A 8-a editie a „Dreptului international”

FullSizeRender 7

 

 

Zilele acestea a apărut in librării a 8-a editie a cursului universitar „Drept international public”, de la Editura C.H. Beck. Este un proiect pe care l-am pornit, impreună cu Bogdan Aurescu, in urmă cu 15 ani. La fiecare editie am adăugat aspecte noi de doctrină, exemple de documente internationale relevante si o bibliografie adusa la zi. Editia anterioară se epuizase – era un motiv suplimentar nu de a realiza un nou tiraj ci de a pregăti o nouă editie. Cu această ocazie, am adăugat două noi capitole – despre răspunderea organizatiilor internationale in dreptul international, respectiv despre sanctiunile in dreptul international.

32 de gânduri despre “A 8-a editie a „Dreptului international”

  1. Greco-catolicii astia sunt nebuni , dom’ne !
    Nebuni de legat !
    Il stiti pe fostul paroh greco-catolic de la Zalau , Crisan ( acum mutat la Oradea ) – in anii 1990 , ani de mizerie , i s-a oferit de o fundatie straina un automobil – l-a refuzat , incredintandu-l prin fundatie altcuiva , care avea mai mare nevoie decat el !
    Dupa ce s-a batut prin tribunale pentru a obtine casa lui Maniu ( lasata prin testament bisericii greco-catolice ) , reusind doar imprumutarea ei pe 50 de ani , parintele Borz a strans de nicaieri 70000 de lei cu care a inceput refacerea fundatiei casei .
    Recent , Adrian B . a donat a sasea oara 15 euro – ca sa vedem sursa si importanta finantarilor ( e usor de donat , pe Paypal , faceti salvaticasamaniu si dupa aceea e usor ca o scrisoare la posta ) .
    Parintele Borz viseaza la ce vroia Maniu sa faca , o mediateca – biblioteca -spatiu cultural pentru tineri .
    Adica nimic pentru el , pentru folosul lui personal ?
    Si stiti cui a dat lemnele din daramari parintele Borz ?
    Unei mame din Badacini ( traduceti asta prin fara salariu ) cu trei copii , lemn de incalzire – gratis , bineinteles …
    Alo , BOR ?
    Alo cantari si tamaie cu plata ?
    Alo popa ortodox de la Garcei care nu o lasa pe Domnita Baciu , 93 de ani , in cimitir , pentru ca familia nu avea 1000 de lei ” taxa ” ?
    Alo , cotizatiile pentru noi biserici ( doar 6000 biserici ortodoxe nou construite dupa 1990 , ca sa nu vorbim de onorabilele manastiri gen Tanacu unde popi nebuni omoara biete orfane care se imaginau calugarite ) , alo cotizatiile pentru refacerea picturii bisericii ?
    Ce facem cu greco-catolicii astia , romani de origine , situati intre Baia Mare – Oradea – Cluj – Blaj – Lugoj , coreligionarii lui Horea si Closca , Avram Iancu si Gheorghe Pop de Basesti si Iuliu Hossu , ii trimitem la psihiatrie ?

    Apreciază

  2. Daca tot este abordata tema Dreptului International, as dori daca aveti amabilitatea, sa comentati aceste doua situtii in paralel si de ce Romania avea dreptul la reintregire(parca asa este termenul) si Federatia Rusa nu(la ei este anexare).
    Eu vad doua situatii identice.
    „27 martie, 1918 – Basarabia, după trei luni de independenţă faţă de Rusia, îşi proclamă unirea cu Regatul României. Lucru la care a contribuit considerabil organul Legislativ al Basarabiei „Sfatul Tarii”.Deputaţii români şi o parte dintre deputaţii minorităţilor (în total 86) votează pentru, în timp ce mare parte dintre reprezentanţii minorităţilor (ucrainieni, rusi, germani, evrei, găgăuzi) (în total 36) se abţin. Doi deputaţi ucrainieni şi unul bulgar(în total 3) votează împotrivă. Declaraţia este semnată şi de către primul ministru (pro-german) al guvernului român Alexandru Marghiloman.
    Spre deosebire de Basarabia, ”
    In Crimeia a avut loc si un referendum.
    „Referendumul cu privire la aderarea Crimeei la Federaţia Rusă a avut loc în Republica Autonomă Crimeea pe 16 martie 2014. Rezultatele oficiale arată că 95% din participanţii la scrutin au votat în favoarea alipirei Crimeei la Rusia.?

    Apreciază

  3. Domnule Nastase ce naiba nici acum nu va dati seama ca aceasta lucrare nu are „caracter” stiintific ” ? Pai o spune insusi procurorul ala care nu este in stare nici sa citeasca cartea de telefoane(fiindca nu mai exista) deci nu este in stare de nimic dar el „profeseaza” nu ?

    Apreciază

  4. @Criticos noiembrie 25, 2015 la 10:13 pm

    Nu, dragă prietenă, nu de nevastă a divorţat Crin Antonescu, ci de doamna POLITICA, ştiţi, aceea cu care anul acesta şi-ar fi aniversat “nunta de argint”…Totuşi, aşa cum se-ntâmplă cu divorţurile astea moderne, bănuiala mea este că domnul Antonescu şi-a păstrat totuşi cheia de la garsoniera în care dânşii au petrecut clipe de neuitat, şi mai trece din când în când pe-acolo, pentru câte-o escapadă amoroasă pripită, pe masa din bucătărie, pentru că doamna POLITICA este recunoscută pentru calităţile sale teribile de damă de consumaţie fără fasoane şi fără prejudecăţi.

