ca persoana trebuie sa fie vreo studenta – stagiara a unei fecultati de stiinte politice , cu ambitii normale de afirmare .
    Bavaria ar vrea separarea de Germania ?
    De unde o scoate , mamzela , aceasta ” separare ” ?
    Slovacia si ” iredentismul maghiar ” , ” mari zone ” in cauza ?
    E cunoscuta bocirea de catre Ungaria a ceea ce ea numeste ” Ungaria de Sus ” – teritoriu vag delimitat , care variaza intre satele de frontiera azi in Slovacia care produc marele vin de Tokaj si zona Kosice .
    Corsica ? E italiana si nu vreau separarea de Franta .
    Savoia ? E franceza , sa radem cu studenta …

    Apreciază

  2. Ioana Ilie inventeaza apa calda vorbindu-ne de separatismul basc si catalan in Spania .
    In anii razboiului civil sustinerea pentru republicani a acestor doua provincii se explica prin speranta ca in cadrul Republicii dominate de comunisti vor avea autonomia in timp ce Franco , galicianul ( vorbesc un dialect apropiat de portugheza ) refuza orice federalizare .
    Marea Britanie ?
    In Irlanda de Nord predomina numeric colonii englezi ( numiti corect politic ” protestanti ” ) in fata autohtonilor irlandezi catolici .
    Scotia ? Sunt complet anglicizati , nimeni nu vorbeste scotiana – elita partidului separatist este o elita Twitter , care surfeaza pe sondaje si anchete .
    Galezii nu vor separare .
    Italia ?
    Chiar azi sunt cetateni italieni care nu stiu vorbi limba literara italiana , Italia avand o faramitare dialectala pe provincii , toscana literara fiindu-le invatata italienilor de RAI UNO si Mike Buongiorno in anii 1970 – e foarte usor pentru mici mussolini locali sa provoace discordii intre ei .
    Flamanzii belgieni ? Xenofobi care refuza captarea TF 1 francez la Bruxelles !
    Noi ?
    Mai mare decat pericolul secuimii ( care poate fi controlata ) este propaganda cafeluta – berarica in Banat Timisoara cu ” Imperiul chezaro-craiesc fericit ” , cu ” civilizatia banateana ” in opozitie cu Muntenia si restul tarii – amuzant , cei ce o raspandesc si cred in ea nu sunt doar serviciile germane – ungare de informatii ci romanii , nu romanii banateni ci cretini olteni instalati la Timisoara la a doua generatie ….
    PS – va inchipuiti o demonstratia ASTRA sau Junimea pentru unirea cu Ardealul batuta de politia romana in 1900 ? E ceea ce slugoii corectului politic si a directivelor de la Washington – Bruxelles , Ciolos – Iohannis , fac cu tinerii cerand unirea cu Basarabia …

    Apreciază

  3. T-Rex
    Spuneti ca ,,partea romana ar trebui sa insiste ca ridicarea vizelor sa aibe loc indiferent de semnarea CETA.”
    Mai concret, ce credeti ca ar trebui sa faca partea romana ?
    Chiar ati fost foarte nostim.
    (Z)
    In plus, luati aminte la reactia partii canadiene, foarte reticenta, oricum: ,, Vom studia cu atentie dosarele celor care doresc sa emigreze in Canada, chiar daca, eventual, se vor ridica vizele”.
    Adaug: Canada are lideri responsabili, nu-si permit sa-si bata joc de cetatenii canadieni.

    Apreciază

  4. Am realizat, de pe firul anterior, ca domnul (fost) roman Mircea Popescu este fan Basescu.
    Nu-I bai, e problema dumnealui pe cine sustine dpdv politic.
    Eu as remarca altceva, recte, slabiciunea autoritatilor romane confruntate cu instigatori de meserie si diversionisti pro-rusi care il vor pe Basescu urcat din nou pe cai mari.
    In mod normal, asa cum s-a intamplat si pe Wall Street, jandarmii at fi trebuit sa-i urce pe toti derbedeii in dube si sa-i escorteze pana la granita. Eventual, sa le ridice vizele de a re-intra in Romania.
    Tara asta parca a devenit ciuca tuturor dezaxatilor planetei: oengisti de toate sorturile, clotilde ratate abonate la bani publici, agitatori de toate nationalitatile, homosexuali, sectanti, evazionisti si…klemi. Vai da capul Romaniei si de poporul sau derutat.

    Apreciază

  5. Ce se va intampla cu proiectele de infrastructura , dupa decembrie 2016 ?
    Ardeleanul Ciolos a continuat , timid , dar a continuat , reluarea proiectului autostrazii Transilvania ,chiar in versiunea preascurtata ( de Ponta ) Oradea – Targu Mures , cu un nou contract semnat pentru 17 km la vest de Cluj spre Topa Mica ( satul poetului Ioan Alexandru ) si cu inceperea lucrarilor spre Targu Mures ( ultra-timida dar nu se stie niciodata cu DNA-ul sa fim deci prudenti ) .
    Acelasi Ciolos a continuat lucrarile spre Deva de la Lugoj si de la Turda spre Sebes .
    Avem chiar o mimare de santier de autostrada in Moldova , centura Bacau , cu un constructor turc care contempleaza lanurile de porumb de pe Culmea Pietricica fara sa faca mai nimic .
    Apropierea alegerilor determina o oarecare eficacitate tehnocrata , care a reparat autostrada stricata la Sebes si se angajeaza la lucrari rapide ” in regie proprie ” , fara licitatie , pentru centurile Bals , Barlad si Zalau .
    Aceeasi frica enorma de raspundere il paralizeaza pe Ciolos sa aleaga traseul autostrazii Pitesti – Sibiu – nu va speriati , nu avem concurs pentru constructor , nu stim unde va trece autostrada inca .
    Brasov – Comarnic este victima colaterala a urii fata de Ponta – suntem la un nou ” studiu de fezabilitate ” ?! , ce sa vorbim de constructie si licitatie , proiectul destul de avansat este blocat complet .
    Castiga PSD – vor privilegia , ca Ponta , consumul si papica , mimand investitiile si alocand fonduri bidon pentru investitii , care nu vor fi cheltuite ?
    Castiga PNL – USR , blocheaza autostrada Transilvania din nou , ca e copilul diavolului , adica al guvernului Nastase ?

