A murit Hans-Dietrich Genscher, o legenda a diplomatiei germane si europene. L-am cunoscut in epoca sa de glorie si am avut o stransa legatura. A avut un rol important in reunificarea Germaniei si in reconfigurarea zonelor de influenta in Europa, dupa incheierea Razboiului Rece. M-am gandit sa postez din nou ceea ce scriam despre el si despre relatiile romano-germane, in urma cu patru ani:
„In urma cu exact 20 de ani, la 21 aprilie 1992, a fost semnat, la Bucuresti, Tratatul dintre Romania si Republica Federala Germania privind cooperarea prieteneasca si parteneriatul in Europa.
Pentru Romania, semnarea acelui tratat a avut o semnificatie politica deosebita, in conditiile in care crearea Grupului Visegrad parea sa lase tara noastra intr-o zona de no man’s land, intre Occident si fostele republici sovietice.
Imi aduc bine aminte vizita ministrului federal de externe al Germaniei, Hans-Dietrich Genscher, la Bucuresti si ceremonia in cadrul careia am semnat, impreuna, acest tratat dintre tarile noastre. Spuneam atunci ca tratatul poarta amprenta atat a noului spirit european, cat si a specificului relatiilor romano-germane, influentate de existenta de peste 850 de ani a unei minoritati germane in Romania. De altfel, la ceremonie a participat si distinsul Paul Filippi, presedintele de atunci al Forumului Democrat al Germanilor din Romania. A mai participat, la ceremonie, si am avut apoi o lunga discutie, si o delegatie a Asociatiei Sasilor si Svabilor din R.F.Germania, originari din Romania.
Mi s-a parut premonitorie si extrem de amicala declaratia ministrului federal, la conferinta de presa pe care am organizat-o impreuna: „Speram ca in curand vom putea incepe negocierile privind asocierea la Piata Comuna dar asocierea este doar o prima etapa. Noi vedem tratatul de asociere in perspectiva unei participari ca membru deplin” (n.b. declaratie din 21 aprilie 1992!). As adauga, pe aceasta linie de continuitate, si sprijinul Germaniei pentru aderarea Romaniei la UE, in perioada 2001-2004, in timpul guvernului condus de cancelarul Gerhard Schroeder.
A doua zi dupa semnare, domnul Genscher mi-a trimis o frumoasa scrisoare de multumiri pentru ospitalitate si pentru urarile adresate cu ocazia implinirii varstei de 65 de ani. Cred, de altfel, ca vizita sa in Romania a fost ultima sa vizita externa din lungul sau mandat de 18 ani la „externe”.
Imi amintesc cu placere si faptul ca in 2007, cand a fost sarbatorit, cu mare fast, la Berlin, cu ocazia implinirii varstei de 80 de ani, Hans-Dietrich Genscher m-a invitat sa-i fiu alaturi, impreuna cu alti fosti ministri de externe cu care a colaborat.
Mi se pare ca nu dam, in aceste zile, la Bucuresti, o semnificatie mai larga acestui moment esential al relationarii noastre de dupa 1989 cu lumea occidentala, lasand in uitare acest tratat pe care l-am pus ca „ancora” in legaturile noastre cu Europa occidentala, alaturi de tratatul semnat cu Franta la 20 noiembrie 1991.”
Imi pare rau , chiar am avut senzatia ca a fost un om deosebit si marcant pentru perioada sa. Dumnezeu sa il odihneasca!
Domnule Năstase, eu sunt numai amator în domeniul istoriei, adică implicit şi-n materie de istorie a relaţiilor internaţionale, aşa că nu-i de mirare că am multe nedumeriri.
Legat de Hans – Diedrich Gencher, vă mărturisesc că am avut, şi încă am, sentimentul că plecarea domniei sale de la conducerea afacerilor externe germane, PRIN DEMISIE, a fost un moment dorit şi mult aşteptat de acei ce, ulterior, au pornit urgia din spaţiul fostei Jugoslavia. Greşesc?
serbanfl,
partial…
Mulțumesc!
Am înțeles.
