Astăzi, e o zi importantă pentru toți cei care – Ion, Ioan, Ioana – își serbează onomastica. Vreau sa va transmit si eu un gând frumos, de sărbătoare, cu aceasta ocazie.
Chiar de mai departe, unde ma aflu intr-o scurta vacanța, va doresc sa va bucurati de prietenia si de caldura celor apropiați si a familiilor voastre.
La mulți ani!
N-am făcut niciodată un secret din faptul că nu-l simpatizez deloc pe Stelian Tănase. Din fericire pentru el, antipatia nu doare şi nici nu dă insomnii. Totuşi, până să citesc textul de astăzi, din COTIDIANUL, lipsa mea de apetenţă pentru Stelian Tănase a avut, oarecum, origini obscure.
Domnul Stelian Tănase este absolvent al Universităţii Bucureşti- Facultatea de Istorie-Filozofie, şi, conform WIKIPEDIA, este scriitor, eseist, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune şi analist politic ; până mai de curând a fost şi Preşedintele Societăţii Române de Televiziune. Intelectual cu ştaif. GDS-ist de frunte. Membru în “Comisia Tismăneanu”, care ne-a explicat, ştiinţific, de ce-i rău comunismul şi cum trebuie, pe viitor, să ne ferim de el. A ţinut ample conferinţe pe la universităţile cele mai tari din Univers…şi câte şi mai câte… dar toate activităţile lui, inclusiv “jurnalul ” pe care l-a ţinut la secret până ce n-a mai fost nici un pericol, au fost şi sunt intelectuale la maximum.
Atunci, poate să-mi explice şi mie cineva de ce scrie domnia-sa într-aşa un hal, cu atâta nesimţire pentru blânda şi toleranta limbă română?
Nu mai spun că subiectul editorialului este “ia uitaţi-vă, băieţi, ce bine şi ce independent lucrează Justiţia şi Statul de drept, că a primit Mircea Băsescu patru ani de închisoare” ( Stelian Tănase crede că noi nu ştim că, de fapt, asta mai înseamnă vreo câteva luni , după ce scazi tot ce este de scăzut, inclusiv perioada brutală, animalică, sadică, a arestului la domiciliu! )
Nu fondul ne interesează aici, ci FORMA.
Absenţa virgulelor, acolo unde sunt neapărat necesare, ca în fraza de deschidere a editorialului : “…În ciuda tuturor scenariilor și socotelilor (virgulă, n.n) Mircea Băsescu (virgulă, n.n) vineri (virgulă, n.n) a încasat 4 ani cu executare.” ( era, cred, mai bine “…vineri Mircea Băsescu a încasat 4 ani cu executare”, ceea ce îl scăpa pe autor de puzderia de virgule care nu-i sunt deloc simpatice) , utilizarea sintagmei „…membri rețelelor mafiote…”(corect :” membri AI reţelelor mafiote” sau „MEMBRII reţelelor mafiote) , argoticul „…să dea cu subsemnatul…”, dezacordul din formularea „…aparițiile lui Bercea Mondialul și A neamurilor…”( corect: ALE neamurilor), exprimarea: „…mi-am zis atunci e de rău…”( corect: mi-am zis atunci: „E de rău!” , deoarece nici semnul exclamării, nici virgula , nici ghilimelele nu l-ar muşca pe intelectualul fin, dacă ar vrea, totuşi, să le întrebuinţeze) …şi altele, şi altele…
Articolul abundă în neglijenţe şi gogomănii. Mă întreb dacă o aşa “producţie” se plăteşte, la COTIDIANUL. Pentru că pare scrisă la plesneală, doar pentru justificarea unei scurte şi satisfăcătoare deplasări la “casierie”.
Şi mi-am amintit un fragment din “jurnalul” lui Stelian Tănase, jurnal din care, acum, după ce mizele politice au dispărut, marele scriitor şi editorialist , publică pe rupte, cu voluptate:
„Antonescu il sună pe Ponta și se înțeleg asupra numelui meu. Ponta e surprins că Antonescu A PRINS UN PERSONAJ DE ANVERGURA MEA (îmi spune Antonescu mulțumit după ce închide)”.
Păi, domnu’ scriitor, din câte ţin eu minte, e un proverb românesc care spune că “ANVERGURA SUBŢIRE , cu CHELTUIALĂ INTELECTUALĂ se ţine” …
P.S.Domnule profesor şi domnule Prim ministru, sigur sunteţi în vacanţă? Că omul aflat în vacanţă mai pune câte o fotografie, mai scrie două rânduri despre ce a văzut frumos la muzeu…Sunt şi locuri de unde oamenii nu pun fotografii, e-adevărat, dar acolo oamenii nu prea sunt în vacanţă. Sper să fiţi sănătos.
