In Cartea Regilor, din Vechiul Testament, poporul cere un rege (capitolul 8), in conditiile in care Samuel imbătrânise iar fiii săi nu umblau pe calea lui si si se dedaseră „la pofta de bani”. Mi s-a părut interesant raspunsul lui Samuel. O lectie interesantă:
Reblogged this on operatiunispeciale.
Off – topic (important): astazi este centenarul nasterii lui Edith Piaf. La centenar, merita o rememorare mai extinsa: https://youtu.be/IxJQ8VKc4k4
Prima trupa rock nord – coreeana aflata in turneu in strainatate ( in China, evident) , canta despre viata imbelsugata din socialism.
http://www.economist.com/news/asia/21684184-north-korean-girl-band-fails-take-china-storm-songs-praise?fsrc=scn/fb/te/pe/ed/songsofpraise
Gluma: cand ai vreo cateva sute de regi pe cap, nu e chiar nefiresc sa iti doresti numai unul.
Umbla si regii astia dupa capatatsi furat pe aici…
De data asta, chiar nu înțeleg unde bateți, sau care e morala.
Oricum, după părerea mea, regii se impun, nu se cer. Iar dacă un popor este capabil de o astfel de viziune strategică („avem nevoie de un rege”) asta înseamnă că deja NU mai au nevoie de el.
Pe de altă parte, ar fi minunat ca REGELE să poarte războaiele noastre…
Nimeni in BOR nu are de gand sa actualizeze versiunea Bibliei intr-o romana contemporana , iesind din romana vorbita in timpul Mitropolitului Dosoftei ?
La ce serveste IICCMER
DNA A INCERCAT SA BAGE SPAIMA IN JUDECATORI – Inainte de achitarea de la fond a liderului PSD Marian Oprisan, procurorii politici din DNA l-au chemat pe judecatorul Lucian Buta de la Judecatoria Cluj-Napoca, la sediul din Bucuresti sa-l audieze. Buta a fost audiat chiar in pragul pronuntarii. In paralel, Inspectia CSM a vrut sa-l mazileasca, dupa ce Kovesi a cerut cercetarea lui.,
si
AVOCATII SE RIDICA IMPOTRIVA ABUZURILOR PROCURORILOR – Baroul Bucuresti avertizeaza: „Avocatul nu poate deveni subiect al anchetelor efectuate de catre organele de urmarire penala prin simpla reprezentare sau aparare a anumitor clienti – inclusiv a infractorilor… Autoritatile judiciare sunt rugate sa examineze cu atentie daca prin actele dispuse sunt respectate principiile fundamentale care guverneaza aceasta activitate„
Ca fara de IICCMER de unde ar stii junii sa se comporte ca in anii 50?!
Trist este ca mai nou nici nu-ti mai alegi ‘regele’ – o fac altii pentru tine, ca popor; deh, nimic nou sub soare dela Stalin incoace.
Obama i-a cerut Turciei sa isi retraga trupele din Iraq, chestie ceuta insistent de Rusia. Putem sa percepem ca relatia militara SUA- Rusia, dupa convorbiri bilaterale, ar fi putut avea acest efect. Eu zic ca atita timp cit SUA se inteleg cu Rusia in ce priveste Siria, e in beneficiul tuturor europenilor, deocamdata.
Imi imaginez un scenariu in care Rusia ar fi fost in NATO si Obama l-ar fi rugat pe Putin sa isi retraga contingentul din Transnistria, iar Rusia nu ar fi obiectat la Scutul Anti racheta din Romania.
