Despre vize si tratamente asimetrice

images-2.jpeg

In urma cu ceva timp, Vasile Puscas a scris un comentariu interesant pentru Q Magazine. Era vorba despre vizele romanilor, despre posibilitatea de a calatori in Europa. Ceea ce s-a obtinut in cursul anului 2001. E adevarat, in tara partenerului strategic, SUA, dupa aproape 20 de ani de parteneriat, romanii inca nu pot calatori fara vize. Nici in Canada. Probabil ca, pe viitor,  le vor trebui vize si pentru a calatori in Marea Britanie. Posibil ca, din nou, vom accepta tratamente „asimetrice”. La fel ca si in cazul accesului la Spatiul Shengen.

 

„Q Magazine | Publicat la 11:51 | 23.05.2016 | 0 comentarii

EXCLUSIV. Despre vizele românilor. Atunci și acum

de Prof. Dr. Vasile Pușcaș

 

„Este incredibil că ați reușit!”

La sfârșitul anului 2000, românii au primit iarăși o veste proastă: nici de data aceasta nu s-a acceptat ca românii să circule fără viză în statele Uniunii Europene.Deja bulgarii se bucurau de acest drept,ca și cetățenii celorlalte state candidate.România primea încă o dată eticheta de „oaia neagră” a Europei! Despre acest fapt știam când desemnatul prim-ministru Adrian Năstase mi-a propus să fiu negociatorul-șef al României pentru aderarea la Uniunea Europeană.Ceea ce nu știusem,în acel moment,era ca șansa ca România să obțină o decizie pozitivă,la sfârșitul anului următor,depindea de conținutul unui chestionar care trebuia să ajungă la Comisia Europeană până în 15 ianuarie 2001.Despre astfel de cerință am aflat doar cu câteva zile înainte de Crăciunul anului 2000,când noul Guvern Năstase nici nu era  aprobat oficial. Conștientizând faptul că se contura o situație de criză, l-am informat pe primul-ministru desemnat. Reacția acestuia a fost una rațională:„Domnule profesor, mă tem că va trebui să tot rezolvăm situații de criză.Te rog fă ceva, românii sunt deja frustrați de aceste refuzuri repetate de eliminare a vizelor, iar cetățeanul de rând va percepe Europa mai realist dacă va avea dreptul să circule neîngrădit în Uniunea Europeană”. Așa era. Și eu  simțisem că românii erau de-a dreptul jigniți de un astfel de tratament „european”. Așadar am pornit să fac ce am crezut de cuviință.

În primul rând am căutat la Externe și la Interne respectivul chestionar pentru a vedea despre ce era vorba.La ambele ministere m-am izbit de răspunsul „nu știm” și „nu avem”. Repet, eu eram doar desemnat ca negociator șef al României, nu proveneam din sistemul administrației centrale și nici nu relaționasem cu fostul Executiv de la București. Deci,eram într-o postură dezavantajoasă și, probabil, nu puteam obține ușor încredere din partea unor oameni care aparțineau unei anumite culturi organizaționale, fără să spun că ar fi avut interese diferite. Am reușit să obțin respectivul document de la Bruxelles doar cu o zi înainte de formalizarea noului Guvern(28 dec.2000).Când am văzut chestionarul,un adevărat volum masiv, și am realizat ce trebuia făcut până în 15 ianuarie 2001,am văzut negru în fața ochilor. Dealtfel, mi s-a și spus că atunci când am depus jurământul ca ministru eram livid și cu gândurile în altă parte. Se prea poate, nu aveam în gând decât imensitatea muncii care trebuia depusă în plină perioadă de Sărbători cu niște instituții și oameni care nu se arătau deloc cooperanți, să nu spun solidari cu obiectivul meu-trimiterea chestionarului la Bruxelles până în 15 ianuarie 2001.

Hotărât să petrec Sărbătorile prin muncă (deh!proveneam din „lumea veche”) și având deja experiența din Washington, D.C. de a opera „cu marfa clientului”, deci cu resursele care-mi erau desemnate, am constituit rapid un grup de lucru interministerial și pe lângă coordonarea echipei m-am concentrat pe evaluarea „din mers” a răspunsurilor și documentelor argumentative, așa încât sa obtin un timp cât mai bun. Principala piedică cu care m-am întâlnit pe toată durata a fost atitudinea și mentalitatea celor cu care lucram. Le ceream rezultate de calitate într-un cadru temporal programat riguros. Pe lângă faptul că uneori răspunsurile erau pe lângă subiectul întrebării, cei mai mulți colaboratori ziceau că ei nu vor lucra decât în „programul oficial de birou”, că va fi bine dacă răspunsurile la respectivul chestionar vor ajunge la Comisia Europeană și după 15 ianuarie 2001,doar să ajungă!

Până la urmă am reușit să creem un spirit de echipă și s-a lucrat responsabil zi și noapte, documentul fiind finalizat, în varianta electronică,în 15 ianuarie 2001, doar cu două ore înainte de încheierea programului de activitate la Comisia Europeană. Am apăsat pe butonul „Enter” în jurul orei 16 și am repetat operațiunea după un sfert de ceas pentru a fi sigur că textul respectiv a fost transmis. Am sunat imediat și la șeful de unitate(Comisia Europeană) care era „destinatarul” documentului pentru a-l avertiza despre transmiterea documentului României.Nu mi-a răspuns decât după aproximativ o oră:„Am primit documentul, mi-a confirmat partenerul din Bruxelles. Este incredibil că ați reușit! Să vă spun drept, noi consideram deja că România nu va mai trimite răspunsurile.Dar, probabil, a continuat el, s-a schimbat cultura politică la București!”.

Eram mulțumit că documentul a fost înregistrat la timp de Comisia Europeană și nu am răspuns decât foarte scurt:„Da,sper să se schimbe cultura politică în București”.

Așa a început negocierea obiectivului de eliminare a vizelor de călătorie pentru cetățenii români în statele Uniunii Europene, care a avut o finalitate mult-așteptată:decizia Consiliului JAI, din 7 decembrie 2001, de eliminare a vizelor pentru români,începand din 1 ianuarie 2002. A fost doar una din secvențele tematice ale negocierii aderării României la Uniunea Europeană.

Congresul e cheia, nu Casa Albă

Rememorând  acest episod nu pot omite să reamintesc faptul că și astăzi cetățenii României așteaptă o decizie favorabilă privind dreptul de a călători, fără viză, în SUA.Cum marea majoritate a cetățenilor statelor membre ale UE beneficiază deja de acest drept, este de ințeles frustrarea românilor, mai ales că zilnic oficialii din București remarcă relațiile politice excelente cu SUA și Parteneriatul strategic americano-român.Doar că decizia americană pentru acest deziderat al nostru nu depinde doar de Casa Albă, ci și de Congresul SUA.

Și nu e suficientă doar o negociere bilaterală, ci si una multilaterală(europeană). Degeaba ar face promisiuni demnitari ai Pentagonului sau Departamentului de Stat,dacă guvernanții României  nu-și corelează bine argumentele cu stările rele din țară și mai ales nu conving aleșii din Capitol Hill că este și în interesul american ca românii să aibă dreptul să meargă fără viză în SUA. Abia în ultima periodă de timp am observat că Ambasada României în SUA face drumuri mai frecvente spre Congresul american, dar mai trebuie ca și Bucureștii să aducă un sprijin consistent,iar cetățenii români au nevoie de o explicare clară a ceea ce înseamnă drepturi și îndatoriri, atât în țarî cât și înafara ei.Iar liderii și diplomații români ar putea conștientiza și operaționaliza mai eficient statutul României de membru al UE, nu doar al NATO, în negocierile care urmăresc finalitatea eliminarii de către SUA a vizelor pentru cetățenii români care sunt și cetățeni europeni. Din păcate, până recent, percepția era că Bucureștii au frecventat insuficient calea europeană, după cum au fost evitate și alte resurse care ar fi putut crește capacitatea României de negociere,pentru atingerea obiectivului amintit. Așa că rămânem, pe mai departe, cu speranța că negociatorii români vor adopta o strategie și formulele care să ducă și la decizia eliminării vizelor pentru cetățenii europeni cu pașaport de România care intenționează să călătorească în SUA. Efortul negocierilor cu UE pentru eliminarea vizei pentru cetățenii români care călătoreau în statele europene,derulat în urma cu un deceniu și jumătate, demonstrează că s-ar putea obține un rezultat favorabil și la Washington,D.C.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

44 de gânduri despre “Despre vize si tratamente asimetrice

  1. Pentru inlaturarea vizelor si a tratamentelor asimetrice probabil ca ar fi fost indicat ca Romania sa fi rupt toate relatiile diplomatice cu tarile care ne-au cerut pana si luna de pe cer pentru ca romanii sa fie lasati sa petreaca ceva timp in vacanta sau chiar sa munceasca in tarile respective.

    De subliniat aici un alt tratament asimetric:
    Felul si rapiditatea cu care unii posesori ai unor anumite pasapoarte obtin dreptul de munca in Romania…..

    NU acelasi lucru se intampla cu romanii nostri afara din tara dar totusi in UE.

    Apreciază

  2. A fost un enorm succes al guvernarii PSD venite dupa parjolul CDR , bineinteles uitat , rau interpretat si pierdut in discutii interminabile , tinand de cu totul alte subiecte , de mesele rotunde de la televiziunile de stat si particulare din acei ani .
    Pentru noi viza era o enorma umilinta – imi amintesc de o suceveanca gravida , cu o atestatie falsa de viza , data jos din autocar noaptea , la punctul de trecere a frontierei de echipa mixta maghiaro – austriaca de la granita , cum se uita la noi ( toti eram jenati ) in picioare , din parcare … ufff – cand , ma intrebati ? octombrie 1999 .
    Ciuda si umilinta cand Bulgaria , tara crimei copiate dupa crima ruseasca , cu glontul in ceafa si garda de corp care ucide , avea vizele suprimate … in primele zile din 2001 sunt oprit de un grup de tineri bulgari : ” unde este resedinta studentilor bulgari la Paris ? ” care nu exista …
    Ciolosismul si iohannismul depasesc tot ce se poate imagina in materie de inventivitate cand e vorba sa nu se faca nimic – stiti ce au inventat la Bacau , sa justifice zero lucrari la centura orasului ? – se cauta munitie pe terenul unde trebuia sa se lucreze , fost poligon militar … iar pe segmentul de la granita al autostrazii Transilvania , dat unei firme spaniole ( care mie imi spunea prin mail ca nu au contracte in Romania ! ) , Suplacu de Barcau – Bors , unde , tot asa , nu avem pe 64 de km un muncitor angajat , suntem linistiti de incalificabilul mamut CNADR ca ” un nou dosar tehnic i s-a cerut constructorului , care trebuie sa-l predea ” … suntem bine condusi , bine administrati , nu ? bine ca avem in tara multinationalele care fac tara sa mearga fara administratie si guvern , ceea ce nu veam in 1997 – 2000 …

