Vă reamintesc ce scriam intr-un post-scriptum la „Alternativă sau aventură”, in urmă cu câteva zile:

„PS In ceea ce priveste solutiile imediate, nu are rost să ne gândim la alegeri anticipate parlamentare (inclusiv in varianta simultană cu cele locale). Cel putin din motive tehnice. De aceea, o solutie probabilă pentru formarea unui nou guvern, in conditiile in care Liviu Dragnea nu a făcut o propunere de candidat de premier in numele unei coalitii majoritare, este repetarea modelului din 1991 – guvernul Stolojan (din care am făcut parte, alături de Mircea Ionescu Quintus)), intr-o formulă de mare coalitie condusă de un tehnocrat, guvern care avea ca mandat organizarea alegerilor parlamentare din 1992 (initial gândite a avea loc in 6 luni; până la urmă organizate după un an). Posibil ca Dacian Ciolos să fie propus pentru prima echipă; dacă nu va fi votat se va căuta un alt candidat cu acelasi profil. Trist pentru PSD este faptul că, in urmă cu un an, spera să aibă si presedintele si primul ministru, iar acum nu mai are nici măcar conducerea guvernului. Probabil că există insă o strategie pentru câstigarea alegerilor din 2016.”

As vrea să adaug, astăzi, unele comentarii. După desemnarea sa, Dacian Ciolos are mai multe variante pentru formarea guvernului: a) formula guvernului Stolojan – se adresează partidelor, cerându-le candidati pentru ministere (specialisti, „tehnocrati”, membri sau nemembri de partid), in baza unui algoritm; b) formula guvernului Isărescu – se adresează doar unei singure zone politice, posibil PNL plus sateliti (varianta CDR); c) formula „guvernul meu” – premierul desemnat stabileste ministrii cu presedintele Johannis, preluând candidati din zona unor ONG-uri de dreapta si, posibil, din zona diplomatilor. In acest caz, trebuie să fie atent la votul de investitură dar si la sustinerea ulterioară in Parlament.

Desemnarea lui Dacian Ciolos, să nu ne mintim, inseamnă probabila instalare, sub acoperirea ideii de tehnocratie, a unui guvern de dreapta in România, in locul guvernului de stânga si pregătirea dreptei pentru alegerile de anul viitor.    Probabil că in Parlament, PSD va descoperi, cu uimire că se află in opozitie, dacă nu va accepta o pozitie umilitoare, minoritară, in noul guvern. Nu cred că prin desemnarea unui premier tehnocrat, toate partidele vor fi in opozitie!  Astfel, cu ajutorul „Străzii”, este schimbată majoritatea parlamentară decisă in alegeri, si pe această bază, guvernarea. PSD avea posibilitatea să se prezinte cu un candidat sustinut de TOATE partidele din Coalitie. Intr-o astfel de situatie, presedintele era obligat să desemneze primul candidat de premier din partea majoritătii parlamentare (vă aduc aminte că intr-o situatie asemănătoare, Băsescu a fost obligat s-l desemneze pe Ponta). La consultări (runda a doua), PSD a venit insă cu un candidat doar din partea partidului, nu a Coalitiei, ceea ce evident i-a permis lui Johhanis să se manifeste ca „presedinte jucător”.

Posibil ca PSD să participe la votul de investitură si să dea „un vot util” iar apoi să se retragă in opozitie. Vom vedea. Vă amintesc, insă, componenta  guvernului nu este esentială, pentru că formula initială (care trebuie aprobată de parlament) poate fi usor modificată prin remaniere – procedură care ii implică DOAR  pe premier si pe presedinte!  Usor de realizat in ultimul an de mandat al parlamentarilor.