General

Lansarea Atlasului Dunării, cu un post scriptum

Adrian Năstase24 comentarii

 

IMG_1595

 

 

 

 

 

 

 

Ieri, asa cum v-am anuntat, a fost lansat, la sediul ICR, atlasul cu hărti ale Dunării. O lucrare minunată, pe care sper să o gasiti, cât mai curând, in librării. In ceea ce priveste desfăsurarea festivitătii de lansare, cel mai bun lucru este să reiau comunicatul ICR:

„Un fluviu de-a lungul a patru secole de cartografie

Institutul Cultural Român a găzduit marți, 15 decembrie 2015, lansarea albumului bilingv Descripțio Danubii. Hărțile Dunării în patru secole de cartografie/ Maps of the Danube Spanning Four Centuries of Cartography, publicat în parteneriat de Editura ICR și Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi. Despre semnificatia aparitiei au vorbit Radu Boroianu, președintele ICR, acad. Răzvan Theodorescu, Silvia Davidoiu, director general al Biroului Strategia UE pentru regiunea Dunării din cadrul MAE și editorii lucrării, prof. Adrian Năstase și Ovidiu Dumitru, directorul Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

‘Ne aflăm în fața unui eveniment editorial foarte important, cu o valoare excepțională pe mai multe planuri (…). România are o tradiție extraordinară în ceea ce privește Dunărea. (…) Institutul Cultural Român își propune să facă proiecte pentru redeșteptarea istoriei legate de cetățile dunărene de odinioară, și în acest context era nevoie să stârnim într-un fel opinia publică, cea intelectuală, prin această apariție’—a spus, în deschiderea evenimentului, presedintele ICR, Radu Boroianu, dezvăluind apoi că un viitor demers similar va viza hărțile Mării Negre.

‘Prin Dunăre și prin Marea Neagră aparținem spațiului euro-mediteranean’a amintit, în intervenția să, acad. Răzvan Theodorescu, apreciind, în continuare, că ‘ați realizat într-adevăr un act de cultură. Sper că Descriptio Danubii va circula și va fi o contribuție românească la cartografie, așa cum Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi este o contribuție muzeografică de talie europeană’.

‘Intenția noastră a fost de a prezenta bazinul Dunării dintr-o perspectivă istorică și cartografică (…) Istoria, geografia, arta, precum și alte științe, sunt prezente în realizarea acestor hărți. Fiecare hartă, gravură, carte ascunde propria ei istorie.’a explicat Ovidiu Dumitru, arătând că demersul a avut în vedere întregul bazin al fluviului, Dunărea europeană, nefiind limitat la hărțile și gravurile vechi în care este reprezentată partea românească a Dunării.

Silvia Davidoiu, director general al Biroului Strategia UE pentru regiunea Dunării, a menționat aspirația europeană de a transforma fluviul din graniță în punte de legătură între națiuni. ‘Nu am pierdut din vedere dimensiunea culturală, România fiind, alături de Bulgaria, în Strategia Dunării, coordonator al ariei prioritare 3, Cultură-Turism, lucru care ne pune la dispoziție o largă paletă de instrumente prin care să ne punem în valoare moștenirea istorică foarte bogată.’

‘Atlasul este un proiect politic, un proiect cultural și un proiect educațional. Cartea ca atare este un pretext pentru a călători în trecut dar și pentru a înțelege șansele pe care România le are în viitor. Atlasul este o lucrare politică prin faptul că ea încearcă să reprezinte o carte de vizită pentru ideea de a aduce în prim-planul preocupărilor europene Dunărea. (…) Cred că această lucrare poate să deschidă un front foarte larg de interes, de cercetare.’—a declarat Adrian Năstase, editor al volumului.