    Apreciază

  3. Ce intrebari erau continute in chestionar ? Nu reqasesc in framantarile domnului Puscas, concret, despre ce era vorba.
    In plus, permisiunea de a lasa romanii sa plece in masa din Romania, nu cred ca a fost o decizie buna, nici pentru Europa si nici pentru Romania.
    Pregatirea aderarii la o Uniune se face de sus in jos, pana la nivel de cetatean. Altfel, libertatea de circulatie se intoarce ca un boomerang. Iata ce imagine are acum Romania in Europa.
    De fapt, Romania nu a aderat la UE, ci Uniunea Europeana a absorbit, fortat, Romania, chiar daca a facut-o stramband din nas.
    Un comisar european (pare-se din Lituania) spunea, recent, intr-o emisiunea a A3, ca vestul european a obtinut o piata de desfacere extinsa spre est, dar a distrus economia tarilor estice. Prin urmare, a venit timpul sa plateasca mai mult, pentru mentinerea coeziunii UE. Nu noi trebuie sa indeplinim obiective, unele, nerealiste si anti-interes national, ci ei trebuie sa plateasca si sa faca mau multe concesii.
    ps
    Felicit Tara Galilor, dupa victoria zdrobitoare impotriva Belgiei (tara instituiilor europene).
    Altfel spus, chiar daca Anglia a plecat acasa, Marea Britanie-UE, 2-0.
    (Z)

    Apreciază

  4. liviu bejan
    iulie 1, 2016 la 6:17 pm

    Eu nu l-am vazut pe Papa in interiorul Loganului. In schimb, l-am vazut, deseori, in ,,papamobilul” protejat cu sticla incasabila, facand multimilor din mana. Oare cat o fi costat ? Ca sa nu mai spun de trupa de ,,ante-post mergatori. (Z)

    Apreciază

  5. În lumea asta, aşa cum e ea croită, singurul criteriu ce poate funcţiona în regimul vizelor, larg uzitat, de fapt universal, este reciprocitatea. Dacă reciprocitate nu e, nimic nu e. Restul, vorbă lungă, sărăcia omului!

    Apreciază

  6. Radu Humor
    iulie 1, 2016 la 3:53 pm

    ,,Nigel Farage către parlamentarii europeni: N-ați muncit cu-adevărat în viața voastră, nu ați lucrat nicăieri, n-ați creat un loc de muncă. Ați impus europenilor o Uniune pe ASCUNS, fără să le spuneți nimic!”

    Excelent. Iata modelul meu de Lider.

    Cat despre ,,extraterestrii” lui Juncker, nu trebuie sa ne mire ca intra in comunicare cu liderul PPE. Acesti indivizi din staff-ul UE au parasit, demult, planeta Pamant. De acolo, de ,,sus”, credeti ca ei mai vad ceva, in afara de pete de culoare ? Apropo, sunt curios ce culori vad ei in zona teritoriului Romaniei, cu capitala la Budapesta.
    (Z)

    Apreciază

  7. „Romania primeste eticheta de „Oaia Neagra” a Europei” – oare are de aface cu coruptii de politicieni? sau metoda lor de a isi face munca? Dar poate nu-s politicienii, poate sunt politistii spagai (aia care le pui 10 lei in palma si te iarta de toate pacatele)? Sau poate chiar noi, astia care stau deoparte si vocifereaza dar nu se implica?

    Apreciază

  8. Fragmentarium, nu inteleg de ce, in viziunea dvs, Nigel Farage este un extremist.
    A tine cont de ceea ce decid cetatenii, se traduce, in perceptia dvs de intelectual rasat, prin extremism ?
    Nu cumva dispretul liderilor UE fata de capacitatea de discernamant a cetatenilor comunitari, ar putea fi integrat intr-o astfel de definitie ?
    Sau, cum catalogati dvs bajbaiala lui Cameron, care, dupa ce a jucat la cacialma, se retrage cu lasitate, lasandu-i pe altii sa scoata ,,castanele”. Asta denota ca acest politician sub-mediocru a incercat, de fapt, sa joace la ruleta ruseasca, fara a avea abilitatea rusilor. Trebuia sa-si dea seama ca oricum ar fi apasat pe tragaci, exista un glont pe teava. (Z)
    Foarte slabi politicienii traditionali din cele doua mari partide (Iaburist si conservator). Si la ei se impune schimbarea ,,clasei politice”. Noroc ca Anglia mai are liberali adevarati.
    ….Si mai are o Regina, care, in mod surprinzator pentru mine, TACE. In momentele de criza, monarhiile constitutionale trebuie sa-si demonstreze utilitatea.
    Ca apar la televizor cu bebelusi in brate, sau se plimba prin satele unguresti din Transilvania (dupa ce si-au batut joc de printesa Diana, determinand, chiar daca indirect, moartea ei), cel putin pentru mine, nu are nicio valoare.

    Apreciază

  9. Pai nici nu cred ca o sa mai avem nevoie de vize in viitor . Licuriciul cel mare si cu prietenii din vest ne-au pregatit o alta soarta : carne de tun si camp de batalie intr-un eventual conflict .

    SRI a decis, în sfârșit, să ne spună la Digi care e faza cu TANCURILE AMERICANE! Băi frate, cu 300 de tancuri faci RĂZBOI, nu exerciții militare!

    http://www.comisarul.ro/articol/sri-a-decis-in-sfarsit-sa-ne-spuna-la-digi-care-e-_796128.html

    Apreciază

  10. Cris
    iulie 1, 2016 la 11:17 am

    Cei care privesc doar spre vest, iubesc, probabil, apusul de soare. Nici macar nu-si pun problema ca dupa amurgul mirific efemer, urmeaza noaptea. (Z)
    Oare ce ar face, daca ar fi in Japonia ? Incotro ar privi ? (Z)

    Apreciază

  11. Parere bizonica despre averea lu Dinu Patriciu

    Aud ca Statul (in cur) urmareste sa recupereze celbrissima „creanta libiana” din averea lu Dinu Patriciu.
    Insa vaerea – ca care avere bre?!
    Mare halima ficele lu’ Patriciu au falimenat 2 restuarante si se pare ca cu asta s-a terminat AVEREA!!????? Averea lu Dinu Patriciu , avere estimata la minim 3 miliarde dolarei dragalasi si mititei! (in 1970 DOALRUL era $ adica 0,888 grame de aur! [ v http://www.money.ro/40-de-ani-de-dezordine-financiara/ ]) este de negasit!!!

    Cum asa?!
    Fiicele si muierile lu’ Dinu’ au fots chiar atat de maini sparte?!

    Nu!
    Insa averea strict paturiceasca era mai mica. Mult mai mica.

    Cum asa?

    Simplu. Dinu a devenit MARE caootalist cumparand pe daiboj Petromidia.

    Pentru pretul modic 50,517 milioane $$$lei a achiztionat un pachet de 69,991% din acțiunile Rafinăriei Petromidia . Asta in conditiile in care o rafinarie ca Petromidia „batea” spre 1 miliard de dolarei (instalatiile care nu erau de lepadat plus piata ..).
    Insa, eu om de putina credinta pun intrehbarea Era singuir Dinu la nevas.. scuze afacere?
    Eu cred ca avea si șogori (cumnați) pardon asociați obscuri la afacere .. aia care i-au avansat grosul celor 50 milioane $ei dupa modelul ad Thalassius (v Tit Liviu . Ab urbe condida episodu rapirii sabinelor) si el era ala micu’ care .. ma rog intelegeti … (nu!@ Nu va hazardati cu presupuneri .. in cestii din astea risc sa devin nervicos si oricum sunt maniac depresiv si XYY!!)
    Apoi .. el cica vandu Petromidia cu 3 miliarde. Insa umbla asa un zvon rauvoitor ca de fapt cel putin jumate a fost .. „comision”. Adica s-a intors „catre cine trebe” din K-stan. Normal nu? Cunoasteti modelul …
    Si din jumatea aia primita a trebuit sa imparta cu șogorii…
    PLus incurcaturile cu afacerile falimentare (magazinele alea , Adevarul si alte traznai) , obrazu subtire care cu kentuiala se tine (si avea.. obrazu lui, al muierii cu care statea, 2 fice fasnețe ..)

    PS . Cumnați sau șogori sunt 2-n barbati care stiu ca beneficiaza de favorurile aceleiasi femei si gestioneaza „afacerea” in mod civilizat fara sa se injure, sa foloseasca cutitu, furca , toporu’.

    Apreciază

  12. Eu inca nu inteleg la ce ne trebuie noua eliminarea vizelor. Acolo vor putea merge doar romanii care au ceva resurse materiale, adica in primul rand borfasii care apoi vor fi greu de gasit de catre organe, cativa artisti si ceva tineret la studii, care sigur nu se vor mai intoarce. Adica exact ceea ce nu ne dorim… Doar nu-si inchipuie nimeni ca vor munci si vor repatria castigurile…

    Iata o intamplare din primii ani ’90: la ambasada la vize, la interviul de la ghiseu, un cetatean roman care vorbea bine engleza, cu aspect de intelectual de soi, era respins pt ca nu a putut-o convinge pe functionara de la ghiseu ca persoana care ii trimisese invitatia avea resurse pt cazarea sa, in timp ce intr-un colt al incaperii asteptau, si au primit vizele, un intreg taraf tiganesc care sigur ca nu vorbeau engleza si tot sigur ca nu s-au mai intors, aspectul artistic fiind desigur, acoperirea lor, vioristii aveau degetele vizibil butucanoase si tineau cutiile cu instrumente sub brat ca pe pepene… in timp ce alt tip, roman dar cu o cetatenie europeana, a piedut avionul si s-a lasat cu strigate in engleza americana neaosa, catre functionara, omul se certase de multe ori prin State, se vedea…Pt asa ceva ai nevoie de minim 5 ani…

    Treaba asta cu vizele tine de aceeasi lipsa de discernamant tipica romanilor, caci iata, tot cam in acea perioada cautam o casuta cocheta undeva la munte… O agenta, abia aparusera agentiile astea, imi prezinta asa ceva si apoi tot repeta ca peste gard, deci vecin, e nu stiu care fost ministru… Eu am intrebat-o la ce ora exact iese respectivul si arunca peste gard ligheanul cu carnati… probabil nu s-a prins nici acum… N-am luat casuta pt ca era construita frumos dar in panta, dadea sa plece singura, si oricum n-aveam chef de fandositi, gandindu-ma ca unde-i unul, sunt sigur mai multi… Am intuit bine, anul urmator a alunecat la vale impreuna cu gardul si o buna parte din gradina eminentei respective, destept si ala nevoie-mare…

    Sigur din acelasi motiv nu ne plac noua nordicii, aia isi stiu locul si nivelul si fac treaba bine si corect, daca insa incerci sa-i prostesti, devin incredibil de violenti… Devin si ai nostri, insa din motivul de mai sus…

    Apreciază

  13. @ ZeV

    În primul rând, geo-politica nu este niciodată statică, deoarece miza se schimbă continuu.

    În al doilea rând, anatomia conflictului sirian este foarte complicată şi nu poate fi analizată într-o postare. Cert este că amatorismul de care au dat dovadă SUA şi Occidentul a încurajat, inclusiv prin tratament mediatic, destabilizarea unei ţări, formată – asemenea unei mari părţi a lumii post-coloniale -dintr-un mozaic etnic şi religios căruia regimul secular al familiei Assad, nesocotind afiliaţia confesională, i-a oferit o identitate siriană.

