La Cornu, zilele astea, – o vreme superba. Atmosfera de toamna calda, copacii in culori ruginii. Am reusit sa strangem merele pentru iarna si strugurii din care vom face o vadra de capsunica.
Incerc, in continuare, sa inteleg de ce societatea noastra se incapataneaza sa mearga in marche-arriere. Temele publice sunt, in continuare, revolutia ( cea din 1989, nu cea de la 1848), mineriadele, comunismul, securismul, viata lui Ceausescu, cat si ce s-a furat in ultimii 25 de ani. In timpul asta, capitalul strain a pus stapanire pe economia, pe bancile si pe magazinele din Romania. A pus stapanire, intr-o masura, si pe politica din Romania. De aceea, nu mai simt, la cei pe care ii intalnesc, entuziazmul de a lansa proiecte, dorinta de a face echipe. Lupta anti-coruptie si lupta impotriva evaziunii fiscale au devenit pilonii activitatilor parlamentare si mediatice. Tinerii isi doresc sa lucreze doar in institutii de control si de informatii, institutii care se inmultesc precum ciupercile. Sau sa plece afara.
Mama mea a avut, de curand, o experienta interesanta. In calitate de vaduva de razboi, la 87 de ani, era scutita de un impozit pe un teren agricol pe care il mostenise tatal meu. In urma cu cativa ani, a depus adeverinta respectiva. A crezut ca adeverinta ramane valabila si pentru anii urmatori. Ei bine, nu. A aflat, intamplator desigur, ca are de platit cateva mii de lei, pe ultimii ani, pentru terenul respectiv. Explicatia a fost simpla – adeverinta de vaduva de razboi trebuie depusa la inceputul fiecarui an! Probabil, din teama ca, nu cumva, vaduvele veteranilor din al doilea razboi mondial sa nu se recasatoreasca in timpul anului, pacalind fiscul…Vestea buna este insa ca, in felul acesta, cresc veniturile la bugetul statului.
@T – Rex – ” retragerea trupelor sovietice ” in 1958 a insemnat un enorm val de arestari si condamnari , cu titlu preventiv , in toata Romania .
Zeci de mii de destine au fost zdrobite de Dej in 1958 .
Retragerea trupelor sovietice – pe care nimeni nu le vedea , nimeni nu stia unde sunt – nu a adus nici un beneficiu populatiei Romaniei .
Regimul stalinist al lui Dej , prudent , isi distrugea supusii , ingrijorat ca retragerea rusilor ar putea da idei .
Rusii nu riscau nimic , plecand in 1958 , cu un regim stalinist si nemilos in Romania , o tara inconjurata complet de tarile Pactului de la Varsovia …
Iohannis si Biden ?
Obama , un amator si un incompetent , se dezintereseaza de Europa .
Asta e explicatia .
@Adrian B.
octombrie 25, 2015 la 7:48 pm
Superb!
Se pare că ai fost un cursant și un practician serios, dar … GHINION!
Tocmai când te apropiai de calificativul satisfăcător, pe tactica 16.4 (combinatii de informatii adevarate si false si de rationamente cu atat mai usor de acceptat cu cat autorul interventiei nu este identificat cu persoana manipulatorului. Sunt furnizate stiri si rationamente pe baza carora participantii la schimbul de idei (manipulatii) ajung, in aparenta independent, la concluziile si atitudinile urmarite de manipulator.), a înțărcat bălaia!
🙂
http://www.conteledesaintgermain.ro/tipologii-de-politicieni-azi-moartea-pasiunii/24-10-2015
Totul pleacă de la discurs. Unii se crispează când trebuie să vorbească în public. Sunt podidiţi de grimase, rictusuri, lapsusuri, poticneli, de parcă s-ar jupui pe dinăuntru să-şi disloce de-acolo, spre oratorică expectorare, infinitivul “a fi” ori imperativul “trebuie”. A devenit corvoada vieţii lor să încheie o frază şi apoi să constate efectele asupra audienţei: mutre apatice, fălci încleştate în blocarea vreunui căscat, echipa de zgomote agitându-se stângaci, prin mulţime, să simuleze oarece efervescenţă.
Avantajul este că, pe durata discursurilor lor, te poţi gândi la ale tale. Timpul îţi este pierdut numai pe jumătate. Iar la sfârşit nu rişti să fi scăpat ceva esenţial, pentru că aceşti politicieni sunt ca rumegătoarele: înghit şi regurgitează, înghit şi regurgitează. De-asta şi lasă impresia de vomă iminentă de fiecare dată când deschid gura. Cred că i-aţi recunoscut, după descrierea anterioară, pe reprezentanţii lor emblematici: Vasile Blaga şi Gabriel Oprea.