    Şi-apoi, ce-i rău în asta? Ce să facă şi Crin când îl învinge plictisul existenţial , într-un Bruxelles rece şi ostil, care nu dă doi bani pe retorii exuberanţi ai unei ţări considerată, de la bun început, “anexă” , şi nu “parte”….

    Apreciază

  5. @ centru

    Eu sunt acel Adrian B. din pamfletul tau ? Daca da , vezi ca am donat acei bani ca sa le iei ciunga la copii si de restul botox la nevasta . Daca mai ramane ceva poti sa-i folosesti si pentru reparatia casei .

    Apreciază

  6. Domnule @ Centru, vă rog întrerupeţi ciclul periodic de ură pe care îl lansaţi dumneavoastră împotriva Bisericii Ortodoxe Române. După ce aţi terfelit cum aţi vrut, şi cât aţi vrut, imaginea Mitropolitului Ortodox Nicolae al Banatului (Bunul Dumnezeu să-l odihnească!), vreau să vă reamintesc că în acelaşi timp dumneavoastră n- aţi fost vreodată ostil, ori n- aţi dorit să adresaţi cuvinte de îndreptare, către belakunismul din România. Care a reuşit să ţină sub obroc până anul acesta (reamintesc, 2015), conferinţa domnului Iuliu Maniu despre minorităţi din ziua de 11 Mai 1924: “Din acestea rezultă că problema minorităţilor are două aspecte, adică ea trebuie rezolvită din două puncte de vedere : Ea trebuie privită şi rezolvită întâiu din punctul de vedere al Statului naţional în înţelesul, că numărul, importanţa culturală, economică şi socială a minorităţilor şi influenţa lor în legislaţia, administraţia, justiţia şi instrucţia publică să nu pericliteze : a) Existenţa şi integritatea teritorială a Statului ; b) Dăinuirea perpetuă a neamului şi în acest scop să nu stângenească închegarea sufletească şi naţională a corpului şi a Statului naţional ; c) Să nu corupă spiritul genuin naţional, tradiţia, gândirea şi aspiraţia naţională şi elementele constitutive ale însuşirilor specifice ale poporului alcătuitor de Stat, adică acele izvoare de bogăţii sufleteşti şi morale, cari singure dau drept de existenţă unei naţiuni.”

    Apreciază

  7. @Fragmentarium Politic

    Avionul rusesc doborât de turci, Su-24, nu este de vânătoare ci de asalt, adică pentru bombardament la sol. Abia de acum înainte, bombardierele ruseşti vor zbura sub protecţia unei escadrile de vânătoare.

    Este evident că atacul a fost planificat dinainte : dacă avionul rusesc a violat spaţiul aerian turc, a fost timp de cel mult 17 secunde, o perioadă prea scurtă pentru a fi interceptat, a se da ordine precise de atac şi a se realiza atacul. În plus, viteza avioanelor de vânătoare F-16 este mult mai mare decât cea a bombardierelor Su-24 şi uzanţa internaţională în cazul unui asemenea incident cere ca avioanele de vânătoare să încadreze intrusul şi să-l escorteze în afara spaţiului aerian. Or, pilotul supravieţuitor a povestit că nu şi-au dat seama de atac decât atunci când coada avionului a luat foc : au fost atacaţi aşadar de la spate.

    Avem de-a face cu o provocare premeditată din partea Turciei cu scopul de a împiedica formarea unei coaliţii internaţionale împotriva statului islamic pe care îl susţine atât din motive religioase – la fel cum fac şi monarhiile sunite din Golf – dar şi politice, Turcia intenţionând pe de o parte să-şi alipească zona de nord a Siriei locuită de turcomani ( pe care îi antrenează şi cărora le furnizează arme ), iar pe de alta să transforme întregul Orient Mijlociu ( cu câmpurile sale petrolifere ) în zona sa de influenţă. Nu trebuie exclusă nici intenţia de islamizare în parte a Europei prin favorizarea fluxului de migranţi, pe care nu încearcă să-i oprească nici măcar după ce a primit ajutor financiar de la UE.

    Partea bună este că această acţiune iresponsabilă – fără precedent în ultimii 50 ani – amplifică fisurile deja existente între membrii NATO de o parte şi de alta a Atlanticului : încetul cu încetul, Europa începe să realizeze că are alte priorităţi geo-strategice decăt SUA.

    P.S. Să nu ne aşteptăm totuşi la sancţiuni internaţionale împotriva Turciei. Rusia însă o va face.

    Apreciază

  8. @nastase

    De acord că prezentarea dlul Florin Georgescu indică niște curente îngrijorătoare și că gradientul trebuie schimbat—însă curentele nu sînt noi. Mai mult, ele par a fi fost încurajate legislativ din porniri teoretice xenofilice/ dysefilice, de forme fără fond, observație făcută în context economic de însuși Madgearu (v. mai jos). Pare că, din fericire, în spiritul acestuia din urmă vă înscrieți și dvs.