Albumul valorifică într-o concepție vizuală de excepție piese rare aflate în patrimoniul Muzeului Național al Hărților si Cărții Vechi, unul dintre puținele muzee cu specific cartografic din Europa și din lume. Cele 86 de hărți ale Dunării europene prezentate în volum sunt creația marilor maestri cartografi apartinând diverselor epoci si scoli, de la Münster, Vischer, Ortelius până la cartografi mai recenți, din seolele al XVIII-lea și al XIX-lea — Homann, Nicolas de Fer, Hasius, Wolf, Fesca ș.a. Hărțile și gravurile vechi, repere ale evoluției României și a celorlalte națiuni în context european, constituie un veritabil document istoric, geografic si cultural. Consultantul științific al lucrării este prof. Ion Ciortan, expert cartograf, iar versiunea în limba engleză a fost realizată de Samuel Onn.”

 

PS   Adaug acum si un comentariu al meu, oarecum in legătură cu această lansare:

După Revolutie, in România, a apărut o specie nouă de păsări migratoare – cele care migreaza cu avionul de la nomenclatura comunistă la exceptionalismul capitalist. Hranindu-se din finantări mai mult sau mai putin oculte, traiesc din vorbe, dând incontinuu lectii de morală politică. In functie de modă, călătoresc pe tancuri de la vest la est si invers. Mercenari, dau lectii de patriotism; oportunisti, dau lectii de loialitate; avocati ai integritătii absolute, sug banii mogulilor de tot felul. Stiu că i-am deranjat si  ii deranjez, pe ei si pe stăpânii lor.

Imi pare rău, Volodea, dar nu pot accepta lectii de la tine. Oricum, data viitoare când mai treci prin fata Muzeului Hărtilor Vechi – care cuprinde colectia de hărti pe care eu am donat-o statului român – nu te limita să faci poze plăcii de la intrare. Fă un efort si vizitează-l. Biletul nu e scump si poate fi plătit si in dolari. Apropo, pe când o nouă carte cu Ion Iliescu?

 

 

 

 

 

 

 

 

24 de gânduri despre “Lansarea Atlasului Dunării, cu un post scriptum”

  1. Sper ca la un moment dat marii tour operators sa faca tururi pe Dunare care sa nu se opreasca doar la Budapesta.

    Off-topic, legat de zona est europeana, nu doar Viktor(as) Orban are o mare problema cu democratia, prin captarea treptata a tuturor levierelor puterii, si ingradirea mediei unguresti. Deocamdata UE inchide ochii la ce se intimpla in Ungaria, fiindu-i probabil teama de efectele unei interpelari oficiale si tinind cont de dimensiunile Ungariei. Dar se pare ca si in Polonia sunt probleme, unde Presedintele a refuzat sa nominalizeze judecatorii propusi la Curtea Constitutionala, ca sa isi aduca oameni loiali din partidul sau. Au fost proteste de strada. Nu cred ca UE va putea sa continue sa taca.

    In trecut Romania era privita ca o „oaie neagra” fata de iluminatele tari din grupul de la Visegrad. Azi insa, Romania pare sa fie oaia alba, iar „campioanele la democratie” tind sa aspire la un model nedemocratic. Cine sa fie fericit de treaba asta?

    http://www.dw.com/en/protests-in-poland-against-pis-court-substitutes/a-18914456

    Răspunde

  4. absolut repugnanta persoana cu numele slavizat volodea – oare romanii nu-l pot declara persona non grata? altfel il declaram pierdut si gasitorul sa-l pastreze