Prin Germania se zvonea la un moment dat ca Edward Schewardnadze (sau un fost ministru de externe al Italiei? nu mai retin exact…) ar fi „dat din casa” ceva legat de Genscher si Yugoslavia, si anume ca Genscher ar fi amenintat la o conferintza ca daca nu se permite dezmembrarea Yugoslaviei, „Germania va face probleme cu granita Oder-Neisse”.
Poate candva istoria va clarifica si acest lucru.
http://www.gazetaromaneasca.com/observator/observator/comunitate/scrisoare-deschisa-catre-partidele-si-politicienii-carora-li-s-a-facut-dor-de-romanii-din-diaspora.html
Cam asa si este , au dreptate diasporistii …. , chiar daca astia au doua mari calitati , pricep greu si uita repede !!!
Sunt asa de multi fomisti pe-afara , care isi duc traiul de la un ajutor social la altul , incat , orice „oscior” le arunca politicienii din Tara , fac sluj , ca la circ .
D-aia i-a rupt chioru’ flatulat pe PSD-isti la alegeri , ca din tot ce s-a furat , n-a luat el tot , ci a stiut unde si cate oscioare sa arunce , iar pe langa „malai” , a dat , fara numar , fara numar pasapoarte „europene” fratilor moldoveni .
Premiantul a fost la lectia de impartire , repetentii , nu !
M-as fi mirat sa-l aud pe Serban spunand ceva rational , nu am fost dezamagit .
Germania lui Genscher – Kohl a impins Slovenia si Croatia la declararea independentei , Germania se grabea sa recunoasca Croatia lui Tudjman si incuraja confruntarea cu sarbii .
Serban pare sa nu aiba habar ca in 1991 era plin razboi intre Croatia si Serbia – Vukovar , Split .
Revenind la lucruri serioase si la rational , nu sunt sigur ca tandemul Kohl Genscher era un prieten al Romaniei ; Giscard ( care pune in gura altuia ce gandeste el , poate ) , spune ” Kohl mi-a spus : luam ungurii , cehii si polonezii . Restul e grotesc ” .
Iar Visegrad este un exemplu de micime cum nu am vazut multe – Cehoslovacia a fost ajutata de Romania la nasterea ei , in 1918 – 1919 , sa nu vorbim de asistenta romaneasca in 1938 – 1939 , de cei 66000 de soldati romani morti in Tatra si pe Hron in 1944 – 1945 , Polonia a scapat aurul national in 1939 iar ofiterii ei trecand in Romania n-au cunoscut funia in jurul gatului si glontele NKVD in groapa comuna la Katyn , cum pot cele doua natiuni sa ignore Romania 50 de ani mai tarziu , in conditii de pace si confort ?
Bărbaţi de stat de un alt calibru, a căror privire lucidă către viitor a schimbat istoria lumii. Au vrut şi au înfăptuit. Cred că era şi o perioadă istorică în care relaţiile personale, afinităţile între oamenii politici, contau şi se puneau la baza unor construcţii inteligente.
Mi-e şi ruşine să fac comparaţii cu prezentul sau cu trecutul apropiat…
Hans-Dietrich Genscher a fost cu adevărat arhitectul reunificării Germaniei şi al deschiderii către Est, inclusiv faţă de fosta URSS, precum şi a întăririi cooperării politice europene. Numai că visul lui – pe care l-a servit cu abnegaţie şi talent – nu mai face aproape pe nimeni să viseze astăzi, când stânga se dovedeşte incapabilă să-şi regândească rolul, iar Uniunea este condusă de forţe de dreapta supuse presiunilor unei mondializări profitabilă – pe lângă cei 1%-5% ce deţin peste jumătate din bogăţia globului – doar ţarilor din Asia şi Africa unde se face cu precădere transferul de tehnologie performantă datorită mâinii de lucru ieftină şi unde venitul mediu creşte într-una !
Cât despre demisia lui Genscher , am putea considera că fiind considerat «filosovietic», a fost înfrânt de partizanii NATO din UE.
Cata profunzime , cata simtire , ce viziune , ce ritm infocat , ce fraze … , glumite si ghidusie , zambete sincere si calde , nu mai pot de emotionare …!
