Daca ar trebui sa compar iesirea in strada, de ieri, a tinerilor, in mai multe orase din tara, m-as gandi nu atat la ce s-a intamplat in ianuarie 2012 in Piata Universitatii, ci, mai curând, la revolta tinerilor din Franta, din mai 1968. Evident, ceea ce s-a intâmplat la Clubul Colectiv, tragedia de acolo, cu o dimensiune emotională imensa, a reprezentat „scânteia” ce a declansat, extrem de rapid, prin mesaje fb, iesirea in stradă. Sigur că acesti tineri, in majoritate de 20-30 de ani, nu pot să cunoască in intregime ce s-a intâmplat „in ultimii 26 de ani”. Lozincile lor, diferite (dar confectionate din aceleasi materiale si scrise cu aceleasi litere), vizeaza global, „clasa politică” dar, concret, politicieni dintr-o singură zonă politică. Interpretarea mea este că iesirea in stradă s-a datorat unor nemultumiri multiple, fiecare din miile de tineri având propria sa nemultumire – unii nemultumiti ca nu au un loc de muncă, altii nemultumiti de locul de muncă, altii nemultumiti de statutul lor in cadrul multinationalelor. Unii, nemultumiti de situatia revolutionarilor, altii, nemultumiti de echipele de fotbal pe care le sustin (dovadă săriturile pe loc specifice tribunelor de fotbal). Nu stiu dacă, pentru ei, stigmatizarea comunismului mai este importantă asa cum era (si pare ca mai este) pentru părintii lor. Există acum insă o nemultumire generală care insumează multiple nemultumiri individuale – foarte diferite. O acumulare de fapte, de evenimente, de trăiri, de aspiratii neimplinite. Toate acestea au generat o imensă tensiune socială. Desigur, nu vreau să cred că au existat diversiuni sau manipulări. Intr-o societate democratică, asttfel de lucruri nu se pot intâmpla…
Victor Ponta a făcut un lucru extrem de intelept. A lăsat fără obiect, prin demisia lui, o actiune care s-ar fi dezvoltat in bulgăre de zăpadă. Apoi, l-a determinat si pe primarul Piedone să demisioneze si a aruncat un cartof fierbinte in bratele lui Johannis, ale lui Dragnea si ale liderilor PNL. Dacă se păstrează Coalitia, desemnarea unui candidat de premier se va dovedi dificilă. PNL, constient de acest lucru, va milita pentru alegeri anticipate – decizie greu de pus in practică, mai ales că ele ar trebui să aibă loc cam cu o jumătate de an inaintea celor la termen. Si in conditiile in care trei sferturi din parlamentari, care nu se vor mai regăsi pe viitoarele liste, nu vor putea fi convinsi de o astfel de strategie. Pentru Johannis, a forta numirea unor candidati „no name” pentru a obtine, in două rânduri, un vot de neincredere in Parlament, este riscant prin consecintele ce pot apare in ceea ce inseamnă propriul său mandat. A forta desemnarea unui guvern minoritar PNL ar fi, de asemenea, riscant, in ambele variante.
Ponta si-a ales un motiv oportun pentru a iesi, deocamdată, din scenă. Rămân in scenă cei care sprijină „tăierea la ras” a clasei politice, „defrisarea politică”, neintelegând că schimbările trebuie realizate in mod gradual. Deschiderea Cutiei Pandorei in momentul in care există instabilitate politică la frontierele României – vezi situatia din Ucraina, din Republica Moldova, din Marea Neagră, anumite abordări din Ungaria, nu mi se pare un lucru foarte intelept. Iar desfăsurarea acestor evenimente, in momentul in care are loc la Bucuresti Reuniunea la vârf a sefilor de stat din Europa centrală si de est, va slăbi mesajul si semnificatia acestei intâlniri. Nu stiu de ce mi-au venit in minte si unele evenimente de la Chisinău…
PS Vă rog să-l ajutati pe Băsescu să inteleagă că nu este vorba de distractia tinerilor si de cluburi. Este mult mai mult decât atât. Inclusiv de cele două mandate ale sale.