Ia te uită ce se întâmplă în Norvegia! Un bebeluș smuls de la sânul mamei urlă ca din gură de șarpe, dar este apostrofat de Guvernul unei civilizații evoluate, neîndoctrinate religios, fundamentalist laice: „Ce ai, măi bebe, ce răcnești așa? Ți-e dor de mama? Nu există „dorul”, bebe, știu ce vorbesc eu, care sunt rațiunea pură! Plângi după sânul cald al mamei, poate? Nu plânge, avem niște tetine universale, foarte performante, vei fi hrănit la standarde dintre cele mai înalte! Și cu sânul cald, nu știu ce să spun, îți trec tot felul de chestii prin cap… Vai! Și pe tati îl vrei? Pentru ce? Funcția lui reproductivă a fost îndeplinită; practic, nu mai ai nevoie de el! Iubire? Nu e voie! Șșșșt! Iubirea este ceva subiectiv, lipsit de rațiune, complet obscur! Mami și tati au făcut copii din iubire? Hmmm… Nu e bine, va trebui să adoptăm o lege rațională care să nu ne poarte pe căi subiective, miraculoase și divine, s-a inventat copilul din eprubetă, cel căruia îi putem studia genele de dinainte. Nenea @ Zev a lansat un avertisment, dar voi credeați că e de glumă cu Fructul Rațiunii!
Aoleu, nu mai răcni, bebe (dați-i, mă, ceva să tacă, îmi crapă capul”). De ce vrei să ai frați și surioare? Nu-ți trebuie, uite ce țarc drăguț ai, foarte scump; ai roboțelul acesta care pare o doamnă, îți dă păpiță la timp, căcuța faci la program, îți vom implanta un microcip când vei fi mai mărișor, unul care va fi partenerul tău de joacă și de studiu, un prieten virtual… Iar vrei la mami? (Ce i-ați dat, măi? Încercați ceva mai tare, insecta asta mă irită!) Aaaa! Vrei în brațe??? Nu e voie! Se pedepsește prin lege, prea aproape trupul mamei de al copilului, nu se știe ce idei vă vin!!! Taci odată!!! Dacă nu te oprești și dacă te mai plângi, jur că nu mai vezi suflet cât vei trăi, darămite pe mă-ta și pe tat-tu! Cum, cine sunt??? Eu sunt Fructul Rațiunii pure: DUMNEZEUL TĂU! În genunchi!
Văd că unii n-au priceput, încă de la început, care-i adevărata miză a conducerii poloneze :
).
Ieşirea demnă, de sub papucul iudeo-masonic, de fapt papuci, că sunt doi (UE şi SUA), poziţie complet diferită de cea în care se află cei care au pus mâna pe România, luânduşi-o înapoi . De fapt, pasând-o de la unii la alţii, sub privirile oarecum buimace, ba ale opt milioane şi ceva de români, ba ale celor patru milioane ce încep să distingă de peste graniţe că socoteala de acasă ( România) nu se potriveşte cu cea din târg(ul euroatlantic), devenit un fel de talcioc în care vechi civilizaţii, nu doar europene se cumpără şi se vând, mai pe nimic ( că pentru unii, nici milioanele de vieţi omeneşti nu valorează prea mult
Polonia şi-a plătit tributul de jertfe, odată cu asasinarea fostului preşedinte şi a tovarăşilor lui de drum ( a fost prima încercare de a devia de la foaia de parcurs emisă de noua Uniune Sovietică- malefica şi birocratica UE ), iar fratele lui geamăn înceracă o desprindere definitivă, asumându-şi riscurile de rigoare . Pentru că din păcate, nu numai corupţia ucide, cum a descoperit un oarecare acoperit de cea mai înaltă funcţie în stat, ci şi politica ce are în vedere mai intâi interese naţionale şi abia apoi cele internaţionale !
Din păcate noi nu avem bărbaţi de stat de nivelul lui Victor Orban, cel care a înţeles să-i ia apărarea geamănului polonez în lupta sa dreaptă, dar atât de inegală deocamdată, cu hidra cu peste 20 şi ceva de capete !
Principalul e că se mişcă Lumea !
Şi păcăliţi rămân din ce în ce mai puţini ( din păcate, cu actuala conducere şi noi printre ei ), restul fiind în curs de deşteptare naţională !
Deşi nici un imn nu începe ca al nostru, cu deşteaptă-te maghiare, de ex. 😉
P.S.
Cam câţi dintre noi mai pot face o comparaţie între România de dinainte de 89, cu cea de acum şi ea să fie în favoarea ultimei !
Şi încă nu sunt toate străzile împânzite cu mascaţi şi majoritatea locuinţelor ajunse în mâini străine, aşa cum este proporţia pământului agricol !
Se uită că marele ” câştig” al României de pe urma mandatului actualului premier la UE a fost Legea vinderii pământului către străini. Nu cred că un polonez, maghiar, sloven, ceh, sau slovac, ajuns în funcţia de comisar european pe agricultură ar fi putut să facă un asemenea „bine” ţării lui.
Dar nici n-ar fi ajuns probabil tehnocrat, ba chiar premier 😉
Apreciez perspicacitatea şi puterea de observaţie a unor doamne, ce a depăşit de mult sfera politică, ajungând până în cele mai ascunse şi prea nivelate reliefuri ale unor costumaţii de plajă juridică !