    Răspunde

  6. Politicianul complex si competitiv: Un intelectual creator, al societatii civile. Cand scriu sau vorbesc despre Adrian Nastase, adversarilor politici de profesie le este greu sa aleaga catre ce tip de personalitate sa-si trimita sagetile. Catre un fost politician sau catre un politician nepracticant? Probabil ca apartenenta actuala la societatea civila, a fostului sau nepracticantului politician, ar fi trebuit sa-i scuteasca de o asemenea dilema. Scrierea de carti, proiectele stiintifice, prezidentierea de fundatii, mecenatele, editarile culturale, intalnirile cu personalitati si cetateni, de toate felurile si de toate varstele sunt activitati socialmente civile, care unui fost politician sau politician nepracticant nu fac altceva decat sa-i adauge dimensiuni, noi sau reinnoite, la un parcurs spre un om total, care cu totii speram sa fim, intr-un final. Cel putin, cei cu o echipare soft, rafinata, in mod sigur (aspiratia de om total circula foarte intens in lumea studenteasca, pe vremea cand faceam parte din ea; azi, am impresia ca la mai putina lume poate fi intalnita, banii, materialismul, par sa fi innamolit aspiratiile spirituale). Nu vor sau nu pot criticistii sa fie si ei oameni totali? Raspunsul depinde, cred, de la caz la caz, insa in cel de fata alta pare sa fie motivatia, tot politica. De fapt, o teama politica. Devine tot mai evident ca doar din a critica, fara a si construi, nu se mai poate trai, oricum nu foarte confortabil, precum, altadata, intelectualii critici de top dar codasi sau fugitivi ca intelectuali creatori. Societatea civila nu numai adauga valoare, dar naste si renaste spirite politice, mult mai apte sa-l reprezinte pe cetatean. Intelectualul civil este, spre deosebire de exclusivismul intelectualului critic, si un intelectual creator. Iar omul civil Adrian Nastase, ca apartinator si contributor la societatea civila, este si un intelectual creator, care poate renaste ca om politic. De aici spaimoasa teama a unor politicieni, care nu pot raspunde doar cu mijloacele criticii unei competitii complexe si constructive.

    Răspunde

  7. Ar fi interesanta si binevenita o carte sau un film documentar despre toti parazitii astia gen Volodea Tismaneanu , Andrei Plesu , Gabriel Liicheanu , Patapiecici , etc. . Despre cum sug ei de la mai multe tzatze , cine-i sponsorizeaza , cine le tine spatele , cum se vand ei pentru o burta de mancare , cum se lipesc de fiecare regim , despre sinecuri , osanale , etc.
    Just for fun !
    Cred ca d-na Lucia Hossu Longin ar fi cea mai potrivita sa faca un film cu pupincuristii astia gretosi .

    Răspunde

  8. O mână loveşte, alta hrăneşte

    Cum ajunge un Ford din Texas în mâinile teroriştilor ISIS

    În urmă cu un an a devenit virală pe internet fotografia unei camionete Ford F250 purtând sigla unei companii de instalaţii sanitare din Texas şi care era folosită de jihadiştii din gruparea Statul Islamic pe frontul din Siria. Fapt divers sau sursă pentru teorii conspiraţioniste pentru toata lumea, aceasta informaţie a devenit fapt de viaţă şi de moarte pentru Mark Oberholtzer – proprietarul firmei cu pricina – care a fost hărţuit de mii de ori, odată ce numărul de telefon se afla înca pe portiera masinii din Siria. Acum texanul a dat în judecată firma căreia i-a vândut maşina.

    Povestea a început în octombrie 2013, momentul în care instalatorul texan s-a dus la un dealer Ford din Houston pentru a cumpăra o maşină mai nouă, în schimbul celei vechi. A cumpărat un F250 fabricat în 2012. Imediat, texanul a început să desprindă inscripţiile de portierele maşinii vechi insa dealerul l-a oprit, pentru că astfel ar fi deteriorat vopseaua, şi l-a asigurat că va face el lucrul asta, înainte de a vinde mai departe maşina.

    Nu s-a întâmplat aşa. Oberholtzer a dat în judecată firma pentru prejudicii grave şi a cerut un milion de dolari. Procesul a facut să iasă la iveala ce s-a întâmplat cu vechiul Ford – după o luna, în noiembrie 2013, maşina a fost îmbarcată şi trimisă în Turcia, în preajma graniţei siriene, la Mersin. După aproape un an, maşina era pe frontul jihadist.

