Biserica si identitatea natională

parchet-masiv-nefinisat-stejar-01

 

Astăzi, la 1 Decembrie, sărbătorim Ziua NATIONALA. La Multi Ani, tuturor!

In ultimile săptămâni, am incercat să definesc ce inseamnă, pentru noi, „national”, in conditiile proceselor de globalizare si de colonizare. Slide-urile lui Florin Georgescu arată in mod clar felul in care, in ultimii 25 de ani, capitalul NATIONAL s-a diminuat. Privatizările, investitiile străine, restituirile au creat conditiile in acest sens. Clasa politică NATIONALA este pusă sub tutelă, ambasadele străine se pronuntă frecvent in legătură cu viata politică si cu diverse teme de politică internă. Unele ONG-uri, sponsorizate din străinătate, produc agenti de influentă care, ulterior  pătrund si in zonele de decizie sau in apropierea lor. In activitatea lor, serviciile de informatii, procurorii lucrează foarte strâns  cu reprezentanti străini. Armata isi desfăsoară actiunile in străinătate sub steaguri străine. Tinerii români talentati nu mai merg doar la Paris sau Berlin, ca acum 150 de ani, ci in numeroase  orase occidentale, devenind – multi – un fel de apatrizi ai multinationalelor ce colonizează inclusiv tara lor.

„Guvernele, până la Nicolae Mavrocordat, mai aveau acel românism, acele obiceiuri vechi de noblete si de fraternitate natională; boierii mai tineau cu poporul… După dominatia insa a fanariotilor a inceput luxul si slăbiciunile orientale si cu aceasta ura si antipatia reciprocă. Desele invaziuni in adevăr au contribuit mult la dezvoltarea civilizatiunii, dar ce folos? că au omorât nationalitatea si industria.” (pag.26) Asa scria, la 1891, D. Pappazoglu, in cartea sa despre fondarea Bucurestiului. Preocesul pe care il descria el a continuat. Mai ales după incheierea Războiului Rece.

O ultimă redută a identitătii nationale, greu de cucerit, este Biserica Ortodoxă Română. O institutie AUTOCEFALA. O institutie care nu se supune globalizării, care isi păstrează traditiile, care nu acceptă prozelitismul sau expansiunea cultelor neo-protestante. Asa se explică atacurile difuze, anonime – cele mai multe – din ultima vreme, impotriva sa. Construirea Catedralei Nationale pare, pentru acestia, prin simbolul său, o adevărată sfidare. O formă de rezistentă impotriva acestei cruciade.

Sigur, BOR va trebui să se modernizeze. Sigur, va trebui să-si amplifice functia socială. Sigur, preotii – mai ales cei din zonele rurale – vor trebui să se supună, in totalitate, regulilor de integritate. Dar dincolo de aceste corectii necesare, Biserica ortodoxă trebuie să rămână, asa cum a fost, de-a lungul secolelor, un protector al identitătii nationale românesti. Din acest punct de vedere, ea este o prezentă nevăzută si la Parada militară de astăzi.

68 de gânduri despre “Biserica si identitatea natională

  1. Mihaela Erika Petculescu
    decembrie 1, 2015 la 2:04 pm

    Ceva timp în urmă eram în stare să mă bat pentru ceea ce spuneți dumneavoastră. Aveți dreptate, dar numai teoretic, într-o societate ideală. Considerați că poporul, luat în totalitatea lui, dar și ca o multitudine de indivizi, este suficient de matur în evoluția sa, ca să fie lăsat să „zburde” liber pe pajiști filozofice? Mă tem că am reevaluat. Dacă geniala filozofie și morală creștină poate fi îmbrățișată de către om numai sub umbrela misticismului, dacă poate fi adoptată numai dacă este de origine divină, supranaturală, din partea mea, noroc bun! Am ajuns la concluzia că un popor se simte un popor atunci când e legat nu doar de rațiune, limbă, cultură și istorie dar, mai ales, din motive… nu știu cum să le spun… Cred că mă înțelegeți.

    Dacă în acest moment omul răspunde numai la acest stimul, asta este.