    Cu un titlu calchiat pe cartea și viziunea lui Piketty și în măsura în care face o analiză, prezentarea Dl. Georgescu (FG), „Capitalul în România în 2015”, aduce la suprafață „pe numere” mai multe din problemele economice actuale ale României. Două se desprind ca pregnante: problema capital-muncă și mitul investorului străin. Deși erau destul de evidente, FG contribuie la dezbatere cu numere și calcule care, în Zeitgeist-ul curent, sînt mai dificil de demontat decît observațiile calitative sau teoretice, oricît de pertinente ar fi.

    Cîteva precizări metodologice.

    Capital. Deși Piketty e la modă, se poate afirma cu multă siguranță că definiția termenului „capital” nu este drept „ansamblul activelor non-umane care pot fi deținute și schimbate pe o piață.” Un van Gogh se încadrează în definiție dar numai cu eforturi titanice ar putea fi serios numit capital (e mai mult o marfă). Deci nu este cazul că „în majoritatea studiilor de specialitate” capitalul este astfel definit—dimpotrivă, definiția lui Piketty este văzută ca o noutate ciudată. (Semieniuk, 2014). Capitalul este mai degrabă „cumulul de investiții” folosit în producție, i.e., în acel efort de a genera un profit, valoarea lui fiind definită de capacitatea sa de a genera un flux de numerar în timp (cash flow). Deci nu toate activele sînt capital iar ceea ce folosesc atît FG cît și Piketty ar fi poate mai exact numit „avere”. O atare abordare ar distorsiona relația capital-muncă (elasticitate) și mai mult în favoarea „capitalului” nou-definit, deci și raportul capital/venit (VNB, VNN, etc.). Deși menționează definiția (poate doar ca coolness factor), FG pare însă a folosi termenul mai mult în sensul obișnuit în analiza ce o întreprinde.

    Pămînt /teren. Mai mult, economiștii „clasici” (Smith, Ricardo chiar Marx) fac distincție între capitalul astfel definit și pămînt în teoria lor a valorii bazată pe muncă. De exemplu, randamentul care poate fi definit pentru un activ care este capital drept rația profit/capital investit în producție, nu are aceleași atribute pentru pămînt. Pămîntul nu este un activ produs și de aceea este tratat chiar din vremuri străvechi (Xenofon, Oeconomist) separat, dobîndind din sec. XIX chiar și porecla „pămînt ricardian”, deoarece pămîntul generează nu profit ci chirie („rentă”), i.e., apropriază o parte din din valoarea creată cu muncă și capital pe spațiul închiriat. Chestia asta este, după JS Mill, „puntea măgarului” în economia-politică (apud Macleod, 1886, 2:96) și cu siguranță FG o cunoaște iar Piketty o „transcede” a la française.

    „Funcția” de producție. Mai ales în sensul lui Solow pe care îl preia FG, a fost demontată repetat de un român. (FG, ca prim-secund, l-ar fi putut întreba pe șeful său, Mugur Isărescu, despre Operele lui Georgescu-Roegen apărute sub oblăduirea sa și a BNR în îngrijirea lui Gh. Dolgu.) Este chiar matematic problematică, nu numai deficientă conceptual. Dacă relația capital-muncă(-pămînt) este dată de o funcție după Solow, atunci este ignorat (voit poate) elementul resurselor naturale în acest calcul economic. FG însă discută în mod destul de agil „patrimoniul național”. Deși vede active nefinanciare („mășini”) și financiare ca incluse în patrimoniu, această viziune este nouă în același sens în care definiția lui Piketty pentru „capital” este nouă—nu include resursele/bogățiile naturale. E o definiție clar soloviană, în care dacă ne străduim destul de mult vom reuși cu adevărat să scoatem apă pikettiană din piatră seacă soloviană—elasticități infinite ne așteaptă în acest paradis. În cel mai bun caz, producția ar putea fi modelată ca o funcțională cu o formă calitativ și cantitativ diferită de o „funcție” punctuală și cuminte cu zero putere de explicație „fiziologică” a fenomenului economic.

    Observații.
    Randamentul capitalului în observat de FG este într-adevăr impresionant. De aceea sînt greu de înțeles înfrigurările de a „liberaliza” piața muncii care apucă periodic lumea economico-politică românească. Concluzia lui FG privind lipsa de putere de negociere a muncii vis-a-vis de capital este binevenită dacă va duce la măsuri pentru întărirea acesteia.
    Este de asemenea binevenită concluzia că „investițiile străine directe nu pot resolva singure dezvoltarea economică a în România.” Speranța este că aceasta să se reflecte în politica României prin care să se încurajeze capitalul autohton.

    Analiza consumului intermediar ca avînd o pondere prea mare în economia românească este de asemenea constructivă. Deși oarecum polarizată, comparația 1989-2015 este folositoare (p. 6) dar nu pune întrebarea dacă producția industrială în 1989 nu numai că avea o mai mare greutate în economie dar genera produse finite, sau, cu alte cuvinte, avea ponderea CI semnificativ mai mică. Cum economia era controlată și constrînsă intern, probabilitatea este mare că așa era. În orice caz, analiza din FG arată un curent cu adevărat îngrijorător chiar dacă validitatea este de tip Friedmanian („The Methodology of Positive Economics”, 1966).