    Kurzii sirieni sunt una din etniile non-arabe care nu luptă deschis împotriva regimului Assad, se opun naţionalismului pan-arab creat masiv pe spezele Israelului şi ale cauzei palestiniene, şi doresc federalizarea cel puţin a nordului Syriei, concept respins pentru moment de Damasc. Greu de spus dacă o federalizare va uni, sau va diviza şi mai mult ţara.

    În ceea ce priveşte Turcia, Ankara nu vizează doar distrugerea PKK, cu baze în sud-estul ţării şi în Kurdistanul irakian, ci blocarea consolidării tuturor entităţilor kurde de la graniţe sale, proces care îi poate încuraja pe kurzii turci să facă şi mai multe presiuni în vederea obţinerii autonomiei, considerată de guvernul turc ca un prim pas spre independenţă. Pe de altă parte, PKK şi PYD sunt organizaţii distincte deşi afiliate ideologic şi unite în lupta împotriva ISIS, însă kurzii sirieni au mai mult de câştigat, atât economic cât şi politic, dintr-o bună vecinătate cu Turcia, decât din relaţii ostile.

    Astfel, din moment ce kurzii turci se luptă pentru autonomie, cei sirieni doresc în marea lor majoritate să rămână în cadrul unei Syrii federale, kurzii irakieni sunt autonomi într-un Irak federal, iar cei iranieni nu beneficiază de auto-determinare, deocamdată nu există premizele creării unui stat kurd care să reînvie Marele Kurdistan istoric ce cuprindea sud-estul Turciei, nordul Syriei, nordul Irakului şi nord-estul Iranului.

    Oricum, formarea unui Kurdistan ar însemna distrugerea întregului „establishment” politic al Orientului Apropiat şi Mijlociu, şi din acest motiv nu are susţinerea nici a vreunui stat din zonă (eventual, cu excepţia Israelului ) şi nici a unei mari puteri internaţionale.

    Apreciază

  14. Domnule Prim-Ministru,
    Ca cetatean roman si american, traind si cunoscand ceva mai multe detalii din America decat, se pare, le cunosc multi dintre compatriotii nostri, consider ca „intepatura” dumneavoastra privind „vizele asimetrice in tara partenerului strategic, SUA”, este nu numai nefondata, dar este si populista.
    In primul rand „asimetria” se refera si la comportamentul diferit al americanilor care viziteaza, daca viziteaza, Romania in lipsa unor programe turistice atractive.
    Pe de alta parte, exista intr-adevar o asimetrie datorata contributiei diferite a celor doi parteneri la efortul de aparare al NATO, deoarce cred ca la aceasta organizatie va referiti. Ca sa nu mai spun, desi asta nu mai are relevanta, Romania a insistat sa devina membru NATO pentru a se afla la adapost de crivatul din Est. Si aici, aveti un merit incontestabil, deoarece guvernul condus de dumneavoastra a avut un rol imens, desigur sub indrumarea diplomatica a ministrului de externe Mircea Geoana, care a pregatit aceasta victorie inca din perioada in care s-a impus ca cel mai prolific si mai talentat ambasador pe care tara noastra l-a avut in Statele Unite.
    In al treilea rand, situatia de instabilitate politica interna, rasfranta si pe plan extern prin prezentari care mai de care mai catastrofale au condus la crearea si mentinerea unei stari de suspiciune a partenerilor nostri externi, fie americani, fie europeni.
    De altfel, in articolul „Romania si America” (https://mipopescu.wordpress.com/istoria-cmr-2000-2005/romania-si-sua/) semnalam inca din 2012 sincopele diplomatiei romanesti in raport cu Statele Unite.
    In cele din urma, as aminti ca „asimetria in jos” a vizelor, adica dinspre SUA spre Romania, se translateaz tot intr-o „asimetrie in jos” a vizelor, adica Romania-Basarabia. Pentru exemplificare, recomand „Vize pentru romani” (https://mipopescu.wordpress.com/istoria-cmr-2000-2005/vize-pentru-romani/).
    Vedeti, este ipocrit sa infieram plini de frustrare „asimetria” in raport cu cei puternici, dar sa-i tratam cu indiferenta pe cei de acelasi sange cu noi doar pentruca soarta i-a aruncat intr-o zona a nimanui.

    Mircea Popescu
    ( http://mipopescu.wordpress.com )

    Apreciază

  15. Un articol vechi, dar de mare actualitate :
    „Postez aici un articol publicat la sfârşitul anului trecut(2007, n.m.) în „Prezent”. O fac, profund decepţionat de incapacitatea Curţii Constituţionale de a-şi asuma misiunea de a fi paznicul legii fundamentale. De aici înainte se poate întâmpla orice!

    Meditând mai profund la sensul ascuns al evoluţiilor de pe scena politică românească, avem tot mai acut sentimentul că România este victima unui experiment. Un experiment care are ca scop rafinarea metodelor de „schimbare de regim”, în ţări care, formal, nu pot fi obiectul unor astfel de intervenţii: sunt, cel puţin formal, democraţii, recunoscute ca atare, au sisteme politice pluraliste, ţin regulat alegeri, care pot fi catalogate drept libere şi echitabile, mai mult, au economii şi societăţi „deschise”şi fac parte din aceleaşi sisteme de alianţe politice şi militare cu promotorii schimbărilor de sistem. Cu toate astea, la un moment sau altul, în ţara-ţintă ajunge la guvernare un partid sau o alianţă de partide care se opun intereselor promotorului schimbării de sistem sau duc o politică pe care promotorul o consideră contrară intereselor lui.

    De ce a fost aleasă România pentru acest experiment? Dintr-un motiv simplu: există condiţiile necesare atât camuflării experimentului, cât şi relativei sale reuşite. Camuflajul: reforma clasei politice şi lupta împotriva corupţiei. Condiţiile pentru reuşită: ura populaţiei împotriva clasei politice. Mecanismul acestui experiment este fascinant, şi dacă ar mai trăi, George Orwell s-ar simţi umilit de imaginaţia celor care au scris scenariul! Este un mecanism plăsmuit de o minte rafinată, pusă în slujba Răului, dar care pretinde că serveşte Binele. Şi asta îl face şi mai periculos pentru democraţie, pentru că nu mai poţi distinge între prietenii şi duşmanii ei. O parte a acestui mecanism ni s-a dezvăluit, involuntar, bănuim, ca urmare a eşecului moţiunii de cenzură introdusă de PSD. Şi ceea ce vedem nu ne place deloc.

    Am scris, nu o dată, că aceia care se folosesc de instituţiile statului pentru a-şi reduce la tăcere adversarii politici îşi asumă un mare risc: acela de a le decredibiliza şi de a le face incompatibile cu democraţia şi statul de drept. Nu ne-am închipuit însă că lucrurile vor ajunge atât de departe. Dacă nu a putut demite guvernul Tăriceanu II cu ajutorul complice al unei părţi a PSD, Traian Băsescu a trecut la planul B: demiterea ministru cu ministru. Sistemul a funcţionat în cazul miniştrilor apărării şi comunicaţiilor, Atanasiu şi Naghy( personal, îl regret pe domnul Naghy, era competent şi extrem de civilizat, dar din păcate a fost distrus, ca om politic, de paranoia unui iresponsabil), nu există motive să nu funcţioneze şi în alte cazuri. Ca de obicei, complice i-a fost DNA, pe care Monica Macovei a structurat-o ca pe o veritabilă „poliţie politică”, iar membrilor ei li s-a acordat un statut de imunitate şi de impunitate. Mai mult, ca să le garanteze acest statut, Ilie Botoş, care a deţinut funcţia de Procuror general adjunct al Parchetului Naţional Anticorupţie, şi care ştia ce şi cum în domeniu, a fost schimbat din funcţia de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi înlocuit cu o ilustră necunoscută din provincie, doamna Kovesi, executant obedient al ordinelor Monicăi Macovei şi, după plecarea ei din guvern, ale şefului statului.

    Când noul ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu, a cerut destituirea procurorului Doru Ţuluş, pentru modul execrabil în care a gestionat secţia de care răspunde în cadrul DNA, răspunsul a fost că ministrul s-a ales cu dosar penal şi este pe lista lui Băsescu. Asta dovedeşte că, de fapt, DNA nu se sinchiseşte de nimeni, nu recunoaşte nicio autoritate a statului şi are mână liberă să facă orice abuz, câtă vreme procurorii îl servesc pe Traian Băsescu şi interesele sale politice. Până aici nimic nou: statul de drept se dovedeşte, ca de obicei în România, o formă fără fond. Dar a intervenit episodul Traian Decebal Remeş. Şi odată cu el o parte a experimentului schimbării de sistem de care vorbeam.

    Nu mai este o noutate faptul că DNA ascultă pe cine trebuie şi pe cine nu trebuie, cu sau fără mandat, cu sau fără motiv. Mai mult, avem indicii că există o practică periculoasă: oamenii aflaţi pe o listă cu demnitari sau înalţi funcţionari ai statului, care ocupă funcţii considerate „vulnerabile” după criterii pe care le bănuim: robinetul cu bani publici, sunt ascultaţi non-stop. Fără mandat şi fără să existe indicii că se comit abuzuri. Cantitatea uriaşă de înregistrări poate oferi oricând suficient material pentru a „construi” probe împotriva lor, dacă se primeşte ordin.

    La cererea DNA, care îi avea în vizor atât pe Mureşan, cât şi pe Ciorbă, acesta din urmă a fost urmărit intens o bucată de vreme de fosta „doi şi un sfert”. În multul material filmat, procurorii descoperă cu oroare faptul că au ratat momentul unui flagrant, care ar fi pus, pentru prima oară în ultimii 17 ani, cătuşe unui ministru. Motiv pentru care îl strâng cu uşa pe Ciorbă, care avea antecedente de colaborare-de nevoie!- cu Parchetul. Omul nostru este „cablat” şi trimis la Mureşan, să poarte o discuţie din care să rezulte că în plicul dat de Mureşan lui Remeş sunt bani, respectiv 15.000 de euro. Discuţia are loc, dar, din motive care ne scapă, nu poate fi folosită în justiţie. Din acest moment lucrurile iau o turnură halucinantă. Deşi se cere aprobarea lui Traian Băsescu pentru cercetarea celor doi, Remeş şi Mureşan, iar acest lucru se face public, împotriva lor începe un război mediatic, care ia forma unui veritabil linşaj. Şi lumea nu înţelege de ce.

    În primul rând, apar probe dintr-un dosar care practic nu există, de vreme ce nu a început oficial cercetarea penală, cu riscul ca aceste probe: înregistrări audio şi video, să fie respinse de judecători. DNA, SRI, RTV se trezesc în vâltoarea unor scandaluri publice, urmate de anchete parlamentare. Chiar şi argumentul că nu mai există Comisia de la Cotroceni, suspendată de Guvern prin Ordonanţă de Urgenţă, pentru a-i înlocui cu magistraţi pe actualii membri, este fals. În fond, schimbarea durează maximum o lună, şi oricum Traian Băsescu poate da aviz şi fără Comisie. Îi permite Constituţia. Toată lumea se întreabă cum au ajuns în presă înregistrările DNA, pentru că toţi cei care le-au avut neagă că le-ar fi dat pe „surse”.