    Apreciază

  6. Cris
    October 23, 2016 at 7:30 am

    Sincer, nu inteleg, stimata prietena, de unde trageti dvs concluzia ca romanii din Diaspora sunt innebuniti de nerabdare sa voteze partidele din Romania ? Eu vad cu totul altceva, ca politicieni imbecili din Romania, se agata de ,,mitul” Diasporei, pentru a influenta intentia de vot a romanilor din Romania. Asa a fost (si) in 2014. Diferenta majora, in 2016, consta in faptul ca nu se mai voteaza presedinti, ci, vreo sase parlamentari ,,dedicati”, ca sa spun asa.
    Daca in 2014 au venit vreo cateva sute de mii de votanti (din Diaspora) – din 4 milioane de romani, cati credeti ca vor veni la aceste alegeri de kko ? Mai ales ca, multi incep sa-si dea seama ca nu reprezinta altceva decat masa de manevra electorala, pentru care, nimeni nu face absolut nimic concret.
    Doar palavre politicianiste.

    Apreciază

  7. Un text demn de atenţie desigur, bine documentat şi extensiv, însă nu sunt de acord cu concluziile „complotistice” ale autoarei.

    La fel ca şi în fizică unde mişcarea de rotaţie crează simultan două forţe contrare, centripetă şi centrifugă, orice proces de unificare socio-politic generează şi tendinţa de desprindere faţă de centru. Este vorba de un fenomen inevitabil pe care toate statele şi imperiile lumii l-au cunoscut de-a lungul istoriei şi pe care au încercat să-l contracareze prin diferite mijloace în funcţie de epocă şi poziţie geografică. Uniunea Europeană şi statele membre nu fac excepţie la această regulă. Numai că, dacă UE a reuşit să combată «cancerul» naţionalismului, după cum s-a exprimat recent Jean-Claude Juncker, adică a jugulat marele naţionalism statal îndepărtând în felul acesta spectrul unor noi conflagraţii pe continentul nostru, concomitent Uniunea a deschis larg uşa micului naţionalism regional, cel al minorităţilor, ţinut până acum în frâu de structurile centralizate ale statelor respective. Cu siguranţă, UE reprezintă viitorul Europei, însă din nefericire ea este condusă la ora actuală de o pletoră birocratică, inclusiv clasa politică, care ignoră existenţa unei asemenea dialectici şi, forţând o federalizare excesivă, urmăreşte o amalgamare amorfă a naţiunilor europene şi o supunere totală faţă de deciziile – de multe ori ultimatumurile – venite de la Bruxelles, slăbind în felul acesta tocmai acele componente naţionale ce oferă liant – la nivel socio-economic, cultural şi afectiv – unui stat unitar.

    Dinamica situaţiei este în continuare accelerată şi de transpunerea – mult prea facilă ! – a principiilor Drepturilor Omului în domeniul dizidenţei teritoriale. Se strâng astfel laolaltă toate ingredientele necesare unui «cocktail Molotov» incendiar. Chibritul va fi primul referendum regional ce va decide secesiunea !

    Apreciază

  8. Re. demonstratia unionista pe mine ma deranjeaza duplicitatea unora, si problema vesnica a proastei administrari/guvernari, care arata lipsa statului de drept.

    Cind au umplut strazile „oamenii de bine” care vroiau ca Ponta sa demisioneze, fara autorizatie evident, guvernul a hotarit sa nu intervina, probabil din considerente de imagine. Cind au demonstrat unionistii, cu autorizatie, dar pe o alta ruta, si in fata guvernului, s-au umflat toate organele de propaganda: „oh, uitati cum se comporta cu unionistii!!”.

    Unionisti sau nu, legea trebuie aplicata in mod uniform. Daca nu aveau autorizatie pe acea ruta, politia trebuia sa intervina. Cu cita brutalitate, sau cu ce metopde, nu sunt eu capabil sa spun,

    Dar, celor din SUA care tipa tare cu unionistii, acolo la ei acasa politia daca nu ai autorizatie te freaca cu batonul, dupa care iti face dus cu jetul cu apa, si te usuca la urma cu gaze lacrimogene. Iar daca inca ai energie sa demostezi, iti pun catuse si mergi la hotel „Jail”. Asa, domnilor revoltati din SUA, ori e lege, ori ne facem ca exista stat de drept.

    Apreciază

    • Gresit, in Statele Unite sunt marsuri de protest fara autorizatie. Si multe. Mitingurile (unele) trebuie sa aiba autorizatie.
      In cazul marsului pentru unire de la Bucuresti s-a manifestat pentru sustinerea unui crez national, nu pentru ”Huo!”. Si asta-i supara pe anti-unionisti, deci pe cei care doresc mentinerea starii de secesiune a Romaniei.
      Cei care hamaie ca niste dulai de paza ai statalismului moldovenesc ”Huo unionism!” ar putea sa se ia de mana cu actuala administratie a Romaniei: ”Dupa manifestare” (https://mipopescu.wordpress.com/6-basarabia/teroare-antiunionista/03-dupa-manifestare/). Desigur si cu Dodon, vajnicul luptator impotriva unionistilor si a romanilor, mai ales a celor din Basarabia pe care i-ar vrea expulzati dincolo de, nu de doar de Prut, ci de Carpati. Si asta deoarece in planurile sale de mare ”Tar moldav”, el vede Moldova Mare ca in timpurile lui Stefan cel Mare.
      Dar nu mor caii cand vor cainii.

      Apreciază

  9. Domnule Prim Ministru,
    Din raspunsul anterior, am inteles ca acest articol ar trebui sa fie un raspuns si o replica la miscarea unionista a romanilor. In orice caz, eu n-am inteles care-i opinia dumneavoastra personala despre ce s-a intamplat la Bucuresti.
    Constat insa ca, departe de a fi o replica, este, pe de o parte, o confirmare ca Unirea ceruta de romani contracareaza tendintele continentale ale faramitarii statelor unitare, iar pe de alta parte confirma ca multiculturalismul, pe care il admirati acum cateva luni, isi arata limitele si … coltii.

    Iar la baza acestor doua tendinte sta, asa cum era normal, nationalismul atat de blamat de cercurile liberal progresiste, acel nationalism care doreste ca natiunile sa se dezvolte independent pastrandu-si valorile nationale chiar daca se vor afla intr-o permanenta interactiune.

    Toate exemplele prezentate in articol dovedesc un reviriment national ca cel datorita caruia s-a format, printre altele, statul national roman. Inglobarea cu forta in anumite granite a unor entitati nationale sau despartirea unor grupuri intregi ale unei natiuni tot prin impunerea unor granite prin tranzactii politice internationale nu au putut si nu vor putea sa asigure stabilitatea continentala. Mai devreme sau mai tarziu, cazanul ghiveciului multinational aflat sub presiune va exploda.
    Ce exemplu mai bun poate fi decat raptul Basarabiei prin pactul dintre Hitler si Stalin consfiintit si de actuala politica a UE, oarba si surda la vointa natiunii romane, in favoarea protejarii intereselor Rusiei, chiar in dauna unui membru al UE. Sigur, acest ”cazan romanesc sub presiune” are ca supapa politica antinationala a conducerilor successive la carma tarii.