    În fine, citatul Schumpeterian faimos continuă să fie greșit folosit și greșit înțeles. Schumpeter nu susținea nici un fel de „accelerare a exitului” firmelor care „nu merită păstrate”. Dimpotrivă, mult apreciatele modele occidentale dau șanse noi firmelor aflate în dificultăți cu legi de insolvență, bancrută, etc.—ceea ce, din fericire, face și România. Schumpeter observa efectul inovațiilor asupra firmelor în context capitalist—a face dintr-o descriere, pertinentă fără doar și poate, o deviză de lucru sau, mai rău, de atac, este o pervertire a intenției schumpeteriene. Graba strică treaba se aplică și aici la fel ca și în cazul retrocedărilor/restutuirilor, după cum bine observă FG.

    Concluzie.
    FG prezintă a analiză coerentă a evoluției economiei din România în ultimii 25 de ani. Deși imperfecta metodologic, analiza prezintă material binevenit pentru a începe un program de reconstrucție a economiei românești.

    Cu toate acestea, materialul nu este în nici un caz un program alternativ de guvernare. Ca și în cazul altor români ajunși la un nivel înalt, „relief, of course, is scarce…[since] the aim is diagnosis.” (Susan Sontag despre Cioran în Intro la traducerea în engleză a Ispitei de a exista.) În măsura în care face acest lucru, prezentarea lui FG este reconfortantă. Soluțiile însă sînt însă…școlărești, de manual de economie: da, e nevoie de „stabilirea setului de valori morale”, dar nu în sensul „tablolului” [sic!] de slăbiciuni pe care încearcă FG să-l contracareze cu valori așa-zis occidentale; ca și cum o istorie de milenii se poate menține fără „exactitate, conștiincioziate, consecvență, etc.” Iar „evidența clară a avuției și fluxurilor pentru toți cetățenii” este dorul oricărui Frate-Mai-Mare (Big Bro) sau chiar Tătuc (Oteț) cu efecte cel mult secundare și dubitabile asupra construcției unei economii puternice.

    Prezența românească în economia politică poate foarte ușor constitui un punct de acumulare pentru definirea de politici economice. Vulcănescu, Georgescu-Roegen, Manoilescu, Madgearu ar trebui să fie pilonii de susținere, nu Solow, Harrod sau Piketty. Aceia nu numai că înțelegeau economia „pe românește” dar gîndeau „fiziologic”—pentru ei „setul” de valori morale era dat de mii de ani iar adularea la Carol (de orice ordinal) era de factură monarhistă, nu înlocuitoare de românism. (BTW, descrierea democrației după Constant de la p. 4 e cel puțin amuzantă în lumina celor două secole care s-au scurs de cînd gura/ pana i-a glăsuit). Problema economică se punea în a construi o economie „pe românește”, cu inspirație din ideile bune de oriunde, fără îndoială, dar nu schimbînd/ modificînd/ alter-înd contextul.

    Madgearu însuși, cel în numele căruia FG a fost onorat la ASE, mustră în felul următor:

    „Am expus în trăsături generale elementele esențiale ale procesului devenirii societății capitaliste, astfel cum se desprinde din evoluția economică a țărilor din apusul și centrul Europei. Subliniem această limitare pentru a accentua că nimic nu îndreptățește a se admite o evoluție identică în tările din răsăritul Europei.

    „Este potrivit a se releva aceasta—scriam apropate 15 ani în urmă [în 1936] deoarece de o bucată de vreme, la noi este monedă curentă a se transplanta teoriile asupra evoluției capitalismului din occident asupra răsăritului și sud-estului european, fără nici o rezervă. Unii din sociologii noștri fac aseasta rezemîndu-se aproape numai pe teoria lui Werner Sombart asupra evoluției capitalismului occidental, iar alții, însușindu-și teoria evoluționismului marxist [iar alții capitalismul pikettian]. Cu toții sînt de acord că nu-i nimic absolult original în evoluția social-economică a răsăritului, față de cea a apusului european.” (Evoluția economiei românesci după războiul mondial, p. 12)””

    Const.

    Apreciază

    • Socot,
      foarte interesante comentariile.
      Dincolo de slide-urile prezentate, FG a făcut si unele eprecieri sau a sugerat unele solutii. Spre exemplu, pornind de la eficienta „privatizărilor” de până acum, a sugerat ca proiectele de privatizare (inclusiv prin vanzarea de pachete de actiuni) pentru companiile de stat (care au mai ramas) să fie oprite.

      Apreciază

  9. Rezultatele guvernării Ponta:

    Sold bugetar la 10 luni în 2011/2015: -13 mld / +9 mld RON
    Venituri la bugetul de stat la 10 luni în 2011/2015: 149 / 191 mld RON
    Cheltuieli la bugetul de stat la 10 luni în 2011/2015: 162 / 182 mld RON
    Rezervă (buffer) în Trezorerie în aprilie 2012/octombrie 2015:
    4,1 / 6,2 mld EURO
    Datoria externa aprilie 2012/octombrie 2015: 99 / 89 mld EURO
    Datorie rămasă de rambursat de către Guvern în contul
    împrumutului de 20 mld EURO efectuat în 2009:
    – la 31 decembrie 2011: 2,4 mld EURO
    – la 31 octombrie 2015: ZERO
    Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, BNR, 2015

    Datoria ZERO la FMI a impus măsuri radicale și rapide!