    Vă propunem un scenariu. O copie a acestor înregistrări a ajuns la un partid politic, prin intermediul unor „cârtiţe” uitate de un ministru de interne recent scos din schemă şi de un şef de serviciu secret aşişderea, serviciu căruia DNA i-a cerut să-l fileze pe Ciorbă. Cum era riscant ca partidul cu pricina să fie sursa „scurgerilor de informaţii”, ele sunt pasate unui ONG prieten. Care organizează o vizionare rezervată unor jurnalişti aleşi pe sprânceană, foşti bursieri ai respectivului ONG. Este vorba de „Freedom House”, în principiu mai presus de orice bănuială. Asta dacă nu luăm în calcul imensa experienţă a respectivei organizaţii în manipulare mediatică şi în propagandă.

    În România, „Freedom House” a dat naştere unei adevărate caracatiţe de ONG-uri, care au ocupat spaţiul public şi au căpătat o aură de „promotoare ale democraţiei”, de „luptătoare” împotriva corupţiei, de „reformatoare” ale clasei politice. Vă mai aduceţi aminte de „Coaliţia pentru un Parlament Curat”? Era formată din organizaţii care, în timpul guvernării PSD au „inventat” şi susţinut Alianţa Dreptate şi Adevăr: Pro Democraţia, Societatea Academică Română, APADOR-CH, Fundaţia Soros, GDS, Agenţia de Monitorizare a Presei. Acum Coaliţia a făcut pui: Coaliţii pentru Universităţi Curate, Justiţie Curată, Europarlamentari Curaţi, Consilii Judeţene curate.

    Iată cum funcţionau lucrurile în 2004: „Coaliţia pentru un Parlament Curat a alcătuit o reţea de reporteri care vor documenta, monitoriza şi raporta într-o forma succintă informaţiile despre corupţie, conflict de interese, traseism politic şi colaborare cu Securitatea ale fiecărui candidat. O reţea paralelă de referenţi va verifica soliditatea acestor informaţii şi va alcătui listele. Cele două reţele vor lucra separat, în deplină confidenţialitate, adică reporterul pentru un judeţ nu va şti cine este referentul sau şi invers. Numele membrilor ambelor reţele nu vor fi făcute publice, pentru a le proteja de orice fel de influenţe… În anul 2004, aproape o sută de parlamentari care nu corespundeau criteriilor Coaliţiei pentru un Parlament Curat şi fuseseră ţinta campaniei negative a acesteia nu au reuşit să reintre în Parlament. Acest succes trebuie continuat prin eforturi susţinute la nivel central sau local. Mai mult decât o alianţă, deschisă oricui militează pentru integritate în politică, Coaliţia pentru o Guvernare Curata este un model de acţiune. Toţi cei care aşteaptă ca Europa să îi elibereze de jugul corupţiei autohtone au de fapt arme la îndemână şi sunt singurii care pot face ceva. Acţionaţi singuri, paşnic dar decisiv, prin mijloacele societăţii civile.”

    Nu întâmplător am citat din documente ale Coaliţiei pentru un Parlament Curat. Adrian Năstase a fost învins de maşina de zvonuri a „societăţii civile”, zvonuri amplificate de membrii ei „conspiraţi” din presă. PSD a fost demonizat cu aceleaşi instrumente ale serviciilor secrete, pentru că, să nu uităm: Fredom House primeşte peste 75% dintre fonduri din bani publici, fonduri guvernamentale, a fost condusă până în 2005 de un fost director al CIA, James Woolsey, iar actualul şef, Peter Ackerman, este specialist în domeniul schimbărilor non-violente de regim, iar teza sa de doctorat are un titlu sugestiv: „Strategic Aspects of Nonviolent Resistance Movements”.

    Acum a venit rândul PNL să fie tratat la fel ca şi PSD, să fie identificat cu „tiranul” care trebuie doborât cu „mijloacele paşnice ale societăţii civile”. Inclusiv cu „prezumţia de vinovăţie”, inventată de doamna Alina Mungiu-Pippidi, altă bursieră Freedom House. Acuzată de Financial Times că a fost selectată de Departamentul de Stat să primească fonduri pentru acţiuni clandestine în Iran, organizaţia se apără, spunând că pentru ea „instrumentele schimbării sunt cele neviolente, specifice rezistenţei civice, care foloseşte tactici precum boicotul, protestele de masă, blocade, greve şi nesupunerea civică pentru a delegitima guvernările autoritare şi a le eroda sursele sprijinului, inclusiv loialitatea apărătorilor lor înarmaţi.” Au trecut pudic cu vederea un instrument pe care îl folosesc cu mare succes în România: linşajul mediatic!

    Toate Coaliţiile citate mai sus au în centrul lor Freedom House, sunt iniţiate şi conduse de oamenii ei, iar ca mijloace de acţiune, linşajul mediatic este prima alegere. Cei aflaţi pe listele lor negre sunt executaţi public cu mijloacele „stalinismului epocii digitale.” Iar când linşajul nu este suficient, intervine DNA, condus tot de oameni care au ajuns acolo cu sprijinul direct al „Freedom House”, care i-a furnizat Monicăi Macovei pretextul pentru a schimba vechea conducere. Nu ne-am mirat să aflăm că unul dintre ziariştii sub acoperire ai reţelei Coaliţiei este cel care a adus în TVR de la „Freedom House” filmul flagrantului ratat în cazul Remeş. Numele lui nu spune nimic, ca profesionist, pentru că s-a afirmat doar în scandalul „cenzurii din TVR”, declanşat între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale din 2004, scandal care îl viza pe Adrian Năstase. Este vorba de Alexandru Costache, şi pentru acel gest a primit drept recompensă o, aţi ghicit! bursă „Freedom House” pentru jurnalism. Iar filmul este dat pe post cu aprobarea Rodicăi Culcer, alt soldat credincios al oastei civice „Freedom House”, şi ea aprig combatant al Coaliţiei pentru un Parlament Curat şi duşman al PSD şi al liderilor lui neobedienţi Cotrocenilor, precum Ion Iliescu şi Adrian Năstase.

    De altminteri, nici Ion Iliescu n-a scăpat de linşajul mediatic al „societăţii civile”, în cazul „mineriadelor” şi al Revoluţiei din 1989. Iar Freedom House se iţeşte şi din spatele ONG-urilor care fac presiuni asupra doamnei Kovesi să urgenteze trimiterea lui în judecată. Un lucru nu înţelegem: indiferent cât de coruptă ar fi politica românească, ce anume justifică subminarea democraţiei prin astfel de acţiuni iresponsabile? Ce anume îi face să creadă pe autorii acestui experiment scelerat că pot controla experimentul, că nu vor da naştere unui nou monstru totalitar în România? Şi mai ales, este Traian Băsescu soluţia de înlocuire? Faptul că a condamnat comunismul şi are un permanent discurs anti-sistem nu este suficient pentru a fi un lider al noii Românii, purificate de corupţie şi de reziduurile comunismului, pentru că este un individ corupt şi un reziduu al comunismului! Nu cumva experimentul are un ţel mai ambiţios? Cum ar fi patentarea loviturii de stat civice perpetue? De ce nu? Dacă iese banul…

    PS: este o postare de pe blogul meu, din februarie 2008. Trebuie citit în acel context. Din păcate el este valabil și azi. Iar afirmațiile mele poste sunt mai îndreptățite acum, după instalarea ”Guvernului străzii”, după o lovitură de stat civică.
    Publicat de Constantin Gheorghe

    Apreciază

  16. EmailsGate: ClintonExit il va impinge in fata pe Trump

    Hillary Clinton, candidatul democrat pentru alegerile prezidentiale din SUA, a fost audiata sambata dimineata de catre FBI, la sediul federal din Washington, in cadrul anchetei legate de utilizarea unui cont de e-mail și a unui server private pe cand conducea diplomatia americana, in administratia Obama. Audierile au durat trei ore si jumatate.

    Clinton „a dat o declaratie voluntara in aceasta dimineata pe subiectul aranjamentului cu privire la e-mailuri in perioada in care a fost secretar de stat”, a declarat purtatorul ei de cuvant, care a mai afirmat ca aceasta a fost „incantata ca a avut ocazia sa ajute Departamentul de Justitie pentru ca ancheta sa ajunga la o concluzie.”

    In aceasta lumina, daca va fi prefiguratoare, procesul electoral american ar putea sa intre pe un fagas ireversibil, care inevitabil sa duca la un anumit tip de final, care nu ar trebui sa ne mai surprinda ca in cazul Brexit. In ciuda unor declaratii controversate prin care candidatul republican Donald Trump parca ar vrea sa se autoexcluda de la castigarea alegerilor prezidentiale, lucrurile ar putea sa nu se sfarseasca nici pe departe asa.

    Daca povestea emailurilor se va sfarsi cu un ClintonExit, asa cum sunt inclinat sa cred, atunci electoratul va fi nevoit sa ofere coroana de lauri celui care a dus cursa pana la capat, portile de la Casa Alba deschizandu-se astfel lui Donald Trump. Un scandal EmailsGate nu ar fi insa fara precedent.

    Gerald Ford a beneficiat si el de o “defectiune” de parcurs a predecesorului sau, Richard Nixon (1969-1974). Mai mult, in post-WaterGate nu voturile au contat, ci demisia accidentala a lui Nixon, succesorul Ford (1974-1977) fiind primul presedinte din istoria SUA care nu a fost ales.

    Multa lume se intreaba de ce dupa doua mandate la Casa Alba democratii ar trebui sa mai ramana inca doua mandate. Si de ce tocmai cu Hillary Clinton, care are cateva mari bile negre pentru perioada in care a fost secretar de stat, care se adauga celor ale administratiei din care a facut parte. Cu cat va trece mai mult timp, cu atat aparentele se vor transforma in evidente.

    Absenta alternantei republicane, care pentru democrati ar insemna 4 mandate consecutive de administratie prezidentiala, insumand 16 ani, ar fi ceva rar, nespecific, mai ales in perioade complicate, de crize interne si externe. Vor iesi democratii din uzanta alternantei? Parierea pe Hillary Clinton ar putea sa fie o greseala de selectie, o greseala asumata sau un blat cu republicanii? Astfel de intrebari au toate sansele sa nu capete niciun raspuns, pentru ca ele nu vor mai fi puse daca Donald Trump va iesi presedinte. Sa pariem, deci, pe o administratie republicana.

    http://www.hotnews.ro/stiri-international-21128312-hillary-clinton-audiata-fbi-ancheta-privind-utilizarea-emailului-privat.htm

    Apreciază

  17. În ultimele zile am văzut AXA ( București- Londra- Washington , adică proiectul de țară al lui Băsescu Traian, promovat cu spumă de șampanie în capul susținătorilor, chiar în seara câștigării alegerilor, în 2004 ) în întreaga lui splendoare . AXA AMBASADORILOR, în special, mi s-a părut extrem de elocventă.