Mai ales astăzi, când nişte tineri apăruţi doar în chiloţi, prin mijloace de transport în comun, au atacat bunul simţ, cu intenţia de a smulge, mai mult cu forţa, nişte zâmbete ! ;). Cam cum făceau şi celebrele charlye, dar cu un final mult mai fericit. Pentru ei, că pentru oamenii mai în vârstă şi cu scaun şi la cap, nu numai în metrou sau la budă, nu prea se vedea ….
P.S.
Spre deosebire de Danileţ, Ciobanu, Cernea şi ceilaţi pidosnici, noi „ăştia” care avem o educaţie, chiar cu cheia la gît, nu prea gustăm asemenea „delicii”, dar vorba lor: ce treabă avem noi cu fundul lor, mai ales că au făcut fantastica descoperire că nu-i făcut doar pentru treaba mare !
Plăceri ce aduc aminte de visul unuia care-şi dorea, ca într-un meci internaţional pe Naţional Arena, cu peste 70.000 de spectatori în tribună, ajuns în faţa porţii , după ce a fentat şi portarul, să tragă de la 1 metru peste poarta goală 😳 !
Întrebat de unde i-a venit asemenea idee, personajul răspunde în extaz :
– Ca să-i aud pe cei 70.000 cum mă înjură ! Pe la spate !
Ei, cei de mai sus au depăşit de mult recordul ! Şi nu doar în vis,,, 😉
[…] grave a intregii societati. Caci intreaga societate a cunoscut comunismul si efectele sale. Sigur, si in Occident se fura. Si in Occident furtul este pedepsit. Insa la noi problema este agravata de […]
Liviu Bejan
ianuarie 10, 2016 la 12:03 pm
In legătură cu Polonia, ar fi bine să fie așa cum spuneți. Părerea mea e că Ambasada controlează în continuare totul, chiar dacă Germania și sorosiștii par supărați. Oricum, dacă aveți dreptate, guvernul nu mai are mult de trăit.
Pe de altă parte, m-ați făcut tare curios! Unde apare în presa noastră descrierea situației din Polonia?
Foarte curios, dar nu am citit niciun ,,La Multi Ani” adresat domnului Ion Iliescu de colegii care se pretind sustinatori de cursa lunga ai adevaratului PSD, adica, pesedeul autentic de stanga. Nici Bizonu’, nici Papashu’, nici Adrianu’ B, nici…nimeni nu a catadicsit sa faca un gest minimal de exprimare a respectului fata de cel care a decis calea Romaniei de urmat dupa revolutie. Ca am apucat-o pe drumul bun, sau prin balariile capitalismului salbatic si corupt (care nu are/au vreo legatura cu mostenirea ,,tarelor” comunismului ci cu caracterul precar al multor romani), este o chestiune de dezbatut cu alte ocazii…oricum remarc multa deruta in randul marilor analisti economici ai neamului, care nu s-au remarcat niciodata altfel decat prin vorbe. Vorbe contradictorii, de regula, chiar daca emanate de aceeasi sursa.
De exemplu, Mircea Cosea, cel atat de adulat de detractorii lui Victor Viorel Ponta, sustinea prin 1999 principiile economiei de piata (ce se regasesc in cursurile sale universitare):
,,economia de piata, în mod obisnuit, implica existenta unui sistem al proprietatii private asupra mijloacelor de productie;
si
,,economia de piata poate functiona si în cazul existentei în economia nationala a unei anumite fractiuni a proprietatii sociale, fiind obligatoriu însa ca proprietatea privata sa fie preponderenta.”
Din comentariul recent al domnului Radu Humor, rezulta o pozitionare exact pe dos a domnului mare analist Mircea Cosea (un ,,neicanimeni” in economia reala, dupa parerea mea). Acum, domnul Mircea Cosea ne spune ca trendul mondial s-a schimbat si se revine la principiile echitatii sociale si repartizarii echilibrate a resurselor si ca Romania trebuie sa ia in consideratie un oarecare centralism de comanda.
Serios ? Unde s-a schimbat trendul ? In SUA, tara cu de doua ori mai multi saraci lipiti pamantului (la propriu) decat populatia Romaniei ? In tara in care dezechilibrele cresc in fiecare zi ? In tara in care se tiparesc bani in avans (adica fara acoperire) ce se doresc a fi albiti prin munca si creditele sclavilor din clasa de mijloc in urmatoarele decenii ?
Inteleg, in fine, marea pacaleala cu asazisele salarii mari din Occident: de fapt, din acele salarii, un angajat mediu nu-si permite o casa, o masina si o calatorie exotica pe an, decat daca face credit. Dar si aceia sunt in minoritate, cei mai multi locuind cu chirie in casele altora. In mod special preturile sunt adaptate scopului ca cetateanul de rand sa contracteze un credit (sau chiar doua-trei ipoteci), sau sa incheie o polita de asigurare pe viata, astfel inca banii falsi tiparati de Federal Reserve sa fie acoperiti in cele din urma. Dar totul se poate sparge ca in 2009, deoarece foamea de acumulare a marilor potentati si alocarea unui mic procent din venituri catre forta de munca, se mentin in continuare ca tendinte-jalon.
