Ieri, am participat, la Targoviste, la Universitatea „Valahia”, la acordarea titlului de doctor honoris causa doamnei profesor universitar Dumitra Popescu. Cu acest prilej, am rostit un Laudatio, plin de nostalgie. Sa explic. In urma cu 42 de ani, paseam cu timiditate in „templul” stiinei juridice romanesti – Institutul de cercetari juridice. Acolo, departamentul de drept international era condus de dr Dumitra Popescu, revenita atunci de la Universitatea McGill din Canada. Timp de 15 ani, am impartit acelasi birou. M-a ajutat sa inteleg cum sa scriu o recenzie, un articol, mai tarziu am coordonat impreuna diverse volume sau am scris manuale pentru studenti. In acea perioada, am inteles nevoia minutiozitatii in utilzarea cuvintelor sau a virgulelor. Pe langa claritatea ideilor. Acum, doamna Dumitra Popescu se apropie de 80 de ani. Ceremonia de la Targoviste a incununat o frumoasa cariera de cercetare, Pentru mine, distinsa cercetatoare a fost un exemplu de profesionalism, un important mentor in ale scrisului si, ulterior, un bun coleg.
Destul de jenant modul in care s-a facut anuntul public ca s-a rezolvat cu vizele pentru Canada, pentru ca, in aceiasi zi, partea canadiana sa dezminta din cauza nesemnarii de catre Walonia a CETA.
[…] See the original post here: Profesor Dumitra Popescu – doctor honoris causa al Universitatii “Valahia” […]
Protest politic: Bob Dylan refuza sa fie coleg de Nobel cu Barack Obama
Procedural, episodul “Bob Dylan, Premiul Nobel pentru Literatura” s-a inchis la fel de neasteptat ca si decernarea insasi. Dupa o saptamana de la anuntarea conferirii pentru prima data a Premiului Nobel pentru Literatura unui muzician, in care Bob Dylan, in varsta de 75 de ani, nu a oferit nicio reactie publica fata de distinctia acordata pe 13 octombrie, Comitetul Premiului Nobel a renuntat la incercarile de a-l mai contacta.
Academia Suedeza acordă premiile Nobel anual în luna octombrie şi organizează o gală tip banchet pentru câştigătorii Nobel, în decembrie, premiile fiind înmânate de Regele Carl XVI Gustaf. Desi in seara premierii si a doua zi Bob Dylan a sustinut concerte si a fost ovationat de renumiti colegi de breasla pentru recunoasterea de catre membrii juriului Nobel a creatiei sale poetice, pe baza careia si-a compus si interpretat celebrele cantece, cântăreţul născut în Minnesota nu a facut nicio menţiune referitoare la premiu.
Epilogul, dezvaluit cu putin timp in urma si in mod simbolic de catre cantaret, il reprezinta stergerea de pe site-ul lui Bob Dylan a scurtei mentiuni referitoare la confirmarea formala a faptului ca acesta a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatura. Cele mai multe interpretari ale acestui gest merg pe varianta ca Bob Dylan a refuzat Premiul Nobel. In privinta motivelor, circula mai multe zvonuri si speculatii, din care cele politice nu lipsesc. Cert este ca anuntul privind acordarea Premiului Nobel lui Bob Dylan a crescut ametitor, de zece ori, cota vanzarilor cartilor artistului, gigantul Amazon dezvăluind că unul din romanele sale s-a vândut integral.
In privinta ceremoniilor de premiere, Bob Dylan are o lunga si ciudata istorie, începând cu premiul Tom Paine pentru drepturi civile, primit in 1963, la care a oferit un discurs incoerent de acceptare, afirmând că simpatiza cu asasinul lui JF Kennedy, Lee Harvey Oswald. Chiar daca pentru impardonabila gafa muzicianul si-a cerut ulterior scuze, o teorie a conspiratiei a taxat acel moment execrabil, aproape neverosimil, nu ca unul de ratacire personala, ci ca o tentativa masonica de a-i folosi popularitatea in declansarea unei contagiuni mentale anti-kennedyste, cunoscuta fiind luarea de pozitie publica a fostului presedinte american fata de organizatiile secrete, ilegale si anticonstitutionale, care infestau America acelor vremuri.