    Astfel, în timp ce Marea Britanie invita Europa la un BREXIT scurt și tumultuos, în plină vară, multă lume se întreba unde-oare, unde-oare? o fi ambasadorul Paul Brummell, și cu ce s-o fi ocupând el pe 25 iunie, când, pe 24 iunie, prin anunțarea rezultatelor referendumului, surâsul de porțelan al Uniunii Europene tocmai pierdea un ditamai incisivul ? Ei bine, pe 25 iunie, pe căldura de foc, cu șepcuță nostimă pe țeastă și tricou lejer pe burtică, ambasadorul Brummell participa la multicolorul ”MARȘ AL DIVERSITĂȚII”, ba chiar și rupea , de la tribună, vreo câteva cuvinte în românește, făcându-i în ciudă duduii Prună Raluca, aceea pentru care DREPTURILE OMULUI sunt un lux teoretic: „…Cred că este un eveniment foarte important, pentru a demonstra că drepturile omului sunt nişte drepturi egale pentru toţi şi, de aceea, ambasada Marii Britanii este FOARTE FERICITĂ SĂ PARTICIPE !”

    Adică, pe lume sunt chestii importante, dar, să nu uităm, sunt chestii ȘI mai importante! Prioritizarea este cheia! Discursul părea scris de Iohannis, că numai el se declară fericit oriunde participă la ceva, indiferent la ce.

    Dar preferatul meu e, totuși, ambasadorul capătului de peste ocean al AXEI, recte Hans Klemm . Acesta a dat întâi un interviu, în avanpremiera avanpremierei zilei de 4 iulie, zi care s-a sărbătorit în România pe 1 iulie, dar nu-i problemă, noi suntem obișnuiți, că și pomenirile morților e recomandat să le programezi cu un mic avans…În interviu s-a referit , pe larg, la ce altceva decât la LUPTA ÎMPOTRIVA CORUPȚIEI! Și despre MARȚEA NEAGRĂ a pomenit, cică pe vremea aceea nu era ambasador, dar , ca să vezi întâmplare, ”a aflat ” de dânsa! După care, potrivit bunului său obicei, ne-a ÎNCURAJAT că nu ne mai ÎNCURAJASE de la alegerile locale, și se simțea nevoia :”… Așadar, este o luptă care VA DURA UN DECENIU(!!!) , o generație și ÎNCURAJEZ legislatorii români să caute modalități de a consolida și mai mult legislația anticorupție a României, în loc să submineze legislația deja existentă…” Ia te uită! Păi de unde știe ambasadorul cât va dura? Facem două cincinale de ANTICORUPȚIE? Ce ți-e și cu planificarea asta! Da’ „cincinalu’-n patru ani și jumătate ”, nu s-ar putea , băieți, ca să nu nenorociți mai multe generații, degeaba? În schimb a dorit să pună lucrurile la punct în ceea ce privește latura economică a poveștii de dragoste care ne leagă, ca membri ai aceleiași AXE: „…În ceea ce privește creșterea investițiilor americane în România, în calitate de ambasador al SUA nu pot face prea multe pentru a determina o companie americană să investească aici…” Asta în interviu, că mai târziu, la recepția de la ambasadă, a zis că, deși nu poate, totuși poate, adică: ”… am adus delegaţii comerciale în România, susţinem antreprenorii români din domeniile IT, educaţional şi al turismului ecologic şi i-am ÎNCURAJAT pe investitorii americani să ia în considerare potenţialul economic pe care îl oferă România…” Deci, și pe-ai lui I-A ÎNCURAJAT! Și chiar și pe ai noștri I-A ÎNCURAJAT, de astă dată să traverseze oceanul și să investească în State, dacă , of course! obțin binecuvântata viză!

    La recepție, n-am văzut-o pe pajiște pe duduia Camelia Bogdan… dar bănuiesc că, Dan Voiculescu fiind deja arestat, dânsa păstrează rochița albă, foarte elegantă și deloc scumpă, destinată vizitelor la partenerii de nădejde, pentru perioada când se va hotărî arestarea lui Ponta Victor, adică la o dată care i se va anunța ulterior, printr-un SMS. Deoarece mai sunt ”dosare grele” în lucru, reactivarea duduii în rochiță albă nu mă îndoiesc că va fi necesară. Și cum ”primul ei bal” a fost la Ambasada americană, nu văd de ce nu s-ar aplica sloganul: ”…Am început împreună, continuăm împreună! ”

    Apreciază

  18. Există totuşi o asimetrie implicită în ceea ce priveşte cele două tipuri de vize. În 2000-1, începuseră deja negocierile oficiale ale aderării României la UE, aşa că renunţarea la vize era inevitabilă mai devreme sau mai târziu. Meritul guvernului Năstase a fost că acest lucru s-a întâmplat cât mai repede cu putinţă.

    Astăzi, inerţia şi indiferenţa Congresului SUA reflectă doar inutilitatea servilismului nostru.

    Apreciază

  19. Ridendo castigat: De ce a aderat Marea Britanie la UE (comedie)

    Martie 1980. La 7 ani de la aderarea Marii Britanii la Comunitatea Europeana / Secventa din serialul britanic “Yes, Minister” (“Da, Domnule Ministru”)

    – (…) “Administratia britanica a cautat mereu sa se asigure ca ideea Comunitatii Europene nu va functiona. De aceea am aderat. (…) Trebuia sa spargem toata chestia asta. Deci trebuia sa intram inauntru. Am incercat sa o spargem din afara. Dar n-a mers. (…)

    – Atunci de ce fortam extinderea europeana?

    – Pai din acelasi motiv. Este exact ca la ONU de fapt. Cu cat sunt mai multi membri, cu atat poate provoca mai multe certuri, deci cu atat mai inutila si neputincioasa devine.” (…)

    Apreciază

  20. @ZeV. Ai dreptate, Papa trebuie ca a venit cu cunoscutul papamobil, dar s-a prefacut a cobori din Logan, pentru impresia artistica! Un papa piscotar, este? Un argentinian nenorocit.

    Apreciază

  21. MOTTO: ” În acest proces de consolidare a statului de drept și a luptei împotriva corupției, vreau să vă asigur că aveți în mine un partener de dialog și un susținător ferm pentru toate reformele care garantează lupta anticorupție”( Klaus Iohannis, mesaj la Ziua Justiției, 2016) .

    ………………………………………………………………………………
    În România alegerile prezidențiale funcționează ca dezinfectanții de la HEXIFARMA- însă ramura lor bună și nediluată!

    Adică, te-ai ales? Bravo! La pachet primești și un trecut bine curățat de toate bacteriile nasoale, care ți-ar putea periclita viitorul plin de promisiuni generoase și concedii neîncetate. Așa că, după ce alegerile te-au lustruit cu floștomocul din cap până-n picioare, și, mai ales, pe la fragilele încheieturi, lăsându-te mai uscat și mai curat ca oricând, poți să-ți iei fără grijă ipocrizia puturoasă la purtare și să dai lecții altora despre CINSTE ȘI INTEGRITATE!

    Poți, în sfârșit, să bați câmpii cu lupta anticorupție și cu justiția independentă, adică aceea care ”…construiește sentimentul de dreptate în rândul membrilor comunității, protejând cel mai de preț câștig al democrației — drepturile și libertățile fundamentale ale individului” . Construiește ea, construiește, draga de justiție independentă, ”decât ” că nu și pentru president Klaus care nu-i prea acordă credit când e vorba să-i extragă dânsa cu penseta o casă-două, dintre cele șase ( inițial, șapte) cumpărate din meditații-vânzări anterioare-bani de la socrul blănar-dar de nuntă, etc, etc… că nici el nu mai știe cum le-a luat ! Când se întâmplă ca doamna JUSTIȚIA să dea o hotărâre neconvenabilă și definitivă pentru măria-sa, Klaus al nostru știe soluția mai bine ca judecătorul și chiar ca mama judecătorului: „…Această soluție după părerea mea nu e bună, mă nemulțumește și împreună cu avocații căutăm cele mai bune căi pentru a contesta această soluție…” Și, să nu fim triști, meciul se joacă încă, iar casa pierdută se va întoarce , cred, cu coada între picioare, în ograda prezidențială.

    Așadar, descătușat total ca urmare a imunității prezidențiele, discursul ipocrit se poate umfla în voie, ca un balon de chewing-gum la gura președintelui, până îi acoperă toată figura , ba chiar și căciula de nutrie de o jumătate de metru înălțime. Deci, să luăm aminte: ”…Integritatea și cinstea sunt așteptate în continuare de la politicieni, de la aleșii locali și de la toți cei care fac parte din administrație…” INTEGRITATE și CINSTE… dar nu și de la el…

    Klaus a învățat multe din mandatele înnodate ale lui Băsescu Traian. A văzut ce ușor se dezinfectează un președinte bolnav de FLOTATITĂ, în așa fel încât chiar și după 12 ani lichidul vâscos și cu miros înțepător din sticluța de la HEXIFARMA tot mai are efect… Păi, dacă stăm să ne gândim, IMOBILIARITA lui, chiar dacă e cronicizată, nu poate fi, nu-I așa? la fel de gravă…

    Apreciază

  22. Mircea Popescu
    iulie 2, 2016 la 5:46 pm

    Domnule, dvs spuneti ca sunteti cetatean roman si american. Dupa parerea mea, mintiti. Dvs sunteti cetatean american, care gandeste (,,superior”) ca un american, dar scrie in romaneste pe acest blog pentru a fi inteles de cetatenii romani ,,pigmei” care frecventeaza aceasta oaza de libertate a expresiei.
    Am citit siderat imensa ineptie:
    ,,exista intr-adevar o asimetrie datorata contributiei diferite a celor doi parteneri la efortul de aparare al NATO, deoarce cred ca la aceasta organizatie va referiti. Ca sa nu mai spun, desi asta nu mai are relevanta, Romania a insistat sa devina membru NATO pentru a se afla la adapost de crivatul din Est. ”
    Stimate american de etnie romana, de care efort de aparare vorbiti ? Romania a participat la razboaiele SUA purtate in Orient, care nu au nicio legatura cu asaziza necesitate de aparare in fata inventiei numita de oenegurile sorosiste ,,crivatul din est”.
    In mod evident NATO este o organizatie agresiva, anacronica si pusa exclusiv in slujba SUA, fara nicio legatura cu nevoia de protectie a Romaniei, pe care, in realitate, nu o ameninta nimeni.
    Da, poate ca Romania ar trebui sa contribuie mai mult la apararea SUA de terorism, chiar pe teritoriul american. Dar daca nu trimiteti investitori strategici, care sa dezvolte economia romaneasca, de unde parai pentru armata si trupe speciale ? Noroc de OMV-Gazprom, cel mai mare contributor la bugetul national al Romaniei. 😉
    Sper, totusi, ca Trump sa gaseasca resurse interne suficiente pentru acest obiectiv si sa renunte la aventurismul periculos din estul european care nu face altceva decat sa genereza INSECURITATE ptru Romania, nu protectie.
    Sau, mai bine zis, determina IZOLARE pentru Romania. Ati tratat si tratati Romania, stimate domn, ca pe o cadana de harem, la dispozitia ,,sultanului” de la Casa Alba”, sau, daca acesta este ocupat, in seama eunucului de la Ambasada.
    Mai bine zis, termenul de ,,protectie” se integreaza mai bine in sintagma ,,taxa de protectie”, pe care poporul roman este nevoit sa o plateasca urmare a negocierii pe genunchi si in genunchi a parteneriatului strategic cu unchiul Sam.
    Cred ca a venit timpul ca diplomatii romani sa ceara dizolvarea NATO, deorece aceasta organizatie risca sa arunce omenirea in haos, dupa ce a destabilizat zone importante din nordul Africii si Orientul Mijlociu si a pus implicit presiune pe tarile europene urmare a fenomenului migrationist necontrolat.

    ps
    Chiar acum aflu ca un pachet suspect a fost detonal la Stade de France. Este bine ce se intampla, domnule ? Are SUA vreo responsabilitate pentru ce se intampla, in lume, ce parere aveti ? Parerea mea tocmai ati aflat-o si va asigur ca nu am nicio ezitare sa o afirm public.