    Instalatorul texan a continuat să primească telefoane de ameninţare de la cei care-l considerau finanţator al terorsimului, a primit şi vizita mai multor agenţi FBI. Nimic însă despre modul în care a ajuns maşina în Turcia, despre cumpărător, despre eventuala reţea din umbră. Până acum, la un an de la apariţia informaţiei, nicio publicaţie din SUA sau Turcia nu a depus efortul de a afla numele cumpărătorului care a semnat ordinul de plată pentru transferul maşinii în Turcia.

    „Nu poţi să nu observi. Camionete Toyota pline cu luptători ai ISIS şi armament greu apar în mai toate clipurile de propagandă ale grupării”, scrie CNN.

    Potrivit ABC, Departamentul American al Trezoreriei a acordat atenţie acestui fapt şi în cotombrie 2015 unitatea ce se ocupa de finanţarea terorismului a lansat o investigaţie, luând legătura cu cei de la Toyota. Purtătorul de cuvânt al Toyota in SUA a spus ca aceasta companie va coopera cu autoritatile SUA pentru a elucida care sunt canalele prin care se scurg capitalul şi maşinile Toyota catre gruparea teroristă. Însă tot ce a putut spune concret compania a fost că nu livrează autovehicule unor cumpărători care ar putea să le modifice în scopuri militare, dar nu mai poate urmări mai departe traseul acestor maşini.

    O serie de analişti americani consideră că teroriştii intră în posesia acestor maşini participând la licitaţii, ducându-se direct la dealeri, deci prin canalele absolut formale, fără teama că ar putea fi suspectaţi.

    Însă în mâinile grupării Statul Islamic nu intră doar maşini japoneze sau americane, ci şi arme. CNBC arăta că jihadiştii au pus mana pe 40 de tancuri americane grele Abrams A 1, pe circa 2.000 de vehicule Humvee şi câteva zeci de mii de mitraliere de provenienţă americană. Din vara anului 2014, când ISIS a ocupat oraşul Mosul (la fel s-a vorbit despre ocuparea localităţilor Ramadi, în Irak, şi Palmira, în Siria), acesta a fost prezentat în presă ca un fel de Eldorado din care jihadiştii îşi extrag şi muniţia, şi armamentul, şi banii – aici ar fi fost sute de tancuri, zeci de mii de arme şi miliarde de dolari cash, aflaţi în safeurile băncilor din oraş. A trebuit sa treaca un an pentru ca povestea obscură a finanţării să nu mai fie ascunya in spatele „tezaurului” din Mosul şi au început să apară speculaţiile şi mai apoi dovezile despre traficul cu petrol via Turcia sau chira catre regimul Assad, dovezi despre modul în care teroriştii intră în posesia armelor şi muniţiilor paraşutate de aviaţia SUA cu intenţia declarată a de a înarma grupările aşa-zis moderate anti-Assad. Spre exemplu, presa internationala a scris deseori că SUA au furnizat camionete Toyota nou nouţe grupărilor siriene de opoziţie.

    În toate aceste situaţii, precum şi în cazul particular al instalatorului texan, se poate pune întrebarea dacă compania sau persoana fizică din Turcia care a cumpărat maşina are legături cu ISIS şi dacă vânzătorul american ştia sau nu acest lucru. Se poate pune întrebarea în ce măsură funcţionează legile de altfel draconice care combat în SUA finanţarea terorismului, atât timp cât maşini fabricate în Statele Unite sfârsesc pe frontul din Siria în mâinile teroriştilor, şi câte dintre maşinile ce iau calea Turciei ajung in Siria. Până ca autiorităţile să acţioneze, jihadiştii par să fie liniştiţi că îşi pot procura cel puţin atâtea arme şi masini cam câte lovituri aeriene execută asupra lor trei coaliţii internationale cu zeci de state şi sute de avioane, servicii de informaţii, avioane şi drone spion, analişti si experţi în terorism.