La 1012, în fruntea bisericii din Roma era ales papa Benedict al VIII-lea (1012-1024). El începea ostilitatea deschisă a bisericii occidentale faţă de biserica de la Constantinopol. În anul 1014, Benedict VIII-lea l-a încoronat ca împărat al Sfântului Imperiu Roman pe Henric al II-lea, regele germanilor (Rex Teutonicorum). De remarcat că până la încoronarea imperială consfinţită de papă, deşi era împărat de facto, el se putea numi doar Rex Romanorum. Prin încoronarea imperială din Roma, se adăuga titlul Semper Augustus. Cu prilejul încoronării romane a lui Henric al II-lea, belicosul papă tusculan îl îndeamnă pe împăratul german să atace teritoriul bizantin din sudul Italiei. Tot el îi cheamă pe normanzi, la 1016, să îi alunge pe bizantini din sudul Italiei. Povestea pe care ne-o spune Guillaume din Apuglia despre normanzi este atât de înduioşătoare, lacrimogenă, încât devine incredibilă pe multe pasaje. Astfel, apud Guillaume din Apuglia, la 1016 anul Domnului, patruzeci de pioşi cavaleri normanzi călătoreau într-un pelerinaj creştin în sudul Italiei. Acolo au întâlnit un om necăjit chemat Melus sau Melo, probabil de la Ishmael, strigând lumii întregi despre răutatea bizantinilor care l-au alungat din Bari, oraşul cap de pod unde se termină Via Appia şi se poate face îmbarcarea pentru Via Egnatia. O poveste provenind din altă sursă, în legătură cu acei patruzeci de cavaleri normanzi, spune că ei fuseseră chemaţi de prinţul lombard Guaimar al III-lea (994-1018) să ajute poporul din Salerno în lupta lor contra sarazinilor. Adevărul istoric este acela că încă din anul 1016, papa Benedict al VIII-lea trimite normanzilor semnalizări de atac asupra teritoriilor bizantine din sudul Italiei. Între 1012 şi 1044, s-au succedat trei papi din puternica familie Tusculani (adică din Tusculum, astăzi oraşul Frascati) : Benedict al VIII-lea, fratele său Ioan al XIX-lea, precum şi nepotul lor, Benedict al IX-lea. Papii din familia Tusculani i-au sprijinit masiv şi aproape necondiţionat pe normanzi în lupta lor anti-bizantină. Normandul Roger I de Hauteville, fratele puternicului Robert Guiscard, cucerise Sicilia, eliberând această insulă aflată sub influenţa culturală a Nordului african islamizat, punând-o sub influenţa culturală normandă. Dacă se studiază arhitectura secolelor normande, se observă că există o asemănare între stilul arhitectural din Sicilia şi Calabria, şi stilul arhitectural din Normandia. Ştim că pe vremea lui Arhimede (a trăit între 287 şi 212 înainte de Christos), Sicilia era insulă grecească. Nici măcar şase veacuri de ocupaţie romană nu au reuşit să modifice serios acea structură etnică de bază ! Sicilia va fi ocupată pentru scurt timp de barbarii goți. Dar la anul 535, generalul bizantin Belizarie îi goneşte din Sicilia pe ostrogoţi. După aceea, Sicilia a primit un mare număr de imigranţi greci, poate şi de neolatini răsăriteni, proto-români forţaţi să se refugieze din peninsula balcanică din cauza sângeroasei invazii a drujinelor în sud; rădăcinile conflictelor balcanice din secolul XX pot fi parţial identificate în acel timp caracterizat de invaziile predatoriale care însângerau râurile. În Sicilia ajunseră şi greci asiatici, apoi mulţi neolatini din Palestina care ascultau slujba creştină în Vulgata, şi care fugiră de cotropirea arabă a Ţării Sfinte. Aceşti refugiaţi considerau că Sicilia este tot provincie asiatică. Prezenţa bizantină în Sicilia va fi consolidată prin uniformizarea practicării limbii greceşti, în perioada iconoclastă de gramatică generativă instituţionalizată. Conflictul dintre papa de la Roma şi împăratul bizantin în chestiunea iconoclasmului determină hotărârea prin care în secolul VIII, patriarhul de la Constantinopol dobândeşte jurisdicţie asupra Siciliei. După ce musulmanii cuceresc Africa de Nord -Ifriqiya în numire arabă- pe vremea califatului umayyad, Sicilia rămânea principala bază navală a bizantinilor în centrul Mediteranei. Islamicii aghlabizii îi forţează să renunţe şi la această posesiune. Pe vremea califatului abbasid -care înlocuise califatul umayyad în Orient, dar în Spania, la Cordoba, califatul umayyad va rezista până la 1031- aceşti aghlabizi au fost guvernatorii din Ifriqiya (Africa de Nord) care îşi afirmă, după anul 800, un anumit grad de independenţă în luarea deciziilor faţă de califul din Bagdad. Fără îndoială, cel mai strălucit proiect independent pe care l-au împlinit aghlabizii în numele lumii islamice a fost ocuparea Siciliei, precum şi câştigarea unor enclave în sudul Italiei, între anii 827 și 878. Totul începea cu o trădare tipic bizantină, pe vremea împăratului Mihail al II-lea Amorianul sau Frigianul (820-829). Împăratul amorian neglijează menţinerea flotei bizantine în bună stare de funcţionare şi de acţiune, exagerând însă cu ajutoarele pentru khazari. Din cauza aceasta, în anul 825 AD insula Creta