    Apreciază

    • Este adevarat ca eu scriu romaneste chiar si din America, in schimb dumneavoastra intelegeti doar propaganda ruseasca, repetand spusele lui Putin: „In mod evident NATO este o organizatie agresiva, anacronica si pusa exclusiv in slujba SUA, fara nicio legatura cu nevoia de protectie a Romaniei, pe care, in realitate, nu o ameninta nimeni….Cred ca a venit timpul ca diplomatii romani sa ceara dizolvarea NATO …”

      Apreciază

  23. O contradictie interstatut magalitica: Martin Schulz vrea sa subjuge Parlamentul European unui Guvern Federal European

    Ca ideea unui „superstat” european a inceput sa circule cu febrilitate prin unele minti infierbantate ale unor lideri europeni ahtiati dupa cat mai multa putere, daca s-ar putea totala, nu mai este un secret pentru nimeni.

    Stupefiant este ca aceasta tentatie de „superstat” vine din directia unei mandatari reprezentative parlamentare supreme, care ar trebui sa apere parlamentarismul cu toata energia, pana cade sub masa. Numai ca nu este vorba de riscul de a cadea sub masa, ci de miza de a ajunge in capul mesei. Ni se releva astfel o colosala contradictie interstatut.

    Ce mai sunt credibilitatea si loialitatea reprezentarii parlamentare, cand sunt pe punctul de a fi sparte in tandari? Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, propune, într-un articol ce va aparea luni in Frankfurter Allgemeine, înlocuirea Comisiei Europene cu un “guvern european autentic”, care să fie controlat de un parlament bicameral.

    Potrivit lui Schulz, una dintre cele două camere ar trebui să fie actualul Parlament European, iar cealaltă sa fie alcătuită din reprezentanți ai guvernelor nationale ale statelor membre ale Uniunii Europene. Motivatia președintelui Parlamentului European este că o asemenea schemă este cunoscută de cetățeni din experiențele din propriile lor țări și ca deciziile care ar fi luate in noua structura de putere a Uniunii Europene ar deveni mai transparente.

    Ideea impingerii integrarii spre constructii cat mai centralizate si apropiate de a deveni globala este veche, noua este forma, de guvern federal european. Dar stupefianta este nu numai directia de unde vine ideea, ci si argumentatia, in conditiile in care parlamentele nationale tind sa devina, in unele cazuri sau etape au si devenit, simple anexe ale puterii executive, iar statul de drept sa fie identificat cu deciziile puterii executive, sursa legii nemaifiind vointa poporului, ci o vointa unipersonala sau de grup extrem de restrans.

    Schema invocata este prin urmare falsa si ve deveni si mai falsa intr-o Europa unipolara, in care interesul cetateanului va deveni si mai strivit, iar vocile popoarelor si mai putin auzite. Pentru a ne convinge ca este asa, daca mai este nevoie, sa privim cu luare aminte istoricul Uniunii Europene largite, conduse de dreapta populara europeana, in care interesele cetatenilor nu au fost luate in considerare cand le-au fost impuse samavolnic politicile de austeritate, care au avut drept consecinte suferinte dintre cele mai dramatice.

    Popoarelor si natiunilor europene, pentru ca aceasta este realitatea care se ignora, despre Europa si europeni nu se poate vorbi la singular, ci numai la plural, nu le-au fost luate in seama vointele si interesele in problema cotelor obligatorii de imigranti, pe care nu ele au provocat-o. Lor doar li s-au pus in spate note de plata si razboaie care nu erau ale lor. Nu au fost consultate, prin referendumuri, nici macar cand au intrat in NATO si UE. Nu o Europa unipolara este solutia, ci o Europa multipolara.

    http://www.agerpres.ro/externe/2016/07/03/martin-schulz-propune-inlocuirea-comisiei-europene-cu-un-guvern-european-autentic-18-00-13

    Apreciază

  24. @ doru coarna

    aveti dreptate ! Multe lucruri nu le intelegeti si totusi va dati cu parerea .

    @ mircea popescu

    mai ipocrit mi se pare ca va promovati blogul d-voastra de rahat prin intermediul acestui blog . Ca folositi blogul d-lui Nastase ca un vehicul publicitar , sa va faceti cunoscut .
    Poate , poate , va citeste cineva baselile si teoriile lui unchiu Sam .

    Apreciază

    • Dincolo de limbajul pe care-l folositi cu mandrie, doar nu va inchipuiti ca cineva scrie pe un blog ca sa se afle in treaba si nu ca sa impartaseasca si cu altii din bruma de cunostinte si experiente capatate. Eu, de exemplu, incerc sa argumentez niste puncte de vedere dincolo de pozitiile oficiale, de propaganda partizana sau dincolo de subiectele desprinse din teoriile stiintifico-fantastice conspirationiste care abunda in mediile romanesti. In plus, daca ati fi lasat la o parte frustrarea (oare de ce?) si ati fi citit macar un articol de la cap la coada ati fi vazut ca obisnuiesc sa propun solutii. Si asta deoarece critica nu-i constructiva daca nu propune ceva care sa remedieze. Pe de alta parte, as sublinia ca de la un anume nivel de intelegere in jos, te supara adevarurile si te fac sa-ti dai arama pe fata.
      Ei, sigur ca peste 45.000 de cititori ai celor aproape 200 de articole ancorate in realitatile romanesti, nu reprezinta mare lucru, asa incat simt nevoia sa-mi promovez blogul cu orice pret 🙂
      A propos, la adresele pe care le-am recomandat, ati gasit ceva care sa fie ca nuca’n perete fata de tema articolului dlui. Adrian Nastase?

      Apreciază

  25. Fiarte interesant articolul adus aici de Gh. B.
    Pentru cei care ar fi tentaţi să renunţe la citire, speriaţi de lungimea lui, câteva teme excelent tratate :

    „Acest gen de discurs – unii îl numesc populist – este folosit cu onestitate, fără intenții manipulatorii, de majoritatea celor implicați. Pentru că doar unii contribuie la formarea discursului dominant, ceilalți se lasă persuadați și-l folosesc.

    Exemplul 1. Discursul occidental despre atacul estului la standardele vestului si excesivele cheltuieli pe care vestul le-ar face spre ajutorarea estului este prezent și în România, în special în mijloacele de comunicare în masă. El este interiorizat negativ de o parte a cetățenilor. Indiferent de receptare, maschează două fenomene cu caracter opus, ca peste tot în Europa: avantajele economice pe care ”vestul” le-a dobândit prin deschiderea spre est si cauzele reale ale creșterii inegalitatilor și scăderii standardelor sociale în toate țările. Cine anume este acel ”vest” care a fost avantajat nu este temă de dezbatere.

    Nu este vina unora sau intenția malefică a altora; este doar consecința firească a triumfului neoliberalismului și a dispariției presiunii pe care existența socialismului o exercita, chiar in formele sale aproximative, departe de ideal și asociate, uneori, cu regimuri politice aberante. Dacă Comisia Europeană promovează agenda neoliberală mai mult decât guvernele naționale sau viceversa este o temă serioasă și de discutat; ea lipsește; se discută însă despre altceva.

    Exemplul 2. Discuțiile despre caracterul democratic și legitimitatea instituțiilor europene disimulează problema conținutului deciziilor adoptate de aceste instanțe. Cetățenii greci sau spanioli nu au respins măsurile de austeritate pentru că erau ilegitime sau scăpau controlului democratic, pentru că nu au fost parte la adoptarea lor, ci fiindcă le afectau viețile în mod negativ. Uniunea Europeană a devenit ”antipatică” din momentul în care rezultatele nu au mai oferit ceea ce unii numesc output legitimacy

    Funcționarea democratică și limitele pe care le-a atins democrația reprezentativă sunt probleme serioase, structurale, globale; astfel reformulate însă, problemele există, în egală măsură, și în politica națională, nu doar la nivel european; în statele cu experiență democratică recentă, se manifestă chiar mai grav la nivel național. Cetățenii români își reprezintă instituțiile europene drept mai performante și democratice decât ale lor; și au dreptate.

    Despre capturarea partidelor politice de către grupuri de interese, infiltrarea lor cu ”tehnocrați”, exponenții privilegiați ai intereselor ”piețelor”, despre marchandisation de la politique, se tace sau se vorbește în șoaptă. Compoziția și funcționarea parlamentelor – inclusiv a Parlamentului European – sunt puternic marcate de aceste ”evoluții”.

    Discuțiile despre presupusa lipsă de democrație a Bruxelles-ului au și un efect pervers; crează suport național pentru apariția unor organisme – conferințe europene interparlamentare, mai ales – care oferă legitimare democratică post-factum pentru decizii care nu ar trebui niciodată legitimate de cetățeni.

    Exemplul 3. Discursul despre suveranitate/cedarea suveranității către Bruxelles acoperă, ca peste tot, faptul că principalul decident formal european, chiar și după Tratatul de la Lisabona, rămâne Consiliul, adică guvernele noastre și că unele decizii extrem de nepopulare sunt luate la nivel interguvernamental, nu de către instituțiile comunitare. Natura și existența controlului național al instanțelor naționale care decid în probleme europene este o problemă; nu doar în România…

    Numeroase alte subiecte joacă un rol similar. Acest gen discurs determină reprezentările și autoreprezentările pe care oamenii le fac despre propria societate și locul pe care îl au în cea europeană. Pe baza sa, sunt greu de imaginat orice fel de soluții progresiste care să oprească transformarea proiectului european dintr-o speranță de pace și bunăstare într-un coșmar.”

    Apreciază

  26. Romania: In cautarea planului B. Proiectul de tara plus

    Intors de la primul Consiliu European in noul format, fara Marea Britanie, presedintele Klaus Iohannis a convocat la Cotroceni, pentru luni, o intalnire cu partidele, premierul si guvernatorul BNR, pentru a discuta noile masuri ce se impun dupa Brexit. “Nimeni nu a avut un plan B”, a motivat Iohannis, oarecum disculpator, subliniind ca impredictibilitatea Brexitului a surprins toate celelalte 27 de state membre ale UE.

    Ce ar trebui sa includa masurile post-Brexit? Cu ceva vreme inainte de Brexit, s-a tot discutat idéia unui nou proiect de tara, post-aderare, care acum a revenit si mai puternic in atentie. Ideea va fi insa insuficienta daca discutiile initiate de Iohannis se vor limita numai la acest aspect. In opinia mea, intr-un context in care “se intampla multe lucruri”, cum remarca cu umor diplomatic regina UK la intalnirea post-Brexit cu premierul Irlandei de Nord, va fi nevoie de un Proiect de Tara Plus.

    Proiectul de tara plus ar trebui sa cuprinda mai intai o explorare aprofundata a noului mediu politico-diplomatic si economic, de dupa Brexit, prin care Romania va trebui sa inainteze. Apoi, sa prevada si sa adapteze obiectivele, mijloacele si tacticile de inaintare pe aceasta noua cale strategica. In final, noua tinta strategica, pe care mediul si calea o pot face posibila, va trebui sa fie determinta cat mai précis si mai realist posibil, ca o consecinta fireasca a restrictiei numite mediu si a alegerii numite cale.