    Nu pot incheia fara a sublinia aberanta afirmatie a autoarei Ioana Ilie ca “Europa se confruntă cu frământări dinamice mult mai sofisticate şi mai periculoase chiar decât criza imigranţilor extracomunitari…”.
    Nu numai ca domnia sa isi dovedeste apartenenta la ideologia ”a la page” a liberalismului progresist impusa de ”lumea lui Soros”, dar devine un factor de pericol extrem prin promovarea ideii ca modificarea demografica a Europei este mult mai putin daunatoare decat afirmarea identitatilor nationale prin suveranitate si independenta. Mergand pe principiul subordonarii cu forta a natiunilor mici unei natiuni puternice, doamna respectiva se dovedeste un exponent, poate inconstient, al unei forme agresive de imperialism … european.

    Daca doriti stabilitate, atunci nu ”modelati” granitele nationale si nu amestecati cu bocancii culturile nationale dupa criterii oculte sau principii ideologice.
    Doar prin interactiune, nu prin obligatie si forta, valorile culturale ale umanității isi vor gasi, in mod natural, numitorul comun si starea de echilibru.
    Dar, ca sa nu raman fara raspuns, revin cu aceeasi intrebare: ”Care este pozitia dumneavoastra domnule Prim Ministru fata de miscarea unionista si fata de incercarile de inabusire brutala a acesteia?”

    Apreciază

  10. Pina si bancile engleze iau in considerare sa se mute in UE dupa ce seful asociatiei bancherilor din Anglia a afirmat ca Brexitul va afecta sectorul bancar englez.
    Cu asta opresti autonomistii si secesionistii care viseaza la granitze, taxe si vize din nou. Stim cum va arata Europa cu granitze. Important e sa nu se uite despre prosperitate si calitatea vietii.

    Apreciază

  11. Cu scuze pentru ”bombardarea” blogului dlui. Prim Ministru, dar sperand ca voi gasi intelegere, rog pe numerosii ziaristi prezenti sa incerce sa-i sensibilizeze (ceva mai profund decat este sensibilizat Nicusor Dan) pe redactorii publicatiilor lor, pentru a publica macar partial continutul scrisorii de mai jos, pe care deja am trimis-o presedintiei. Fac acest apel, deoarece am constatat ca, de cele mai multe ori, societatea civila nu are acces la institutiile statului fara ajutorul si presiunea mass-mediei.
    Cu multumiri,
    Mircea Popescu
    =====================
    Stimată Doamnă Consilier Prezidențial, Sandra Pralong,

    Ca urmare a nefericitelor evenimente petrecute cu ocazia Marșului Unirii de la București din ziua de 22 octombrie 2016, cetățenii români din diverse comunități din Statele Unite și-au manifestat profundul regret că o mișcare de emanație patriotică de interes național a fost înăbușită prin forța brutală. Mai mult, în presa americană, evenimentul a fost relatat, uneori cu interpretări absolut străine de spiritul național, menținându-se printre altele că Unirea nu este dorită nici măcar de România.

    Față de acestă situație, vă trimitem o scrisoare, pe care vă rugăm în mod oficial s-o prezentatți Președintelui României, domnul Klaus Iohannis.
    Specificăm că timpul a fost prea scurt și diferențele de fus orar au făcut dificilă contactarea mai multor organizații românești.
    Sperăm că după difuzarea publică a acestei scrisori, și alte organizații ale românilor din țară, din Basarabia și din întreaga lume vor deveni solidare și vor accepta să devină coautoare.

    Sperăm că veți da curs solicitării și că domnul Președinte va răspunde pozitiv cererii cetățenilor români.
    Cu sincere dorinta de cooperare pentru găsirea celor mai bune soluții,

    Mircea Popescu
    Nicolae Popa

    ========================
    22 Octombrie 2016
    Domnului Klaus Iohannis Președintele României,
    Domnului Dacian Cioloș, Primul Ministru al României,
    Domnului Călin Popescu-Tăriceanu, Președintele Senatului,
    Domnului Florin Iordache, Președintele Camerei Deputaților

    Românii din Statele Unite ale Americii au urmărit cu îngrijorare și dezaprobare, acțiunile violente ale Jandarmeriei Române împotriva manifestanților pașnici ai Marșului pentru Unire organizat de Platforma Unionistă ”Acțiunea 2012” în ziua de 22 octombrie 2026.
    Ca români profund atașați valorilor naționale, considerăm că această manifestare de forță excesivă împotriva unei acțiuni populare desfășurate, nu pentru a protesta, ci pentru a exprima crezul românilor în Reîntregirea Patriei, nu este benefică stabilității și unității societății românești și nici a încrederii românilor basarabeni în instituțiile românești care oprimă spiritul de unitate națională.

    În dubla noastră calitate de cetățeni americani și români constatăm că ecoul internațional al unei asemenea acțiuni a Jandarmeriei ridică mari semne de întrebare asupra gradului de implementare a democrației în România.

    De aceea, considerăm că este absolut necesar să fie luate măsuri, nu numai pentru investigarea și penalizarea celor vinovați, dar și pentru anularea măsurilor punitive luate împotriva liderilor și organizatorilor Marșului Unirii, precum și prezentarea de scuze publice și măsuri reparatorii din partea Ministerului Afacerilor Interne.

    Ca cetățeni români, solicităm Președintelui României să-și sume rolul de mediator între societatea civilă și instituțiile statului român și, în această calitate, să inițieze în cel mai scurt timp tratativele cu reprezentanții Platformei Unioniste ”Acțiunea 2012” pentru discutarea, analizarea, asumarea și implementarea unora dintre punctele prezentate de delegația unioniștilor.

    Pentru conformitate:
    Consiliul Mondial Român – Mircea Popescu
    Consiliul Româno-American – Neculai Popa

    Apreciază

    • Cetatenii care s-au emotionat la vaicarelile mediatice despre violenta jandarmilor romani au facut o mare greseala. Ceea ce s-a petrecut cu demonstratia pro-unire este unul dintre rezultatele aplicarii , inca o data, a metodei manipularii agendei asupra electorilor romani. Desi mai putin vizibila deoarece, cu toata galagia, aplicarea a urmarit crearea unei majoritati intr-o minoritate electorala, ingredientele obisnuite nu i-au lipsit: o afirmare de dreapta utilizand metode de stanga, cinismul de a pune tara intr-o situatie delicata in scop politicianist, nesimtirea de a imbraca un subiect electoral local in haine patriotice, pretentia de a transforma in subiect national (unic!) singura gaselnita a unui partid mic. Si, peste toate, trimiterea tinerilor basarabeni in strada ca sa ia bataie de la politie. Persoanele care iata, au folosit iarasi metoda profitand de naivitatea cetatenilor ar trebui sa isi imagineze ca metoda are si recurs: de exemplu,propunerea de taiere a pensiilor (nesimtite) de peste 1000 de lei a fostilor functionari de stat sau a nationalizarii fara despagubiri, de la acestia, a tuturor suprafetelor locuibile excedand 75 de metri patrati. Actiuni de dreapta, este?