Referitor la posibilul caracter de protest politic al refuzului lui Bob Dylan a Premiului Nobel pentru Literatura, mai proeminente sunt doua ipoteze. O prima ipoteza, alimentata de un anumit istoric, este ca protestul lui Bob Dylan l-ar viza direct pe presedintele Barack Obama, cu care nu ar vrea sa devina coleg de Nobel. Invitatiei de a canta la Casa Alba, in 2010, Dylan i-a raspuns cu reticente, la sfarsitul concertului refuzand sa se pozeze cu primul si proaspatul presedinte afroamerican si cu sotia acestuia, iar la ceremonia la care trebuia sa primeasca din mainile presedintelui premiul Medalia Nationala pentru Arte nu s-a prezentat. Ce a fost, atunci, in mintea lui Bob Dylan, rusinare, aroganta, protest?
De aceasta data, speculabil este orice regres din viata socio-culturala din cele doua mandate ale lui Obama sau orice scandal din campania electorala pentru noile alegeri prezidentiale. In marea muzica americana nu se mai aud vocile majoritatii sau se aud din ce in ce mai rar si mai incet, sustin intelectualii critici si adversarii politici ai regimului rasist-minoritarist. Candidatul opozitiei republicane, Donald Trump, releva zgomotos si pe larg criza sistemului politic american, promitand reforma. Artistii independenti isi dau coate, chicotind sau cartind, pe seama inglobarii Hollywoodului in imensul aparat de propaganda, care vuieste in sprijinul candidatei regimului, Hillary Clinton. Administratia Obama este criticata la scena deschisa pentru ca se scalda intre doua ape in privinta Statului Islamic, care-si continua atrocitatile, furand si acaparand teritorii ale popoarelor sirian si irakian, facandu-le viata imposibila.
A doua ipoteza se refera la o posibila desconsiderare a Premiului Nobel de catre Bob Dylan, care s-ar considera suficient de celebru pentru a mai avea nevoie de un asemenea premiu sau, poate, ca tocmai refuzul lui l-ar face si mai celebru. Un asemenea calcul de imagine ar fi insa destul de prost, pentru ca ar aduce deservicii catastrofale de imagine coetnicilor sai, evreii dominand majoritatea clasamentelor privitoare la detinatorii Premiilor Nobel, care sunt datatoare de influenta si autoritate in domeniile in care se obtin. In absenta unei pozitii oficiale, opinia publica va afla, cu timpul, intr-un fel sau altul, care din cele doua ipoteze a motivat refuzul sau protestul lui Dylan sau daca a fost un alt motiv.
În ce ţară normală, asemenea anomalii, sau gafe ar trece fără demisii în lanţ ?
http://www.flux24.ro/dosarul-apa-nova-franta-ingropat-discret-procurorii-decorati-de-ambasada-frantei/
Îm Rusia, chiar cu ani grei de puşcărie ! Dar noi, nu şi nu şi nu, că suntem stat democratic şi nu ne apărăm sărăcia şi nevoile şi neamul cum fac ăia !
Ce mare scofală era să rămână măcar apele, dacă nu toate, măcar cele minerale, ale noastre ? !
Numai ce nu ne-au cerut, nu le-am dat, rămânând la cheremul escrocilor lor, care şi-au dat rapid laba cu ai noştri !
Cine ştie cât de greu se obţinea un titlu de doctor, cît trebuia să munceşti, ce concurenţă era pe cele câteva locuri, nu-şi poate nicicum imagina cum e posibilă hemoragia asta de doctorate, dar simpla şi întâmplătoarea cunoaştere a unora dintre ei te lămureşte definitiv !
Evident că distinsa doamnă este excepţia care confirmă tembela regulă ce a dus în derizoriu asemenea titluri !
Felicitări ! Mai bine mai târziu decât, …. ca majoritatea !
ghita bizonu’
In Campania din SUA se spun o multime de lucruri urate. Sa vedem, cate dintre ,,adevaruri” vor ramane in picioare, DUPA finalizarea acestor penibile alegeri.
Romania, si-a dorit sa fie aidoma SUA (preluand, preponderent, ce este rau -de-peste Ocean).
Sa vedem ce sa va confirma (sau nu) din noianul de ,,stiri” din media ,,romaneasca”, pe care, eu, nu mai am curiozitatea sa le urmaresc. Pur si simplu nu le mai pot digera.