    Pana in prezent, au fost proiectate doua noi tinte strategice, post-aderare. Fostul presedinte Traian Basescu a evocat unirea Romaniei cu Republica Moldova drept proiect de tara pentru PMP. Este, intr-adevar, un obiectiv strategic, de importanta reparatorie istorica. Un obiectiv de a carui indeplinire, dupa parerea mea, dintre toti politicienii liderul popularilor isi poate lega cel mai strans numele.

    Va trebui insa ca a doua zi dupa Unire sa ne cautam un alt obiectiv. Spunand acest lucru, nu minimalizez cu nimic importanta strategica a obiectivului politic al Reunificarii romanilor, care sunt despartiti de o granita artificiala, o sechela a WW2. Dimpotriva, el va trebui sa fie inclus in noul proiect de tara, dar sa fie subsecvent unui obiectiv strategic economic, care sa dea adancime si largime energiilor creatoare ale Natiunii.

    Un astfel de obiectiv economic, structural prin gandire, actiune si consecinte, ar fi cel enuntat de presedintele Senatului si liderul ALDE, Calin Popescu Tariceanu, privitor la dobandirea de catre Romania a statutului de a saptea putere economica din Europa, cum o indreptateste ocuparea locului al saptelea in UE ca suprafata si populatie.

    Pentru atingerea acestui scop strategic, ar trebui intreprinse cat mai curand posibil masuri procesuale care sa vizeze reconstituirea economiei nationale, incurajarea capitalului romanesc si a investitiilor romanesti, printr-o valorificare nationala optima a resurselor naturale si de munca ale Romaniei.

    Trebuie sa ne gandim foarte responsabil la ce locuri de munca si ce salarii vom oferi romanilor plecati afara care vor dori sa se intoarca, dar si la posibilitatea ca multi sa fie nevoiti sa o faca.

    Cred ca primele si cele mai credibile semnale ca Romania se afla pe drumul cel bun, care duce catre pozitia de a saptea putere economica in UE, vor fi cand locurile de munca si salariile din tara vor fi competitive cu cele din Vest. Cand tendintele de masa se vor inversa. Cand romanii nu vor mai dori sa plece la munca in strainatate, iar cei plecati vor dori sa revina la munca acasa.

    Capitolul de politica externa al proiectului de tara plus ar trebui sa cuprinda, intre altele, doua linii directoare, cum se raporteaza Romania la reforma UE si la ideea de “superstat”, care se vehiculeaza, cat si pozitia fata de Brexit si reactiile britanice, oficiale si ale cetatenilor.

    Privind reforma UE, cred ca un concept conciliant, care ar putea impaca cele doua tendinte contrare, de mai multa sau mai putina independenta a membrilor, ar putea fi cea de Uniune Europeana cu mai multe centre de putere. O uniune multipolara.

    Cele 6 tari fondatoare, care neindoielnic pot fi considerate ca parintii statali ai ideii si ai constructiei de integrare europeana, au in opinia mea responsabilitati speciale fata de soarta UE, implicit fata de destinele lor in cadrul uniunii. Vor mai multa integrare, inclusiv o armata europeana, foarte bine, pot constitui un asemenea pol de putere in cadrul UE.

    Tarile din ECE, reticente la ideea de “superstat”, pe buna dreptate dupa ce au cunoscut totalitarismul comunist, o idée care le-a fost straina si care nici macar a rusilor nu a fost (o recunoastere care ar duce la apropiere, dar care intarzie sa apara) vor mai putina integrare si mai multa independenta, care in mod explicit este contrara integrarii politice. Ar fi un al doilea centru de putere.

    Nici posibilitatea subdivizarii celor doua sau alte reconfigurari nu ar trebui exclusa. Mai multa Europa poate insemna foarte bine si o Europa cu mai multe centre de putere, pe diferite dimensiuni. Dupa cum pe o dimensiune, pe cea politico-militara, de exemplu, poate fi si o Europa a Apararii. Asa cum avem si o Europa a Libertatii de Circulatie, a persoanelor, capitalurilor, bunurilor si serviciilor.

    Marturisesc ca sunt si nuante de ultima ora, care au aparut in dezbaterea de idei europeana, asupra carora inca nu am reflectat si fata de care nu am inca o parere. De pilda, un guvern federal european ar servi in mod real si exclusiv unui interes geopolitic european sau si altor interese?

    Ma gandesc ca pe franghia aceasta a centralizarii normative ar putea veni ca pe un funicular diverse riscuri din alte spatii, in special la adresa valorilor care ne dau identitate. Nimeni nu si-ar dori ca pe calea acestui “funicular” al unicitatii normative sa vina pe versantul nostru riscuri de securitate, de violenta civila, de crima organizata, de imoralitate sau de alta natura.

    Nu prea am fost atenti la posibilitatea ca pe puntile aruncate catre alte maluri ar putea veni si ceva nedorit, asa cum s-a intamplat cu puntile integrarii economice, pe care am fost surprinsi sa vedem ca au inceput sa fie folosite pentru a transforma integrarea economica intr-o inacceptabila integrare politica.

    Dar doua mesaje de azi au mai adus ceva din necesara luciditate, cel optimist al sefei FMI, Christine Lagarde, de a depasi cu fruntea sus momentul Brexit, si cel al ministrului de finante al Germaniei, Wolgang Schaeuble, potrivit caruia UE trebuie sa rezolve probleme concrete, nu sa se lanseze in dezbateri despre viitor, care ne-a mai temperat si adus cu picioarele pe pamant.

    O a doua linie directoare de politica externa ar fi sa se vina in intampinarea britanicilor proeuropeni, prin care Marii Britanii sa i se ofere sansa sa-si protejeze identitatea si aspiratiile europene, sa-si pastreze istoricile legaturi cu Europa, pe care nimeni si nimic nu le-ar putea substitui, care sa o ajute sa nu intre in deriva, sa nu fie smulsa de continent si dusa intr-o directie neeuropeana, care i-ar putea pune in pericol identitatea si supravietuirea.

    Poate ca niste oengeuri si niste fundatii “Jo Cox” ar mentine proaspata memoria de europenitate si ar fi un cadru potrivit prin care sa se dea consistenta solidaritatii romano-britanice. Cred ca daca am sustine organizarea unui al doilea referendum, mai in cunoastinta de cauza, mai putin xenofob si rasist, am da un raspuns potrivit tendintelor de secesiune din Marea Britanie sau celor de fuga dupa alte cetatenii.

    Apreciază

  27. ZeV
    iulie 3, 2016 la 7:11 pm
    Excelent răspunsul dat unei cozi de topor ce împrăştie aşchii de pretinsă supremaţie bazată doar pe false premize !

    NATO reprezintă cea mai evidentă mostră de nerespectare a unor înţelegeri care au făcut posibilă, cu anumite condiţii, desfiinţarea Pactului de la Varşovia, echivalentul armat al fostelor ţări socialiste .
    Numai că departe de a respecta promisiunea de a se restrânge, până la desfiinţare, NATO, în buna tradiţie a celor lipsiţi de onoare, nu numai că nu l-au desfiinţat, dar l-au şi extins până la graniţele Rusiei, culmea, acuzată, tot ea, de intenţii agresive !
    Ăştia fac precum prostituata care se dă fată mare, la o petrecere , unde dintre toţi masculii, doar unul nu a avut de „a face” cu ea ( pentru că era prea beat ! ) şi pe care-l roagă insistent să-i confirme „statutul” . 😉
    Condiţia principală a intrării României în UE a fost aderarea prealabilă la NATO !
    Credeţi că pentru a ne apăra pe noi de ruşi (bau-bau-ul inventat imediat), sau pentru a-i apăra pe ei (UE) de furia românilor după ce-şi vor da seama ce ţeapă teribilă au luat ? 😉

    Apreciază

  28. @Mircea Popescu, v-am citit articolul de pe blog din 2012. Cred ca faceti – nu stiu daca voit – o fractura de logica.

    Romania nu poate unilateral sa elimine vizele pentru toti cetatenii Republicii Moldova, care NU SUNT TOTI ROMANI, asa cum incercati sa prezentati lucrurile, in mod eronat. Nici Ungaria nu liberalizat vizele pentru „maghiarii” din Serbia pentru acelasi motiv. Desigur, exista nuante care sunt discutabile intre Voivodina si Republica Moldova. Eu as spune, ce ne facem cu cetatenii din Transnistria, le permitem si lor circulatie libera in UE? Pentru ca nu putem sa „liberalizam” vizele doar in Romania, ei vor circula in toata UE.

    Eu nu contest ca Romania trebuie sa fie mai vocala, si cu o voce mai concertata, care sa o includa si pe a noastra din diaspora. Aveti meritul sa fi facut multe lucruri bune participind la activitatea CMR pe care daca nu ma insel a-ti creat-o in SUA chiar dvs si un grup de alti romani. Las la o parte acum chestiunile de ordin politic care a mincat CMR-ul dinauntru cu concursul unor grupuri de presiune din Romania, inclusiv politice, si inclusiv ale lui Basescu. Poate aici ar trebui sa cautam si sa ne intrebam: de ce nu avem organizatii puternice in diaspora din America de Nord? Stiu ca sunt in SUA citeva care au reusit sa faca lobby pentru ridicarea vizelor, dar fara succes inca. In Canada nu am auzit de vreo organizatie romaneasca care sa sprijine acest demers.

    Apreciază

    • In aceasta logica a dumneavoastra, daca Romania ar selecta cetatenii de dincolo de Prut pe anumite criterii in acordarea vizei, de ce oare Statele Unite ar trebui sa acorde vize nediscriminat tuturor cetatenilor UE sau chiar tuturor cetatenilor romani, ca doar nu sunt toti americani ;-)? As zice chiar ca sentimentul anti-american este in crestere, mai ales prin Romania datorita propagandei Rusiei si nostalgiei unor „fosti” care s-au reactivat si au devenit extrem de vocali pe acest fond de propaganda.
      Iar daca exista criterii de acordare a vizelor, atunci se trece oricum prin furcile caudine ale cererilor de vize la consulatul american. Vedeti, nu poate fi pentru unii muma, pentru altii ciuma.
      Dar, intr-adevar, legislatia care sa elimine vizele pentru basarabeni trebuie rumegata in Parlament, ca doar rolul „alesilor” este nu numai sa stea si sa „cujete”, dar sa mai eleboreze si legi printre doua hahaituri la bufet. Oricum, „jus sanguinis” se aplica si s-a aplicat in capitala „de facto” a imperiului UE, Germania. Asa ca exista un precedent. Daca politicienii ar fi interesati si de rezolvarea problemelor nationale, nu numai a celor personale sau de grup de interese.