era pierdută, aproape cedată maurilor, fără o rezistenţă tenace şi bine organizată. Bănuind pentru Sicilia un destin similar, la anul 826 amiralul bizantin Euphemios, guvernatorul Siciliei, se revoltă împotriva lui Mihail al II-lea Amorianul şi se proclamă împărat. Mai departe, este greu de urmărit proiectul amiralului Euphemios. Oricum, rezultatul final a fost dezastruos, deşi el nu ar fi trebuit să se întâmple. La acel timp exista un echilibru de putere şi un armistiţiu militar între imperiul bizantin şi califatul abbasid. Între imperiul bizantin şi califat existau chiar importante relaţii culturale. În plus, califatul abbasid renunţase practic la vreo campanie de cuceriri în Marea Mediterană, succesele arabilor de acolo fiind conduse numai de lideri locali. Euphemios face totuşi apel la emirul aghlabid din nordul Africii ca să-l ajute pe planul acţiunii militare. Înţeleptul emir refuză să angreneze califatul într-un război general. Însă recurge la un subterfugiu: organizează o armată de voluntari din Ifriqiya, ce vor invada Sicilia în anul 827. ‚Metoda subterfugiului’, prin care poate fi evitată declararea războiului de jure, încurajând războiul de facto, va fi uzitată în cel de al doilea război mondial de generalul Franco, astfel că America şi Anglia nu au considerat Spania drept parte beligerantă, deşi trupe spaniole luptau efectiv împotriva Uniunii Sovietice ! La fel ca generalul Vespasian, şi generalul Franco a rezistat la toate încercările de adulare şi de creare a unui cult în jurul său. La fel ca Mustafa Gazi Kemal Atatürk, şi Franco era un ofiţer care se instruia în permanenţă prin lecturi şi reflecţii asupra domeniului pe care îl antama. Charles de Gaulle îl considera pe generalul Franco – cel detestat de un geniu al diplomaţiei precum Nicolae Titulescu – drept cel mai mare om politic european al timpului său. Winston Churchill, care în cel de a doilea război mondial a trebuit să menajeze încăpăţânarea proverbială a lui Franco, scria în memorii cu intenţia declarată de a-l înnegri pe dictatorul spaniol în faţa opiniei publice ‘progresiste’ : „Franco era personajul cu ochelarii de cal. Nu era în stare să vadă în faţa ochilor lui decât obiectivul apărării intereselor spaniole.” Se pare că generalul Franco studiase bine arta luării deciziilor în regimurile medievale arabe din Africa de Nord. Este păcat că mareşalul Ion Antonescu nu s-a consultat cu generalul Franco înainte de a se fi hotărât să treacă Bugul. Oricum, Marea Britanie a considerat România parte beligerantă abia după traversarea Bugului de către trupele româneşti. Pentru desăvârşită convingere, citiţi memoriile lui Winston Churchill! Care ne spune în plus, și foarte limpede, că numai ceea ce se consemnează în documentele din Epoca Luminilor poate fi con
siderat ‚baza de date’ pentru geopolitică. Din Epoca Luminilor vin drepturile noastre, ale României, în lumea modernă !
Ce-si fac oamenii cu mina lor e lucru..omenesc, nu divin. Nu cred ca aici trebuiesc cautate „caile Domnului”, care ar fi ascunse noua.
Ca tot vorbim de istorie, se pare ca ar exista dovezi ca nu Columbus ar fi descoperit America, ci romanii.
https://ca.news.yahoo.com/blogs/daily-buzz/sword-discovered-off-nova-scotias-oak-island-195223301.html
Pana la un punct seamana cu profetiile lui Arsenie Boca .
Profeţiile părintelui Arsenie Boca
1. . „Vă vor cerne, va vor lua totul!“
„Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul! Să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”.
2. Profeţiile părintelui Arsenie Boca. „Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru“
Un alt martor, Vasile Şerbu din Arpaşul de Jos, povesteşte cum părintele Arsenie Boca vorbea despre „spurcăciunea” – întruchipată aici de puterea banului şi de vicii – care va cuprinde toate păturile sociale.
A fost de faţă când părintele a scos dintr-un cufăr o carte veche despre care a spus că provenea de la sfinţii de la Muntele Athos: „În ea – ne-a spus părintele Arsenie – se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
3. Profeţiile părintelui Arsenie Boca. „Vor rămâne bisericile goale, cucuvelele vor cânta într-însele“
„Vine timpul, şi e foarte aproape, când toţi preoţii vor repara bisericile, iar alţii vor construi altele noi, dar nelucrând ei la sufletul omului, vor rămâne bisericile goale, cucuvelele vor cânta într-însele. Roadele slăbirii în dreapta credinţă a teologilor în facultăţi şi seminarii vor fi preoţii, care vor fi şi mai slabi ca învătătorii lor; mai ales în Transilvania ortodoxia aproape că va dispărea, ultima redută va fi Sibiul, dar va cădea şi acesta. Dumnezeu nu forţează mântuirea nimănui. Cine are minte să ia aminte”.
4. Profeţiile părintelui Arsenie Boca. „Se va mânca carne de om şi se va bea sânge de om”
Şi despre un război care va nimici tot ce va întâlni în cale a lăsat câteva avertizări părintele Arsenie Boca.