    Călin Marchievici

    http://www.cotidianul.ro/cum-ajunge-un-ford-din-texas-in-mainile-teroristilor-isis-273134/

    Răspunde

  9. Greşiţi, domnule profesor şi domnule Prim ministru, Volodea nu e pasăre… Volodea e insectă, e “ploşniţa cerealelor”. Poate că nu v-aţi dat seama de la distanţă deoarece, e drept, are culoarea ternă a păsărilor de câmpie, posedă aripi ( ceea ce îi dă posibilitatea de a se deplasa pe calea aerului între România şi State)şi este o “ploşniţa cerealelor”supradimensionată, dar dacă se-apropie, cu bâzâitul acela iritant, îi veţi simţi mirosul şi-mi veţi da dreptate.

    Am citit textul la care vă referiţi; aşa cum , potrivit regretatului Emil Hossu, “nu poate fi iubit cineva care nu iubeşte pe nimeni”, eu cred că nu poate înţelege ce înseamnă să dăruieşti, cineva care nu a dăruit nimic, niciodată. Oricând însă, ca în majoritatea situaţiilor de acest fel, poate urî din ficaţi ceea ce nu înţelege. La fel cum Andrei Cornea îl ura pe Adrian Păunescu. Textul lui Volodea supraexpune, aproape imprudent , aş spune, un tip de ură total “neintelectuală” , în netă distonanţă cu imaginea pe care crede că şi-a construit-o suficient de atent pentru a o impune unui public obosit şi distrat.

    Apropo, “proiectul comun despre casele din zona Primăverii (broadly defined)” la care Volodea lucrează împreună cu Marius Stan, o fi pe bani? O fi mai scump sau mai ieftin decât materialul exemplar despre condamnarea comunismului, citit cu intonaţie , în faţa camerelor reunite, de către anticomunistul Băsescu Traian?

    Dincolo de umorile strict personale ( veţi spune, poate , domnule profesor, că am o obsesie, dar şi în cazul lui Valodea cred că pe undeva, în adâncul scoarţei sale, tot despre invidie este vorba) ale detestabilei insecte , mai este o problemă care râcâie tot conclavul GDS-ist: faptul că au scăpat ICR-ul, rumegătoare bună de muls, din mână. Asta deşi şi-au însemnat temeinic teritoriul, timp de atâţia ani. ICR-ul e astăzi rana lor vie, că doar de-acolo au păpat cu toţii…

    Bogdan Teodorescu, la lansarea volumului “Exerciţii de libertate”- autor Adrian Năstase, deţinut model, a spus :” Când o putere întreagă vrea să te pună în genunchi şi tu reuşeşti să stai în picioare înseamnă că ţi-ai înţeles menirea şi ţi-ai asumat costurile acesteia. Dar mai ales înseamnă că ai demonstrat şi altora că se poate. Că se poate lupta, că se poate rezista, că se poate câştiga“.

    Ah, îndoiala că poate…că cine ştie… că probabil …aţi câştigat , le dă insomnii multora…

    P.S.1 Fănuş Neagu, despre Volodea, despre originile sale şi despre “valul de insulte azvârlit din prăpastia urii ”asupra criticului Mihai Ungheanu, imediat după moartea acestuia:

    “Să tragem răbojul din grinda şi să socotim: tatăl dumitale, domnule Vladimir Tismăneanu, cunoscut sub nu¬me¬le de Leon Tismineţchi, zis Ciungul, a fost agent KGB de când a dat în pământ şi până a murit. Stabilit în România după 23 august 1944, el raporta periodic Ambasadei sovie¬ti¬ce tot ceea ce se întâmpla în cadrul CC al PCR. La cererea expresă a lui Gheorghiu-Dej, Hrusciov a aprobat să fie eli¬mi¬nat din cadrele activului de conducere. A fost trecut lu¬crător la Editura Politică, sub conducerea lui Walter Roman, unde a tradus, sunt dator s-o spun, în chip excelent ope¬re¬le lui Vladimir Ilici Lenin. Ani lungi m-am delectat cu scăpă¬rătoarele lui întorsături de fraze. Reproduc din memorie o misivă a lui Lenin către un secretar PCUS de gubernie: „Sti¬mate tovarăşe N, pentru victoria revoluţiei împuscă-i imediat pe toti culacii din gubernie, pe toti ţăranii mijlocaşi ŞI ŞI pe sovăielnici”. Acest ŞI adverbial îi dă şi astăzi emo¬ţii calofilului care sunt. Pe când tatăl tău se străduia să ne pună sub ochi asemenea „opere”, tatăl lui Mihai Un¬gheanu ara pământul în arida câmpie a Bărăganului. N-a fost membru al PCR, dar, se înţelege de la sine, el a impus comunismul în România”.