Sunt extrem de uimit ca noi ne denigram permanent tara, desi inca se poate trai bine in Romania, prin comparatie.
In 2015 s-a atins un nivel al consumului mult peste media europeana si mai mare decat crestetul boom-ului din 2008.
Nu spunea toata lumea (liberali, taranisti, ba chiar si social democrati) ca motorul dezvoltarii este consumul ?
Recent, unii declara ca investiiile statului ar trebui sa primeze, uitand ca, in realitate, investitiile salveaza/mentin eventual pe linia de plutire economia in perioadele de criza economica de supraproductie. Vezi ,,new dealul” din anii ’30 ai secolului trecut. Dar investitiile statului nu aduc, prin ele insele, prosperitate economica pe termen lung. Un parc, sau o canalizare, nu genereaza taxe si impozite dupa finalizare, deoarece nu produc bunuri (si implicit plus valoare),care sa circule in piata si nu amorseaza ,,start-up” uri noi in mod necesar.
Sa fie linistit domnul Mircea Cosea….CFR Calatori a ramas la stat si merge al naibii de bine…scoate o gramada de fum. (Z)
Dar deruta,,specialistilor” romani este de inteles. N-au avut un lider technocrat si prin definitie fara patrie, specializat in proceduri birocratice europene. Acum, au. Romania va deveni tara-fanion in UE, din simplul motiv ca va ramane singura in organizatie. (Z)
Cartile scrise in puscarii: Politica, bani sau cultura? Democratia si dreptul sunt pe punctul de a intoarce spatele muncii intelectuale din puscarii. Daca legea prevede posibilitatea unor reduceri proportionale de pedeapsa pentru detinutii care presteaza diverse munci socialmente utile, exista pericolul ca din aceasta categorie sa fie scoasa munca intelectuala. Cel putin, catre un asemenea deznodamant tinde sa conduca sau directioneze scandalul reducerilor de pedepse pentru puscariasii care scriu carti. Politic, ce-i drept, exista duplicitate si oportunism in acest scandal. Daca puscariasilor din inchisorile comuniste le-ar fi fost confiscate, interzise sau arse cartile pe care le-ar fi scris in detentie, cazurile lor ar fi ocupat multe pagini in raportul asa-zis final (nu am inteles niciodata de ce “final”) privind crimele comunismului. Poate ca unele ar fi fost chiar propuse pentru distinctii nobeliare. Dar e mult de-atunci, iar uitarea este dusmanul memoriei. Interesant este ca in scandalul bonusurilor de libertate pentru cartile scrise in puscarii nimeni nu contesta valoarea scrierilor, ci autenticitatea scriitorilor. Cartile au trecut prin niste supervizari stiintifice si editoriale. Nu ar fi cazul, deci, ca tirul criticilor sa fie indreptat catre astfel de tinte. In ultima instanta, un profesor universitar care accepta o coordonare stiintifica este precum un preot care nu poate respinge o spovedanie, iar o editura este si o afacere, nu tipareste daca nu-si obtine profitul. Semnele de intrebare apar in legatura cu autenticitatea unor autori. Fireste, nu a celor cu antecedente scriitoricesti, ci a celor fara. Cand toata viata te-ai ocupat cu oieritul, dau un exemplu la intamplare, este prea putin probabila o iluminare stiintifica dupa ce-ai ajuns la mititica. Dar ticalosia liberalista nu s-a inventat pe plaiul mioritic. Liberalismul ii poate impinge pe cei cu bani sa-si cumpere prestigiul social de scriitor, desi in lumea culturii sunt si raman niste nume fictive. Probabil ca ar trebui gasita o modalitate de moderare a regulii ca girurile se dau pe carti, nu pe autori. Frica, mostenita, de a nu fi invers, care a facut ca unii autori sa fie pusi politic la index, a deschis, pana acum, o portita pentru falsii autori, potrivit unui curent de opinie care circula in media. O stare de lucruri mercantila, care face parte dintr-una politica mai larga, pe care politologii o numesc ordine, care ar trebui schimbata. Aici este toata priceperea, de a randui lumea dupa valorile adevarului, binelui si dreptatii.
Din cite stiu Romania e inca in UE. Nimeni cu sapca din Romania nu vorbeste de EU-US Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP). Cercurile corporatiste din SUA au creat si au introdus un concept relativ nou numit „investor-state dispute settlements (ISDS)”, un mecanism prin care o corporatie ce investeste intr-o tara semnatara poate sa dea statul in judecata pentru profituri nerealizate. De exemplu, TransCanada Corporation a dat in judecata SUA pentru ca, prin nesemnarea acordului Keystone XL, nu si-au facut profitul. Aceasta companie a investit 2.4 miliarde USD in priect si a dat in judecata SUA pentru 15 miliarde USD. Evident, banii, daca s-ar plati, ar veni de la contribuabili.
