Diagnosticul pe care l-ar pune un „doctor” societatii noastre, in acest moment, ar putea fi acela de metastaza politica: disolutia partidelor mari, inflatia de partide de apartament, eliminarea liderilor politici importanti, decredibilizarea miscarilor civice, tensiuni sociale in cascada, apatia alegatorilor. Si o forma de masochism international – „uitati-va la noi, avem cel mai mare numar de corupti”, „uitati-va la noi si premiati-ne, avem cele mai multe prostituate in Occident”, „avem cele mai tari imagini cu copii de romi pe gropile de gunoi”, „avem zilnic batai intre clanurile rome”. In loc sa corectam astfel de situatii, prin politici si strategii sociale, ne infundam, tot mai mult, intr-o mlastina din care va fi greu sa iesim. In conditiile in care doua judete de romani au parasit deja tara.
Frustrarea generala, legata de lipsa infrastructurilor de transport, pierderea locurilor de munca, marul otravit al breslelor luptand pentru cresterea salariilor intr-o economie care se restrange, dominatia tot mai puternica a marilor companii straine, cuplata cu diminuarea suprafetelor agricole in proprietate romaneasca, anuntarea unor candidaturi hilare la alegeri, toate acestea arata un peisaj sumbru al societatii romanesti in Anul I al gubernarii tehnocrate.
Semnificativ mi se pare efortul „muntelui” Basescu, care dupa nenumaratele teorii despre schimbarea clasei politice, a produs, dupa un deceniu, cu noul sau partid, un „soricel” pentru alegerile de primar, din iunie.
Condamnarea lui Dragnea. Asa cum am presupus anul trecut, ea s-a produs inaintea campaniei pentru locale, intr-o strategie impecabila. El a trebuit tinut – cum spun americanii – intr-o lesa scurta. Evident ca PSD este in fierbere. Se accentueaza divergentele intre tabere, inclusiv intre cei care sunt, posibil, manevrati din afara partidului. Sigur ca se incearca schimbarea presedintelui PSD inainte de alegeri. Adversarii de acum, colegii de altadata (PNL), presedintele independent al Republicii (care doreste, poate ca, in mod similar obtinerii „guvernului Meu”, sa obtina si „partidul Meu” de stanga, iar dupa alegerile din toamna „guvernul meu USL”). Singurul dezinteresat este Geoana, care stiindu-se curat cu campaniile electorale, cere ca Dragnea sa-si dea demisia.
Eliminarea lui Orban si degringolada PNL. Nu am avut o relatie apropiata cu Orban, dar eliminarea lui, din cursa pentru primaria Bucurestiului, la momentul „oportun”, mi s-a parut cusuta cu ata alba. Poate insa ca i s-a aratat o pisica mai mare. Pe de alta parte, experimentul cu „iepurasul” Munteanu, a aratat fragilitatea struto-camilei PNL/PDL.
Cand am fost condamnat, in dosarul Afiselor electorale, cu cei 974 de martori, in baza unor „probe indirecte”, conform carora ar fi trebuit sa stiu de felul in care se finanta campania, Basescu, dupa nenumarate comentarii publice, se lauda, la Bruxelles si in tara, ca a fost un act de „vitejie” politica faptul ca Romania si-a condamnat un fost prim-ministru. Spunea ca acea condamnare era exemplara. Neintelegand ca a deschis o periculoasa Cutie a Pandorei.
(„Completul de cinci judecători condus de Livia Doina Stanciu, preşedinta Înaltei Cuţi de Casaţie şi Justiţie, a publicat motivarea sentinţei din dosarul Trofeul Calităţii în care Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare. În motivare, cei cinci magistraţi susţin că Năstase este vinovat pentru că, ” în perioada ianuarie-februarie 2004, inculpatul Năstase Adrian, în calitate de preşedinte al Partidului Social Democrat, s-a folosit de influenţa sa pentru a obţine foloase necuvenite, reprezentând contravaloarea unor materiale de propagandă electorală”).
In Romania, se pare ca atat revolutiile cat si contra-revolutiile isi „mananca copiii” – Cuza, Maniu, Antonescu, Patrascanu, Iliescu, Munteanu. Am dat cateva nume, aproape la intamplare.
In timpul asta, Europa se pregateste sa intre intr-o noua criza economica, Uniunea Europeana nu-si poate defini viitorul, America se indreapta spre o presedintie Trump, Rusia cauta solutii alternative pentru vechile formule ideologice si dupa pierderea gazului natural si a petrolului ca instrumente de influenta si de putere regionale.