    P.S.2 De unde poate fi cumpărat Atlasul Dunării?

    Răspunde

  10. Imi pare rau domnule Nastase dar asta „nu este o lucrare stiintifica” fiindca o spune procurorul ala care are mai putina scoala decit dvs.vacanta. Pe acest considerent nu trebuia sa-i raspundeti unui nima-n drum ca Tismaneanu !

    Răspunde

  11. Cam asa arata mediul de afaceri si economia romaneasca dupa guvernarea Victor Ponta ….

    http://www.antena3.ro/actualitate/inspectori-anaf-salvati-cu-duba-din-mainile-comerciantilor-330178.html

    Stiu , vor sarii cativa domni birocrati ( zev , centru , George ban , serbanfl, etc. ) care vor spune ca Victor Ponta e un geniu al economiei , ca avem crestere economica , ca anaf lupta cu evaziunea , ca in Romania e frumos si bine , etc. Postarea mea se adreseaza oamenilor realisti , care inteleg in ce rahat a ajuns tara asta .

    Răspunde

  14. hehehe ca Adrian B pomenea pe Tismaneanu..
    nu stit de ce azi Fragmentzel nu mai reproduce in Bolodea : Obscenitate publică la pătrat: Adrian Năstase promovat de ICR (contributors)

    Insa la ce putere este osbecenitatea zisului pui de @@@ca @@@@ta care se da mare persecutat politic, care il dadea si te tac-su victima (a comunismului) , el care o citeaza pe poasta aia de Duminica Suzanica ca cica comunismu este fascims cu fara umana da nu zice ca natiogasdista sa femelie era comunista deci fascista si ca el insusi fasc pardon comunist?!

    Răspunde

  16. Vazind cozile la supa oferita de Ambasadorii SUA si Angliei saracilor (prin ONG), ma gindesc cu tristete ca si in comunism erau cozi in anii ’80, si multi saraci, dar oamenii nu traiau pe strazi. Erau cercesetori in Bucuresti, la Gara de Nord, dar nu erau femei cu copii carora le era foame si nu aveau unde locui. Vedeti, comunismul facea lucrul asta „de nimic” pentru oameni: le dadea o casa si o slujba, si nu erau someri.

    Si in Toronto in centru sunt homelesi.Dorm pe jos pe asfalt pe gurile de aerisire de la metrou, pe unde vine aer mai cald. Pe la colturi oameni tineri, femei cu copii, cu catei asteapta mila celor care au. Viata a devenit atit de scumpa incit daca cistigi $60,000 pe familie, esti considerat sarac. Tinerii nu mai pot sa isi permita sa isi cumpere locuinte, si fie stau cu parintii, fie navigheaza din universitate in alta, imprumutindu-se intre timp, bani care o sa le fie foarte greu sa ii dea inapoi.

    Vedeti, nici in 100 de ani in Romania nu o sa fie mai bine pentru saraci, pentru ca sistemul capitalist – distribuit cu pachetele frumoase lumii de sefii domnilor Ambasadori – nu poate sa faca mai mult de o supa pe an pentru saraci.

    Sigur ca e frumos ce au facut acesti domni, cel putin asa pare, desi aparitiile din media parca sunt mai mult pentru imagine, pentru ca Ambasada SUA su a UK au probabil mult mai multi bani decit pentru 300 supe.