„Toate aceste semne ni le-a prorocit părintele Arsenie prin anul 1945-1946 şi ne-a citit [tălmacit] din Biblie de la Apocalipsă că se va ridica de la Răsărit un popor fără cruce, va bântui casele oamenilor, le va dărâma, le va nimici, se va călca om pe om, se va mânca carne de om şi se va bea sânge de om. Cine va rămâne din războiul acesta va fi ales ca grâul din pleavă. Pleava zboară, iar grâul rămâne. Se va alege cine va rămâne. Părintele ne-a spus: „Nu vă spun de la mine. Aşa scrie în carte, în Biblie”.
5. Profeţiile părintelui Arsenie Boca. „Vor veni necazuri mai mari“
„Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului. Ne-om duce la Munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!» ) şi ne-om duce la morminte să iasă afară morţii şi să intram noi de vii că nu mai putem rezista”.
http://adevarul.ro/locale/calarasi/cinci-profetii-cutremuratoare-arsenie-boca-se-ridica-rasarit-popor-cruce-manca-carne-om-bea-sange-om-1_553a2667cfbe376e35825865/index.html
Samuel poate fi un rege bătrân sau glasul lui Dumnezeu. El se adresează unui popor sau fiecăruia. Regele pe cari-l alegi poate fi un om, poate fi Adevărul, poate fi Dumnezeu, poate Banul, Plăcerea ori Satana. Regele tău va face din tine tot ce va dori, pentru că ți l-ai ales după aspirații.
Așa?
fostă basarabeancă,
mie mi-a plăcut avertizarea lui Samuel. Oricum,Saul (nu cel din Homeland) va deveni rege.
@centru spune : „Nimeni in BOR nu are de gand sa actualizeze versiunea Bibliei intr-o romana contemporana, iesind din romana vorbita in timpul Mitropolitului Dosoftei ?”
@centru, ce-ai pățit ? Mitropolitul Dosoftei este primul dintre români care l-a citit pe Copernic ! Este primul dintre români care a studiat tema împăratului Mauricius ! Și altele, și altele ! Învață bine cultura română înainte de a-l ataca, tu, nemernicul, pe Dosoftei !
Să vorbim de regi, acum, când îl avem pe „Prinsul Paul”, mi se pare hazliu de tot ! E drept că ăsta e botezat, tot prin tăiere . De nume, de astă dată, dar ce şi-a pus în loc, la cunoscutul NUME este încă şi mai hazliu, dacă nu cumva chiar ridicol : Al României ! !( de ce nu Al Liei ?! 😆 )
Dar, poate că matrapazlâcurile la care s-a dedat, ce amintesc de celebrul Al Capone, au dus în subconştient la această neobişnuită alegere !
Sau poate că Al Bano, cu a lui Romină, tot o prinţesă a muzicii anilor 80, să-l fi condus spre această nostimă ieşire în decorul scumpei noastre Patrii !
Oricum, La mulţi ani ! 😉
Dacă scapă, alături de încă neprinsa Lia, iar dacă nu, nu ! 😉
Jaful Secolului: Statul român va plăti daune de circa 5.000 de euro acuzaților din dosar
Un articol de: B1 TV | 19 Dec 2015, 19:34
Foto: ziarulunirea.ro
Statul român le va plăti aproape 5 mii de euro daune acuzaţilor din dosarul Jaful secolului!
Doi dintre inculpaţii acuzaţi de jefuirea unei bănci, în 2004, au câştigat la CEDO câte 2.400 de euro daune.
Bărbaţii, condamnaţi la câte 4 ani de închisoare cu suspendare, au reclamat durata mult prea mare a procedurilor judiciare.
Încheiat definitiv în iunie anul trecut, celebrul dosar denumit „Jaful secolului” a stat pe rolul instanţelor aproape 10 ani, timp în care au fost programate peste 100 de termene de judecată.
Atunci, pedepsele primite de Petru Nica , acuzat că a planificat jaful de peste 2,5 milioane de euro dintr-o maşină blindată ce aparţinea unei bănci şi pe care el o conducea, dar pedepsele complicilor săi, Aurelian Paven şi Gabriel Velescu , au fost reduse de la 10 ani de închisoare la doar 4 ani cu suspendare.
După o jumătate de an de la sentinţa definitivă a Curţii de Apel Bucureşti, în decembrie anul trecut, Aurelian Paven şi Gabriel Velescu s-au plâns Curţii Europene a Drepturilor Omului, reclamând durata mult prea mare a procedurilor judiciare.
După succesul înregistrat la CEDO şi după ce statul s-a angajat să le plătească daune de câte 2.400 de euro, Velescu şi Paven au acceptat să renunţe la alte pretenţii cu privire la perioada prea mare în care au fost anchetaţi. Conform deciziei CEDO, Guvernul României trebuie să achite daunele către cei doi în termen de 3 luni.”
P.S.
Ca-n bancurile cu proşti !
Şi nu din alea cu apă….