Romania pare insa ca a revenit la statutul de suzeranitate, statut pe care si-l consolideaza zilnic. Oferind tributul anual de corupti pentru Bruxelles si Washington, asigurand functionarea marilor companii si a mall-urilor in tara, isi poate vedea, in continuare, de propriile jocuri balcanice marunte. Succes in alegeri!
De-ale birocratiei ingrozitoare CNADR si Transporturilor , exacerbate in anii Ponta si mai ales in Era Tehnocrata ( unde Kafka atinge paroxismul ) .
Raport al odioasei CNADR privind executia centurilor ocolitoare :
” centura Radauti – 0 % realizat – se studiaza posibilitatea rezilierii contractului datorita modificarii proiectului tehnic din 2011 ”
„centura Tecuci – 14,77 % realizat – contract reziliat in 2013 , cand constructorul a realizat 14,77 % din obiectiv . Contract semnat ( nota mea – din nou ? cu acelasi ? ) cu prilejul rediscutarii contractului in 2014 . In prezent se efectueaza o expertiza tehnica a segmentelor lucrate inainte de a fi dat ordinul de incepere ”
” centura Bucuresti – unul din cele 3 sectoare – contract reziliat datorita slabei mobilizari . In prezent se studiaza posibilitatea de finantare POIM si se va organiza modalitatea de licitare ” .
” centura Targu Jiu – lucrari intarziate de un Ordin Prezidential impiedicand constructorul sa insuseasca un teren ” ? ! ( Basescu ? Iohannis ? la Targu Jiu ? )
Nu va speriati , se lucreaza la Brasov , Carei , Craiova .
La autostrazile incepute de Ponta acum trei ani si doi ani Puterea tremura de frica sa acorde autorizatiile de lucrare fara sa se acopere de nspe mii avize , studii si res-studii …
A pronuntat cineva cuvantul arma automata ?
Pana la urma va trebui sa candideze la functia de primar , d-ul d-ul Mircea Ionescu Quintus
http://www.evz.ro/imagini-cu-catalin-predoiu-si-cristian-sima-imgid-2.html
Cris,
sper că sunteți mai rezistentă decât mine. Mi se pare pecetluit destinul nostru; chiar și așa, am hotărât să mă pun de-a curmezișul lui până mor. Și sper să nu mor degrabă. Am senzația că nu mai avem despre ce vorbi: totul este clar și nimic nu mai are rost – nici florile, nici arta, nici școala, nici alegerile, nici efortul de a fi bun și corect. Ne-a rămas numai să rezistăm?
Luminița Arhire,
Clasa politică are stânjenei răsădiți la cap (în dreptul crucii). Apropo de numele popular al acestei flori. Așa a început oare totul? Cică să nu crezi înțelepciunea populară!
http://stiriglobalizare.ro/?p=1321
În apărarea lui Dragnea
http://stiriglobalizare.ro/?p=1321
Ieri, cautand o anumita vorba de spirit, am reintalnit, in procesul de cautare, fraza atribuita lui Napoleon: „In politica prostia nu este un handicap”. Cred ca e bine sa o readuc in atentie.
liviu bejan
aprilie 24, 2016 la 8:23 pm
Nu e vorba de a stii, ci de a crede. In acest caz, stiinta deriva din credinta. Daca nu crezi, exista riscul sa devii superficial, ba chiar pueril ironic. (Z)
ps
Putem deslaviza orice, de asemeni, putem demola toate catedralele ortodoxe existente si sa le inlocuim cu bisericutze din lemn, specifice epocii iobagiei. In fond, nu suntem o colonie ? Sau, nu avem o mentalitate de colonie ? Cat mai multe trupe NATO pe teritoriul (fost) national, ne vor ajuta sa deslavizam tzara pana la piele. (Z)
pps
Cred ca te-am bagat suficient in seama pentru aceasta saptamana. Dupa Sarbatori, vom mai vedea. Poate mai apar si alti ,,colaboratori” interesanti pe blog.
(Z)
Luminita Arhire:
„Așadar nu avem partide politice, nu avem parlament, dar în schimb nu avem guvern și președinte.”
Da, dar avem de cine râde! Si asta nu-i chiar asa de rau!
Felicitari pentru seninatatea si detasarea Dvs, generatoare de poante antologice! Cea cu cetatenii care nu mai ies din casa de frica sa nu ii puna PNL candidati la Primarie, e tare de tot!