      Apreciază

    • Politicianul de rigola. Este categoria nou creata, formata din politicieni romani in cautare de procente si pe care incearca sa le colecteze din actiuni care presupun dormitul in strada. Desigur ca, pentru succesul unor astfel de actiuni, trascaul (sau „coinacul”) este de nelipsit.

      Apreciază

    • Mă uimeşte faptul că nici măcar dvs. dle Mircea Popescu nu amintiţi nimic de o hotărâre a Congresului SUA din 1991 ?!
      Sau este şi asta o făcătură ? 😉 :

      Ce DOCUMENT au ASCUNS politicienii români în ultimii 25 de ani | Americanii au VRUT Moldova LÂNGĂ România ACTUALITATE
      Citiți documentul ascuns opiniei publice de politicienii din România şi Moldova și observați cu atenție motivele!

      „CONGRESUL 102 SESIUNEA 1 Rezoluţia Senatului 148

      Pentru a exprima convingerea Senatului că Statele Unite trebuie să susţină dreptul la autodeterminare al poporului din Republica Moldova şi Bucovina de Nord.

      ÎN SENATUL STATELOR UNITE 28 IUNIE (ZI LEGISLATIVĂ, 11 IUNIE), 1991 Dl. PRESSLER (pentru el însuşi şi Dl. HELMS) a depus următoarea hotărâre, care a fost trimisă Comitetului pentru Relaţii Internaţionale

      Pentru exprimarea convingerii Senatului că Statele Unite trebuie să susţină dreptul la autodeterminare al poporului din Republica Moldova şi Bucovina de Nord.

      Întrucât principatul românesc al Moldovei a apărut ca stat independent în secolul al XIV-lea;

      Întrucât Moldova a fost invadată în 1806 de către Armata Rusă şi anexată de către Imperiul Rus în 1812 ca rezultat al Tratatului Ruso-Turc de la Bucureşti;

      Întrucât la 15 noiembrie 1917 Guvernul Sovietic a proclamat dreptul la autodeterminare al popoarelor din Imperiul Rus şi înfiinţarea unor state separate;

      Întrucât la 2 decembrie 1917 Sfatul Ţării, adunarea constituantă moldovenească aleasă în mod democratic, a proclamat Moldova ca stat independent;

      Întrucât la 9 aprilie 1918 Adunarea Constituantă a votat unirea Moldovei cu Regatul României;

      Întrucât Statele Unite, Franţa, Italia, Marea Britanie, Japonia şi restul statelor aliate au aprobat şi au recunoscut în mod explicit reunirea Moldovei cu România în Tratatul de Pace de la Paris din 28 octombrie 1920;

      Întrucât forţele armate ale Uniunii Sovietice au invadat Regatul României la 28 iunie 1940 şi au ocupat estul Moldovei şi Bucovina de Nord şi Herţa, încălcând Carta Ligii Naţiunilor, Tratatul de la Paris din 1920, Tratatul General pentru Renunţarea la Război din 1928, Pactul Româno-Sovietic de Ajutor Reciproc din 1936, Convenţia pentru Definirea Agresiunii din 1933 şi principii general recunoscute ale dreptului internaţional;

      Întrucât asupra anexării Moldovei, a Bucovinei de Nord şi a Herţei s-a hotărât în mod prospectiv în anumite protocoale secrete dintr-un tratat de neagresiune încheiat între Guvernul Uniunii Sovietice şi Imperiul German la 23 august 1939;

      Întrucât între 1940 şi 1953 sute de mii de români din Moldova şi Bucovina au fost deportaţi de Uniunea Sovietică în Asia Centrală şi Siberia;

      Întrucât Guvernul Statelor Unite şi-a exprimat în mod repetat refuzul de a recunoaşte ocuparea de teritorii în urma termenilor aşa-zisului Pact Stalin-Hitler, inclusiv anexarea Estoniei, a Letoniei şi a Lituaniei în 1940;

      Întrucât Guvernele Regatului Unit, Uniunii Sovietice şi Statelor Unite sunt părţi ale Cartei Atlanticului din 14 august 1941, în care semnatarele şi-au declarat „dorinţa de a nu fi martore la schimbări teritoriale care nu concordă cu voinţa exprimată în mod liber a popoarelor interesate” şi şi-au afirmat dorinţa „de a fi martore la restaurarea drepturilor suverane şi a autoguvernării către cei care au fost vitregiţi cu forţa de ele” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial;

      Întrucât la 31 august 1989 Consiliul Suprem al Moldovei a declarat limba română ca limbă oficială a Republicii şi a repus în drepturi alfabetul latin, interzis de Guvernul Sovietic în timpul ocupaţiei, ca alfabet al românei scrise;

      Întrucât în martie 1990 poporul român al Moldovei a putut vota, în alegeri libere şi corecte, deputaţi pentru Consiliul Suprem al Moldovei; Întrucât la 27 aprilie 1990 Consiliul Suprem al Moldovei a reinstaurat steagul românesc ca steag oficial al republicii;

      Întrucât la 23 iunie 1990 Consiliul Suprem al Moldovei a declarat Republica Moldova stat suveran;

      Întrucât la 16 decembrie 1990 peste opt sute de mii de români s-au strâns la A Doua Mare Adunare Naţională în capitala Moldovei, Chişinău, să declare independenţa naţională a românilor din teritoriile ocupate;

      Întrucât poporul Moldovei a refuzat să ia parte la referendumul sovietic din 3 martie 1991, în ciuda eforturilor guvernamentale sovietice de ameninţare şi intimidare a poporului moldovean spre a accepta un nou tratat unional;

      Întrucât statele semnatare ale Actului Final de la Helsinki au acceptat principiul egalităţii între popoare şi dreptul acestora la autodeterminare;

      Întrucât, în temeiul articolului 8 din Actul Final de la Helsinki, „toate popoarele au mereu dreptul, în deplină libertate, să-şi hotărască, când şi dacă doresc, statutul politic intern şi extern, fără ingerinţe exterioare şi să îşi urmărească după propria voie dezvoltarea politică, economică, socială şi culturală”:

      Aşadar, să fie decis, în momentul de faţă, că este convingerea Senatului că Guvernul Statelor Unite trebuie

      1) Să susţină dreptul la autodeterminare al poporului Moldovei şi al Bucovinei de Nord, ocupate de Uniunea Sovietică, şi să emită o declaraţie cu acest scop;

      2) Să susţină eforturile viitoare ale Guvernului Moldovei să negocieze în mod paşnic, dacă aceasta le este voia, reunificarea României cu Moldova şi cu Bucovina de Nord, după cum s-a stabilit în Tratatul de Pace de la Paris din 1920, în normele predominante ale dreptului internaţional şi în conformitate cu Principiul 1 al Actului Final de la Helsinki.”