    Răspunde

  18. Totuși, cum ajunge Polonia să fie numită Polonia ? Datorită bunăvoinței imperiale a suzeranului Otto I. După încoronarea sa cu mult fast la Roma, Otto I primea cererea unui client străin, un cuceritor de la Oder. Același străin încercase a intra în posesia văii rîului Elba. Dar cel care nu era încă împărat, rezolvă imediat problema. Trimite un subaltern, pe marchizul saxon Gero. Străinul de la Oder înțelege unde se află Puterea. De aceea venise la Roma. Otto I îi acordă titlul de Amicus Imperatoris, ceea ce însemna reprezentant legal pentru colectarea impozitelor cuvenite Imperiului Roman de Apus de națiune germană, precum și statutul de voievod al Poloniei, ori Dux Poloniae în latinește. Istoriografii polonezi ulteriori îl vor denumi pe acel cuceritor diplomat regele Mieșko I, și îl vor încadra în dinastia Piast. Fiica acestui Mieșko I se va căsători cu un fiu al faimosului rege Harald Bluetooth, și va fi mama vikingului Canute cel Mare. Acela care a croit Imperiul Mării Nordului. Administrația Imperiului său acoperea Anglia, Danemarca, Norvegia, precum și porțiuni din Suedia. Imperiul său va dura până ce Anglia va fi cucerită la anul 1066 de către normandul Guillaume. Însă moștenitorii drepturilor pentru acel Imperiu al Mării Nordului erau deja morți, și de aceea nu vor mai fi lupte.

    Răspunde

  21. O nouă manipulare media: pensiile parlamentarilor.

    Am intrat pe saiturile Mediafax, Hotnews și Camera Deputaților (pe acesta din urmă se găsește textul modificărilor la Statutul parlamentarilor):

    Cei care au avut doar un mandat, vor avea 1550 de lei indemnizația pentru limită de vârstă, cei cu două mandate – 3100, iar cei cu 3, 4, 5… mandate – 4600.
    Din aceste sume, parlamentarii vor da impozitul și contribuțiile CASS.
    În perioada în care au fost parlamentari, parlamentarii nu au lucrat în alte părți, ci au lucrat la Parlament, deci trebuie să primească pensie pentru această perioadă, mai ales cei care au avut 3, 4, 5… mandate, ceea ce înseamnă 12, 16, 20… de ani.
    Nu poți să spui că pensiile sunt prea mari, fiindcă poziția de parlamentar e superioară altor funcții, și mult mai importantă.
    Pensiile vor fi date de la Bugetul de Stat, prin Camere, deci nu vor greva Fondul de Pensii.
    Suma totală nu e un capăt de țară, fiindcă cei cu 3, 4… mandate nu sunt mulți.
    Există bugetari cu salarii și pensii mult mai mari decât cele ale parlamentarilor.

    Unii alegători se plâng de pensiile lor, uitând că, ori nu au vechimea necesară, ori au avut salarii mici, deci contribuția a fost mică.
    Am auzit muncitori necalificați, gospodine care n-au avut răbdare să adune vechimea completă, bolnavi închipuiți care încasează pensii medicale, plângându-se de pensiile lor și afurisind parlamentarii.
    Nici în comunism (care propovăduia egalitarismul) nu exista egalitatea veniturilor. Comunismul avea drept țintă finală „de la fiecare – după posibilități, fiecăruia – după nevoi.
    Asta o fi și ținta unor alegători…

    Răspunde

  23. De ce ne supărăm pe Volodea T.? Făcea și el turism, într-o țară străină! Doar nu o să susțineți că România e patria lui! Iar când ești străin într-o țară, faci economie la bani și selectezi ce să vizitezi, iar ceea ce nu ai vizitat, fotografiezi și te lauzi sau scrii în jurnalul de călătorie că ai fost și acolo! Mi se pare corect, nu? Săracul frustrat din cauza originii sale și a convigerilor politice ale bunului său tată!
    Felicitări pentru că ați reușit în cele din urmă să realizați acest muzeu și că ați reușit să scoateți și un atlas atât de util tuturor celor care vor să învețe!

    Răspunde

Lasă un răspuns