Apropos !
Unele din faptele scoase acum pe taper de DNA Codruţa datează încă de acum 10-12 ani (înregistrări vădit incriminatoare făcute în urmă cu tot atâţia ani !). Trebuie să ne adresăm la CEDO pentru a lămuri cine se face vinovat de ascunderea şi tăinuirea unor infracţiuni, care în timp, prin continuare, au adus pierderi uriaşe avuţiei naţionale *!
@ blogideologic,
Eşti nedrept şi în consecinţă cam deplasat după cum i te adresezi lui Centru.
Nu am văzut nicăieri niciun atac la adresa lui Dosoftei. Centru şi-a exprimat doar părerea că limba folosită în Biblie e desuetă. Asta azi şi nu la vremea lui Dosoftei, ceea ce mi se pare corect.
Într-un fel însă, folosirea unui limbaj arhaic este intenţionată, sugerând respectarea tradiţiei strămoşeaşti. Cam multă sugestie totuşi. Acum însă, nu-i mai puţin adevărat că ultimele ediţii editate de BOR au fost aduse mai aproape de zilele noastre. Mulţi au în casă ediţii de la 1910-1920-1930, unele editate de Societatea Biblică Britanică, copii ale unor ediţii reputate, dar foarte vechi.
Armata voluntarilor islamici din Ifriqiya câştigă nenumărate posesiuni bizantine din Italia şi mari porţiuni din Sicilia. Astfel, aghlabizii ocupă la anul 831 oraşul Palermo, schimbându-i numele în Bal’harm. Asta se întâmpla pe vremea împăratului Theofil Amorianul. În peninsulă, aghlabizii cuceresc temporar oraşul Bari în anul 841 şi jefuiesc Roma la 846 AD. Numai o flotă creştină campaniană unită, unde Napoli şi Amalfi au contribuit cel mai mult cu nave şi echipaje bine antrenate pentru luptele cu maurii îmbarcaţi pe feluce, reuşeşte să îi alunge pe corsarii arabi. Islamicii obligă însă la plata unor tributuri multe oraşe aflate pe ţărmuri italice. La 868, aghlabizii cuceresc insula Malta. Dinastia aghlabidă se menţine până la 909. Ea este alungată de fatimizi, creatorii unui califat concurent celui abbasid, şi ziditorii unei noi capitale: Cairo, al-Qahira sau Oraşul Triumfului, în anul 973 AD. Fatimizii conduceau foarte dur, însă conduceau eficient prin elite merituoase. Ei îi vor învinge pe ottonienii comandați de Otto al II-lea pe data de 14 iulie 982, lângă Crotone, în sudul Italiei. Resturi ale acestor elite fatimide au rămas în Libanul de astăzi şi formează nucleul adamantin de mare competenţă al organizaţiei Hezbolah care a umilit o armată modernă şi prestigioasă din Orientul Mijlociu.
Datorită impozitelor foarte mari puse de administraţia alogenă fatimidă instalată în Sicilia, populaţia insulei, laolaltă creştinii şi musulmanii, se revoltă contra alogenilor la anul 938, şi face apel la împăratul bizantin Romanos I Lecapenus (919-944). Lecapenus fusese până la 917 AD amiralul flotei macedonene (termenul de caracterizare este o referinţă la casa dinastică macedoneană de la Nova Roma) de pe Dunăre. Romanos I Lecapenus împărţea abuziv domnia cu ginerele său, Constantin al VII-lea Porfirogenetul, cuvânt care subliniază legitimitatea sa la tronul Bizanţului, deosebindu-l net de uzurpator. Probabil că nu întâmplător aflăm cuvântul „porfir” citat în opera tipărită a lui Dimitrie Bolintineanu de aproape zece ori. Insistenţa aceasta asupra „porfirului” era poate şi legitimarea naturii imperiale a vernacularei în care scria Bolintineanul : Limba Română cultă. Dar în cazul lui Romanos Lecapenus, destituirea sa dintru legitimitate poate fi explicată şi prin circumstanţa că dorea să restituie puterea cea veche şi bine confirmată a sistemului thematic din strategia bazileului Mauricius, să o restaureze pe toată cuprinderea Imperiului Bizantin al dinastiei macedonene. Într-adevăr, Romanos Lecapenus observase faptul îngrijorator că numărul ţăranilor liberi din imperiul bizantin se micşorează mereu şi mereu după venirea dinastiei macedonene la putere, începând cu bazileul uzurpator, dar totuşi corect, Vasile I. Cu permisiunea lui Vasile I, terenurile cele mai fertile din imperiu sunt acaparate de mănăstiri, în numele protejării dreptului de adorare a icoanelor. Lecapenus nu era un bazileu iconoclast, însă el iniţiază măsuri legislative de stopare a creşterii proprietăţilor