      Rezoluţia Senatului american are o importanţă crucială pentru recunoaşterea internaţională a dreptului României şi Moldovei de a se reuni. Aceasta este atitudinea oficială a SUA, exprimată în Congresul american.

      Chiar dacă au trecut 25 de ani de la adoptarea rezoluţiei Senatului, ea nu a fost abrogată de alt act emis de aceeaşi autoritate. Documentul dovedeşte că în 1991 exista pe plan internaţional un orizont de aşteptare şi recunoaştere a Reunirii Moldovei cu România.

      Fostul ambasador al României la Chişinău, Aurel Preda, afirmă că Mircea Snegur a trimis de două ori delegaţi la Bucureşti pentru a negocia cu Ion Iliescu Reunirea Modovei cu România, cerând o funcţie de vicepreşedinte al României pentru Snegur, însă partea română a refuzat, dezvăluie Marius Diaconescu în Adevărul .

      Aurel Preda a participat la redactarea declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova din 27 August 1991 şi a fost primul ambasador al României la Chişinău, ceea ce conferă credibilitate afirmaţiilor sale. Un lucru este cert, România a ratat în 1991 o şansă uriaşă pentru Reunificarea ţării.

      În Moldova exista atunci un curent favorabil Reunirii, la fel ca în România. Liderii politici moldoveni au propus Reunirea, desigur în schimbul unor avantaje politice, cerinţe fireşti în negocierile politice. Statele Unite ale Americii au recunoscut oficial dreptul la Reunificare al României cu Moldova, iar în cancelariile europene Reunirea era aşteptată.

      Deşi au existat premise favorabile Reunirii pe plan internaţional, ea nu a avut loc. De ce? Cel puţin un răspuns este cert: Ion Iliescu, preşedintele României în 1991, avea relaţii prea strânse cu Moscova şi a trădat interesul naţional al României. Sigur Ion Iliescu cunoştea Rezoluţia Senatului SUA din 28 Iunie 1991. De ce nu a exploatat-o în interesul naţional?

      Istoria îl va judeca pe Ion Iliescu ca trădătorul care a ratat Reunirea Moldovei cu România în 1991. Ion Iliescu nu a reprezentat interesele poporului român în 1991!Rezoluţia nr. 148 a Senatului SUA este un document de o importanţă politică excepţională şi trebuie să stea la baza oricăror negocieri viitoare pentru realizarea Reunirii Moldovei cu România „

      Apreciază

      • Cît despre cealaltă făcătură, Uniunea Europeană, clocită de aceleaşi minţi diabolice, care au scos-o cu forcepsul pe cea Sovietică, scopul final este acum mai evident ca oricând :
        O etnie care nu are o ţară sigură, din motive de care, în mare parte se face direct răspunzătoare, vrea să-şi tragă una de vreo 550 de milioane, în care toate funcţiile de conducere să le aparţină lor şi cozilor de topor ( ( de regulă cam de aceeaşi plămadă etnică !) pe care au reuşit să le extragă din sânul unor state, atrase în cea mai sinistră capcană ideologică !
        Ca orice utopie, care , mai mult şi mai grav, nu ţine cont de deosebirile etnice, culturale, dar mai ales religioase, vrând să le vâre pe toate sub acelaşi capac elitist, nivelându-le şi modelându-le după bunul plac, această cacealma nu foloseşte decât dulăilor, care mai au puţin şi rag ca leii, dacă sunt lăsaţi să-şi facă mendrele, dar vor sfârşi scheunând a pagubă, dacă li se arată parul ( specificul naţional, de care nu vor să ţină cont de bună voie ! !)
        Numai că aroganţa, impertinenţa, dispreţul, obrăznicia , aş spune chiar amatorismul de care au dat dovadă cei puşi în fruntea aceastei făcături ( tot felul de diletanţi manevraţi abil de păpuşarii binecunoscuţi), au dus la cunoscuta impresie, nu numai că „regele e gol”, dar şi violează după bunul plac participantele la adunare ( ca-n alte secte religioase sau comunitare), dar în special pe cele mai tinere, adică mai nou sosite , mai bine zis amăgite să intre în această casă europeană, la a cărei intrare nu mai întâlneşti binecunoscutul felinar, ci steagul cu steluţe, încă doar în cinci colţuri !
        Hai să fim serioşi domnilor !
        Semnalul dat de Marea Britanie este prea evident pentru a nu trezi măcar instincte de autoapărare, dacă nu de ieşire rapidă dintr-un cleşte economico – financiar , dar şi pervers social în care drepturile unor dezaxaţi aflaţi în jalnică minoritate, primează înaintea unor precepte umane, sociale, culturale şi religioase tradiţionale !
        Cazul României este poate cel mai strigător la ceruri :
        Am plătit contribuţii cu mult mai mari decât am reuşit, cu impotenţa noastră şi reaua lor îndrumare să absoarbem (brrr ! ) de la acest nou licurici .În schimb ne pricopsim cu tot felul de specialişti ( în droguri, prostituţie, holocaust, LGBTH, căsătorii contra firii ), mai nou şi cu alogeni în toate funcţiile de conducere din stat, dar şi cu tehnocraţi, o specie rară, pe cale de dispariţie pe la Strasburg sau Bruxelles, de unde ne-au fost trimişi în vrac pentru desăvârşirea procesului de disoluţie a Statului Naţional Unitar, de care nu prea se mai aude nimic ! Că în curând nu va mai rămâne nimic din el şi din fiinţa naţională !
        Să fim noi mai naivi, nepăsători şi mai creduli decât ungurii, cehii, polonezii, slovacii, sârbii, sau am avut noi mai multe cozi de topor şi conştiinţe de vânzare ?!
        Mai ales că România a fost distrusă în acest sfert de secol mai mult decât în cele două războaie mondiale la un loc, şi mai ales în perioada de când am fost atraşi în această cursă internaţională cu final deja catastrofal , în aceşti 26 de ani România a pierdut 1600 miliarde de dolari, dar am şi rămas fără toate bogăţiile lăsate pe aceste meleaguri de Bunul Dumnezeu şi apărate cu viaţa a sute de mii, poate milioane de români !
        Şi Ruşii şi-au luat prada de război oferită pe tavă de infectul beţivan tot timpul churciulit(cherchelit, dar ne-au lăsat când s-a încheiat perioada, fără să aibă de suferit pe mai departe resursele naturale, sau să se mai amestece atât de impertinent şi ibraznic în treburile noastre interne : În care astăzi îşi permit toţi nenorociţii să-şi bage nu numai nasul, dar şi uneltele de subminare criminală, nu doar a economiei, ci şi a existenţei naţionale ! :mrgreen:
        P.S.
        Până la urmă, trocul internaţional care ni se pregăteşte ( Moldova în schimbul Transilvaniei ) nu e deloc în avantajul nostru, al românilor, cel puţin pe moment, pe termen scurt, dar la o adică, pentru continuitatea neamului românesc este preferabil !!