Alţii vorbesc mulţimii cu dezinvoltură. Nu mai puţin plictisitor dar fără chinul punerii în frază. Cuvântul, pentru dânşii, nu are materialitate, nu se doreşte o cărămidă de construit edificii durabile. Este doar o acuarelă virtuală, pentru umplerea contururile unei cărţi de colorat. Altfel spus, o abureală.
Aceştia sunt gargaragiii de profesie, cel mai adesea avocaţi, cu ştiinţa promovării formei fără fond, cu îndemânarea ambalării vidului în cele mai neaşteptate şopârle propagandistice. Orice temă le propui, declanşează la secundă şuvoaie retorice de deturnare a discuţiei spre ce le convine lor. Exponenţi? Alina Gorghiu şi Cătălin Predoiu.
S-ar putea crede că cei din urmă au un auditoriu mai puţin predispus spre moţăială decât primii.
Total eronat! Pentru că, ceea ce-i face indigeşti şi pe unii şi pe alţii la nivelul societăţii, este lipsa lor absolută de magnetism social, incapacitatea lor de a se conecta, pe bune, la sufletul oamenilor.
Sunt falşi, sunt neconvingători, sunt dizgraţioşi, sunt “moartea pasiunii”.
Şi-aşa, de-atâta stres şi lipsuri, libidoul românilor abia mai pâlpâie. Să te prezinţi în faţa lor, pentru a-i resuscita, cu astfel de politicieni sălcii care te mint amatoristic, care nu sunt în stare să seducă electoral nici măcar muştele verzi, dependente în principiu de emanaţii ca ale lor, este pentru partidele din România o dovadă de alarmantă debilitate.
Nu avem politicieni de anvergură, nu avem lideri cu carismă, suntem o turmă de oi infiltrată cu lupi de carieră şi nu există nimeni prin preajmă să dea alarma, să sune mobilizarea generală.
Iar ciobanul suprem, în loc să-şi îmbrace bunda de luptă şi să-şi asmută armata de câini asupra lupilor din turmă, deghizaţi în bunicuţe, s-a retras în stâna lui de la Cotroceni şi scoate capul printre creneluri doar atât cât să nu fie dat dispărut.
Cat despre discursul său, mai bine să nu insistăm. Moartea pasiunii la superlativ.
Paradoxul este că, deşi avem politicieni atât de plicticoşi, noi, poporul contemplativ, nu ne plictisim deloc. O ţinem din spectacol în spectacol, într-un crescendo al dezvăluirilor care promite un climax de superproducţie.
Să ne aşezăm deci confortabil în fotoliu, cu berica şi punga de floricele alături. Săptămâna viitoare, de întreţinerea tensiunii telenovelistice pe ecranele primitoarelor noastre bârloguri, se va ocupa Elena Udrea.
La mai mare!
Pablo Alboran – Solamente tu
Pablo Alboran – Perdoname
@T-Rex, @Centru
Trebuie număraţi anii din 2 în 2. Adică 1954, 1956, 1958. În 1954, Hruşciov a dat peninsula Crimea Ucrainei. În 1956, la început de an, a fost reabilitat Imre Nagy, un tip cu vechi ştate de belakunist. Atunci tinerii unguri “revoluţionari” s-au gândit : “Nu ne dă şi nouă Transilvania?” “Revoluţionarii” unguri erau de fapt iredentişti maghiari. Mişcarea lor avea o mulţime de simpatii în România, prin belakunismul spălător de creiere. Românii au avut noroc cu liderul chinez secund, Ciu En Lai, cu impecabile studii de Ideologie în Franţa. Documentele acelea au fost traduse pe româneşte, şi au fost publicate ulterior în Scânteia. Aşa că nu mai fabricaţi dumneavoastră Istoria ! Documentele există, eu le-am citit!
Fotografii de la o staţie meteo arctică din Rusia. http://www.theguardian.com/artanddesign/gallery/2015/oct/26/evgenia-arbugaeva-weather-man-the-most-cut-off-man-on-earth-in-pictures
Dan Culcer : „Dreptul popoarelor, dreptul ginților este superior oricărui drept. Nici un popor nu are obligații de supunere față de alt popor.”
Stire de presa : ” o fetita de 7 ani din Vaslui a murit , duminica dupa-masa , dupa ce a fost lovita pe trecerea de pietoni de pe drumul european de o masina care a tarat-o zeci de metri ” .