Forţe politice oculte au aruncat PSD într-o criză artificială. Pericolul unei Românii electorale invalide. Ce-i de făcut? Tipuri de răspunsuri posibile (1)
Unul din marii profesori ai acestei tari pe care am avut sansa sa-l am, pentru care desi nu i-am fost discipol am nutrit sentimente ca fata de un maestru, spunea ca orice eveniment politic trebuie judecat pe cont propriu. Practic, acest lucru inseamna sa iei fenomenul din realitatea politica si sa-l duci in laboratorul mintii tale, pentru a-l analiza cu instrumentele pe care intuitia, cultura si experienta ti le-au randuit in acest sediu propriu, ferit de influente si manipulare. Urmeaza apoi comparatia, care poate spune foarte multe despre tine si despre celalalt sau ceilalti, in termeni de acuratete a analizei, de limitele de informare sau de aparatura conceptuala, de validare a concluziilor si multe altele.
Ceea ce s-a intamplat, in acest an electoral si premergator, cu cel mai mare partid din Romania, PSD, al carui leadership a fost literalmente decimat de catre forte politice oculte cu mijloace ale institutiilor de forta, invita in modul cel mai serios la analiza sistemica si reactii de normalizare. Condamnarea definitiva a presedintelui PSD, Liviu Dragnea, in dosarul “Referendum”, a fost un pumnal politic infipt cu mana justitiei in spatele unui adversar politic, inaintea bataliei alegerilor locale. Totul este imbibat de politica, episodul, interventiile de pe margine, consecintele. Iohannis, PNL, PPE, nu aveau ce sa caute in acest film. Momentul loviturii este politic. Miza este politica. Calculul este politic. Intriga sconteaza pe castiguri electorale pe seama pierderilor obtinute din paralizia si dezorganizarea adversarului. Unda de soc este cu bataie lunga, pana la alegerile parlamentare.
Lucrurilor trebuie sa li se spuna pe nume, nu folosind eufemisme, a fost un asasinat de imagine politica a unui lider si a unui partid, efectuat de oameni in roba la comanda politica. Capul de acuzare a fost fals si politic, sentinta, de intimidare. Nu pot fi condamnate actiuni care tin de ratiunea de a exista a oricarui partid politic dintr-un regim democratic. Campania de informare si mobilizarea la vot pentru demiterea constitutionala a unui presedinte de republica pentru ca nu si-a respectat contractul electoral, pe care l-a inlocuit unilateral cu un regim autoritar si de austeritate, a fost legitima si necesara. Alegatorii au dreptul la autoaparare politica prin organizarea lor in partide. In lumea civilizata, partidele sunt arme de lupta si aparare ale intereselor cetatenilor. Acolo unde se intampla altfel, domneste strambatatea si trebuie destituita. Nu va fie frica, nu v-a fost in comunism, sa nu va fie nici in neoliberalism.
In toata aceasta afacere dezastruoasa pentru democratie si alegeri, in care amestecarea politicului, juridicului si electoralului este provocatoare de o criza tridimensionala, politicianist-judiciarist-electoralista, care ameninta cu o Romanie electorala invalida, recunoastem complexul de inferioritate si aviditatea de putere ale celor care se conduc dupa impulsul raului: “daca nu te poti ridica la nivelul lor, coboara-i sub nivelul tau”. Este politica lipsei de fair play, a ticalosiei, a gastii mafiote, care o data cuibarita in structurile statului, prin varii metode, demagogice si populiste, va amintiti de cat de infamant s-a dovedit acel amagitor “Sa traiti bine!”, se cramponeaza de putere, pe care incearca sa si-o eternizeze prin mijloace ilegale si imorale, prin a-si trage “ascendenta” din incalcarea ascunsa a regulilor, din subteran, din intuneric, din lovituri pe la spate.
Din scandalul care a izbucnit in aceste zile, PSD si-a dat seama, cu stupoare, ca este un partid infiltrat de agenti secreti, care vor sa captureze sau sa rupa partidul. Efectul reusitei ar fi catastrofal pentru cea mai mare masa de oameni care se afla inapoia unui partid romanesc, nu ar mai avea cine sa o reprezinte si sa-i apere drepturile politice. Ca o ironie amara, PNL nici macar nu-si da seama ca a fost la randul sau infiltrat, ca nu mai are controlul asupra sa. Tot ca o palida consolare, PSD stie cel putin cum sta, mai are sanse de contracarare. Din punerea cap la cap a franturilor din istoria de leadership a PSD (dar si a PNL), ne dam seama ca infiltrarea s-a produs dupa regula masonica a obedientei, de supra-“identificare” cu ideologia, cu politica si cu partidul, prin activism, gesticulatie, tonalitate neobosite, menite a fi impunatoare si a atrage atentia. Ceea ce vedem acum, unirea unei/unor voci din PSD cu corul PNL in a-i cere demisia lui Liviu Dragnea si in a-l izola in propriul partid, fara sanse dupa parerea mea, si pe esichier, in mod cert pe dreapta (cat de dulcinée era Alina Gorghiu cu Liviu Dragnea, cand ii cerea demisia lui Victor Ponta!), dar, exceptand PSRO, nu si pe stanga, este faza a doua, de trecere de la obedienta la dizidenta. Nu este un secret, asa s-au spart sau capturat partide si tari, insa in cazul PSD faza a treia, colapsul sau capturarea nu s-a produs. Inca.