agricole monastice. Anunţă alte decrete severe pe aceeaşi direcţie. Era deci normal ca aproape întregul sistem monastic bizantin să reacţioneze ostil, să favorizeze alianţe împotriva lui, contestându-i legitimitatea, sprijinindu-l pe Porfirogenet. Constantin Porfirogenetul era fiul nelegitim dar recunoscut al împăratului Leon al VI-lea Înţeleptul, şi al unei frumoase ibovnice imperiale: ‘Zoe cea cu ochii negri’ – pe greceşte Zoe Karbopsina. Leon al VI-lea Înţeleptul avea în arterele sale ceva sânge de rus vareg. Din acest motiv, istoricii ruşi ai lumii Bizanţului l -au studiat cu atenţie. Romanticilor ruşi le-a plăcut atât de mult istoria aceasta de iubire trecută din imperiul bizantin între un bazileu cărturar şi o frumoasă ibovnică, încât plecând de la tema Karbopsina au compus romanţa Oci ciornye, probabil cântecul de cea mai largă recunoaştere şi rezonaţă care ne-a rămas din cultura imperiului ţarist. Revenind la imperatorul uzurpator Lecapenus, dacă ar fi recucerit Sicilia pentru Bizanţ, profitând de acea unică situaţie extrem de favorabilă, Romanos I ar fi fost legitimat de istorie. Dar revolta siciliană de la 938 AD nu creează consecinţe atâta de oportune bazileului Lecapenus, pentru a deveni memorabile până la Constantinopol. Fatimizii, care acţionau totdeauna politiceşte prin elite, reacţionează atât de rapid la revolta siciliană de la 938 AD, stabilizează Islamul sicilian atâta de bine, încât nici măcar strălucitul general bizantin Nikeforos Phocas nu mai reuşeşte să recâştige Sicilia. De altminteri, într-o mare măsură, asasinarea macedoneanului Nikeforos Focas se poate explica politic şi prin încrâncenarea lui dincolo de oricare logică într-o luptă împotriva elitelor arabe fatimide, extraordinar de competente. La Constantinopol, unde se judeca pe solid temei că Nikeferos Focas consuma inutil resursele sărace ale imperiului bizantin într-o luptă împotriva unui imperiu islamic foarte bine gestionat de conducerea sa, se urzeşte o conjuraţie ce îl va îndepărta violent pe bazileu de la exerciţiul puterii supreme. Acest respect fatimid pentru competenţă s-a păstrat în cultura organizaţiilor shiite din sudul Libanului. În Italia se mai produce un episod istoric foarte ciudat la anul 982, când bizantinii şi islamicii se unesc, pentru a-i înfrânge pe germanii împăratului « roman de apus » Otto al II-lea în Calabria. Se pare astfel că politica ulterioară mult criticată a regelui francez François Premier (1515-1547), de a se înţelege cu Islamul, avea ca pretext acest respectabil precedent bizantin.
Se pare ca in acele vremuri nu exista o Constitutie, culegerea de texte care a format Biblia s-a …constituit mai tarziu. In alta ordine de idei, scandal la balc-iul vanatoresc al bogatilor Europei. Nu e foarte clar de ce nu-si permit-sau nu li se permite?- sa-si exercite „sublima placere„ a vanatorii in alta tara europeana. Oricum, din ce in ce mai putini internauti putin …plecati spre plaiurile verzi ale vanatoarei pentru a intalni un Prins din Levant indragind vanatoarea si pentru a-l lovi cu Cor(n)u vanatorilor. Poate cu voia dvs. ultimul pe lista si desigur fara legatura cu recentul prins Paul…
Ce au facut oamenii cand au constatat ca regele nu isi mai respecta obligatiile? In loc sa caute omul potrivit la locul potrivit, au desfiintat monarhia. Ceva asemanator s-a intamplat si atunci cand au fost dezamagiti de slujitorii Domnului si au tras concluzia ca Dumnezeu nu exista…
Tot caii sunt mai buni!
@Centru
Există o foarte frumoasă traducere a Bibliei realizată de Gala Galaction (în colaborare).Numai neoprotestanții au traduceri în limbaj actualizat, cum spui, însă numai ale Noului Testament. Mie personal mi se par fade și lipsite de putere aceste traduceri, cât despre o astfel de traducere a Vechiului Testament ce să mai vorbim?! Ar fi ca și cum ai înlocui o veche monedă de aur cu echivalentul ei în euro. Și chiar mai rău!
Un rege! Fără un tată nu te naști. Fără Dumnezeu se pierde speranța. Fără un conducător nu există ceata.
Că am făcut si regi de mucava? Asta e altă problemă.
