M-am bucurat să pot prezenta miercuri, la Galati, hărtile Dunării si ale Mării Negre. Am reamintit rolul Galatiului in istoria institutională a Dunării si am reamintit un discurs al lui Grigore Gafencu, din 1939, la Galati.
Prezentarea celor două volume a avut loc la „Casa Cuza”, in ambianta specifică a unui muzeu ce aminteste faptele si initiativele Marelui Domnitor al Unirii. Mi-a făcut o mare plăcere să-l intâlnesc pe distinsul director al Muzeului din Galati, Cristian Căldăraru, precum si pe multi dintre vechii mei prieteni din oras sau pe noii alesi, de la Consiliul judetean sau de la primărie, ori pe unii dintre parlamentarii din judet.
A fost o mare surpriză să vizitez apoi Muzeul de istorie, cultură si spiritualitate crestină de la Dunărea de Jos, despre care insă vă voi povesti mâine.
mie mi-a placut haina. semana cu o tunica militara, de secol 19. inainte de a fi decorata.
Tare mi-e teama sa nu ajungem si noi ca astia de prin SUA . Sa ne impuste ca pe rate , la orice stranut , opinie contrara sau miscare brusca .
Prin toate tarile in care SeUA si-a exportat ” democratia , principiile si libertatile 🙂 cetatenesti ” s-a lasat cu nasoale … razboaie , masacre , etc.
Practic , bazele acestor abuzuri sunt construite . Cu o tara condusa de tot felul de dementi , de straini , de Macovei , de Kovesi si cu din astia gen politistul Godina , nu mai este mult pana la asa ceva .
https://www.rt.com/usa/349805-philando-castile-police-killing/
https://www.rt.com/usa/349787-anton-sterling-video-dispatch/
In ce retele de librarii sunt distribuite ?
La libraria ICR.
Caricaturizarea reciprocitatii si libertatii de circulatie: Canada doar se face ca ridica vizele pentru romani. Manipularea si contingentarea sunt la greu
Semnalele care vin dinspre Ottawa privind ridicarea vizelor pentru romani starnesc perplexitate in legatura cu proprietatea termenilor de reciprocitate si libertate de circulatie.
Aflam ca va exista “o prima faza” in care “de ridicarea vizelor vor beneficia numai cei care au avut o viza in ultimii zece ani si cei care au viza de SUA.”
Apa de ploaie adica, esantionul celor fara viza canadiana va fi totalmente nereprezentativ. Nici macar un singur cetatean roman nu va putea calatori in premiera in Canada, oricat si-ar dori. Nemaivorbind ca cei care au avut o viza in trecut sunt oricum destui de putini.
Greu de inteles este si de unde vine exuberanta premierului Dacian Ciolos privind vizele pentru Canada, despre care ne da asigurari ca “vom vedea progrese şi chiar decizii până la sfârşitul mandatului.”
Nici (establishment) media nu pare sa fi inteles ce inseamna “reciprocitate” si “libertatea de circulatie”, care sunt sau nu sunt, din moment ce vehiculeaza cu jumatate de satisfactie despre Canada ca “NU va ridica vizele pentru toți românii”. Sper ca Ciolos sa nu dea acordul CETA din mana pe viza de pe gard. Toti ar trebui sa recitim axioma lui Orwells potrivit careia omisiunea este cea mai puternica minciuna.
Reblogged this on annadinut.
Astept comentariul dvs despre summit-ul NATO. Sunt extrem de curios sa va aflu parerile, dupa ce acest eveniment se va fi consumat.
Cat despre harti, sa vedem cat timp cele actuale vor ramane valabile.
Bun! Bun!
Nu expiră niciodată, ca mierea…
Prin Ianuarie, am ajuns „la capatul lumii”, in Tara de Foc, la Ushuaia care este cel mai sudic oras al lumii. Pe langa alte simbolice locuri, toate de la capatul lumii, este unul pe care in mod special am dorit sa-l vad cu ochii mei inca de pe timpul cand doar visam sa pot ajunge si in alte locuri dincolo de granitele Patriei comuniste, care in 1987 imi refuza „plecarea temporara in strainatate”, strainatatea fiind o excursie prin ACR la … Ruse.