Daca UE, printre care si Romania ar semna acest tip de acord cu clauza ISDS, atunci Romania ar putea fi atacata in acest fel, iar romanii ar plati profituri nerealizate in cazul in care un guvern nu ar vrea sa continue un anumit proiect. Deci, contribuabilul ar plati nu doar pentru procese CEDO, restituire de proprietati, pentru bugetul UE si NATO, dar ar fi obligat sa plateasca si pentru profiturile nerealizate ale businesurilor.
Mie scema asta complexa in care cetateanul simplu are de dat atitea biruri la altii, mi se pare un sistem de provenienta sclavagista, de exploatare. Inainte birul se dadea la boierul nostru. Azi, birul se da si la boieri straini.
Intrebarea este: care e pozitia Guvernului Romaniei fata de ISDS (Investor-state dispute settlements) si includerea unui asemenea mecanism in acordul US-UE (TTIP)?
O alta intrebare pe care mi-o pun este cum de au reusit „liderii” UE sa slabeasca UE intr-un asemenea hal? Pai tu primesti valuri de emigranti si refugiati cind ai atitea alte crize de gestionat? Problema acuta a terorismului, a sigurantei cetatenilor, iesirea Angliei din UE, problemele cu „democratia” din Est, miscarile de secesiune din statele membre, conflicte externe la granitele tale, in Ucraina, problemele cu Rusia, nemultumiri in zona EUR, chestiunea vitezelor diferite de integrare, relatia slaba cu SUA, revenirea la pre-Shengen…si cite altele. Ultima picatura inainte de destramare?
Si o ultima remarca: am citit din declaratiile post vizita a lui Ciolos si intilnirea cu Merkel. Citeam asa ceva si in Scanteia, cind Tovarasul facea vizite in strainatate. Adica, nici macar printre rinduri nu ai ce „succesuri” sa remarci. OK, o vaga si implicita promisiune ca odata ce in MCV se va pomeni a treia oara pozitiv de Romania, atunci vom mai vedea cu Schengenul. Nimic despre investitii germane in Romania, nimic despre investitii romanesti in Germania, nimic despre ceva suport statal pentru niste mari investitii. Rezultatele deocamdata sunt impresionante prin lipsa lor. Ma gindesc ca daca un guvern „bruxelez” nu e in stare sa aduca investitii mari in Romania, la ce sa ne asteptam? Dar, probabil investitiile alea mari nu vor mai veni pentru mult, mult timp.
Sa ne imaginam ca vom mai asista la o catastrofa (sper sa nu, doar ca scenariu) care va produce victime, si fie benevol, fie conform unui scenariu, se vor mai aduna 30 mii „tineri frumosi si liberi” care vor cere si in final vor schimba Guvernul Ciolos inainte de alegeri. Ce fel de guvern va fi pus in loc? Tot interimar tehnocrat, sau politic? Daca politic, de care? Sau poate „de uniune nationala”? Cred ca nu lipsa de formule e problema, ci legitimitatea acestor guverne temporare, fara mandat politic.
Ce se intimpla cu orice putere? Se erodeaza mai repede sau mai incet, sau se consolideaza. Ce am putea spune despre parcursul puterii „Iohannis”? Ca in lipsa unor realizari semnificative in viitorul scurt, puterea sa se va eroda probabil mai mult decit pina acum. Dl. Iohannis nu si-a consolidat puterea prin schimbari la virfulul puterii, ci a preferat sa conlucreze, ceea ce nu e o treaba neaparat rea. Compromisul insa este ca oamenii patati din regimul Basescu inca la putere, nu pe Iohannis il au la inima, ci pe Basescu. Si reforma cu care ne tot laudam in exterior ramine cu umbrele sale.
Daca nu vor fi realizari semnificative, stim ca vor aparea alte subiecte care sa capteze atentia, toate insa departe de problemele reale ale Romaniei, care ramin dezvoltarea economica sustenabila, dezvoltarea partii „romanesti” din aceasta economie, si crearea locurilor de munca, dar din alea care platesc bine.
Sansa pe care o vad e chiar criza din Europa de Est. Am mai vorbit de asta, dar pentru ca sa fructificam sansa trebuie sa ne sprijine aici „prietenii”, pentru ca altfel raminem doar cu „scutul”, care nu o sa ne apere de saracie.