    Pe de altă parte, oamenii cu sutană, care sunt și ei oameni, mănâncă, beau, se plimbă cu mașina și savurează orgasmul fix ca noi, ar trebui să fie un exemplu de moralitate, modestie, smerenie… Statul ar avea numai de câștigat dacă pământenii ce slujesc Biserica ar contribui la educația și bunăstarea publică. Cred că Biserica trebuie să capete statut non-profit, să afișeze transparent orice venit bănesc, să înființeze instituții preșcolare de învățământ, supraveghere și suport profesional pentru copii după orele de școală, întrucât pe sărăcia asta trebuie să muncească ambii părinți. Mai spuneți dumneavoastră altele. Amestecul în politică ar trebui pedepsit penal, dacă nu există moralitate în acest sens. Biserica trebuie să fie exemplu de toleranță. Toți am avea de câștigat.

    Asta și altele asemenea, în acest spirit, înțeleg eu prin modernizare.

    M-aș lungi la vorbă, dar în gaura asta de lume n-am semnal…

  2. D. Pappazoglu considera fanariotismul, ca de altfel majoritatea istoricilor din secolele al XIX-lea și al XX-lea, ca o perioadă de regres din istoria noastră, luând în considerație doar grecizarea instituțiilor, venalitatea funcțiilor, regimul fiscal asupritor, ignorând reformele în spiritul despotismului luminat, modernizarea legislației și chiar încercarea de a elabora o Constituție, publicată în Mercure de France, dar mai ales efortul boierilor de a atrage atenția Puterilor asupra situației românilor, prin memoriile pe care le adresau acestora, la încheiera tratatelor de pace la Kuciuk Kainardji,Nemirov, Focșani, București, în urma războaielor ruso-austro-turce desfășurate pe teritoriul Țărilor Române. În aceste memorii, cereau neutralitatea teritoriului românesc, respectarea de către turci a vechilor capitulații și punerea Principatelor Române sub protecția Puterilor.
    Cât despre rolul BOR în definirea și apoi păstrarea identității naționale, ne-ar trebui zile întregi de discuții, având în vedere rolul pe care l-a avut în menținerea ortodoxiei în Transilvania, în traducerea ,tipărirea și circularea în tot spațiul românesc a numeroase cărți în limba română, în înființarea și susținerea școlilor, în tot spațiul românesc ( primele traduceri în limba română au fost realizate în secolul al XIV-lea la Mănăstirea Peri, în Maramureș, prima școala pentru copiii moților a fost înființată la Mănăstirea Râmeț în secolul al XVII-lea și exemplele pot continua).
    Nu cred că vom vedea vreodată vreun patriarh, mitropolit la parada militară de Ziua Naționala, dupa cum nu vom vedea vreodată vreun cardinal al Franței sau al altui stat catolic la parada militară a zilelor naționale ale acelor state! Biserica are regulile ei și nu poți globaliza o religie sau moderniza vreun cult, pentru că se transformă și devine alt cult, așa cum a fost în perioada Reformei sau a creării bisericilor neoprotestante.

  3. Dle A.Năstase
    Iată ce am înțeles eu, cumulând fotografia cu articolul: ”Stejar, extremă urgență”. După comentariile citite, puțini au văzut ”extrema urgență”. Curios mi s-a părut apelul la depășirea stării de ură din finalul discursului prezidențial (pe care l-am citit în cele din urmă) După știința mea e cel dintâi și am multe semne de întrebare.

  4. @M.E. Petculescu
    În condițiile actuale de extremă urgență – pe care dl A.Năstase le prezintă cu luciditate și maximum de claritate – BOR e privită ca factor de influențare național și cineva aici, pe blog, și arăta presiunile pe căi diverse la care e supusă deja. Utopia – de sorginte iluministă – mi se pare o glumă în contextul actual. Nu v-ați gândit, spre exemplu, de ce convertirile la Islam sunt atât de frecvente în Occident? Și eu nu mă refer la prozeliții ISIS! Bazaconiile cu sentimentul de excludere pe care nu se știe cine le-ar avea mi-au amintit de decizia – care s-a dovedit inutilă și stupidă – a primăriei londoneze, sau poate doar a lanțurilor transnaționale de magazine – de a exclude orice referire explicită la Crăciun în reclamele și decorațiunile din decembrie. Motivul invocat tot acesta a fost.

