Cartea lui Iuliu Crăcană, lansată ieri la Fundatie, completează analiza unei perioade mai putin cunoscute – aceea a instaurării si consolidării regimului comunist (1944-1958). Reglementări  referitoare la „criminalii de razboi”, la combaterea speculei si a sabotajului, la pedepsirea „vinovatilor pentru dezastrul tării”, dispozitii noi in privinta confiscării averilor, arestului preventiv au fost introduse in vremea ministeriatului lui Lucretiu Pătrăscanu (cazut victimă sistemului creat de el insusi) si apoi al celui pe care l-a detinut Avram Bunaciu.

Citatele din Stalin, Lenin, Gheorghiu Dej sunt savuroase dacă nu ar fi dramatice prin efectele pe care le-au produs. Avocatul părintelui Stăniloaie, după consultarea dosarului, le spune, cu bucurie, membrilor familiei acestuia: „E nevinovat. O să ia cinci ani”. Era perioada in care pedeapsa cu moartea era frecventă…

Citind această carte rămâi cu un gust extrem de amar. Tribunale ale poporului, executii sumare, „procese mega-politice”, „procese politice conjuncturale” (cele mai putin importante!), „purificarea administratiei”, „purificarea corpului magistratilor”, numirile in procuratură pe bază politică, epurarea avocatilor, „re-educarea prin muncă”,  viziunea asupra infractiunii, gratierea si amnistia – iată mecanismul prin care regimul politic de atunci si-a impus vointa si interesele.

Din fericire, astfel de lucruri nu se mai pot intămpla in timpurile noastre, atunci câmd se schimbă regimul politic!