      Apreciază

  29. Pentru mine nu relatia guvernamentala Romania – SUA/Canada/NATO e problema, ci sistemul capitalist american la care Romania pare sa aspire. Sigur, Romania trebuie sa se reformeze in multe locuri, dar SUA trebuie sa se reformeze in primul rind, pentru a oferi un model mai uman in sensul de a fi mai putin agresiv, manipulator, si selectiv. Metaforic vorbind, sunt din ce in ce mai putine locuri la masa unde se imparte tortul. Cei care indraznesc de sa adulmece sunt muscati de dulaii stapinilor. Nu mai sunt nici macar proverbialele „firimituri” care sa cada printre degetele bogatanilor sarantocilor cu ochii holbati de foame. Bogatanii isi tin azi si firimiturile de lacomi ce au ajuns!

    Lumea businesului e lumea junglei in SUA, si nu numai. Banii sunt mai importanti ca oamenii. Multi oameni sunt ucisi pentru bani, mai ales ca acolo au arme. Cit mai multi bani pentru hulpavii de la corporatii, cit mai putini pentru cei care muncesc la patron. E o lume foarte urata, foarte murdara. Capitalismul american e mediul perfect in care fermenteaza toate molimile sufletului omenesc. Cum se toarna sclavii unii pe altii pentru a primi avantaje de la stapini tine de patologic (mai mai ca in comunism!). Comunismul era criticat pentru sistemul de „pile si relatii”. Ohoho, in comunism nu te da nimeni afara de la locul de munca. In capitalism nu poti sa avansezi fara sa calci pe altii in picioare, sa incerci sa fie dati afara. ca sa poti tu sa te ridici deasupra. Ca sa iti faci pirtie trebuie sa te dedai la tot felul de jocuri murdare si sa accepti pactul cu diavolul.

    Da, vedeti produse ultra competitive, da, vedeti lumini si culori, dar, priviti mai atent si veti descoperi in ce mizerie traiesc mult prea multi americani, tratati cu indiferenta de propriul stat ce se vrea „model”. Asta sa fie pretul pe care vor romanii sa il plateasca pentru lumini si culori si mega corporatii?

    Nu stiu daca rusii sau chinezii sau indienii sau germanii sau francezii pot sa ofere un model mai bun. Dar stiu ca tarile nordice pot. Pentru ca acolo retelele intre comunitati si membri sai sunt primordiale. Acolo comunitatile vin in fata individului agresiv si nu-l lasa sa distruga acele comunitati. Regret ca Romania e geografic atiti de indepartata de acele tari!

    Apreciază

  30. liviu bejan
    iulie 3, 2016 la 4:20 pm

    Nu, stimate domn, Papa Francisc este un prelat modest care a trait toata viata lui in austeritate si pentru asta are respectul meu deplin, chiar daca ma declar crestin ortodox pe vecie. Dar de aici pana la a-i asocia imaginea cu Loganul romano-francez, este cale lunga, cat de la Mioveni la Vatican. (Z)
    De fapt, concernul Renault nu are nevoie de Papa pentru a-si promova imaginea. Il are pentru asta pe Traian Basescu, care a condus efectiv un Logan prin Bucuresti, mai ales noaptea tarziu, dupa terminarea programului la Golden Blitz. Dar asta cat era presedinte, nu mai stiu acum cu ce se deplaseaza, nici daca si cand mai etaleaza carutzul de la supermarket prin fatza camerelor de filmat. Dar stiu preciz ca isi plimba nepotii prin parc, sub atenta supraveghere a SPP, iar in rest, probabil, isi sterge tacticos Loganul din garaj in eventualitatea in care ar deveni premier, asa cum isi doreste amicul romano-universal Doru Coarna. (Z)

    Apreciază

  31. Mihaela Erika Petculescu
    iulie 2, 2016 la 5:41 pm

    Multe evenimente si schimbari de status quo-uri in lume pareau, la un moment dat, improbabile, dar totusi au avut loc.
    In ceea ce priveste un eventual Kurdistan, sa ne reamintim de Kosovo, dar (privind in trecutul mai indepartat) si de unirea Principatelor, sau de marea Unire de la 01 decembrie 1918 si, de ce nu, sa privim chiar la perioada aparitiei statului Israel. Totul este ca planetele sa se alinieze optim. (Z)
    In zona tectonicii geopolitice, ,,planetele” sunt marile puteri. Desigur, conteaza, intr-o oarecare masura, chiar daca foarte relativa, si cine conduce popoarele care isi castiga o patrie. Dar in toate cazurile a existat o vointa populara. Din pacate, uneori, de cele mai multe ori, aceasta vointa se bazeaza pe sentimente si resentimente in raport cu alte comunitati. In atare situatie, este mai usor pentru ,,sahisti” (chiar daca pare mai greu) sa orienteze aceasta vointa in interesul ,,eminentelor cenusii” ermetizate intr-un relativ anonimat.
    Se spune ca istoria a fost facuta de popoare. Nimic mai fals. Acesta este un cliseu istoric invatat la scoala, in realitate, decisive au fost ,,mutarile” liderilor lucizi cu adevarat influenti ai lumii si ai istoriei, care pot fi acuzati de orice, dar in niciun caz de nestiinta in materie de psihologie a maselor.

    Apreciază

  32. @ Adriane, B.!,

    este firesc, cumva tu iti imaginezi ca le intelegi pe toate? Uite, daca tu ma convingi ca romanii au nevoie disperata de viza pt America, adica de lipsa lor, s-ar putea sa ajut cumva… Dar nu au, este doar o chestie de genul „sa ne invite si ei pe noi la masa, nu de alta, dar sa vedem cum au casa aranjata…”, cam asa…

    Este o tema politicianista pe care si-o arunca unii altora, pe rand, niciunul nerezolvand-o pana azi… La fel cam cu toate, cu autostrazile, cu sanatatea, cu invatamantul, etc. Doar coruptia au rezolvat-o pana acum! La greu!

    Tu zi mersi c-ai scapat.

    Apreciază

  33. @ZeV. Cunosc biografia lui Francisc, inca de pe cand era unul dintre candidatii la papie. Cunosc inclusiv faptul ca modestia sa este proverbiala: ca si cardinal (sau episcop, nu mai tin minte precis) de Buenos Aires, se deplasa cu transportul in comun. Cu siguranta ca Loganul i-a fost pus la dispozitie de catre gazde, insa probabil ca si el a avut un cuvant de spus.

    Apreciază

  34. @Domnule Mircea Popescu, banuiesc ca ultimul comentariu era adresat mie, dar ati uitat – probabil – eticheta de pe forumuri, unde te adresezi cind raspunzi unui anumit interlocutor asa cum fac eu acum.

    As fi bucuros sa continuati sa participati aici cu comentarii, pentru ca sunteti mai aproape de „inima” – de gheata as spune – a Americii de Nord, recte SUA.

    Spuneti: „As zice chiar ca sentimentul anti-american este in crestere, mai ales prin Romania datorita propagandei Rusiei si nostalgiei unor „fosti” care s-au reactivat si au devenit extrem de vocali pe acest fond de propaganda.”

    Nu as fi atit de sigur ca acestea sunt singurele cauze, ba as spune ca ele sunt secundare. Sentimentul anti sau pro-american sufera modificari – creste si descreste – in functie de cum evolueaza insasi America.

    In ce priveste supararea dvs. pe niste comentarii acide sau injurioase aici, cred ca aveti experienta suficienta de pe forumul CMR si alte locuri pe unde mai scrieti. Ignorati ce nu va place; participati acolo unde credeti ca exista ceva valoros de spus, adaugat sau argumentat.

    Referitor la ridicarea vizelor pentru cetatebnii din Republica Moldova, poate ar trebui discutat din nou. Eu nu am toate informatiile, dar poate ca o granitza deschisa ar ajuta ca rusii din Transnistria sa nu se mai simta amenintati de Romania (desi nu inteleg de ce ar fi speriati de romani!). Poate ca ne-am cunoaste mai bine asa…

    Acum, cititi despre inima de gheatza a SUA:

    http://www.dw.com/en/an-everyday-shooting-malek-mercer-dead-at-15/a-19377692

    Apreciază

    • @T-Tex am inteles dupa ce am posta doua raspunsuri ca acestea nu ajung sub postarea caruia doream sa-i raspunnd. Mie imi vin mesajele cu „Reply”, drept care asta am facut, am raspuns pur si simplu.
      Acum, despre ceeace numiti „inima de gheata” a Americii. Ati preluat un articol in care doi negri, sau cum este corect politic oameni de culoare sau afro-americani, s-au certat intr-un autobuz si unul l-a impuscat pe altul. Desigur, fiind negrii si fiind vorba de o arma de foc, se foloseste tragedia ca sa fie sustinuta campania Administratiei Obama impotriva armelor de foc. Sigur, nici eu, ca roman, desi locuiesc de un sfert de veac in Statele Unite, nu ma simt confortabil cu ideea ca un civil sa aiba pistolul cu el. Dar este vorba de diferente culturale, noi romanii nu avem asa ceva in cultura noastra, americanii nu numai ca o au de cand s-au format ca natiune, dar au acest drept consfiintit prin Constitutie.
      Ori, pentru americani, Constitutia este sacrosancta. La romani se schimba ca ciorapii dupa cum ii convine unui regim, unui partid politic, unei personalitati politice cocotate in frunte.
      Stiati, de exemplu ca si elvetienii isi tin acasa echipamentul „din dotare”, deci si pustile si uniformele, pe care si le iau cu ei cand sunt consemnati pentru serviciul militar periodic?
      Relativ de „inima de gheata” a americanului, tot prin cultura nationala, actele de caritate sunt ceva uzual. Si nu numai pe plan local in comunitati, ci pe plan national si foarte mult pe plan international. Poate v-a ajuns pe la ureche ceva despre „Corpul Pacii”, de exemplu. Sunt voluntari care-si platesc singuri drumul cand pleaca in tari subdezvoltate, desi au ajuns si prin Romania, pentru a ajuta populatia din acele zone fie la reconstructie, fie la iesirea din stare de epidemie, de nenorociri, calamitati naturale, de infometare, etc. Stiti ca Statele Unite sunt cel mai important donor, in valoare absoluta, in ajutorarea lumii a treia? Ati auzit de asa ceva? Sunt sigur ca nu, deoarece massmedia relateaza doar despre „inima de gheata”, despre imperialismul american, despre invazii, despre ”setea de petrol” (desi America este astazi independenta energetic), etc, etc. Cati romani cu „inima de foc” fac acest lucru, macar pe la ei prin comunitati? Am vazut la televiziunile romanesti si prin ziare, cum taranii stateau si ii apostrofau pe bietii militari veniti in zonele calamitate de inundatii.
      Asa incat, domnule Cum_Va_Numiti, inainte de a vedea paiul din ochii altuia ar fi indicat sa vedeti cum arata barna din ochii proprii.
      In rest, CMR-ul, dupa cum bine ati intuit a disparut dupa alegerile din 2004, din motive, hai sa zicem de dezbinare politica. Practic dintr-o dorinta „populara” de a târâ organizatia la remorca noii guvernari, dorinta careia, in calitate de presedinte, m-am opus
      Ultima data l-am vazut pe dl. Prim-Ministru Adrian Nastase, acum 14 ani la aniversarea a 500 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare, unde fusesem si eu invitat in „sectorul oficial” de organizatori. Mi s-a parut total deplasat ca pe parte cealalta, unde era multimea, sa se aseze intr-o atitudine de fronda evidenta (la un asemenea eveniment sa se arate dezbinare ??? ), dl. Traian Basescu si, parca, dl. Teodor Stolojan.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s