        Apreciază

      • Fărămiţarea statelor este o altă găselniţă, veche de când Lumea : Dezbină şi stăpâneşte !
        Păpuşarii nu pot scăpa acest procedeu pentru realizarea ocultului deziderat şi distrugerea statelor respective !
        Mai ales că este una din căile cele mai uşoare :
        Cum să nu se umfle-n pene catalonul, valonul, , bretonul, tirolezul,, corsicanul, sau ardeleanul ( noa doară 😉 ), când vine vorba să-şi pună stema şi constituţia proprie la poarta ţinutului ?! Dar, mai ales, cum să refuze, racolaţii, viitorii aleşi în diferite scrutinuri de separare, funcţii de preşedinţi, premieri, parlamentatri şi tot soiul de funcţii administrative ?
        Fără să-şi dea seama de cît de fragili şi uşor de manipulat şi sărăcit sunt după ce trece luna de miere !
        Dar, asta-i viaţa :
        Unii mor pentru Unire, alţii după sinecuri ! :mrgreen:

        Apreciază

      • Radu Humor,
        asta a fost la nivelul Senatului. Stiti cumva care a fost pozitia guvernului american de atunci. A dat vreo declaratie?

        Apreciază

    • „Ca urmare a nefericitelor evenimente petrecute cu ocazia Marșului Unirii de la București din ziua de 22 octombrie 2016, cetățenii români din diverse comunități din Statele Unite și-au manifestat profundul regret că o mișcare de emanație patriotică de interes național a fost înăbușită prin forța brutală. „

      1. E vreun cetatean roman din Statele Unite care nu a fost poate consultat? E vreunul care era in concediu si nu l-ati prins la aeroport cu intrebarea? Are vreun roman din SUA si alta parere, sau toti au facut adeziune la acest comunicat?Citi romani sunt domnule in SUA, si citi au semnat scrisoarea? Cit de semnificativ e demersul si cita greutate are? Ce personaliatati sau raliat la pozitia asta cu „Miscarea”?

      2. Cit de profund e totusi regretul?

      3. Miscarea a fost „inabusita prin forta brutala”? Ohoho, eu am vazut citeva opintiri si ceva coate la TV. Nici un bombeu nu a fost calcat de tancurile patriei. Citi au murit domnule pentru unire la acea manifestare? Citi au fost spitalizati? A lesinat vreo duduie?

      Sunt pentru unire facuta destept si cu capul pe umeri, daca e cazul si cu mandrie de a fi roman. Dar eu unul nu pot semna asa o scrisoare tipic basist-securista, propagandista, care serveste PMP si pe Basescu. Parca as citi Scanteia!

      Vorbiti de stabilitate? Pai miscarea asta numai „stabilitate” nu urmareste. „Miscarea de Reintregire a Patriei” cum o numiti dvs., e total haotica in platforma si implementare. Unirea cu Basarabia? Sau poate cu Atlantida? Sau se vrea unire cu Republica Moldova? Spuneti domnilor clar: „Vrem unire cu Republica Moldova!”. Ok, un inceput bun. Si, care este programul de implementare? Care sunt pasii pe care ii va face „Miscarea” ca sa ne unim cu Republica Moldova? Spuneti-ne, pas cu pas. Sa participam si noi astia care nu intelegem ce vrea „Miscarea” si „cetatenii romani din SUA”.

      Ca sa fiti credibili, cred ca trebuie sa va confesati daca Basescu este parintele spiritual al acestei „Miscari”. Nu ma deranjeaza daca e doar semnatar sau participant, dar modul in care puneti problema imi suna foarte basist, asa Hot News style, facuta cu serviciile…de presa.

      Apreciază

  12. Da, este o foarte cuprinzatoare trecere in revista a situatiei, insa Dvs. o preluati si din alt motiv: arunca situatia pe seama psihologiei maselor si a unui nucleu diabolic care urmareste atomizarea si preluarea…
    .
    Parerea mea este ca adevaratul motiv este incapacitatea formei de organizare statala de a se adapta si de a face fata imprejurarilor de azi! Statul si-a atins limitele, nu poate gospodari intreaga viata politico-economico-sociala si de securitate, si recurge la paleative vizibile care saracesc statele, economiile si cetatenii.
    .
    In cazul UE lucrurile tin si de diletantism, s-a pornit gresit si s-a continuat si mai gresit! Culmea este ca fondatorii aveau exemple suficiente de reusite, dar le-au ignorat din pura semetie europeana, ce-o mai fi si asta…
    Eu nu cred ca UE se va dizolva, cred ca se va intari, nu are alta scapare, numai ca trebuie lasata guvernarea locala libera de orice interese ale membrilor puternici si instaurata guvernanta la nivel european privind relatiile cu non-europenii, iar aici se vor opune, desigur, liderii politici de peste tot, in fapt toti internationalisti pana in maduva oaselor!
    Era un sitcom la tv cu un premier britanic, ala organiza un summit european ca sa stabileasca ceva si n-a iesit nimic, apoi a spus ca a stabili ceva cu tarile UE e ca si cum ai incerca sa mani pisici, fiecare fuge altfel si in alta directie… Astia-s politicienii si interesele lor, au facut si fac rau statelor, acum si Uniunii! Si sigur, nu le convine un aranjament federal pt ca daca incalci ceva te duci la parnaie! Apele tulburi si pescarii norocosi, sau ticalosi, dupa caz… Ce sa iasa bun din asta?

    Apreciază

  13. @ Centru,

    Corsica ? E italiana si nu vreau separarea de Franta .