Diasporistii erau si ei toti uzi pana-n pantofi , din dragoste of course !
http://www.stiripesurse.ro/video-klaus-iohannis-intalnire-cu-diaspora-mesajul-integral-al-pre-edintelui_988960.html
[…] un ministru sau un prim-ministru nu e nici jurnalist, nici un om oarecare. Care sa aiba pareri. Ca pe urma tot Guvernul sa-si dea cu stangu-n dreptul. O asemenea functie presupune o anumita tinuta […]
Dumnezeule, nu-l opreşte nimeni pe preşedintele nostru din serialul de discursuri imbecile rostite peste hotare pentru ăia care l-au votat , neştiind nimic despre învoalta sa capacitate intelectuală? Mihalache, fă ceva, ia-i stiloul şi hârtia, pune-i lacăt la laptop, ascunde-i tastatura, că ne facem, dracului, de baftă peste tot! Tatiana Niculescu Bran, unde eşti? Că-n absenţa ta enormă, uite cum sună ultima producţie literară a preşedintelui nostru, căruia i-a intrat în cap că nu-i chiar aşa de greu să fii Hermann Hesse:
“Am avut FOARTE multe întâlniri FOARTE bune… După cum probabil știți, vizita mea este ocazionată de participarea la un summit important, …un summit cu tema Securitatea Nucleară, temă care NE PREOCUPĂ(!!!) pe toți DIN CE ÎN CE MAI MULT, în special dacă avem în vedere riscul terorismului nuclear, care, din păcate, ne amenință DIN CE ÎN CE MAI MULT. Cu ocazia acestui Summit, m-am gândit CĂ AR FI FRUMOS(!!!) să vă văd și UITE AŞA(!!!) ne întâlnim în această seară aici… România și cu Statele Unite ale Americii au un parteneriat FOARTE STRÂNS, FOARTE BUN, și cu o perspectivă FOARTE FRUMOASĂ. Parteneriatul Strategic, CĂ AŞA SE NUMEŞTE ÎN TERMENI DIPLOMATICI (!!!) , dintre România și Statele Unite ale Americii este extrem de important pentru noi.Dacă la partea politică, după cum am spus, stăm EXTRAORDINAR DE BINE, în zona militară și a colaborării în domeniul securității stăm FOARTE BINE. În domeniul securității, colaborarea este chiar FOARTE, FOARTE BUNĂ. Acest Parteneriat Strategic evident că poate să se consolideze și să crească doar în măsura în care este UMPLUT DE CONŢINUT (!!!) și este PROPAGAT (!!!), este dus mai departe, și aici v-aș ruga să jucați rolul pe care MI-AR PLACE ( corect: “mi-ar plăcea”, n.n.) să vi-l dau de AMBASADORI pentru România….FAPTUL că în această seară ați venit aici, în Ambasada României, este o dovadă clară A FAPTULUI că, DE FAPT, cu inima, mai sunteți, în FOARTE MARE măsură, acasă și de aceea vă rog să fiți AMBASADORII noștri, să duceți mesajul României până în ULTIMUL CĂTUN (!!!) din Statele Unite…. Vă mulțumesc, și nu vreau să țin un discurs mai lung(!!!) . Am și terminat fiindcă MI-AR PLACE ( corect: “mi-ar plăcea”, n.n.) să vă cunosc, cel puțin să vă strâng mâna la cât mai mulți dintre dumneavoastră în această seară și poate să facem câte o poză împreună și atunci cred CĂ AR FI FOARTE FRUMOS”
Ăsta, prieteni, cică a scris două cărţi despre uriaşa sa personalitate, până acum, şi nici nu ştiu dacă nu cumva se ambiţionează să continue cu bestseller-urile şi cu PAŞII . În octombrie 2015, setul “PAS CU PAS”+ “PRIMUL PAS”, cu autograful distinsului autor, of course!, s- a vândut la Consulatul României de la New York , cu 15 dolari ( la super ofertă!) . Din păcate, s-au cumpărat doar 17 exemplare , fericiţii deţinători contra cost ai odiseei preşedintelui fiind angajaţii Consulatului, ai ICR şi ai Misiunii la ONU, nicidecum diasporezii veniţi doar să bifeze poza cu ursu’ şi cu rochia doamnei Carmen, că asta era gratis ( nu rochia, poza) ! Cu toate că domnul Cristian Pascu, reprezentant al Societăţii DORUL din New York , a scris convingător pe net: “…Deoarece numărul de seturi (“PAS CU PAS”+ “PRIMUL PAS”, n.n.) este limitat, se va aplica regula «primului venit, primul servit» aşa că vă încurajăm să acţionaţi cu rapiditate, pentru cumpărarea setului amintit.”