Cred că pilda dumneavoastră trebuia să înceapă cu ceea ce-i spune Domnul lui Samuel: ”Ascultă-le glasul, deci. Dar ÎNȘTIINȚEAZĂ-I, FĂ-LE CUNOSCUT DREPTUL ÎMPĂRATULUI CARE VA DOMNI PESTE EI”( asta pentru ca să nu existe posibilitatea de a spune mai târziu că nu au fost avertizați).
Deși se referă la ”rege” , aceasta este totuși o situație care cere o ”numire” dar și acceptarea sau ”alegerea poporului”( pilda descrie tulburarea previzibilă în viitor din cauza ”regelui pe care și l-au ales”). Ei, și dacă-i vorba de așa ceva, la alegeri ne mai pricepem și noi, că de-astea am mai văzut.
Eu am constatat că în perioada electorală sau chiar preelectorală există două tipuri de reacții fundamentale ale publicului chemat la urne . Ambele sunt bizare, fiecare dintre ele sau amândouă, în anumite cazuri, determină, până la urmă, câștigătorul. Despre ceva asemănător cu una dintre aceste atitudini este vorba și în pilda dumneavoastră .
1.Deși unul dintre candidați are niște chestii urâte și certe în CV, o mare parte a electoratului refuză să creadă, indiferent câte dovezi de netăgăduit există pentru aceste fapte, indiferent cât de ”negru pe alb” este documentarea. În toate cazurile, cred, se atinge un prag al refuzului, dincolo de care și dacă și-ar vedea candidatul cu mâna în buzunarul unuia, furându-i portofelul, cetățenii din acestă categorie nu numai că nu ar crede, dar ar inventa justificări abracadabrante și ar lapida public insul cu portofel, că de ce și-a permis să-l ispitească pe candidatul lor. Acestea sunt situațiile de tipul: ”pixelul albastru” ( când publicul de acest fel a refuzat pur și simplu să accepte că s-a întâmplat, deși, dacă ar fi crezut, nu i s-ar fi părut cine știe ce faptă reprobabilă) și ” era prea frumos neamţul în ochii noştri …era curat ca lacrima, deși începuseră să se vehiculeze zvonuri despre afacerile sale imobiliare și chiar despre cele cu copii” ( Radu Ulmeanu, în numele a nenumărați radu-ulmeni, deși ”zvonurile despre afacerile sale imobiliare” se aflau chiar în declarația de avere a frumosului neamț).
2.O mare parte a electoratului crede despre un candidat, pe care nu îl simpatizează, absolut orice s-ar spune, fără nici cea mai mică intenție de a verifica informațiile. Pentru acest tip de electorat , cu cât informația este mai absurdă și poate fi mai ușor demontată, cu atât apare mai veridică. El propagă informația, o dă ca sigură, încearcă să găsească adepți, infectează întâi grupul în care se găsește, apoi speră în efectul de molimă extinsă, apreciind că fiecare membru al grupului o strecoară mai departe în familie, la barul din colț, în taxi, la partida de pescuit de la sfârșitul săptămânii…Acestea sunt situațiile de tipul: ”miliardele de dolari” ale lui Adrian Năstase din Marea Chinei și ”comunistul de Ponta”.
În interiorul niciuneia dintre aceste categorii, alegătorii nu recunosc că s-au înșelat, decât după un timp, în general prea îndelungat și când nu mai este nimic de îndreptat. Uneori, deși evidența îi ajunge din urmă, și deși în intimitatea lor își dau seama de eroare, mulți nu recunosc public ci continuă cu același discurs, ca și cum covingerile lor ar fi neschimbate. Deoarece se tem mai mult de acel ”Păi, vezi ce prost ai fost?” decât de exhibarea ipocriziei.
………………………………………………………………………
În pilda dumneavoastră, din fericire, până la urmă Domnul a fost îndurător cu fiii poporului lui și a ales pentru ei, fără să-i lase să greșească.
În istoria contemporană nu se mai întâmplă așa.
Pe lângă funcția sacră propriu-zisă precum și aceea de apărător al suveranității, BOR este și un depozitar al istoricității noastre culturale. Are, și păstrează!, biblii românești din epoci diverse. Are și traducerea mitropolitului Bartolomeu Anania, scrisă într-un limbaj foarte modern. Așa că nu pricep nemulțumirea domnului @centru, care se dă totuși “bun român”. Dar un bun român nu îl iubește pe Imre Asztalos, coordonatorul intern al Catastrofei Naționale a României.
Brice Parain face filosofia limbajului într-un film din anul 1962 -”Vivre sa vie”- al lui Jean-Luc Godard, iată scena https://www.youtube.com/watch?v=pmVHKqOA8C4 Am văzut prin 1965 filmul în București, la cinemateca Institutului de teatru. Mă adusese acolo amicul Tudor Gheorghe, care vroia o traducere a discursului filosofic.
Cine-i David?
Cazul polonez
Zeci de mii de oameni au demonstrat, în peste 20 de orașe poloneze, împotriva intenției noului guvern de a înlocui 5 din cei 15 membri ai Curții Constituționale.