    Apreciază

  10. Mihaela Erika Petculescu
    noiembrie 26, 2015 la 6:33 pm

    F16 (avion de vanatoare proiectat pentru operatiuni aer-aer) nu este mai rapid decat SU 24 (avion de atac la sol), ci este mult mai mobil, prin constructie.
    In orice confruntare dintre un avion de vanatoare si unul de bombardament, ultimul este victima sigura.
    In al doilea razboi mondial, aliatii au pierdut foarte multe Lancaster si B17 in urma atacurilor avioanelor Messerschmitt germane.
    Fiecare avion cu avionica si destinatia lui.
    In rest, dupa parerea mea, ati postat cel mai aproape de adevar comentariu cu privire la recentul eveniment premeditat de adversarii Rusiei si ai Siriei.

    Apreciază

  11. Ha, omul care tot se plingea ca inghitea „broasca” PSD, Ioan Oltean, mare portocalist basist, e de fapt broasca raioasa. Broaste, cocosi si tot felul de spurcaciuni, scuzati, dar daca traia Nea Nicu, astia sfarseau in fata plutonului.

    E absolut gretzoasa mafia politico-economica din Romania. Marile tunuri sub umbrela lui Basescu si a serviciilor s-a facut! Oare ale cui interese au servit „serviciile” cind au tacut 10 ani? Chiar s-au facut astea sub nasul lor si ele nu au stiut? Sau au luat si unii de pe acolo niste procente „de protectie”?

    Klleptoicratie basista „curata”.

    Apreciază

  12. In tara unde se tot cere „curatenie”, are cineva spinare verticala sa ceara nationalizarea tuturor averilor ilegale, si recuperarea si transferarea acestor sume inapoi la buget?

    Dom’ne trebuie facuta o lege atit de aspra pentru politicieniii care fura de la popor – caci in final asta este, furt din buzunarul fiecaruia – sa nu mai ramina cu nimic, sa devina homelesi. Da, sa li se ia toate casele lor si ale familiilor lor!

    Apreciază

  13. Domnule Năstase, faceți și dumneavoastră un gest nobil și cavaleresc: trimitiți-le, cu dedicație și autograf, câte un exemplar din cursul „Drept internațional public”, drept cadou de Crăciun, domnului J. și doamnei K ( acesteia cu trimitere la „Populația în dreptul internațional public”, dacă există un astfel de capitol în cursul respectiv).
    Domnule Miron47, dacă contextul intern al celor 2 evenimente la care faceți referire și voința popoarelor este asemănătoare, contextul internațional este total diferit! Din păcate, contextul internațional și-a pus amprenta asupra soartei multor popoare, uneori în favoarea, alteori în defavoarea lor.

    Apreciază

  14. Știu și colegii de blog, că am mărturisit, doar nu era să ascund așa un păcat : din când în când îl citesc pe Andrei Cornea… mi-e rușine, dar asta e! ispita e mare…

    Dar asta a fost până astăzi, când am descoperit o nouă stea în ”Cotidianul” și o nouă mică perversiune, la mine, pe persoană fizică…

    Omul se numește Radu Ulmeanu , este poet , scrie OK, nici mega-metro-poet , precum Cărtărescu, dar nici monumentul poemului necunoscut, precum Claudiu Săftoiu…O viață s-a tot ocupat de poezie, de reviste literare , are pagină și în ”Literatura română contemporană”, 10 volume publicate…Și-atunci, întreb, DE CE ? De ce vrea să devină , brusc, analist politic, după modelul lui Marius Gîrleșiu care nu se mai vrea comentator sportiv, ci o chestie mai de anvergură, și s-a apucat de ample comentarii politice, care seamănă perfect, dar perfect, cu niște ample comentarii sportive? Mister…

    Dar pentru că asta e opțiunea lui, nici eu nu pot să nu remarc că alături de celebra zicere a lui Postelnicu , ”am fost un dobitoc ”, acest ” eu n-am crezut ceea ce am văzut cu ochii mei, ba chiar i-am mai convins și pe alții că nu-i adevărat”, pe care ni-l împărtășește mai jos, mi se pare că se califică la concursul pentru ”cele mai frumoase aforisme românești ale ultimului sfert de veac”. Iată:

    ”Am avut şansa anul trecut să arătăm lumii că românii nu sunt nici naţionalişti din stirpea lui Vadim Tudor, nici şovini din mai ştiu eu ce altă stirpe, votând un neamţ pentru funcţia supremă în stat. În ochii noştri ERA CURAT CA LACRIMA , DEȘI ÎNCEPUSERĂ SĂ SE VEHICULEZE DEJA ZVONURI DESPRE AFACERILE SALE IMOBILIARE ȘI CHIAR DESPRE CELE CU COPII , DIN TOATE ASTEA NOI REFUZÂND , TOTUȘI, SĂ CREDEM CEVA (!!!) . Era prea frumos neamţul în ochii noştri, AFLAT PE UN PIEDESTAL PREA ÎNALT, ridicat încă de pe vremea preşedinţiei lui Băsescu…”

    Ei, vedeți ce poate face un poet când iubește cu încăpățânare? Și câtă dezamăgire e în sufletul aceluiași poet după ce află că la Iohannis , nu-i vorba de nici un piedestal , și că ăia doi metri reprezintă, de fapt, înălțimea lui naturală? Așa că, după textul de mai sus, în care mărturisește cum refuza el să creadă evidența, urmează un text mult mai amplu cu toate dezamăgirile sale crunte. Și concluzia este : ”Iohannis, un nou președinte penal, dar cu mai mulți licurici” .