  5. @Oscar Wilde spune: +respectarea de către turci a vechilor capitulații+
    Otomanii le respectau. Problema este că britanicii şi ruşii nu le respectau. Să luăm numai cazul Capitulaţiunii de la 1740. Care stabilea legitimitatea frontierei răsăritene pe Bugul pontic. Girată de riga Louis XV şi de otomani. Când Le Bien Aimé moare la 1774, britanicii şi ruşii se reped şi încheie tratatul de la Kuciuk Kainargi care dădea Rusiei Romania nord-pontică. Abia Winston Churchill restabileşte aplicabilitatea Capitulaţiunii de la 1740 în cel de al doilea război mondial. Scrie în mod expres în Memorii.

  6. blogideologic- Tocmai ca, incepand cu secolul al XVIII-lea, turcii nu au mai respectat vechile capitulatii: au platit austriecilor cu Bucovina in anul 1775 datoria pentru oglinzile venetiene achizitionate pentru impodobirea palatului sultanului. Pentru ca s-a opus, domnitorul fanariot Grigore al III-lea Ghica a fost omorat de turci. Este singurul domnitor omorat de turci, inainte de a fi mazilit. Intr-adevar, Rusia a acceptat aceasta intelegere, de aceea boierimea a inaintat memoriile respective. Va urma Basarabia la 1812.

  7. @Oscar Wilde
    Da, ştiu. Povesteşte frumos Alexandru Vlahuţă. Dar parcă anul a fost tot 1774. An blestemat. Dacă nu erau înţelegerile de-atunci, n-am mai fi avut împărţirea lumii la Yalta.

  8. blogideologic- O fi povestind frumos Vlahuta, dar eu ma bazez pe docimente. Asadar, prin Conventia din 7 mai 1775, de la Constantinopol, Poarta a acceptat sa cedeze habsburgilor nordul Moldovei. Ulterior, prin Conventia de la Palamutka, s-au mai rapit 46 de sate romanesti. Cei drept, regimul militar austriac a fost instaurat din anul 1774 si va dura pana ce Bucovina va fi alipita Galitiei (1786), dar oficial anul anexarii Bucovinei este 1775, cand a fost incheiata Conventia la Constantinopol.
    La Yalta, cand Romania a fost „crucificata”, Puterile aveau nevoie de URSS, pentru a infrange Germania si nu le-au pasat de soarta popoarelor central si estic europene. De aia turbeaza Putin acum, pentru ca Puterile au uitat de grozaviile facute de Hitler si se „inchina” cu smerenie Germaniei si au uitat, de asemenea, de sacrificiul poporului rus sovietizat, care a dat cea mai mare jertfa umana in cel de Al Doilea Razboi Mondial. Vorbim de gulagurile rusesti care nu au fost mai dure decat lagarele naziste! Nu vorbim de masacrul hortistilor in Transilvania, dupa cum nu vorbim de distrugerile pe care le-au facut austriecii lui Bucov in Transilvania, de distrugerea monumentelor in Bucovina de aceiasi austrieci civilizatori, de jefuirea Manastirii Mera si profanarea mormantului lui Constantin Cantemir si aruncarea osemintelor in Milcov, de furtul tezaurelor dacice si romane din Transilvaniade catre austieci, ci numai de ceea ce a ramas din tezaurul Romaniei la rusi si despre multe alte fapte istorice la care inchidem ochii ca sa nu-i deranjam pe vecini sau pe Puteri.!