Noul guvern este format din membri PDL (Partidul Dreptate și Lege). PDL, partid de dreapta, controlează acum ambele Camere ale Parlamentului, după ce a câștigat și Președinția.
Iată că polonezii demonstrează că nu sunt blegi ca românii care au zis „Și ce dacă?” atunci când PDL, Băsescu și Macovei au scuipat pe Justiție.
Incă o dată spun că și în Polonia, rezultatul va fi același ca în România: Justiția vă fi sclava Ambasadei. Dar asta nu înseamnă că protestele sunt inutile. Ele arată că polonezii pricep mizeria și nu se împacă cu ea.
Cum spunea Titulescu, polonezii incearcă măcar „să aprindă lumina”…
RUGĂ CĂTRE DUMNEZEU
În trenul UE ce merge avântat spre idealul nicăieri
Se află România -cum altfel- la vagonul de semnal.
Locomotiva e condusă de un mecanic neamţ, venal.
Il rog pe EL să rebruseze trenul, să fim şi noi boieri..
Nimic nu face mai mare placere unui batran ratat plin de rautate si venin sau a unuia mai tanar , nu mult mai omenos si simpatic , care ne da filme Youtube , decat o minima atentie .
Tarini , mironosite , dijmui ca sa nu vin cu ” te va blagoslovi si vei blagoslovi ” , ” pogorat ” , ” zamislit ” , ” duhovnicesc ” ” miruit ” etc etc poate ca unora li se par cuvinte iesite din gura lui Isus Hristos ( care nu avea nici o legatura cu slavii din epoca care , prin slavona , ne-au transmis aceste frumoase cuvinte ) dar avem in frumoasa noastra limba cuvinte care spun acelasi lucru – pamanturi , femei apropiate sau admiratoare – nici nu stiu ce inseamna ” mironosita ” , nu vad ce vroiau sa spuna in slavona cu acest cuvant si nu stiu rusa , imparti , binecuvanta , uns , spiritual , nascut sau intrupat …
@ Carco
„Nemernicii de noi”, zice Ion Creangă.
Sintagma „Tu, nemernicule” este mai puțin gravă decât „Nemernicule”.
http://adevarul.ro/news/eveniment/regele-mihai-i-tinerii-protestatari-timpul-romaniei-inceput-1_563f074bf5eaafab2c67ab82/index.html?ref=yfp Regele Mihai I, mesaj pentru tinerii protestatari: „Timpul României voastre a început!“ Ce interes avea Regele Mihai I în anularea promisiunii creșterii salariilor cu 10%? Nu cred că fluxul de bani va fi orientat spre “tinerii protestatari”.
Contributorul @centru îmi spune „bătrân ratat plin de răutate și venin” pentru că l-am invitat la reflecție pe temele : „Mitropolitul Dosoftei este primul dintre români care l-a citit pe Copernic ! Este primul dintre români care a studiat tema împăratului Mauricius !”. Dosoftei este contemporanul meu. Nu mă obliga pe mine să renunț.
BOR trebuie să afirme vechimea culturii românești, chiar dacă place occidentalilor, au nu !
@Centru. Ai reusit sa starnesti o mica furtuna cu subiectul traducerii bibliei. Un motiv puternic pentru care limba scrisa in Biblie este ramasa in urma este acela ca, in trecut, limba romana era mai incarcata de sensuri, care, cu timpul, au disparut din vorbirea curenta.
Contributorul @centru este un ignorant. Nu știe cum să privească timpul. Nu l-a citit pe Fernand Braudel.
Inspirația pentru Luceafărul lui Mihai Eminescu vine din Cărțile lui Enoh. Le știa și teologul Origen. După ce primul umanism bizantin inventează slavonica -dar special pentru uzul khazarilor-, khazarii vor traduce Cărțile lui Enoh în slavonică.
Cel mai cunoscut psalm al lui Dosoftei, psalmul 132 (din anul 1673):
Psalmul 132
Cine face zidi de pace
Turnuri de frăţâie,
Duce viaţă fără greaţă
Ntr-a sa bogăţâie.
Că-i mai bună, depreună,
Viaţa cea frăţască,
Decât armă ce destramă
Oaste vitejască.
De acord cu d-na Arhire în privința atitudinii alegătorilor în timpul alegerilor.
Criteriile sunt absurde și n-au nicio legătură cu performanțele candidatului.
Dealtfel, cei mai mulți, în afară de prezidențiale, nici nu știu pe cine votează. Ei votează partidul promovat la greu de televiziunea preferată sau de paginile FB ale ”prietenilor”.
Singurul criteriu explicit e „să nu iasă ceilalți”.
Interesant! parca vorbeste de conducatorii de acum. Nimic nou sub soare!