În iunie 2015, Ion Spânu publica în COTIDIANUL un editorial cu titlul ”Mircea Cărtărescu recunoaşte, după 35 de ani, că a plagiat în cartea lui de debut”. Pe scurt, era povestea unor pasaje, COPIATE MOT-A-MOT de distinsul poet, din romanul lui Laurence Sterne „Viaţa şi opiniunile lui Tristram Shandy Gentleman”, apărut la „Editura pentru literatură universală” 1969 şi rearanjate în “format liric”, în volumul său de poezii “Faruri, vitrine, fotografii” . Poate că n-ar fi observat atâta lume “colajul”, cum l-a numit Cărtărescu, când în sacul domniei sale mâţa nu mai putea fi disimulată, dacă, măgulit de dedicaţia pe care autorul i-o făcuse, Nicolae Manolescu nu ar fi publicat în România Literară o “laudatio” peste măsură de înfoiată pentru câştigătorul Premiului Uniunii Scriitorilor , ilustrându-şi elogiul tocmai cu pasajul… COPIAT!
E interesant că Nicolae Manolescu, care îl cunoştea bine pe tânărul Mircea Cărtărescu, copilul lui de suflet de la Cenaclul de luni, nu şi-a dat seama deloc, dar deloc, că textul din care a citat copios nu-i aparţinea acestuia. Că poate era altceva decât ceea ce i se picura în urechi în lungile seri de luni ( tramvaie, veceuri publice, chiuvete, staţii de autobuz, centrale termice, fabrici de pâine, găuri în perdea, sifoane de pardoseală, paratrăsnete şi nori ). Binecunoscutul critic literar nu a observat mistificarea…
Se pare că , ars pe vârful limbii de propriul său entuziasm de acum 35 de ani, astăzi Nicolae Manolescu suflă şi-n iaurt. El declară de curând, parţial pe bună dreptate, despre cărţile scrise în detenţie, că “sunt o o escrocherie naţională şi o bătaie de joc fără margini”. Dar nu la exemplele care însoţesc această afirmaţie ( MM Stoica, Dinel Staicu, Gigi Becali ) vreau să mă refer eu aici.
Declaraţia lui care mi-a atras, în mod neplăcut, atenţia, este următoarea:
“Adrian Năstase era capabil, a mai scris. DACĂ LE-O FI SCRIS EL (cărţile din închisoare, n.n.) . Nu ştiu. Eu sunt prieten cu el, dar asta nu înseamnă neapărat că îl cred pe cuvânt”.
Domnule Nicolae Manolescu…maestre, aici nu este vorba de “a crede pe cuvânt ”un prieten, deşi, poate că termenul de “prieten” ar trebui reevaluat, după o astfel de exprimare… Mircea Cărtărescu v-a păcălit, şi v-a expus ridicolului pentru că aceea era CARTEA SA DE DEBUT…deci, la drept vorbind, nu aveaţi cu ce să faceţi comparaţia.
În cazul lui Adrian Năstase aveţi, din plin, cu ce să comparaţi stilul, vocabularul, rigoarea aşezării în pagină, ideile, exprimarea , unele mici ticuri de limbaj, moşteniri ale unei îndelungate cariere diplomatice, sau săriturile elegante peste lucruri sensibile, datorate aceluiaşi tip de instruire …nu în ultimul rând, dacă vă străduiţi, veţi recunoaşte şi semnătura: IRONIA , cu toate înfloriturile şi volutele sale. Un critic literar ar trebui să observe toate acestea….
Se spune însă că Nicolae Manolescu ar fi declarat că nu a mai citit nimic de 15 ani. Atunci, da, toate se explică…
Luminita Arhire,
si eu am fost, intr-un fel, contrariat de semnul de intrebare din afirmatia lui Manolescu.
O dubla alienare: Sistemul nu-si mai recunoaste fondatorii, nici fondatorii sistemul
Sistemul Basescu, pe care-l mosteneste presedintele Iohannis, a fost setat, cu concursul larg al dreptei, inclusiv liberale, sa neutralizeze, cu mijloacele institutionale pe care constitutional le controleaza administratia prezidentiala, orice adversar care punea in pericol puterea unipersonala a presedintelui sau monopolul dreptei asupra puterii.
Setarea de neutralizare adversativa s-a facut prin politica administratiei prezidentiale de personalizare si formalizare a relatiilor inter-institutionale, care au fost puse toate in mainile unui singur om, ca niste fire de animatie, la comanda sa politica.
Pentru Occident, sistemul simbiotic dintre un presedinte executiv si justitie, care practic functiona ca o singura putere a statului, si statul minimal, propovaduit de ideologia dreptei liberale, au reprezentat cea mai facila formula pentru ca interesele sa-i fie servite ca pe tava. In replica, atlantistii l-au blagoslovit cu firmanul de stat de drept.
In mod firesc, dupa incheierea celor zece ani, insumand doua mandate, Constitutia l-a debarcat pe Basescu. Ce a urmat a fost insa neasteptat: sistemul nu si-a mai recunoscut fondatorul. De aici, condamnarea fratelui fostului presedinte cu patru ani cu executare, de aici, tararea fostului stapan al sistemului prin tribunale.
Probabil, desi nu-i doresc, vor fi urmari nefaste si dupa plecarea din functie a actualului presedinte: ocupantii functiei se schimba, insa setarea ostila a sistemului, de neutralizare a adversarilor politici ramane aceiasi.