A 3-a zi de revolta-n strada. Oamenii cer schimbarea totala a clasei politice. Toata revolta a pornit de la dezgustul fata de indiferenta si dispretul clasei politice fata de nevoile reale ale cetatenilor. Prin clasa politica ei vad in special tot ce inseamna parlamentari, senatori si deputati. Aici ei vad ca se-ntampla cele mai mari abuzuri, nedreptati, cardasii, coruptie, nepasare si lacomie pentru a-si asigura tot felul de avantaje si privilegii care mai de care mai nerusinate. Oamenii vad cum acestia sunt peocupati de acordarea pentru sine de salarii si pensii speciale, de apararea celor corupti in fata justitiei, de satisfacerea propriilor interese si mai putin de interesul general al societatii. Fenomenul se simte insa si la nivel local, la prefecturi, consilii judetene, locale, primarii. Nu Ponta, nu guvernul este principala tinta a protestatarilor. Nu ei reprezinta intraga clasa politica. Ei au fost pusi la guvernare de clasa politica. Cu toate greselile lui Ponta (vezi adunarea de pe stadionul national, urcatul in barca pe o baltoaca de 10 cm, plecarea in Dubai pentru a urmari o cursa de masini imediat dupa pierderea alegerilor, candidatura la presedintia tarii, desi nu avea sanse, opunerea numirii lui Iohanis ca viceprim ministru si ministru de interne, contrele cu Iohanis dar si cu adversarii politici, nepotrivite cu statutul unui om de stat, etc), ce nu au legatura cu activitatea ca prim ministru in domeniul economic, nu se poate sa nu recunoastem ca Ponta a luat unele masuri curajoase micsorand taxele si majorand venituriile unor categorii mari de cetateni, intuind ca resursele banesti se regasesc in economia gri si aplicand principiul sanatos ca e mai bine sa iei mai putin de la mai multi decat mai mult de la putini, intarind si inasprind in acelasi timp masurile de colectare a taxelor. Daca punem in balanta bunele si relele, Ponta iese mult pe plus. Desi a fost nevoit sa treaca prin furcile caudine, a reusit totusi sa iasa la liman. Faptul ca era la cheremul unor falsi prieteni si sustinatori, era previzibil ca el sa fie nevoit sa scoata pana la urma castanele din foc, caci “sustinatorii” s-au lepadat de el. Si a cazut. S-au mai corect spus, si-a luat jucariile si a plecat spunandu-le celor de dupa el “descurcati-va. Acum sa va vad.”. A gresit cand a spus “sper ca demisia mea sa satisfaca cererile protestatarilor”. Nu el era principalul vizat ci intreaga clasa politica. Revolta oamenilor din aceste zile se datoreaza insa in mare masura si presedintelui Iohanis. Dupa alegeri, desi promisese o altfel de politica, o Romanie a lucrului bine facut, Iohanis s-a retras ca ursul in barlog lasand clasa politica sa-si faca de cap. Practic, a disparut din peisaj. Cetatenii, vazandu-se parasiti, abandonati pana si de cel in care-si pusesera sperante, vazand cum cei ce-si zic demnitari in frunte cu presedintele tarii, presedintii camerelor, isi fac salarii si pensii speciale dupa model ocicidental in timp ce ei erau remunerati dupa model oriental, vazand cum se coalizeaza cu toti penalii impotriva justitiei, nu au mai rezistat si au rabufnit. O prima masura impotriva parlamentarilor ce se poate face imediat, ar fi sa-i facem sa plece din Casa Poporului, de unde n-e privesc de sus, uitandu-se la noi ca la niste furnici si sa se mute in Sala Palatului. Poate acolo, in lipsa fotoliilor confortabile si a aerului rarefiat sa se trezeasca si sa faca ce trebuie sa faca pentru popor. Asa facem o mare economie si obtinem si o mai mare productivitate a muncii. Prea se cred deasupra noastra cand de fapt nu sunt decat niste slujbasi ai poporului.