Prefer o lectura de carte. sau un fim vechi, fara efectele speciale menite sa aiureasca privitorul tentat astfel sa spuna: ,,Moaama, ce entelegenti sunt americanii. Trebuie sa fim musai ca ei”. (Z)
Felicit romanii din Oradea care au manifestat pentru familie. Pentru familia normala, cea care promoveaza iubirea, viata si evolutia, nu placerea efemera si moartea far’ de sens.
Am remarcat si manifestatiile de la Paris care arata ca francezii incep sa se trezeasca la realitate si cer abrogarea casatoriei intre persoane de acelasi sex.
Poate si marele centru ortodox rus, inaugurat recent (in capital Frantei) , va contribui la trezirea lor.
Cei care inca dorm, emigreaza in Romania. Sper, totusi, sa realizeze ca nu si-au ales corect tara de destinatie. Depinde, in primul rand, de noi. Dar, cel mai mult, de bucuresteni.
In rest, am luat act de manifestatii neinteresante si previzibile , fie electorale, fie..basiste, asa cum a fost dezordinea de astazi din Piata Victoriei, pe tema confiscata a unei asazise si utopice ,,Uniri”.
Tara de kko aceasta Romanie, dar sper ca poporul roman nu este chiar atat de inert si indiferent asa cum il defineste, pesimist, prietena Cris.
Domnule Prim Ministru,
M-as fi asteptat ca astazi, 22 Octombrie 2016 cand ati publicat aceasta prezentare sa va fi exprimat si punctul de vedere fata de modul in care jandarmii au actionat impotriva marsului unionist organizat de platforma unionista „Actiunea 2012”. N-a fost sa fie poate si datorita ca reintregirea nu constituie pentru dumneavoastra o preocupare la fel de mare ca unele pozitii ale ambasadorilor americani 🙁
Desigur, poate fi si o diferenta de ora intre evenimente (eu oricum le-am vazut pe viu, aici in America) si momentul in care ati avut timp sa va deschideti computerul.
Dar, ca unionist, ca sustinator si participant la actiuni ale Platformei unioniste „Actiunea 2012” nu am putut ramane nepasator la violenta cu care autoritatile Romaniei au decis sa se actioneze impotriva manifestantilor la marsul unionist din 22 Octombrie 2016. Consider ca prin aceasta s-a produs o adevarata ruptura intre nazuintele romanilor si modul in care niste inalti functionari ai statului considera ca trebuie sa se izoleze tot mai mult de natiune.
Punctul meu de vedere se afla in articolul „Teroare antiunionista” (https://mipopescu.wordpress.com/6-basarabia/teroare-antiunionista/).
Mircea Popescu,
este adevarat, am vazut tarziu aceasta stire. Brutalitatea jandarmilor in acest caz nu poate fi justificata iar gafa politica nu mai merita comentarii. Va rog sa cititi si guest-postul de astazi.
Domnule Mircea Popescu,
Permiteti sa fac cateva precizari: conform presei de la Chisinau (ziarul Timpul), demonstrantii care, se pare, au cerut si primit autorizatie pentru a merge in fata cladirii guvernului, in Piata Victoriei, au incercat sa o ia pe Calea Victoriei catre Universitate. O observatie a unui internaut, in cele peste 100 de comentarii facute articolului din acelasi ziar, a fost aceea ca erau circa 200 de demonstranti pregatiti cu corturi pentru a le si a se instala in Piata Universitatii. Ceea ce inseamna ca, procedural, demonstrantii au gresit, iesind din cadrul autorizat pentru demonstratie. Nu cred ca primarita Firea, ea insasi moldoveanca de loc, nu le-ar fi dat autorizatie pentru ceea ce demonstrantii ar fi cerut, mai putin ocuparea Pietei Universitatii. O astfel de procedura ma duce cu gandul la faptul ca demonstrantii au cautat o interventie a fortelor de ordine, in beneficiul, probabil, al proaspatului cetatean moldovenesc Tr. Basescu, care a lansat texte antiguvernamentale pe FB.
