România isi merită statutul de colonie. Periodic, apar diversi ambasadori străini – de obicei aceiasi – in sir indian, si in momente specifice trimit declaratii in care precizează – ca nu comentează cazuri individuale dar „imunitatea nu trebuie folosită ca un scut”. Evident ca este vorba de imixtiuni inacceptabile in viata politică internă. Si in deciziile Parlamentului român. Imixtiuni interzise de Conventia de la Viena referitoare la dreptul diplomatic.

Nu comentez cazuri individuale dar mă intreb de ce il macină pe un anume ambasador dacă un parlamentar impotriva caruia A INCEPUT urmărirea penală  (pentru ca nu mai are imunitate din 2003, conform Constitutiei modificate atunci) este băgat sau nu si in lanturi, asa cum, spre exemplu, se intâmpla in coloniile olandeze, pe vremuri? Sau dacă el va sfârsi pe scut sau sub scut.

Ar putea fi facute astfel de declaratii in Ungaria sau in Polonia? Nu cred. Sau ar putea ambasadorul George Maior ca, in locul frumoaselor sale conferinte despre parteneriatul strategic româno-american, să critice, la Washington, nu cazuri individuale ci discursurile rasiste ale lui Donald Terump? Nu prea cred. Poate că ar putea, cel mult, să notifice nemultumirea guvernului român in legătură cu diverse legislatii. Evident, nu in ceea ce priveste faptul că România a ridicat  vizele pentru americani dar SUA ne comunică, in schimb, an de an,  că suntem pe drumul cel bun pentru visa waiver. Românii sunt buni , ca parteneri in „teatre”, dar nu pe teritoriul american.

Nu pot sa inteleg slugarnicia noastra balcanică, lipsa de demnitate in a decide fără diriginti – sovietici, americani, germani, chinezi, etc., asumându-ne, cu bune si cu rele, drumul pe care mergem. De aceea, ne merităm MCV-ul, o lesă care ne tine „pe drumul cel bun”.