@papasha,@nastase,
in 2012 a fost ok, ori 2012 nu se pune ? 🙁
@blogideologic
ti-a trecut prin minte ca pentru unii „raul” de care vorbesti a insemnat 10-15-18-25 de ani de puscarie comunista, sistemul de reeducare Gherla, ori de-a dreptul glontul, pentru ca, nu-i asa, „lupta de clasa” presupunea eliminarea fizica a celorlalte clase.
intreaba-le pe cele cateva zeci de mii de femei, multe mame a 2-3 copii, care in anii `80 au murit de septicemie, in urma avorturilor emiric facute, pe patul spitalelor, insa fara asistenta medicala, dar supravegheate non stop la capataiul patului, nu de medici, ci de catre bratul inarmat al PCR, baietii de la secu, cat de mare a fost pentru ele „raul” si daca pentru ele ar fi fost mai bine fara acest „rau necesar”.
cei care l-au impuscat pe ceasca nu sunt nici pe departe „poporul roman”.
o mana de bravi „deviationisti rusofoni” ai PCR, sub obladuirea si cu sprijinul direct al fratelui cel Mare, au facut-o pentru a acoperi urma asasinatului -nu ca l-as/i-as plange. este in traditia lor sa se asasineze intre ei.
Patronul Expirat revine cu un nou mesaj: Administraţia Financiară a Sectorului 5 mi-a impus o taxă de spectacole de 1,6 milioane de euro. E aberant şi anormal .
http://adevarul.ro/news/eveniment/patronul-expirat-revine-nou-mesaj-administratia-financiara-sectorului-5-mi-a-impus-taxa-spectacole-16-milioane-euro-e-aberant-anormal-1_563b0fdcf5eaafab2c51e4ac/index.html
…………………………………………………………………………………………………..
Nu-i asa ca e frumoasa tara asta ?
Vedeti cum facea tehnocratul Victor Ponta bani la buget ? Din pix !!! Primesti acasa o hartie cum ca ai sa le dai 1,6 milioane $ !!!!!!!!!!!!
Daca esti slab , faci infarct si mori . Daca esti tare , te lupti in instante ani de zile ca sa pierzi .
Un caz asemenator l-am relatat si eu cu circa o luna in urma .
Individul asta in loc sa lupte cu Basescu si mafia lui , a ales sa lupte cu cetatenii si cu intreprinzatorii privati . Sa-i nenoroceasca si sa-i stoarca de ultimul ban .
Cam asta-i cresterea economica de care ne tot spunea premierul : abuzuri , japca , nesimtire , institutii care te distrug .
Asta-i adevarata Cutie a Pandorei .
Probabil ca domnii zev , George ban , serbanfl si madam arhire vor spune ca sunt exagerat . Ca Ponta e cel mai bun PM din lume si ca e normal sa patesti asa ceva . Ca asa e in UE si-n tarile civilizate … 🙂
Postul meu nu se adreseaza lor .
@ papasha
Unii spun ca pe laptop poti sa te si cantaresti . Nu incerci ? Sa-mi spui si mie daca merge …
Eu am solutia: Sa facem primul parlament din lume cu roboti japonezi. Ca astia nu sunt corupti, si nu trebuie realesi. Pot fi usor programati sa faca legi, si nu se incurca la vot cu bilele albe si negre.
Am rezolvat:
1. Curatarea clasei politice. Robotii pot fi usor stersi de praf. Check.
2. Un parlament necorupt. Primul robot care se lasa corupt poate fi dezansamblat si studiat de DNA fara sa mai fie nevoie de aviz pentru arestare preventiva. Robotii nu au drepturi. Check.
3. Nu e nevoie de inregistrari ambientale, ca pot sa si le faca singuri. Serviciile fac economii. Check.
4. Un parlament mic. Trei roboti sunt suficienti sa reprezinte cele trei provincii istorice. Check.
4. Un parlament ieftin. Robotii nu necesita escorta politiei. Check.
Romania, tara de (viitor) dor.