    Dom’le nu mă aşteptam de la dv. la o asemenea enormitate. Probabil că, dac-ar citi, toţi francezii ar sări ca fripţi în sus, aflând că eroul lor naţional, Napoleon Bonaparte a fost italian (din moment ce era Corsocan).
    Sper că faceţi confuzie cu Sardinia, un pic mai la sud dar, or’ş’cât e o gaură maaaare în cunoştinţele dv. Cu regret.
    Numai bine,

    Apreciază

  14. Mă bucur de revenirea ta, Ioană!
    Pentru articolul ăsta ai realizat o documentare de zile mari.
    Din păcate am cam rămas singurul care mai poate aprecia (dintre cei pe care-i ştiai) ceea ce scrii.
    Să comentez, n-am ce, mă depăşeşte documentarea la amănunt.
    Numai bine.

    Apreciază

  15. Domnule A.Năstase, de când cu noul format al blogului dvstră întâmpin dificultăți în lectura materialelor pe care le publicați: Marginea din partea dreaptă a paginii nu e vizibilă integral, peste ea se suprapune conținutul formatului blogului (titlurile materialelor, indicarea ultimelor postări…) Pe Facebook e aceeași situație. Nu știu cum se poate remedia ca să nu mai trebuiască să ghicesc.

    Apreciază

    • Dna Neagoe, cel mai competent e Carcotasul, insa iti pot sugera sa re-calibrezi display-ul (frecventa si numerele de puncte, vezi daca odata cu sistemul ti-a fost furnizat un software de „exploatare ” a display-ului) sau, de ce nu, desi e mai radical, chiar sa pui un sistem de operare mai nou. Windows 10 se gaseste gratuit chiar la Microsoft pe site si merge binisor.

      Apreciază

  16. Teoria este mai veche. S-a încercat să se aplice în anii 90 ai secolului trecut şi a avut succes în statele multinaţionale şi federative: Iugoslavia, Cehoslovacia, URSS, comtinuânu-se apoi în cadrul unor state naţionale. Ne întoarcem la Evul Mediu, de dinaintea centralizării statelor: multe stătuleţe, care se luptau între ele pentru supremaţie şi cîteva imperii, care voiau să pună mâna pe Europa: Imperiul Otoman şi Califatul Arab. Astăzi, se vrea fărămiţarea Europei, pe de o parte de americani, pentru dominaţie economică , iar pe de altă parte, de musulmani, pentru dominaţie religioasă, peste care se suprapun grupurile de interese, fără ţară,, care vor să stăpânească Lumea. Nu ştiu de ce au această ambiţie, căci , oricum, tot Dincolo vor pleca, fără putere şi bogăţii!

    Apreciază

  17. Dra Ilie revine impresionant, cu un articol foarte bine documentat si a carui incheiere nu e deloc o incheiere. Un articol care poate fi foarte bine comentat, trecand pe la ideea ca Napoleon a fost la un pas de a deveni un secesionist corsican, doar faptul ca secesionistii nu doreau sa il puna lider a facut ca Napoleon sa devina ulterior, liderul Frantei. Si pe la ideea ca, in fond si la urma urmei, romanilor le mergea bine (si ii cafteau pe turci) si atunci cand Scotia nu era unita cu Anglia si atunci cand nu existau nici UE si nici Tr. Basescu iar Spania era formata din bucati care se chinuiau sa se lipeasca. Insa , in acea vreme, e adevarat ca rusii erau departe si nu amusinau pe langa noi. Ceea ce ar putea insemna ca bunastarea noastra si calitatea vietii nu depind atat de starea Angliei sau Aragonului, cat de distanta fata de rusi. Toate cele sugerate de catre dra Ilie se pot intampla, daca Europa intelege sa ia intr-o mana continentala indeplinirea unor functii statale, incepand cu apararea celor 500 de milioane de locuitori; si cu siguranta lor. Pentru inceput. Si sa aleaga lideri care sa insemne ceva. Chestiunea cea mare , pe care am tot incercat sa o ocolesc pana acum, ar fi daca mie, personal, ar trebui sa imi pese de faptele si de intelesurile care se desprind din articolul drei Ilie; pentru ca pe mine ma cam bate gandul ca nu.

    Apreciază

  18. @Liviu Bejan October 20, 2016 at 1:21 pm
    „Luminita, ti-am dat buna ziua pe FB. Ai primit mesajul meu?”

    Nu, nu l-am primit, și nici nu prea știu unde trebuie să-l caut . Pagina mea de FB e doar aparent a mea, pentru că , în afară de unele mici mesaje pentru prietenii mei care sunt obișnuiți cu acest tip de comunicare, eu nu scriu nimic acolo. De aceea este așa de „exotică” , pentru că reprezintă contribuția unui „colectiv de oamenii ai muncii”. Dar… Bună ziua, Liviu Bejan!

    Apreciază

  19. Europa, așezată frumos pe tocător… Într-un fel, Europa este un organism ieșit de sub anestezie. Căci anestezie cred că se numea automulțumirea despre care avertiza Jaques Brel în 1966, în „Ces gens-là”, descriind viața mic burghezului, lipsit de avânt și dispus la orice compromis pentru ca să-și conserve micile tabieturi, în acest fel:

    „…Qui fait ses p´tites affaires
    Avec son p´tit chapeau
    Avec son p´tit manteau
    Avec sa p´tite auto
    Qu´aimerait bien avoir l´air
    Mais qui a pas l´air du tout
    Faut pas jouer les riches
    Quand on n´a pas le sou
    Faut vous dire, Monsieur
    Que chez ces gens-là
    On n´vit pas, Monsieur
    On n´vit pas, on triche…”

    Bunăstarea, îndestularea zilnică, suficiența, pot ține capacul pe oala în clocot
    dar numai pentru o vreme. Popoarele se mai află încă, pentru puțin timp, sub vraja visului , deși afară e-o dimineață rece și ostilă, și viscolul stă să-nceapă.

    Din tabloul Ioanei Ilie mi se pare că lipsesc sloganurile UDMR pentru campania electorală 2016 : „Salvăm Clujul de Bucuresti, taxele noastre să îmbogățeasca Ardealul, nu Capitala” și „Salvăm Oradea! De Bucureşti. Taxele noastre să îmbogăţească Ardealul. NU Capitala!”. Ardealul este, în sloganul UDMR, un organism de sine stătător, și nu parte a unei anatomii binecunoscute.

    Nu pot să-mi dau seama dacă generația Facebook înțelege care este rațiunea unui popor de a muri pentru o bucată de pământ și de istorie.

    Apreciază

  20. Ce am constatat in ultimii ani: Osciland in mod dilematic intre represaliile masive sus tinute de dl. Bejan si riposta flexibila promo vata de dl. Zev romanii(popor credincios, tolerant, primitor si ce mai doriti dvs., avem liber la alegeri), au intrat in randul lumii, demonstrand in final ca nu li se mai potriveste Cumintenia pamantului.