Intr-o tara civilizata pentru o asemenea oroare seful Politiei judetului respectiv este destituit imediat .
Cum poti sa omori un copil pe trecerea de pietoni ?
Ce viteza avea soferul ?
Cate radare – cati politisti erau prezenti duminica dupa-masa pe acel drum european din Moldova , ca sa aiba un efect disuasiv asupra soferilor barbari ?
Nici nu indraznesc sa mentionez aici eventualele centuri ocolitoare ( normal , lipsa , traim in epoca amanarilor si pretextelor de a nu cheltui in investitii ) de pe drumul european din Moldova – centura Vaslui , centura Bârlad – care nu costa enorm ( 7 milioane de euro fiecare ) si care ar fi salvat viata inocentei …
Sa ne ierte micuta moarta pe toti !
[…] Toamna politica […]
Domnule Nastase, fiind dintre cei tineri, deci lipsit de entuziasm, imi voi permite sa va contrazic. Nu faptul ca temele publice nu sunt cele mai actuale ne rapeste noua entuziasmul si nici nu suntem interesati sa lucram in institutii de control. Entuziasmul nostru se prabuseste atunci cand constatam ca acest stat reprezinta o piedica in dezvoltarea noastra. Nu toti ne dorim averi, multe case, masini, obiecte de arta, viata de lux. Majoritatea ne dorim o viata decenta, sa ne intemeiem o familie si sa dam societatii umane unul, doi, sau mai multi urmasi. Din nefericire, si acest lucru devine tot mai greu realizabil. Ne pierdem entuziasmul vazand nedreptatea din jur, abuzurile autoritatilor, neindeplinirea obligatiilor acestora sub diverse scuze, lipsa totala de transparenta a acestui sistem. Platim taxe si impozite tot mai mari si mai multe. Suntem nevoiti sa traim din credite. Nu stiti dumneavoastra ce inseamna sa fii nevoit sa faci credit chiar si pentru o amarata de mobila din casa. Si da, la originea acestei situatii se afla evenimentele ce au avut loc in 89 si din anii imediat urmatori. In acele momente ni s-a furat tara, nu astazi. Astazi se mai fura ce a mai ramas, viitorul nostru si al copiilor nostri. Celelalte valori ale patriei au fost furate imediat dupa 89, an in care Romania s-a aflat la o rascruce de drumuri. Nu putem decat sa ne imaginam cum ar fi fost viata noastra astazi, daca cei in mana carora ne-au pus atunci destinele, ne-ar fi dus pe drumul cel bun. Coruptia si evaziunea ne taie noua aripile, impozite si taxe mai mari, contracte pierdute pentru patronii cinstiti. Cum am putea fi indiferenti fata de ele?
Cristian Enache,
de acord, dar nu cred că masochismul este solutia; trebuie căutate solutii!
Domnule Nastase, presupun ca prin masochism va referiti la faptul ca la 25 de ani distanta, oamenii inca spera sa se faca lumina in diverse dosare, nu inteleg altfel la ce v-ati putea referi. Cat despre solutii, acestea arata foarte diferit in functie de pozitia din care privesti. Iar in momentul de fata am impresia ca cei aflati la conducerea tarii cauta altfel de solutii decat cele pe care le vedem noi, societatea. Si din nefericire, instrumentele noastre de a schimba ceva sunt tot mai putine. Nu stiu ce solutii vedeti dumneavoastra, tinand cont si de „materialul clientului”, cu care vrem, nu vrem, trebuie sa lucram. Aveti indiscutabil o experienta mai mare si o vedere de ansamblu asupra fenomenului politic romanesc.
@ Cristian Enache
Păi trebuie să ai şi dumneata un angajament asociativ pentru România. Pentru o cauză românească.
Poate ca nu intamplator tocmai dumneavoastra, care ati fost prim-ministru, trebuie sa va confruntati cu absurditatile legislativului. Desigur, mama dvs. nu are nicio vina. Nici noi si nici alte mame ale altora nu au. Si nici alti urmasi ai veteranilor de razboi nu au. Eu am ingrijit un veteran de razboi, care a plecat dincolo acum niste ani. Si de cate ori isi primea pensia de veteran, de 250 ron, ma intrebam in ce tara traim!!!??? Atat merita un veteran de razboi? Macar mama dvs. are un teren, pentru care plateste sau nu un impozit. Omul despre care va vorbesc nu avea. Si tot ce credea statul roman ca merita el era aceasta suma ingrozitoare de 250 ron!