„Desigur, nu vreau să cred că au existat diversiuni sau manipulări. Intr-o societate democratică, asttfel de lucruri nu se pot intâmpla…”
@nastase
🙂 Democrația (și nu numai “la noi”) este caracterizată, apud M. Vulcănescu, de “1. imposibilitatea unei guvernări eficace, 2. incompetență…iar viciul mare al vieții noastre publice e…lipsa de pregătire politică a populației.” Deci, deși foarte dureros și tragic, nu trebuie să surprindă:
1. efectele tip Turnul Siloamului (Lc. xiii, 1-5) sau idiosincratice, cum le numește, în mod pertinent, blogideologic, chiar de tip tragic ca cel curent și care nu este specific României numai (vezi The Station nightclub fire, în 2003, în SUA, de exemplu, cu 100 de victime, https://en.wikipedia.org/wiki/The_Station_nightclub_fire, sau colecția de astfel de evenimente tragice de pe wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Category:Nightclub_fires_started_by_pyrotechnics, cel mai recent listat fiind Kiss nightclub în 2013 în Brazilia, 242 victime!). Unele riscuri de acest tip pot fi prevenite—esența lor “stohastică” însă face imposibilă atît prevenirea tuturor (reducerea probabilității) cît și minimizarea impactului (amplitudinea). Taleb are o teorie (și oarece recomandări de mitigare) care construiește pe acest concept (https://en.wikipedia.org/wiki/Taleb_distribution)—dar există deci limite “naturale” chiar și pentru incompetență!
2. exploatarea evenimentelor psihologic și social (Ellul; el observa de asemenea ușurința relativă cu care massa poate fi “propagandizată” față de individul singular, cu atît mai “vîrtos” cu cît massa e definitorie democrației) dar și specific politic. Propaganda este poate răspunsul puterii la cuvîntul lui Lăpușneanu—proști, dar mulți–transformarea unei societăți prin promovarea unui „individualism aritmetic” e specifică iarăși democrației. Modul de educare politică a populației este astăzi la TV sau pe internet mai peste tot în lume. De aceea au încă mare trecere formele (la modă) fără fond (Maiorescu) probabil deoarece “conducătorii noștri, educați într-un occident care-i uluia, au vrut, prin decrete, să transforme vechea noastră națiune de țărani într-o copie fidelă a statelor occidentale…[dar] [r]ealitatea socială a refuzat să se conformeze…” (Gusti); și, ar zice unii, cu atît mai rău pentru realitate, de unde și aceste convulsiuni sociale, politice și religioase
Nici chiar pînă azi nu am reușit, de exemplu, “să facem o *metafizică a dorului*, atît de semnificativă la un popor *cumpătat*…în care să ne căutăm sensul misiunii noastre proprii.” (iar Vulcănescu, subl. în original) De aici poate și confuzia străzii, foarte bine prinsă în postare, cu privire la variile și uneori nedefinitele nemulțumiri. Problema e calitativă—aceast fapt plusează natura necesară unor soluții, care se pot ajuta de artimetic-cantitativ și “ingineresc”, bineînțeles, dincolo de economic (slujbe), social (spitale, deși în America rata biserici/spital 62-la-1 iar în România 41-la-1, http://www.activenews.ro/stiri-social/Minciuna-are-picioare-scurte.-In-Suedia-sunt-97-de-spitale-la-4.000-de-biserici-in-SUA-sunt-350.000-de-biserici-la-5.500-de-spitale.-Romania-are-un-spital-la-43.000-de-locuitori-SUA-are-1-la-56.000.-CIFRELE-126270) și politic (“clasa politică”, “vrem 300 nu 600”, etc., deși nu de aici vor proveni soluțiile, ci numai o probabilă îmbătare cu apă rece pînă la convulsiunea următoare).
„Toate vechi, și nouă toate”–din fericire, sau din păcate.
—-
Mircea Vulcănescu. Iarăși problema democrației la noi
Dimitrie Gusti. La science de la realite sociale, 1941
Socot.
„…. recenta campanie a Directiei Nationale Anticoruptie nu trebuie vazuta decat in acest context, ca o lupta a frontului de influenta american de indepartare a agentilor rusi si rusofili de pe scena politica si economica romaneasca.”
Interesant !