Intre timp, s-a mai intamplat ceva, la fel de neasteptat si de alienant, devenit deja foarte vizibil public: un fost sef de stat nu-si mai recunoaste sistemul pe care l-a fondat.
Basescu si Macovei si-au creat partide, MP si M10, cu care ii blocheaza pe actualii utilizatori ai sistemului, Iohannis si Ciolos. Consecinta? Setarea de neschimbare a sistemului risca blocaje institutionale si vulnerabilitati de neadaptare. Ce-i de facut?
http://www.gandul.info/politica/basescu-atac-dur-la-adresa-lui-iohannis-n-a-miscat-nimic-14953589
http://www.mediafax.ro/social/mircea-basescu-a-fost-condamnat-la-patru-ani-de-inchisoare-cu-executare-pentru-trafic-de-infuenta-reactia-fratelui-lui-traian-basescu-14958790
http://www.agerpres.ro/politica/2016/01/08/macovei-iohannis-slab-in-ceea-ce-priveste-politica-externa-suntem-inexistenti-18-01-14
Nu știu ce anume are în vedere Angela Merkel atunci când promovează această iresponsabilă politică a imigranților. Pentru că mi se pare a fi cu mult mai mult decât o simplă schemă Ponzi demografică de tip american. Mai demult, într-un rar moment de sinceritate, doamna Merkel lăsase printre rânduri să-i scape intenția germană de a provoca o schimbare majoră de Istorie în Europa. De obicei, atunci când schimbă Istoria, Germania schimbă inevitabil și Geografia. “revoluția” din decembrie 1989 s-a făcut exact pe acest fond. Apoi, în 2014, printr-un truc electoral algoritmic, “România” (mai există România reală?) a primit și un președinte saxon.
Interesant. Aceasta era de multă vreme și opinia mea. Promovează realmente Silicon Valley o politică a eșecului ? Cred că m-ați observat cu atenție multă. Eu sprijin mereu acele modele economice care-s mai apropiate de fiziocrație. Să dau un exemplu recent ? Fie ! Am început nu demult să promovez “De la Reforma agrară, la Reforma de estetică industrială LeNôtre. În Economia politică fiziocrată se identifică optim valoarea!” http://www.theguardian.com/technology/2014/jun/28/silicon-valley-startup-failure-culture-success-myth Și să nu uităm de asemenea că “revoluția” din decembrie 1989 ne-a dat numai o infinitate de zombies ! Altminteri nu pricep ce mai caută pe aici @dorucoarna.
Intelectualitatea merge in paradis
Trosnirea din toate incheieturile a tratatelor UE anunta o iminenta rupere, care cel mai probabil se va produce dupa cea mai slaba linie de sudura, dintre Vechea Europa si Noua Europa.
Acest deznodamant ar fi trebuit sa fie previzibil inca din momentul in care ideologia neoliberalismului a fost turnata, precum un combustibil impur, zoios, de proasta calitate (din punct de vedere moral, politic, social si ecologic), in motoarele comunitare, proiectate a fi cele mai performante, din cate au existat, de catre parintii UE.
Blocarea, nefunctionarea este soarta oricarui motor politic, oricat de bun ar fi, daca torni in el un combustibil ideologic necorespunzator. Aceasta ar fi o prima lectie.
S-a vazut foarte clar, in anii de integrare euroatlantica, nu tratatele fondatoare, constitutiile sau sistemele politice au fost de vina, ci ideologiile liderilor sau partidelor care le-au interpretat si aplicat.
Un acelasi sistem poate fi utillizat cu efecte diferite, chiar contrare, in functie de ideologia care il pune in miscare. Sistemul poate ramane formal democratic, dar utilizarea si efectele lui pot fi nedemocratice. Aceasta ar fi o a doua lectie.
De ce este disonanta Europa Centrala? Pentru ca are senzorii si anticorpii ascutiti de catre lupta cu dominatia comunista, pe care nu-i are Europa de Vest (desi se pare ca nici ea nu este departe de a atinge un prag critic de imunizare fata de liberalism).
Citesc ce zice DNA, azi, ca le va face dosare penale profesorilor universitari si conducatorilor de edituri pentru ca i-au favorizat pe faptuitorii din puscarii sa scrie carti, care le-au adus reduceri din pedepse.
Chiar nu vede nimeni masa ingrijoratoare a intelectualilor care sunt in puscarii, ca in vremurile cand muncitorilor li se promitea ca vor merge in paradis, daca se vor lasa folositi in lupta impotriva elitei?
Unde i-a dus sclavia ideologica pe muncitori, care in mod fals au fost rasfatati cu himera oferirii paradisului, se vede: in apocalipsa lipsei locurilor de munca, somajului, saraciei, zbaterii la limita subzistentei.
V-a merge si intelectualitatea in paradis, atat de rasfatata dupa ‘89, pentru a se lasa folosita, cu sforaitoarele sintagme ideologice de “intelectuali publici” si “intelectuali critici”? Privind la puscariile intelectualilor sau intelectualii puscariilor, nu exista niciun dubiu asupra raspunsului.