@ZeV. Te-a fript chestia cu de-slavizarea, este? Nu de alta, dar vad ca ai luat-o cu „voi, aia care omorati negri!”, adica pe aratura. Nu ma indoiesc de faptul ca puteti demola, ma indoiesc de faptul ca puteti construi. Nu e foarte frumos sa initiezi un dialog, dupa care sa pasezi interlocutorul, sa nu te trezesti ca scrii in zadar, in viitor. Apropo de fudulia cu bagatul in seama, stii ca este un proverb cu fudulul,nu? Hai, Paste Fericit!
Societatea românească este bolnavă, pentru că majoritatea oamenilor care o alcătuiesc sunt bolnavi și ei creează relații bolnave, sortite eșecului din momentul realizării lor. Care sunt bolile românilor? Instabilitate emoțională, uitarea colectivă, ignoranță privind rolul fiecărei puteri în stat și față de principiile funcționării unei reale democrații.
Marian Nicolae
aprilie 24, 2016 la 12:29 pm
Barak Obama, aflat la finalul carierei politice, braveaza, stimate coleg.
Dvs chiar luati in serios aiurelile unui babuin pe care, in America, nu-l mai baga nimeni in seama ?
Eu sunt convins ca marile tari europene sunt suficient de responsabile si de independente in materie de politica externa. Germania are interese economice comune cu Moscova, iar pe de alta parte, chiar daca unora nu le place, Rusia este si va ramane parte a Europei.
Din pacate, noua , romanilor, nu ne place in Europa. Decat daca ni se da. Orice si oricat, fie fonduri europene (pe hartie), fie cativa firfirei depusi cu ingaduinta in paharelul de unica folosintza. Deci, sa asteptam, cu incredere, vizele….In fond , am asteptat deja vreo 70 de ani si n-am murit. Mai putem rabda inca pe-atata. (Z)
ps
Cine spune ca americanul nu vine in Romania ? Iata ca un ministru al guvernului Ciolos negociaza (cica) ,,in secret” cu o companie americana careia nu i-a dezvaluit numele. A spus doar atat: ,,Incepe cu T si se termina cu esla” 😉
Nici vorba de trafic de influenta, doar n-o fi o firma romaneasca. (Z)
Depasind faza ironica, as spune ca acesti oameni, dornici sa lase si ei o ,,dara” in activitata lor de ,,incompecrati” de meserie chiar ne cred prosti, daca isi imagineaza ca noi vom inghiti galusca. Adica ce sa facem noi cu masinile electrice de 35000 de euro ? Le punem pe capota panouri solare ? Cine investeste si in infrastructura si statii de incarcare ? Ce autonomie are un automobil electric ? Cat costa intretinerea si repararea unui astfel de vehicul ? De unde curent electric si la ce pret ? Nu a fost bun proiectul de continuare a constructiei reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda, dar vom avea eoliene. Daca nu va bate vantul , se va face curent de la avioanele americane care ne vor tranzita demonstrativ (din Marea Britanie la Kogalniceanu si invers), din cand in cand, privindu-ne ,,de sus”. Sa vada daca nu cumva ,,indraznim” a ne trezi la realitate. (Z)
@ ZeV, aprilie 26, 2016 la 5:56 pm
De regula, atunci cand vrei sa-ti faci o parere bine pozitionata despre o anumita firma, te uiti intai la politica firmei respective si cauti sa vezi cine sunt actionarii, adica decidentii acelei firme.
Dupa ce ai inteles cine sunt actionarii si priceput politica dusa de acestia prin intermediul directorilor, deabea atunci, daca vrei sa lucrezi cu firma respectiva te apropii de directorul general si-i faci oferta de colaborare.
Oferta o vei face numai daca crezi ca merita sa lucrezi cu firma respectiva.
Obama este un simplu angajat al Corporatiei Americane, o firma la care Obama NU este actionar. Este doar director, fara a avea putere de semnatura decat daca primeste confirmare de la actionarii majoritari.
Cam asa stau lucrurile, vazute prin prisma unui fost corporatist.
Daca am gresit, va rog sa ma corectati.