  9. @ Oscar Wilde
    Vă felicit pentru text. Mă bucur sincer că nu sînt eu “ultimul Mohican” care se bate. Evident, citisem documentele acelea. Eu căutam de fapt un document care să cuprindă în mod expres Capitulaţiunea pentru Bucovina. Nu există. Logofătul Tăutu a încheiat numai o Capitulaţiune generală pentru Moldova. Fără ca aceasta să fie defalcată în provincii. Probabil cafeaua prea fierbinte l-a împiedicat să continue! Dar nu-i târziu nici acum ca această defalcare să constituie subiectul unei teze de doctorat.

  10. Și în cazul Bisericii Ortodoxe Române, ca și în cazul politicienilor, medicilor, funcționarilor, polițiștilor…, se face o generalizare păguboasă.
    Sigur că există preoți hrăpăreți, necinstiți, fără har, fără rușine, inculți, retrograzi…, dar asemenea prelați există și printre catolici, greco-catolici, armeni, budiști…
    De ce să generalizăm când avem nenumărate exemple de preoți curați, temători de Dumnezeu și dedicați misiunii lor?

    În privința Marii Catedrale Ortodoxe, fără a fi un creștin-ortodox practicant, cred că trebuie să avem și noi o biserică monumentală, cu atât mai mult cu cât construcția nu e finanțată doar de la Buget, ci și din sponsorizări și donații.
    Am văzut în toată Europa bazilici și catedrale care mai de care. Ele au fost făcute în Evul Mediu și la 1800, cu cheltuieli imense, cu sacrificarea unor vieți, dar acum sunt admirate, iar țările în care se găsesc sunt invidiate.

  11. blogideologic- daca nu gasiti documentele pe care le cautati in culegerea lui Hurmuzachi, mai mult ca sigur le veti gasi in Arhivele Turciei. Insa acolo e foarte greu de cautat, avand in vedere ca doar 10% din documentele arhivei sunt clasificate, conform regulilor arhivisticei. Va trebuie luni intregi sa gasiti vreun document si trebuie sa cunoasteti neaparat limba slavona. Daca va intereseaza un doctorat in acest domeniu, luati legatura cu profesorul universita I. Todirascu, de la universitatea ieseana, care a cercetat multe documente din arhiva turceasca. Sunteti tanar, puteti sa va dati un doctorat. Eu l-am sustinut acum 15 ani, dar in Antichitate-in istoria religiilor -si nu vreau sa-l fac pe al doilea., in istoria medievala sau moderna, mai ales ca nu stiu nicio „boaba” din limbile ruse si slavona veche.

  12. Acum mă gândesc care este ponderea creației românești la cultura slavonică. Se spune că atunci când a vizitat catedrala din Reims, țarului Petru Velichii (lui de fapt îi plăcea să i se spună Imperator) i-a fost prezentată o biblie slavonică scrisă de un român. Mă întreb și eu dacă avem voie să ignorăm, ori să depreciem, acele eforturi intelectuale aproape supraomenești ale românilor. Se tratează disprețuitor (exceptându-l pe Constantin Noica) Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, doar pentru că au fost scrise în slavonică ! Însă rușii le-au copiat integral -inclusiv numele românești – într-un text apocrif.

  13. Rusii recunosc, de asemenea, ca cele mai bune școli de miniatură din centrul și estul Europei erau cele din Țările Române unde au fost copiate sau scrise lucrări originale de o mare valoare artistică. Dacă suntem corecți, trebuie să le spunem ungurilor că prima școală de miniatură a întemeiat-o la Budapesta Matei Corvin ( în timp ce în Moldova existau astfel de școli cu 200 de ani înainte) și să le amintim ucrainienilor că la Kiev, tot un român le-a făcut o astfel de școală: Mitropolitul Movilă, iar pe Mitropolitul Dosoftei, aflat în exil în Polonia, l-au rugat Episcopul Kievului și Patriarhul Moscovei să le traduca din limba greacă în limba slavonă numeroase cărți, printre care și Istoria Bisericii.
    Marele păcat al românilor este snobismul și faptul că nu își cunosc valorile culturale. Și nu mă refer la cei cu studii medii, ci la cei care se pretind intelectuali. Mulți dintre ei au vizitat monumentele din străinătate și nu au habar câte comori are această țară!

Lasă un răspuns