Citisem in „Tara de Foc” scrisa de Francisc Coloane si editata in Romania in 1967, despre Julius Popper, „inginerul roman” cum era cunoscut in Argentina si cum era imortalizat in filmul Chiliano-Argentinian „Tierra del Fuego” (film despre care am aflat doar acum cativa ani).
Acest evreu-roman, nascut la Bucuresti care si-a terminat studiile de inginerie la Paris, a fost un aventurier si un explorator care si-a iubit atat de mult tara in care s-a nascut incat a dat denumiri romanesti zonelor explorate din Tara de Foc.
Dupa ce a facut planurile urbanistice ale Havanei, capitala Cubei, a plecat in Argentina, in Tara de Foc in cautarea aurului despre care se vorbea. Ca inginer a inventat o masina pentru filtrarea nisipului aurifer prin forta mareelor, deci cu mana de lucru infima. A devenit bogat, dar interesant este ca si-a batut moneda proprie din aur, si-a tiparit timbre postale si a avut o armata proprie cu uniforme inspirate din uniformele europene. Acolo, a dat denumiri ca Sinaia, Carmen-Sylva, etc formelor de relief.
La Ushuaia am dorit sa vizitez Muzeul de la Capatul Lumii, deoarece citisem ca acolo ar fi specificat si numele lui Popper. Dupa cateva peripetii legate de admisia in Muzeu, dar despre asta altadata, am vazut intr-o vitrina modesta doua exemplare ale monezilor sale de aur, timbrele sale si uniformele armatei sale, precum si cateva randuri descriptive.
Asta, daca vorbim despre muzee. Curios pentru Romania este ca nu si l-a revendicat cu fermitate pe Julius Popper (cu exceptia unei serii de timbre omagiale), in timp ce prin cercurile evreesti este considerat parte a „patrimoniului” evreesc. Poate de aceea, putini romani au auzit despre el.
Din cate am inteles, unul dintre nepotii sai, Andrew Popper este consilier, sau cam asa ceva, al Casei Regale a Romaniei.
După subiectul pus în discuţie ieri, am reflectat îndelung la propria mea motivaţie : de ce scriu pe acest blog ? Probabil pentru că îmi oferă un instrument şi un canal de comunicaţie. Dar mai ales, pentru că sub bagheta unui excepţional fost ministru de externe, am acces la o platformă de opinie cu un impact semnificativ – pro sau contra, evident.
Îmi pasă de ce se întâmplă în România. M-am săturat de demagogia politicienilor fără idealuri politice, fără convingeri ideologice, interesaţi doar să adune voturi, administratori cinstiţi în cel mai bun caz. Aşa că scriu, convinsă că trebuie să ne regrupăm forţele. Lupta politică nu se încheie niciodată : acesta este avantajul democraţiei !
@ ZeV
Nu eu încurc borcanele !
Primele regicide au avut loc în Anglia în timpul Războiului celor Două Roze (1455-1485), care a opus familia de York (trandafirul alb) celei de Lancastre (trandafirul roşu) : Henric VI (1461) ucis de Eduard IV şi Richard III (1485) asasinat din ordinul lui Henric Tudor, bunicul Elisabetei I.
Vine apoi Maria Stuart în 1587, decapitată ca urmare a pretenţiilor sale la tronul Angliei şi a participării la un complot împotriva Elisabetei I.
Următorul regicid consemnat este cel al lui Henric III, rege al Poloniei şi mare-duce de Lituania (1573-74), iar apoi rege al Franţei din 1574 până în 1589 când este asasinat de un călugăr dominican, Jacques Clément, în contextul războaielor religioase dintre catolici şi protestanţi.