    Păi bine, nene, nu era mai înțelept, în toamna trecută, înainte de a vota, să nu refuzi să crezi și să te informezi?

    Ai fi aflat ușor că afacerile imobiliare nu sunt ”un zvon”, ci o realitate din care au rezultat șase imobile , care ar fi putut să fie șapte, dacă justiția independentă nu-l sufla pe cel de-al șaptelea.

    Ai fi aflat că afacerile cu copii au fost pe bune, și că în conferința de presă Klaus s-a gândit mult când a fost întrebat ce-a primit el de la canadieni pentru micul trafic, rostind într-un târziu ” …cadouri…” , deoarece nu-și putea da seama pe loc cât de multe știe jurnalistul care i-a pus întrebarea.

    Ai fi aflat că același Klaus era ”imaginea ” BMW simultan cu imaginea de primar-model, și statul de drept n-a observat amănuntul, deși alții, pentru că au utilizat sporadic un automobil de la finu′ , au fost cărați pe la DNA și scoși din CCR.

    Ce-ar mai fi de spus? Păi, cred ar mai fi de spus, primele versuri din poezia lui Mircea Dinescu , ”Grâu păzit de maci ”:

    ”Poetul dacă doarme netulburat în flori
    treziţi-l voi, prieteni, căci vin secerători…”

    Apreciază

  15. @blogi, sunt de acord ca parteneriatul cu SUA a deschis niste oportunitati pentru Romania, care sunt sau nu fructificate. Eu insa vad o anumita volatilitate temporala in relatia asta emotionala cu un imperiu care are pacatele sale, destul de mari. Si nu scot de la socoteala ca roata istoriei citeodata se opreste si o ia pe alte araturi.

    Ma uit cum dl. Klemm comenteza ca si predecesorii sai despre justitie si coruptia din Romania. Fara indoiala, ele exista.Insa am rezerve – ca sa nu spun indoieli – ca SUA sunt cumva intr-o pozitie de moralitate, din multe alte perspective, incepind cu violenta, si rasismul care atinge cote biblice la ei acasa. UItati-va ce a produs sistemul american: exponentul e Donald Trump, un individ care daca ajunge la butoane, putem sa ne facem toti testamentul ca specie. Chiar azi am vazut cum si-a batut joc de un jurnalist cu o disabilitate musculara. Pe asta il sleg americanii? Multi , foarte multi il vor vota. Sa-l vedem atunci pe dl. Klemm cum isi mai promoveaza modelul.

    In ce priveste justitia, cel mai bun lucru pe care il putea face dl. Klemm, in loc de sedinte foto cu madama de la Justitia basista – era sa faciliteze intruniri intre reprezentantii justiei romane si americane. Problem este ca cele doua sisteme sunt foarte diferite, in esenta lor.

    Apreciază

  16. Tipul de societate americana e bine descris in filmul Heist: violenta, crime, oameni ucisi, pentru ca un tata nu are bani sa plateasca o operatie ce i-ar salva copilul de la moarte. Si cam asa se intimpla, intr-o societate in care banul te face om sau ne-om. Ai bani, esti om, nu ai bani, apartii regnului animal. Eu acest tip de societate il detest, si sper ca romanii sa nu aleaga acest model american. Pacat ca Ambasadorul Romaniei in SUA nu ajuta prietenii americani, asa cum Ambasadorul SUA la Bucuresti ii ajuta pe romani cu aparitiile sale publice pe teme ce nu tin de mandatul unui diplomat. Eu sa fiu Ministrul de Externe al Romaniei, l-as instrui pe Amabsadorul tarii mele sa faca declaratii in media americana, tot in sensul intaririi parteneriatului. Oamenii de afaceri romani care sa presupunem ar investi in SUA – deocamdata o fictiune – ar trebiu sa fie notificati oficial despre violentele rasiale, si cum sa evite sa fie victime. Putem sa ii invatam pe americani despre toleranta rasiala, si cum noi romanii, ii toleram pe tigani, si chiar si pe ungurii secesionisti.

    Sa revin putin la Romania. Acolo vreo 30,000 romani, majoritatea tineri, au fortat un guvern de stinga sa demisioneze, si au adus la putere un guvern presupus tehnocrat, dar care de fapt este de dreapta. Pentru ca, tehnocrat inseamna sa fii educat inntr-un anumit spirit, la anumite scoli, cu anumiti profesori. Ori, dl. Ciolos e clar om de dreapta, si si-a ales oamenii pe gustul sau ideologic. A oftat ca a trebuit sa accepte legea votata de Parlament privind majorarea salariala.