    Apreciază

  21. Despre nerabdarea oficialilor UE de a obtine o cat mai rapida omogenizare a spatiului european, amintind de proiectul de omogenizare fortata a societatii romanesti inainte de ”89: Nu stiu daca in societatea americana(SUA fiind probabil cel mai important ”exercitiu” de integrare de pana acum) a existat un proiect comparabil cu cel al euroregiunilor din UE.

    Apreciază

    • ”Omogenizarea” din America a fost nu numai fortata, dar si violenta cu vreo 650.000 de morti. S-a numit ”Razboiul Civil American” sau ”Razboiul de Secesiune” prin care Nordul a ”omogenizat” Sudul. Parca nu mi-as dori o omogenizare similara pentru aplicarea dorintelor de omogenizare ideologica a curentului predominant european liberalo-progresist impotriva ”xenofobilor”, ”nazistilor” si altor specimene oribile conservator-nationaliste care au inceput sa scoata capul ca naparcile.
      Oricum, am inteles ca prin Franta, prin Suedia, prin Germania a inceput deja o omogenizare … araba. Dovada, printre altele, unele subtitrari in araba la emisiunile de stiri ale televiziunilor franceze. Si in Romania pe TV5 puteti citi arabeste.

      Apreciază

  22. Radului (fara) Humor

    Acea Rezoluţie a Senatului din 11 iunie 1991 era un execitz de retorica si atata.
    Ivserrva te rog ce scrie : dreptul la autodeterminare al poporului din Republica Moldova şi Bucovina de Nord Adkica ce sustinea zilili trcute si Petitu de la Chisinau.
    Pcuntul 2 ala cu sprijinirea eforturile viitoare ale Guvernului Moldovei să negocieze în mod paşnic, dacă aceasta le este voia, reunificarea României cu Moldova şi cu Bucovina de Nord se verifica cu
    1) sustinerile petite
    2) referinta la principiul 1 al Actului Final de la Helsinki. ( Egalitatea suverana, respectarea drepturilor interne suveranităţii) Bucovina de Nord plus Hotin, Cahusl, Ismail si Cetatea Alba sunt si azi in Ucraina. Deci R Modova nu avea ce negocia cu Romania i8n ce priveste aste judete fara sa incalce acel principiu.
    3) in acea epoca Romania era mereu acuzata de „nationalism” si ca mancam ungiri pe paine. De musiu Congresu de pe Potomac. Asa ca nu as fi sigir de sustinere (Sadam a fots sigur ..)
    Declaratia poate fi interpretata insa ca o incurajare a decalrii independentei Moldovei. Independenta Moldovei a fost proclamata la 27 august 1991 …

    Cat despre alegatiile lui AIurel Preda .. sunt jenante. Adica Snegur cerea ce nu era (postul de vicepresedinte) sa co0nmdtioneze de intyroducerea in proicetul de constitutie a unui vicepresedinte care ar fi urmat sa fie „rezervat” (cum?!) lui Snegur .. sa fie adiptata un model de republica prezidentiala (cand „istoricii” cereau ferm ori monarhie constitutionala pri prepublica parlamentara! cu subinteleasa acuza ca Iliescu dorea un regim prezidential care o-ar fi asigurat calitatea de „Tatuc” [batiuska]) Nu mai zic de episodul intalnirii in parc …

    Nu zic decat ca o unire i-ar fi adus l;ui Snegur alegerea ca presedeintye al Romaniei.

    Cat despre document ascuns de politicieni – CARE ? Ion Ratiu? Corneliu Coposu? Campeanu? Nu de alta dar FSN ul cel rau nu avea cum dosi docometele Congresului SUA .. si nici interizice Dreptatea (ziar al PNT), Viitorul (ziar liberal), Romania Libera sau 22 .

    Apreciază

  23. @ Elena Neagoe
    .
    Cred ca e ceea ce spune d-ul Bejan . Multe website-uri nu sunt optimizate pentru toate tipurile de device-uri ( PC , Tableta , smartphone ) ori sistemul d-voastra de operare sau browserul de internet necesita un update . Sau altele . Incercati pentru inceput asta : Faceti clic dreapta pe fereastra de start , apoi clic pe Optiuni sistem grafic , apoi clic pe Potrivire panou , apoi clic pe Pastrare raport aspect .
    Sper sa mearga . Succes !

    Apreciază

  24. @ Elena Neagoe,
    Am ajuns la convingerea că dl Năstase a făcut o alegere nefericită prin renunţarea la formatul WORDPRESS, poate cel mai evoluat format de blog. Să fi fost pentru „îmbogăţirea” cu defilarea fotografiilor din startul paginii? Asta nu face decât să mănânce din sobrietatea ce s-ar fi cuvenit a fi avută de acest blog. În rest, dacă n-ai urmărit, să ştii că au fost exprimate o mulţime de nemulţumiri pentru mulţimea de lipsuri ale noului format, dar se pare că dumnealui (care se pare că are propriile nemulţumiri) nu le dă de cap. Probabil că cel ce i-a pus la dispoziţie prezentul format spera să devină administratorul blogului, tocmai în ideea că-i va uşura rezolvarea tuturor problemelor. N-a fost să fie, aşa că dl. Năstase s-a ales cu dreptul de a-şi alătura numele drepturilor asupra drepturilor… © 2016 Adrian Năstase // All rights reserved
    În rest, la toate sesizările a răspuns că încearcă să rezolve. Oricum, şi la formatul WordPress avea nevoie de un ajutor, cât de cât familiarizat cu administrarea blogului şi l-a avut până la un moment dat. Acum nu a mai găsit altul, aşa că asta e. Noi nu putem face nimic, rezolvarea e la dumnealui.
    Sănătate!

    Apreciază

  25. Am reușit în sfârșit să citesc articolul.
    E un istoric foarte documentat și o privire de ansamblu asupra situației actuale a mișcării secesioniste.
    Cred că „dansul” ăsta unire-separare a fost jucat mai tot timpul de-a lungul istoriei, din diverse motive și din cauza unor interese.
    Regiunile bogate vor să se separe fiincă sunt bogate, cele sărace fiindcă sunt sărace.
    Părerea mea e că referendumurile nu sunt concludente pentru că electoratul poate fi ușor influențat cu sloganuri frumoase dar false.
    Democrația are și părțile ei proaste, iar una dintre acestea e aceea că boboru nu are fotografia de ansamblu și nici viziune, în consecință poate lua o decizie nefastă.

    ***
    Referitor la autoarea articolului, nu văd de ce e numită de unii comentatori „domnișoara Ioana Ilie”. Eu nu mai folosesc demult cuvântul „domnișoară” fiindcă am ajuns la concluzia că, la femei ca și la bărbați, n-are importanță dacă aceștia sunt căsătoriți sau nu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s