În 1610 este asasinat Henric IV, rege al Franţei şi al Navarei, de către François Ravaillac, un dezechilibrat ce-şi justifică actul criminal drept misiune divină.
Carol I Stuart al Angliei este decapitat în 1649 (am greşit ieri data) la cererea lui Oliver Cromwell ce aboleşte monarhia şi instituie un Commonwealth republican şi protestant.
Ludovic XVI şi Maria Antoaneta ocupă abia locurile 7 şi 8, în 1793. Cu ei, se încheie definitiv monarhia absolută de drept divin, societatea împărţită în caste şi privilegiile de tip medieval de care dispuneau clerul, nobilimea, provinciile şi corporaţiile. Un moment crucial al istoriei moderne, de la care am preluat libertăţile fundamentale, Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului precum şi principiul suveranităţii naţionale, idei vehiculate de armatele lui Napoleon Bonaparte în toată Europa şi care se află astăzi la baza constituţiilor democraţiilor europene moderne.
Abolirea monarhiei a însemnat progres social şi economic, zorii unei noi epoci istorice. Iar comparaţia cu cuplul de dictatori Nicolae-Elena Ceauşescu este neavenită : Ludovic XVI şi Maria Antoaneta şi-au arătat mediocritatea rămânând înţepeniţi în prejudecăţile lor până când a fost prea târziu. După căderea Bastiliei, regele acceptă monarhia constituţională, sărbătoreşte chiar pe 14 iulie 1890 aşa-numita Sărbătoare a Federaţiei, o iluzorie înţelegere naţională, poporul strigă : Trăiască regele, care însă – incapabil să înţeleagă cursul istoriei – încearcă să fugă din ţară pe 20-21 iunie 1791, dar este prins, ceea ce provoacă deznodământul revoluţionar. În comparaţie, Ceauşeştii noştri erau doar nişte analfabeţi groteşti şi diabolici : gândiţi-vă numai la câte femei au murit în urma avorturilor ilegale ! Însă şi unii şi alţii s-au dovedit incapabili să înţeleagă necesitatea schimbării, ducând la vărsare de sânge. Aşa se întâmplă când laşi capacul pe o oală ce dă în clocot !
P.S. Apelativul de « Mic Paris » era un termen apreciativ în perioada în care Parisul reprezenta o culme a urbanismului şi a civilizaţiei. Într-un fel, zona centrală a capitalei – prin arhitectura sa – poate purta şi astăzi această denumire !
@Adrian B. daca „rt.com” este lectura dumneavoastra preferata, nu are de ce sa ma mire cunoasterea dumneavoastra aprofundata a realitatilor americane.
A ppropos, cum sunt descrise de „rt.com” disparitiile sau impuscarea dizidentilor rusi? Dar ciomagelile si uciderile cu sabii ninja dintre bandele tiganesti, pardon, bandele romilor, ca sa fiu in ton cu corectitudinea politica a cercurilor liberal-progresiste europene? Sau cum se comenteaza lupta pentru liberate a teroristilor din Belgia, Franta, etc?
Cum este cu barna din ochii proprii? Ei, ce sa mai vada omul cand este orbit de stralucirea kopeicii ruse.
George Ban
iulie 7, 2016 la 10:24 am
Vedeti ce-au facut alcoolul si etnobotanicele din Meme Macovei ? Sa va tineti departe de ele sau macar sa le consumati cu moderatie 🙂
Aia cu trambulina din Norvegia e adevarata . Am vazut-o eu ! Jur ! A uitat sa spuna ca o tracta la shtanga Guru Bivolaru si era o proba la un festival de swingeri .