    Prima victima a politicilor de dreapta va fi programul „Prima Casa”. Asa ca, dragi tineri demonstranti pentru „altceva”, nu veti mai putea sa cumparati o casa pentru familia voastra. Dl. Ciolos va va sfatui sa aminati casatoria, si sa va ocupati sa faceti bani, asa cum se face in SUA, si alte tari dragi dreptei.

    Vor urma, sunt sigur, si alte masuri, insa dl. Ciolos va actiona curind foarte politic, si va lasa tehnocratia pentru alta data. Veti vedea cum, ca sa ii dea bine domnului Iohannis, va face si el frumos, in mod populist.

    Ma intreb: unde sunt tinerii aia reprezentind mari asociatii de studenti, care ne promiteau noi partide? S-au cumintit odata ce s-a facut rocada guvernelor? Unde este acel idealism despre crearea unei noi clase politice? Toata lumea e buna la teorie si visat, dar practica? Daca acesti tineri nu finalizeaza, atunci oricine poate suspecta ca miscarile de strada au fost provocate doar ca sa il schimbe pe Ponta. Care si el pare ca a fost de acord…deh, si Ponta e tot tinar si impredictibil.

    Apreciază

  17. Rusia este de facto cu un picior in Europa si unul in Asia, pe cind americanii sunt cu picioarele ude in citeva oceane. Rusia are inca o problema de marketing, pe termen lung cred, pentru ca scopul lor este sa se prezinte ca un model de putere alternativ in lume. De aici si incercarea lor de a face un Pax Rusia in Orientul Mijlociu. Sa vedem de ce sunt in stare. Este o oportunitate de a isi apropia Europa, si, in mod ciudat, pina acum, dupa doborirea avionului rusesc, incep sa isi sporeasca gradul de simpatie, mai ales in Franta, dar si in Germania. Vom vedea daca, in final, europenii „vechi” il vor lasa pe Uncle Sam sa plece acasa la el in Texas, in favoarea lui Dedushka Vania. Vania aduce Kvas si gaze, pe cind Sammy ce aduce? Conflicte si cereri de soldati si carne de tun pentru razboaiele sale.

    Cred ca ar fi un exercitiu interesant de imaginatie sa presupunem un scenairu in care Europa de Vest ar fi pro-Rusia, iar cea de est pro-US. Cam asa vad ca stau lucrurile acum. Si daca in final, linia politica de la centru in UE va fi pentru o relatie mult mai strinsa cu Rusia? La ce ne-am putea astepta, Romania si tarile din Est care au avut o relatie complicata cu Rusia, si care au multe dosare neresoilvate cu acest actor ambitios? Va sti Rusia sa fie un partener care sa faca concesii, sau va ramine, ca si altadata in Istorie, un frate care dicteaza, si cind se supara te ocupa si te stringe prea tare in brate? Sa fi rus inseamna sa fi si un coagulant intre alte natiuni, sau e vorba doar de cele slave, ca Serbia sau Cehia?

    Din pacate Romania nu mai are politica externa proprie, pentru ca e limitata de apartenenta la UE, NATO. Asa ca nu are cum sa iasa din cuib, si sa ia o pozitie aparte, decit daca ii este afectata suveranitatea (potential), asa cum s-a intimplat cu Kosovo. Rusii stiu asta, deci nu suntem interesanti. Mult mai interesante sunt statele din balcani care nu sunt inca in UE, ca Serbia si Muntenegru.

    Apreciază

  18. @Luminița Arhire,

    Să știți că m-am gândit și eu la nedumerirea dumneavoastră în ceea ce privește sărbătorirea Zilei Naționale fără de recepție și am rămas nedumerită și eu. Însă, numai pe moment. Prietenă, oare de ce trebuie să ni se amintească mereu, în zilele pe care am ajuns să le trăim, că trebuie să cerem APROBARE și atunci când vrem să facem pipi? Nu am primit aprobare, asta era! Dar să fim fără grijă, vom primi de Ziua Europei, iar peste câțiva anișori (Mihaela Erica Petculescu mi-a dat cu ciocanul în cap și m-a trezit, lucru pentru care îi mulțumesc) vom sărbători Ramadanul. Sărbătorile noastre – fiecare la el acasă, așa cum făcea pe ascuns pregătirile pentru Crăciunul pe vechi bunica mea când eram mică.

    Apreciază

  19. @ nastase
    @ socot

    Corect ce scrie FG. Ar trebui oprite privatizarile, pana ne dumirim cu “ce cautam noi in viata noastra”, in sensul de ce urmarim cu ele…Cand toata lumea devine nationalista, noi o tinem langa cu internationalismul…Nu ca asta ar fi vreun argument “a la long”, dar pentru suspendarea privatizarii”, da, ar fi ! In strategia ulterioara n-ar trebui sa ne speriem nici de transferuri de la public spre privat, dar nici de la privat spre public…In plus, capitalul strain n-ar mai trebui vazut ca “sfanta fecioara”…

    Ma bucur ca citesc de N.G.Roegen. Informatia este la F.E.T. ( d-nul ambasador Traian Plesca, este editorul cartii “Socul pietei”, cand era ambasador la Viena ) : Grupul Visegrad s-a distantat de restul Europei de Est prin strategia “Grupul Agenda” ce apare explicit transcrisa in cartea “Socul pietei” ( aparuta prin 1995 ). Academicienii nostri ce faceau in acel timp ? Se predau lui “Catavencu “ ? Cartea mentionata A FOST DEDICATA LUI NICHOLAS GEORGESCU-ROEGEN !!! O carte dedicata unui roman ( evreu de origine, traitor in SUA in acea perioada ), prin care Romania a pierdut startul ! Nu va ganditi ca Nicholas Georgescu Roegen nu ar fi avut respect pentru interesele noastre nationale ! Pentru cei care asteapta argumente…, trebuie sa scriu ca cele mai frumoase cuvinte despre N.G. Roegen le-am citit de la J.C. Dragan ( in cartea sa : “ N.G. Roegen – economistul mileniului III “).