Păi, n-ar trebui, popor român, să te treacă fiorii pentru că ai ales un preşedinte care şi-a făcut, înainte chiar de a prelua ştafeta şi de-aş propti fundul în scaunul de la Cotroceni, un traseu turistic cu exuberanta sa trecere pe-acest pământ? Şi că şmecheria asta de traseu costa 50 de lei? Cum, n-ai mai găsit bilele la vânzare pe net, cetăţene? Poate că n-ai tastat corect…încearcă şi cu TURUL PREŞEDINTELUI, că asta ne arată dânsul mereu !
La acea vreme s-a speculat/plauzibil ca existenta unei minoritati croate de aproape un milion de cetateni ai Germaniei a jucat un rol important in decizia lui Genscher de a recunoaste Croatia si aprinde fitilul razboiului ce a urmat; relatiile Germaniei cu Ungaria si Croatia au fost cam mereu apropiate, chiar dupa infrangerea din razboiul doi mondial. Germania a convins apoi SUA si Anglia sa i se alature in acea groaznica aventura.
RIP
Cat Stevens
@Gavrila.Se pare (si se zice, desi, nu prea e loc de barfa pe teme externe pe blogul dlui Nastase) ca erau mai multe in acea perioada. O teorie a unei uniuni europene formata numai din tari catolice si protestante, lasand ortodoxia in afara, o insistenta a Ungariei (si Germaniei) de a sparge Jugoslavia, o dorinta a Arabiei Saudite de a intari si institutionaliza islamismul european, Una peste alta, cred ca tot raul e spre bine si ca in destule cazuri un sut in fund e un pas inainte: cum am fi primit noi astazi declaratia lui Dacic (in sens) ca Serbia (Jugoslavia), pune Rusia inaintea UE?
@centru
aprilie 2, 2016 la 5:36 pm
Dacă nu vrei să fi dezamăgit, nu mai căuta ocaziile, mai ales când afirmi că nici nu te și așteptai la cine știe ce performanță.
Dar, apropos de „lucruri serioase și raționale”, fi sigur că F.Tudjman nu se mai apuca să clocească Republica Herțo-Bosno (!), dacă Genscher rămânea la post! Așa mi-a șoptit mie o păsărică.
Nu te deranja să abordezi varianta aceasta, oricum nu mă interesează părerea ta.
Mana neintinsa si sindromul Varsovia
In fotografia oficiala Obama-Iohannis, facuta cu prilejul Summit-ului Securitatii Nucleare de la Washington, specialistii in limbaje non-corporale au remarcat absenta strangerii mainilor de catre cei doi presedinti. Protocolar, initiativa strangerii mainilor apartine superiorului sau amfitrionului.
Adversarii politici ai presedintelui Iohannis au comentat absenta mainii intinse a presedintelui Obama ca pe un semnal glacial, prevestitor de esec diplomatic. Este una din explicatiile posibile.
Dar, daca privim cu atentie fotografia, mana dreapta a lui Obama, dinspre Iohannis, nu este tinuta langa corp, ci este dusa spre spatele presedintelui roman, intr-un gest pe care il putem ghici ca de cuprindere a umerilor, care in acelasi limbaj non-verbal are o semnificatie protectiva, de apropiere, prieteneasca.
Strangerea mainilor ar fi fost de nelipsit la o intalnire bilaterala sau un tratat comun, ca o batere a palmei pe o intelegere. Poza a fost insa facuta in cadrul unei reuniuni multilaterale, cu fiecare invitat in parte, fara vreo conotatie bilaterala speciala.