Si cea cu inotul e adevarata . Numai ca dansa inota in propria voma de vreo 6 ore dupa ce a consumat vreo 20 de beri . In aceeasi voma mai statea unul sprijinit cu caputzul ; il chema Ghinea si nu mai stiu cum …
Va spun sincer ca m-au impresionat . Recordul meu era de 6 beri !!! Am intrebat-o uluit : Sunteti d-na Macovei ? Am sa va votez …
Recunosc ca am mintit-o . Am votat cu PSD-ul . Asta este …
Eu cred ca-i adevarata si treaba cu turnatorii . Doar ca unul din turnatori era chiar ea . Ceilalti erau Basile Vlaga , Basescu , etc. Se cam stiu ei ; sunt si de prin PSD cativa . Am auzit-o bolborosind ceva in voma aceea , ceva cu niste note la Ambasada americana , alea , alea .
http://ingurapresei.a1.ro/politic/Ministrul-Justitiei-turnator-la-ambasada-SUA_2535.html
In final am sa va spun un banc ca sa intelegeti mai bine cum stau lucrurile :
Bula merge la un chef .
La un moment dat iese pe balcon sa fumeze o tigara . Trage un fum puternic si vede o minge de foc cum trece deasupra lui .
Mai trage un fum si mai vede inca o minge de foc .
Mai trage si al treilea fum si vede aceeasi minge de foc cum trece pe deasupra .
Apoi intra satisfacut inapoi in casa .
Când il vad ceilalti , il intreaba mirati :
– Bula , unde-ai fost ?
– Afara , am fumat o tigara .
– Cum ma , trei zile ?
Nu ma indoiesc ca manifestarea este un succes.
Mi-a placut intotdeauna muzeul de istorie galatean, despre care tin minte ca avea doua sicrie mari din piatra , romane cred, in curte, un automobil de pe la 1900, mai mult trasura, de o rara eleganta in sala de la intrare, ca si scheletul ghemuit, cu genunchii la gura, al unui om din vechime, in aceeasi sala, ca un indemn la a considera, candva, ca moartea este chinuitoare in orice timpuri si pentru orice om.
Nu e nevoie sa citim rt.com ca sa intelegem care sunt realitatile sumbre in SUA. Problema este capitalismul pe care neoconsii au promovat-o in vafoarea unei mici elite si in defavoarea clasei de mijloc in SUA. Plus o cultura a individualismului si violentei ce se suprapune pe o economie cu efecte violente.
„Eleven million Americans spent half their income on rent in 2014 – a record high, according to the annual State of the Nation’s Housing Report from the Joint Center for Housing Studies of Harvard University.
Or what about the gross domestic product (GDP), which takes into account everything we spend our money on? The US’s GDP grew just 1.1% from January to March.
Even the improving unemployment rate doesn’t tell the whole picture. The country’s labour participation rate – the share of the workforce in employment or looking for a job – is woefully low. Currently it stands below 63%, the lowest level since the 1970s.
„There are structural problems in the economy and the decline in labour force participation that worries me, as well as a feeling that Washington doesn’t work,” said Glenn Hubbard, who was Chairman of the Council of Economic Advisers under President George W Bush and is now the dean of Columbia University business school.
„The economy as a whole is much better off from trade agreements and from immigration,” he says, „but there are individuals in particular who may not be. And we as an economy haven’t pursued policies particularly related to supporting work to help those individuals.”
In fact, working families haven’t seen a raise in decades. Many are living pay cheque to pay cheque. According to a recent survey by the Federal Reserve, nearly half of all American adults couldn’t scrape together $400 to cover a financial emergency such as a health problem or a car that needed fixing.
Part of the problem is the „winner takes all” economy. Those at the top are doing better. Those in the middle and bottom face stagnant wages or worse.
For a country that promises the good life to those willing to work hard, this is a troubling sign. Rising inequality threatens to impact the country’s economic dynamism.
The economic difficulties have led to rising resentment and anger, similar to the feelings that drove the Brexit decision in Britain.
Presumptive Republican nominee Donald Trump has benefited from this growing economic populism, and one of the major themes of this upcoming presidential election is sure to be the deep-seated anger Americans feel towards the elite and globalisation.
http://www.bbc.com/news/world-us-canada-36231675