    Apreciază

  20. @socot
    Bună ziua şi mulţumesc pentru expunerea extrem de frumoasă!
    +iar adularea la Carol (de orice ordinal) era de factură monarhistă, nu înlocuitoare de românism.+
    Da, era o recunoaştere a rolului Cezarismului plebiscitar în România. Tot după cum Împărat şi proletar este un poem cezarist, iar nu unul marxist. În fine, şi dictatorul Nicolae Ceauşescu folosea PCR-ul şi Congresele ca pe o pârghie pentru aplicarea Cezarismului plebiscitar! Care în esenţa lui administrativă n-a fost un lucru rău pentru România.

    Apreciază

  21. „Oscar Wilde
    noiembrie 26, 2015 la 10:48 pm

    Domnule Miron47, dacă contextul intern al celor 2 evenimente la care faceți referire și voința popoarelor este asemănătoare, contextul internațional este total diferit! Din păcate, contextul internațional și-a pus amprenta asupra soartei multor popoare, uneori în favoarea, alteori în defavoarea lor.”
    Pai si este just?
    P.S.
    Daca as fi miron47, as fi fost contemporan cu Isus.

    Apreciază

  22. @nastase
    @blogideologic
    @dezideriu

    Cu plăcere–mulțumesc!

    De acord că privatizările au fost făcute de-a valma–de aici poate și randamentele foarte mari: din exploatarea rapidă a unei situații fluide. Ceea ce este oarecum de neînțeles este faptul că fluiditatea a durat decenii din punct de vedere legislativ/legal/economic/politic, în timp ce pe plan social „umana roadă în calea ei îngheață/ Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat.” După cum releva blogideologic, un efect în direcție negativă l-a avut principiul abuziv „in integrum” înțeles se pare adeseori ca „in identitate”–remarcabil este că Germania l-a calificat cu „în limitele bunului-simț” (deși pe alții îi îndeamnă dimpotrivă), ca să parafrazăm… „Cei tari se îngrădiră/ Cu averea și mărirea în cercul lor de legi [exact!];/ Prin bunuri ce [unii, cel puțin] furară, în veci [sau sferturi de veci] vezi cum conspiră/ Contra celor ce dînșii la lucru-i osîndiră/ Și le subjugă munca vieții lor întregi.”

    Apreciază

  23. Domnule Miron1947,
    Nu este just, dar asa hotarasc mai Marii Lumii!
    Cat despre 47, Iisus era in cer, de-a dreapta Tatalui, de 14 ani, conform calendarului Exigiuului. Scuzati, am citit si am scris fara ochelari si am vazut 47, nu 1947; nu m-am gandit ca acel 47 ar avea vreo legatura cu anul dumneavoastra de nastere.

    Apreciază

  24. Oscar Wilde
    noiembrie 27, 2015 la 9:33 p
    Ideea era ca as fi avut o varsta matusalemica.
    Comentariul meu despre „anexarea Crimeii” a venit dintr-un spirit de dreptate referitor la modul de abordare a unor evenimente similare cu doua masuri.
    Mai am o paralela,
    Romania prin Dictatul de la Viena, o decizie politica, fara justificare etnica in Ardeal, unde romanii sunt majoritari, ” trecerea în componenţa Ungariei a unui teritoriu de 43.492 de kilometri pătraţi, cu o populaţie românească de 1,304,903 locuitori (50,2%), şi maghiară de 978,074 locuitori (37,1%) (conform recensământului din 1930)” a trebuit sa cedam Ardealul de nord, granita era langa mine(langa Brasov) la Sf. Gheorge.

    Crimeea a fost „anexata” Ucrainei in 1954 de Hrusciov, tot fara justificare etnica, rusii fiind majoritari in Crimeea, deci tot printr-o decizie politica, pana atunci apartinuse de RSS Rusa.
    In concluzie, „anexarea Cimeii” eu o vad la fel cu revenirea Ardelului de nord la Romania in 25 octombrie 1944.
    Sau ma insel?

    Apreciază

  25. […] Într-adevăr, prezentarea dlui Florin Georgescu indică niște curente îngrijorătoare și că gradientul trebuie schimbat—însă curentele nu sînt noi. Mai mult, ele par a fi fost încurajate legislativ din porniri teoretice xenofilice/ dysefilice, de forme fără fond, observație făcută în context economic de însuși Madgearu (v. mai jos). Pare că, din fericire, în spiritul acestuia din urmă vă înscrieți și dvs. […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s