Domnule Popescu, chiar ca unionist stiti probabil,in SUA, ceea ce cetatenii romani stiu in Romania si anume ca, formal, o actiune unionista nu poate pleca de la Bucuresti – adica guvernul ori presedintia Romaniei nu pot pune in programele si planurile politice infaptuirea unirii; calea posibila este numai un raspuns la o actiune pornita din Republica Moldova. De ce? Pentru ca, asa cum am mai discutat aici , pe blog, inaintea articolului 5 din tratatul NATO apare articolul 8 care, dupa parerea mea (dar dvs. stiti engleza mai bine ca mine), permite aliatilor sa se degajeze de la a sprijini un membru care isi trage tara intr-un conflict bazandu-se pe sprijinul automat al aliatilor. Care aliati, in majoritatea lor, ar putea considera ca tara noastra incearca o extensie teritoriala proprie pe baza fortei aliatilor. A caror decizie de a nu ne sprijini ne – ar putea lasa singuri in fata rusilor. Iar noi nu investim , ca Australia, 73 de miliarde de dolari in flota (stiau mai demult de defectiunea filipineza!) si nu construim 5 submarine nucleare astfel incat orice posibil adversar sa stie ca ar putea primi de la noi, in cap, cel putin 120 de bombe nucleare per salva. Noi de abia urmeaza sa investim in aparare si poate ca ati vazut ce reactie a fost pana si pe blog atunci cand am zis sa ne inarmam rapid pe baza unui credit de 10 miliarde de euro (iar Wiki zice ca ne-ar trebui 15). De aceea, o fortare a unei situatii conflictuale, chiar justificata patriotic, ar trebui sa ne faca sa ne punem intrebari. Cum ar fi aceea a interesului dlui Basescu in aparitia unei astfel de situatii. Si atunci, domnule Popescu, prefer sa consider ca avem de-a face cu o agitatie electoralista pro-basescu, care sa conduca la un climat care sa ii permita acestuia o agitatie politica avand drept urmare accederea personala si ca partid in parlament. De asemeni, crearea unei protectii politice de tipul dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine, adica dai in Basescu, dai in unire. Toata stima.
Asata ca sa nu mai vorbim de campania electorala de la Chisinau; ocuparea Pietei Universitatii de catre basarabeni, urmata de scoaterea lor de acolo in forta, de catre jandarmeria romana, va determina, la Chisinau, cresterea aversiunii fata de cetatenii romani, prabusirea sanselor electorale ale unui pro-unionist si cresterea sanselor ca un candidat pro-moscovit, de tip Dodon sa fie ales inca din primul tur. Cui foloseste, deci? Moscovei. Poate ca ar trebui sa citim cu mai mare atentie ceea ce a scris SRS pe blogul sau, despre Tr. Basescu, nu cu prea mult timp in urma.
Replica dumneavoastra m-a lasat fara cuvinte. De fapt mi-am revenit repede, deoarece toti antiunionistii gasesc pretexte. Reactia mea initiala de stupoare la postarea dumneavoastra s-a datorat faptului ca nu m-am asteptat din partea lui Liviu Bejan. Asemenea argumente au incercat sa justifice si mineriada. Atunci nu era Basescu, erau fascistii. Nu erau corturile demonstrantilor, erau corturile murdariei si depravarii.
„Calcaiul lui Ahile” este o expresie deseori utilizata in politica, pentru a demonstra ca un lider puternic are o anumita vulnerabilitate ce ii poate fi fatala. Nu stiu cit de puternic era, dar Basescu cred ca a avut mai multe, Unul prbabil ca a fost chiar dorinta lui de a fi si mai puternic si de a controla si serviciile si justitia.
Dl. Iohannis pare ca si-a „lins rana” cu casele destul de usor, insa in pre-campania electorala nu poate sta deoparte si incearca sa isi aduca omul preferat ca PM. Nimic de reprosat, daca nu s-ar vedea cum se zbate public sa ii dea indicatii lui Ciolos. „Trebuie sa mai faca pasi” a spus Presedintele dupa ce Ciolos si-a anuntat platforma, si aia destul de aburita, pentru ca inca nu e clar daca este o platforma a unui partid politic, a unui om politic independent ce ar vrea sa candideze ca independent, sau a unui om politic care doreste sa formeze un nou partid in jurul acestei platforme. Ce valoare are o platforma anuntata cu doua luni inaintye de alegeri, fara sa ai si un partid puternic care sa o promoveze? Mi se pare putin naiva aceasta tentativa politica. Dar poate in final, dl Ciolos il va inlocui pe dl. Blaga la PNL, cit timp acesta va fi ocupat cu dosarele. Ramine de rezolvat ego-ul pronuntat al doamnei ce evident se doreste lidera la PNL.