Oteţ Paisie (ori Paisie din Hilandar, întemeietorul istoriografiei bulgăreşti): “De ce ţi-e ruşine să te numeşti bulgar?” / Măreţul dar ipoteticul Han Kubrat, menţionat prima dată în documentul epigrafic de la rîul Orhon (aflat între Lacul Baikal şi Mongolia), un Han întemeietor al confederaţiei Bulgariei Mari la anul 632, este ţinut în mare stimă atât de către istoriografii bulgari, cât şi de cei maghiari. După ultimii, marele Arpad, fiul lui Almoş, şi întemeietorul Imperiului Ungar, ar fi un urmaş al său. Basmul istoriografic bulgaro-maghiar sună poate frumos. Povestea se complică şi atinge confuzia atunci când adaugă (sau este pus să adauge) un detaliu incredibil episcopul Ioan din Nikiu. Unde-i Nikiu? Este oraş în “delta biblicelor sinte” (vezi “Epigonii” lui Mihai Eminescu). Documentul scris de către episcopul Ioan din Nikiu s-ar mai fi păstrat doar în limba etiopiană. La fel ca şi Cartea 1 Enoh ce l-a inspirat pe Mihai Eminescu în a scrie “Luceafărul” (că doar n-o să credem teoria intelectualului evreu Moses Gaster, o ipoteză literară despre influenţa fondatoare şi singulară a textelor neamţului Richard Kunisch asupra Luceafărului eminescian!). Episcopul Ioan din Nikiu spune că măreţul Han Kubrat ar fi fost doar un minion al împăratului Heraklius! Altă sursă veche, şi geografic mai îndepărtată, care ne vorbeşte despre bulgarul Han Kubrat, ar fi o piatră cu înscrisuri găsită la frontiera dintre Siberia şi Mongolia. Este documentul epigrafic de la rîul Orhon, curs de apă situat între Lacul Baikal şi Mongolia. Documentul a fost scris (sau ar fi fost scris, zice-se) pe la începutul secolului VIII de Turcii Ghiok Apuseni (cunoscuţi de asemenea şi sub denumirea de “turcii albaştri”). Am vorbit pe alt fir despre “ruptura iraclidă” sau disrupţia iraclidă în Romania Orientală pontică, o ruptură imputabilă în mod strict gestionării defectuoase a Istoriei noastre de către iniţiativele geopolitice ale împăratului roman Heraklius, ele fiind terenul pe care istoricul Henri Pirenne detectează un punct de ruptură. Domnitorul Petru Rareş avea deja această percepţie, după cum ne dovedeşte Enciclopedia murală de la mănăstirea Moldoviţa. Aici este bine să subliniez că după moartea marilor noştri istorici Nicolae Iorga şi Gheorghe Brătianu, memoria istoricităţii noastre a fost bine păstrată şi transmisă, direct ori subliminal, în lecţiile de Teologie Politică Română Ortodoxă predate publicului credincios de către măicuţele firoscoase de la Moldoviţa. Eu folosesc termenul “firoscos” în sensul propus de Bogdan Petriceicu Haşdeu (în revista Columna lui Traian din 1883, pagina 242, venind direct din cuvântul latinesc philosophus, chiar dacă DEX zice c-ar fi “ipoteză gratuită”). Documentul epigrafic de la rîul Orhon vorbeşte despre “hanul bulgar Kubrat”. Iar mai departe intervine construcţia ossianică fantasmagorică după model scoţian James MacPherson pentru asertarea “drepturilor bulgarilor” peste noi. Însă pe baza “rupturii iraclide” au fost construite slavizarea şi arabizarea. Cred că trebuie să dislocăm istoria noastră din această gangă.
Pentru ca meniul manifestațiilor să fie complet, Andreea Esca e și ea pe-acolo. Mă gândesc că protestează împotriva evaziunii fiscale…
Vine să pună umărul și ”uniți salvăm”…
Uniți? Să fim serioși…În realitate, nu este decât o adâncire a faliei care s-a creat din 2010, pe când omul gras și bugetar, cu salariu mic, dar care s-a dovedit că poate fi și mult mai mic, dacă se străduiește Băsescu Traian, era cățărat în spatele costelivului lucrător în multinațională.