Ce optiune strategica v-a adopta Romania, in dinamica Europei Centrale? Pai nu se vede, dupa hoinareala si declaratii, ca deja a adoptat pozitia spargatorului de greva?
http://www.contributors.ro/global-europa/adancirea-clivajului-politic-intre-europa-de-vest-si-europa-centrala-care-va-fi-optiunea-strategica-a-romaniei/
http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-20721865-dna-incepe-cercetari-cazul-puscariasilor-scriitori.htm
Unde-i vacanța asta, mai precis? Toate bune? Sper…
V-a supărat rău recent vreun PSD-ist?..
Am auzit ca se vor organiza pelerinaje la Arsenie Borcea , pentru femeile care vor sa ramana insarcinate …
http://www.cotidianul.ro/veste-proasta-pentru-scriitorii-din-puscarii-274377/
Toate regimurile poitienesti au urat cartea , intelectualii si munca intelectuala si au facut o multime de abuzuri . Bineinteles ca si acest regim odios ( continuatorul regimului Basescu – Macovei ) continua in aceeasi linie .
Chiar nu inteleg ce e rau in a scrie o carte . Mie mi se pare ceva extraordinar , chiar daca lucrarea nu are caracter stiintific . Daca este o lucrare stiintifica , cu atat mai bine .
Oare ce urmaresc acesti indivizi ? Sa-i trimita pe toti la Ocna de sare , sa dea cu tarnacopul ? Sa-i puna la munci fizice umilitoare ? Munca intelectuala este cumva interzisa in Romania ?
Aici se vede de la o posta semnatura si rautatea odioasei Monica Macovei si a slugilor ei sinistre : Codruta Kolvesi si Raluca Pruna . Niste personaje primitive si bolnave de ura care raspund la comenzi externe .
Eu cred ca de la ceea ce se intampla astazi in Romania si pana la suprimarea fizica a unor incomozi si la nazism nu mai este decat un pas .
@George Ban: nu stiu nici eu in media noastra o descriere a situatiei din Polonia, insa a aparut cate ceva. Insa a scris media internationala si am vazut acolo mai multe. Deasemeni, am primit cateva mesaje pe FB, care, din intamplare, au ajuns la mine, distribuirea nu poate fi total controlata si am avut si ocazia de a ma ciupi cu un nordic si cu un ungur (care lucreaza la Bruxelles) pe tema implicarii lui Soros. Pana la urma lucrurile acolo par destul de incalcite. Pot relua un text al lui Guy Verhofstadt, text pe marginea a ceea ce a publicat revista poloneza Wprost (daca nu gresesc): This is the front cover of Polish magazine Wprost today, stating ” these people want to control Poland again”.
For me, it’s the Polish people who represent the future of Poland and they are doing just that by taking to the streets to protest against the damaging measures of this PiS government. This cover is outrageous, just like the comments of the Polish Justice minister, who this weekend linked German criticism of the Polish Government’s media law to Nazi ‘supervision’ during WW2.
Our European Union is a community of values – freedom of thought and freedom of speech, a fully-fledged Constitutional Court as part of democratic checks and balances. It is the duty of all of us, Commissioners, chancellors or not – to raise our voice when a Government is endangering these principles and attacking democratic institutions. I have spoken out about the decisions of the Orban government in Hungary, and I have no apologies about doing the same again now regarding the policies of this Polish Government Verhofstadt, fruntas proeminent al ALDE, nu este un prost, este un tip curajos si trebuie luat in considerare ce zice ori ce scrie. Incep sa cred ca intelegerea lucrurilor depinde si prin ce lume au reusit sa promoveze sorosistii: probabil ca la polonezi le-a fost mai usor sa intre in lumea liberala, in timp ce la noi s-au lipit de o lume mai ciudata. Nici eu nu am urmarit in detaliu intamplarile din Polonia, fiindca am avut de lucru zilele acestea, nu pot trai totusi cu aer nici macar in aceste vremuri care anunta zori noi de belsug si abundenta, asa ca uneori m-am multumit sa citesc titlurile. Insa am de gand sa o intreb prin e-mail pe o cunoscuta a mea din Varsovia, sa vad ea ce zice. Altfel, astazi, cand am deschis calculatorul, acesta a afisat un mesaj care afirma ca ‘someone’ de la un alt calculator doreste sa aiba acces la desktop-ul meu cu avertismentul ca in acest fel ‘someone’ mi-ar putea controla calculatorul. O chestiune relativ prieteneasca, deoarece casuta de la textul care ar fi anuntat o incercare ‘neasteptata’ de patrundere in calculator a ramas nebifata. Se pare ca unele comentarii ale mele, persoana lipsita de importanta, au urzicat pe unii cu posibilitati. Ma gandesc sa incerc sa ma imbogatesc permitand oricui sa-mi viziteze calculatorul, contra unei taxe.
@FP
Ce-i cu acel “v-a” ? De două ori.
Blog Ideologic, mea culpa. Multumesc.