Analistii au mai retinut in pasivul lui Iohannis faptul ca acesta nu a avut nicio întâlnire bilaterală pe timpul summit-ului, la care au participat 50 de sefi de stat si de guvern. Se pare ca in mare parte aceasta a fost o caracteristica. Exceptiile nu au fost remarcabile.
Interpretorii de nuante au retinut insa altceva, nasterea unui fenomen opus sindromului Stockholm, dupa ce presedintele Poloniei, Andrzej Duda, nu a fost primit de președintele Obama în timpul vizitei sale în Statele Unite.
„Am renunțat să mai facem politică de negri cu America”, a reactionat ministrul polonez de Externe, într-un interviu acordat televiziunii publice, care a explicat că Polonia nu se mai afla într-o poziție de servitute față de SUA. Este aceasta iesire din captivitatea influentei americane inceputul unui nou sindrom, “sindromul Varsovia”?
http://www.evz.ro/mesaj-important-de-la-barack-obama-catre-klaus-iohannis-ce-s-a-schimbat-in-relatia-romaniei-cu-statele-unite-ale-americii-cel-mai-important-partener-strategic-un-esec-diplomatic-previzibil-1.html
Dai din gura sa te afli in treaba , Fl .
Te faci ca vorbeai DOAR DE Bosnia ?
Acolo razboiul a inceput cu un an mai tarziu , Germania fiind ocupata inainte cu razboiul din Slovenia si Croatia .
Tudjman era croat , bosniacul musulman era Izebetgovici .
Impartirea Bosniei in trei entitati – croata , musulmana si sarba – a adus pacea ( acordul de la Dayton , 1994 ).
@ Luminita,
trebuia sa vina un presedinte care sa scrie ceva, dupa Basescu care…nici nu citea… decat Constitutia… Insa cealalta tema a stangii cum ca sta prea mult pe afara, nu pica bine caci mi-l amintesc pe ex-premier care disparea cu totul pe afara saptamani intregi… si revenea cu gipsache, baston, blugi si napadit de par pe fata, parca se intorcea ranit si voctorios din vreo expeditie National Geografic… sau pe neve din Dubai, cu avioane stealth…
Oricum insa, Iohannis-innaripatul probabil ca va primi acel avion si odata cu el, si porecla „Fifi”… in baza definitiei de la cuvine incrucisate, desigur, „zburator legendar”… Icar era doar pt cazul cand doreai sa termini cu adevarat jocul… Daca insa scriai Fifi, atunci nu se mai lega nimic, sau se lega, si asa devenea cu mult mai interesant, dificil si nostim.
Hans-Dietrich Genscher a reușit să realizeze, pe cale pașnică, reunificarea Germaniei, încălcând prevederile unui Tratat de Pace, încheiat în urma unui Război Mondial provocat de Germania, profitând de noua conjunctură internațională creată la începuturile anilor 90 ai secolului trecut. Să nu uităm rolul Angliei în recunoașterea reunificării Germaniei, datorat tot lui Hans-Dietrich Genscher. Mare diplomat și patriot! Chiar dacă celor din vestul Germaniei nu le-au convenit faptul că trebuia ca să tragă cîțiva ani și pentru cei din est, până la reașezarea ecomiei din est pe concepțiile economice ale unei economii capitaliste, de piață, au suportat, iar cei din est nu și-au vândut economia și resursele altor popoare. Amintiți-vă prin ce pericol trecea România în acele vremuri atât de mult criticate: se voia destrămarea României, nu ca a ceea a Cehoslovaciei sau a Iugoslaviei, ci ca aceea a Poloniei din secolul al XVIII-lea, adică împărțirea ei la statele vecine, în timp ce Germania se reunifica! Cine era atunci Președinte, Prim Ministru și ministru de Externe? Menținerea statului național unitar român li se datorează!
@ Luminița Arhire
Mulțumesc pentru că ați reprodus discursul pe care-l ratasem. Ar fi fost un FOARTE mare păcat să nu-l receptez.
Ce bine că s-a aprobat votul prin corespondență pentru diasporezi! Sper ca de-acum înainte să nu voteze mai mult de 100.000, adică cei care se află TEMPORAR în altă țară.
Restul, să voteze pentru țara în care s-au stabilit!