Atunci am auzit tot de la genul ăsta de frumoși și cu cinci ani mai tineri la vremea aia, că bugetarii pot să se ducă dracului… că pensionarii prea trăiesc mult și consumă inutil banii spitalelor…că nefericiții cu ajutor social sunt musai bețivi sau leneși…că ”generația ratată a tatălui meu ”…
S-au sinucis mulți oameni în perioada aceea – majoritatea erau bugetari . Nimeni n-a ocupat Piața Universității pentru atâta lucru…
Apoi Czeke Atilla a închis spitalele, unele dintre ele abia refăcute și dotate, și am văzut cum erau cărați bătrânii cu perfuziile și pungile de dren la vedere către alte destinații , suficient de îndepărtate ca aparținătorii să nu poată ajunge. Cu basmale legate sub bărbie, cu poșeta din alte vremuri strânsă la piept, pentru bătrânicile cele înlăcrimate, mutarea din spitalul de lângă casă a fost un traumatism similar cu mutarea unor răniți netransportabili. Anonimi și triști… nimeni n-a știut dacă li s-a scurtat bruma de zile ce le mai rămăsese…Și iar Piața Universității a rămas goală.
La începutul anului, o Românie întreagă a aflat de la Gabriel Sandu, care nu era pe nici o listă neagră a Alinei Pippidi, despre niște operațiuni de mituire cum nu s-au mai văzut , cu zeci de milioane de euro, recunoscute și de toți ceilalți participanți. Nici un tânăr frumos și liber nu a ieșit cu o coală dintr-un bloc de desen și-un slogan mâzgălit pe ea, în Piața Universității, pentru asta…
Acum însă, nenorocirea a lovit fără cruțare, ca un asteroid uriaș, exact în planeta lor , atât de îndepărtată de planetele bugetarilor, bătrânilor sau oamenilor fără speranță. Și, dintr-o dată au văzut cum corupția de 1 000 de lei strecurați în buzunarul unui funcționar oarecare, ucide, în timp ce pe lângă corupția de zeci de milioane de euro, cu corupător de renume mondial, au trecut nepăsători.
REALITATEA TV , isterică, își clamează victoria de a fi rezistat ”presiunilor uriașe ale regimului Ponta”. Adică presiunilor de a-și plăti taxele și impozitele … au rezista, bravo! Și acum sunt trup și suflet cu tinerii din piață, care nu mai pot cu corupția și cu evaziunea asta fiscală!
Și care vor ”fără comuniști și fără securiști ”, în timp ce scriu pe genunchi, emoționați, liste în care Macovei e ”ministresa” Justiției !
Credeți-mă, falia de care vă spun a ajuns cât Marele Canion …
Ascultam un tinar curatzator de clasa politica la tv, care facuse o lista „Nufarul”, ca sa avem o clasa politica mai uscata, mai curata. Unul din criteriile ce vor schimba pozitia Terrei pe orbita se refera la comunisti. Dom’le daca ai fost comunist sau securist esti Necurat. As fi vrut sa-l intreb pe acest Nero daca primesc totusi UTCisti, ca m-as fi inscris si eu. Fac dus zilnic!
E totusi foarte interesant ce se intimpla cu aceasta generatie a caror parinti au construit comunismul. In comunism nu exista aceasta prapastie intre bogati si saraci. Elitele comuniste aveau privilegii mult mai mici decit bogatanii corupti de azi.
Ce vor ei, acesti tineri – eu asa deslusesc – e „omul nou” dar nu comunist, ci capitalist. Domnilor, marile familii de politicieni din tari UE, SUA si Canada s-au format si dezvoiltat financiar pe baza de business. Banii fac politica in capitalism, nu ideile. Ideile sunt doar propaganda.
Nu mi-e insa clar daca romanii din strada vor capitalism democratic. Limitele acestui capitalism cu fata de democratie este coruptia legalizata, ce se numeste azi „lobby”. Democratia azi se numeste „plurocratie” si serveste in principal interesele celor cu bani.
Ce vrea de fapt aceasta masa de oameni care demonstreaza?”Alianta” nu va permite o „democratie originala” in Romania.
Sa presupunem ca se linistesc lucrurile si ca Presedintele va sti sa dezamorseze situatia. Romanii vor fi foarte dezamagiti, chiar si cu o clasa politica pe care ei au „curatzat-o”. Vorbim de natura umana aici. In fiecare roman e un mic texan care invirte o pusca si un cont plin cu bani.