Acum ca s-a rezolvat cu vizele pentru Canada, in sensul ca nu s-a mai rezolvat, ma intreb ce pot realiza miscarile unioniste „cu Basarabia” atita timp cit „Basarabia” este doar un termen istoric? Nu cumva ne-am ratacit in desert si soarele e prea puternic?
Nu au reusit ele miscarile unioniste sa ii convinga pe „moldoveni” ca sunt de fapt romani, „Moldovenii” se pare ca vor sa se „uneasca”, cel putin in cuget si simtiri cu Moscova?! Si daca va iesi Dodon care va apropia Moldova de Moscova, ce va mai iesi din miscarea unionista? Pe romanii din Romania nu cred ca trebuie sa ii convinga cineva, desi cred ca au intrebari legate de costurile unei eventuale uniri.
E bine si democratic ca exista una sau mai multe miscari unioniste, sa tina idealul in constiinta. publica, Dar realist vorbind, in contextul geopolitic si strategic de azi, Romania are probleme pe plan unionist tocmai pentru ca este legata cu lantzul de un „partener strategic” care considera Rusia ca cel mai mare dusman al sau. Si chiar daca ar fi un context favorabil, in care SUA si Rusia ar fi daca nu prietene, cel putin partenere, tot ar trebui negocieri directe cu Rusia si Ucraina pentru a rezolva mai intai problema Transnistriei, Iar chestiunea schimbarii granitzelor e una tabu, pentru ca o abordare unionista ar putea fi privita ca un semnal de „liber” la schimbari teritoriale pentru tari care nu isi permit sa achizitioneze „omuletzi verzi”.
Sa presupunem, daca e nevoie chiar prin absurd (o metoda utilizata in matematica si fizica), ca Rusia ar fi atit de interesata strategic de Romania – pentru a scoate SUA de aici -, ca ar fi inclinata sa deschida o discutie care sa conduca la negocieri in problema Transnistriei. Sa presupunem ca Rusia ar dori ca Romania sa nu actioneze pentru ca NATO sa aibe o flota permanenta in Marea Neagra – ceea ce de fapt au reusit prin intermediul fratelui bulgar -, si sa renunte la amplasarea scutului de rachete american, sau de trupe si armament american. Probabil ar mai putea cere ca Romania sa achizitioneze tehnica militara ruseasca, si acces al companiilor lor in Romania, La schimb, Rusia ar actiona pentru ca sa fie identificate piesele „pierdute” din Tezaurul Romaniei, si ca acestea sa fie returnate. In plus, Rusia ar convinge Tiraspolul intr-un fel sau altul (schimbind lidershipul actual), ca sa faca o pace reala cu Chisinaul, ceea ce ar permite atit retragerea trupelor „de mentinere a pacii” din Transnistria, cit si integrarea reala a Republicii Moldova in UE. Un scenariu de film SF?
Poate ar trebui precizat ce inseamna McGill University …
Este cea mai prestigioasa universitate din Canada si sunt voci importante care spun ca ar fi cea mai buna universitate din toata America ( cu ale ei Harvard , MIT , Stanford , etc. )
Este garantia sigura a unor joburi de top , absolventii fiind vanati de marile corporatii .
Este o universitate de limba engleza localizata in partea franceza a Canadei , in Montreal ( Quebec ) .
.
Felicitari si La multi ani d-nei Dumitra Popescu !
Am facut niste comentarii incorecte re. ridicarea vizelor. Dl. Iohannis a afirmat ca: „”În situația în care se ajunge la parafarea Acordului CETA, acest acord pe care l-am negociat cu partea canadiană referitor la vize devine valabil”, a declarat Iohannis.” Deci anuntul a fost corect formulat ieri. Nu s-a ajuns la un acord UE – CETA, deci nu va intra in vigoare intelegerea cu ridicarea vizelor romanilor care vor sa calatoreasca in Canada. Din pacate…Insa, partea romana ar trebui sa insiste ca ridicarea vizelor sa aibe loc indiferent de semnarea CETA.
La fel si re. programul anuntat de Ciolos: am aflat chiar acum ca nu intentioneaza sa se implice in politica la data asta in vederea alegerilor. O sa fac si eu un program sa vad ce forte progresiste se raliaza lui 🙂
http://www.agerpres.ro/politica/2016/10/21/alerta-iohannis-am-ajuns-la-un-acord-cu-partea-canadiana-se-va-renunta-la-vizele-pentru-romani-din-2017-11-22-10
Ați avut un mentor de ispravă. E mare lucru ca, atunci când pornești în profesie, să te ajute sincer și cu simpatie un confrate cu mai multă experiență decât ai tu.