Si eu visez, dar am ajuns un cinic pentru ca traiesc de multi ani in ‘raiul’ capitalist dezvoltat. Stiu bine care sunt limitele sistemului capitalist. Visez ca acesti tineri din Romania sa „blow my mind”. Si sper sa nu se transforme visul in cosmar. Dar ma tem pentru mari deziluzii.
O idee nesabuita: Victor Ponta, tapul ispasitor
Ce simplu si, mai ales, ce linistitor si ce acoperitor ar fi ca Victor Ponta sa fie tapul ispasitor pentru toate neimplinirile ultimului sfert de veac. Sa credem ca l-am descoperit pe impostorul ideologic, pe ideologul fara ideologie. Ar fi, volens nolens, o ironie usturatoare pentru sfarsitul sau nesfarsitul ideologiilor. Sa ne iluzionam ca l-am aflat pe urmasul social-democratilor totalitari. Am oferi, gratuit, un deliciu pentru fascisti si comunisti, care s-ar tavali pe jos de ras sa afle cat de innobilati sunt de o asemenea comparatie sau invecinare. Sa ne involburam ca am dat in vileag progenitura ideologica si dictatoriala a lui Ceausescu, care a platit cu viata, iar Ponta, iata, plateste macar prin demisie, cum ricanam democratic. A mai ramas ca cineva sa scrie cu de la sine putere intr-un act de acuzare, cum a facut Silviu Brucan in decembrie 1989, ca Victor Ponta are miliarde in banci straine si ca se pregatea sa fuga din tara.
Pai daca protestele astea din noiembrie au drept cauza declansatoare tragedia de la Clubul Colectiv, ce magician nevazut a potrivit atat de bine toate detaliile macabre, care ele si numai ele au facut ca premierul Ponta sa-si dea demisia? Cand nici motiunile si nici dosarele penale nu au reusit acest lucru? Intelege cineva ce vreau sa spun? Cat de bezmetica este ideea politica, pentru ca nu din civic vine, ci din politic, ca e dinafara sau dinauntru e mai putin important, ca Victor Ponta ar fi vinovat de hazardul sau planificarea evenimentului pentru care si-a depus mandatul de premier? Pentru ca e limpede, fara vinerea arsa Guvernul Ponta ar fi ramas la locul sau, iar pana la urmatoarele alegeri mai era doar o azvarlitura de bat.
Imbatati de faptul ca sinistrul i-a ajutat sa scape de Ponta (nici cel putin ca l-au dat jos nu se poate spune) si ca le-a dat motivul sa ceara alegeri anticipate, prin care spera sa obtina majoritatea parlamentara si guvernarea, Iohannis si PNL nu-si dau seama ce picioare de lut pun scenariului lor. Cand aburii betiei politice si emotiei publice vor trece, ce va ramane in loc, o teorie a conspiratiei, de care oportunistii si inconstientii au legat caderea unui premier si a unui guvern? Cat de solide vor ramane terenul si temelia noii constructii guvernamentale, care se incearca sa se injghebeze din pietre care se arunca spre stabilitatea politica si cresterea economica de pana acum? Daca raspunsurile privind viitorul sunt mai greu de formulat, ar trebui ca cele privind trecutul sa fie, daca nu mai lesne de dat, mai la indemana de analizat si evaluat critic, prin reveniri de ori cate ori este nevoie asupra a ceva care, prin actiunile noastre si prin consumurile de toate felurile, au capatat o constituenta palpabila, materiala. Intrebarea mea de final este: Poate cineva sa explice de ce proiectul democrat-liberal a fost un esec, de ce cel social-liberal a fost un semiesec, dar de ce cand cel social-democrat a inceput sa o ia viguros in sus, a fost brutal doborat la pamant?
[…] Ziceam: […]
Of, of, Dl. Nastase.
Cui îi pasă de ce crede Băsescu, de ce face X sau Y, sau despre ce scrieți Dvs.
Romantica Romalenca stă cu curu in baltă și, unii, încearcă să-i pună pe cap un fes de margarete !
PS . Lumina s-a stins de mult! Unii încă mai orbecăie în pustie și cred că au găsit pana speranței din coștiugul Pandorei. Am încercat să vă fac să înțelegeți despre ce este vorba !
Adagio. Deși, sunt convinsă că știți acest lucru !