Sper ca doamna să aibă viață lungă, ca să ne dea cât mai mult din cunoștințele și experiența domniei sale.
Am spus de mai multe ori că nu înțeleg de ce românii stabiliți în alte țări țin atâta să voteze la alegeri, fie că votează PNL, PSD, PRU…Ioh, Ponta, Băsescu…
Cred că ar trebui să fie preocupați de guvernanții din țările respective, fiindcă guvernarea lor e aceea care le influențează existența, nu guvernarea României.
Am întrebat pe cineva aflat în această situație de ce ține să voteze, iar persoana mi-a răspuns că ei îi e egal cine guvernează, dar că mai are o rudă în România și votează pentru ea.
I-am răspuns că, în situația asta, ruda beneficiază de două voturi, față de mine care am doar un vot.
Răspunsul că cei stabiliți în alte țări știu mai bine decât cei rămași cine trebuie să guverneze îl resping cu toată convingerea.
„Am întrebat pe cineva aflat în această situație de ce ține să voteze, iar persoana mi-a răspuns că ei îi e egal cine guvernează”.
Mda. Parca este o zicala: „Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti”.
Tocmai de aceea, la ipotetica intrebare pe care v-ar pune-o „romanii-straini”: „Cum ramane cu Art. 16 din Constitutie, ala cu drepturi egale pentru toti CETATENII romani?”, raspunsul dumneavoastra va defineste perfect: „nu înțeleg de ce românii stabiliți în alte țări țin atâta să voteze la alegeri”.
Dincolo de faptul ca au dreptul, mai exista la acestia si un sentiment care se numeste dragoste de Patrie. Sau, ca sa nu va zgarie termenul „Patrie”, dragoste de pamantul natal si de poporul caruia ii apartin indiferent unde traiesc, la Bacau, Bucuresti, Paris, in Patagonia sau la Polul Sud.
A, si sa nu uit. Mai exista un aspect, acela ca votul lor conteaza, teoretic vorbind, doar la alegerea presedintelui. Pentru „cei care trebuie sa guverneze”, adica pentru cei care ar forma majoritatea parlamentara, sunt tot doar 4 parlamentari si 2 senatori si acestia, sa zicem alesi, dintre „trimisii de la centru”, restrictiile pentru „diasporezi” fiind extreme, cam la fel ca pentru independentii din tara. Iar castigatorii din diaspora ajung in Parlament prin redistribuirea voturilor. Uneori, chiar cel de pe locul trei fiind cel care primeste laurii.
Pentru dumneavoastra nu conteaza nici faptul ca acestia contribuie, printre altele, si la micsorarea presiunilor sociale sau la echilibrarea bugetului prin pomparea anuala a miliarde de euro/dolari in sistemul financiar al Romaniei. Adica ceva mai mult decat toate investitiile straine anuale (din statisticile BNR). Si oricum, acestia sunt bani care intra fara ca cei care-i trimit sa beneficieze de serviciile publice, de care beneficiaza doar „romanii-neaosi”. De multe ori chiar si cei care nu platesc niciun banut la taxe si impozite. Ca doar munca la negru (a se citi evaziunea fiscala) este bine cunoscuta. Sau poate aveti scuza ca nu v-ati gandit si la acest aspect.
De ce-or ține unele televiziuni de știri să fie caraghioase? Invită „analiști” precum „maestrul” Cristoiu care începe fraza, o taie, începe alta, o abandonează și pe-aia, începe alta, se bâlbâie, are ticuri verbale precum „să ne lămurim!”, „repet încă o dată”? După ce reușește cu chiu cu vai să termine o frază chinuită, constat că n-am înțeles nimic.
Sau „profesorul” Valentin Stan care râde ca un fătălău de ceea ce zice (ce-mi plac glumele mele!), îi pune redactorului întrebări de genul „vreți să știți ce-a zis…?” și așteaptă răspunsul, într-un cuvânt e ridicol peste poate.
Sau Cosmin Gușe…
[…] acuza poporul de greselile unor politicieni inepti mi se pare cea mai mare imbecilitate! Si un act de lasitate […]