Desi spectator, am urmarit cu atentie pregatirile pentru alegerea presedintelui PSD si desfasurarea scrutinului de ieri. Putini isi mai amintesc dar aceasta formula de alegere a presedintelui partidului a fost propusa de mine, in 2004, odata cu propunerea de alegeri preliminare in partid pentru parlamentare. Era o formula simetrica pentru alegerea liderului PSD. Preluam modelul Partidului Socialist Francez si al Partidului Muncii din Israel. Ea nu a putut fi aplicata dupa 2004 din cauza rezultatatelor de la alegerile prezidentiale. De aceea, in 2005, la Congres, s-a mers tot pe varianta clasică, fiind vorba de un congres extraordinar. La fel s-a intamplat la Congresul extraordinar din 2006. In 201o, batalia s-a dat pentru stabilirea numarului de delegati din fiecare organizatie judeteana. In final, a fost ales Victor Ponta. Marian Vanghelie a subliniat recent rolul meu in alegerea lui Ponta. Este modest. Rolul lui a fost cel putin la fel de important. Initial eram inscris in cursa pentru funcria de presedinte. Mircea Geoană, pentru a se realege, i-a dublat insă lui Vanghelie – care atunci era mâna lui dreaptă – numărul de delegati la Congres, a propus ca fiecare candidat sa vina cu o lista blocata de vicepresedinti (el luând pe listă presedintii de organizatii, in majoritate pusi de el la judete) si organizand Congresul nu la Palatul Parlamentului ci la Romexpo, acolo unde Vanghelie avea experientă in organizat actiuni! In aceste conditii, eu m-am retras dar l-am sustinut pe Ponta, pe ale cărui calităti le apreciez, in continuare. La acel Congres, in 2010, s-a introdus in statut formula alegerii presedintelui prin vot „universal” in partid. Primul exercitiu de acest fel a avut loc ieri. Cred, in continuare, că este o variantă bună, utilă pentru „inventarierea” membrilor activi ai partidului, pentru testarea fortei de organizare, pentru capacitatea de mobilizare rapidă, pentru starea de moral a militantilor partidului. Un exercitiu util pentru forta si unitatea partidului.
A fost si un test pentru calitatile de organizator ale lui Liviu Dragnea, care a confirmat puterea de a mobiliza structurile partidului, de a le „trezi” după alegerile prezidentiale din 2014. Felicitări, Liviu!
PS Tinând seama de experientele mele, adaug, totusi, un vechi adagiu roman: „Si vis pacem, para bellum”.
nastase
Mda,,.trec peste faptul ca Dragnea nu a avut contracandidat, eu va spun ca au existat persoane care si-au delegat (verbal) altora dreptul de semnatura pe buletin, ei neputand participa direct la scrutin din varii motive.
Nici nu vreau sa ma gandesc la cei care se regasesc cu semnaturi, dar fara sa stie.
Dupa parerea mea, Dragnea are o mare problema de credibilitate, ce isi are originea in metodologia de a asigura cvorumul la referendumul din 2012. Activistii de partid s-au implicat la greu, chiar in ziua votului, pentru a scoate lumea la sectie, cu orice pret. Privind retrospectiv si la rece, nu mai cred ca scopul partidului scuza mijloacele.
In ziua in care se voteaza, activistii tuturor partidelor trebuie pur si simplu sa dispara. Doar delegatii politici desemnati in sectiile de votare, trebuie sa-si exercite activitatea, conform legii.
Daca PSD vrea sa devina un partid credibil si cu adevarat european, ar cam trebui sa instituie proceduri extrem de ferme de natura organizatorica si o mult mai mare exigenta in ceea ce priveste calitatea si motivatiile membrilor de partid.
Timpurile in care conta decisiv cantitatea de sustinatori, a cam trecut. Din pacate, nici macar acest atu nu mai este confirmat intodeauna de realitate, cantitatea fiind doar un indicator scriptic, nu si unul efectiv.
Ma uitam la lista de persoane participante la o sedinta de organizatie: pensionari, fosti activisti PCR marcanti (iesiti de mult la pensie), cativa anonimi chemati telefonic in ultimul moment. Per total, vreo 7-8 persoane (din vreo cateva zeci). Medicul X era de garda, profesorul Y avea nustiuce activitate, etc….scuze, peste scuze.
Dar PSD are in componenta persoane cu notorietate in urbe, nu-i asa ? Ca nu participa la viata de organizatie, nu mai conteaza…. (Z)
ps
Propun un amendament la modificarea de statut cu care va laudati cu totii:
– Se poate organiza alegerea liderului PSD (prin vot universal), DOAR DACA sunt inscrisi si validati minimum doi candidati.
Asa, am avut, ieri, un…referendum si atat. 😉
pps
CE CREDETI, DOMNULE NASTASE, CA SE VA INTAMPLA, DACA DRAGNEA, SINGURUL CANDIDAT DE IERI, RAMANE CU SENTINTA DEFINITIVA DE CONDAMNARE ?
[…] Sursa: Adrian Nastase […]
UN SCRUTING REUSIT.
Aceasta formula a fost cea mai democratica . Insa a fost un fel de referendum .
Mi se parea normal sa poata candida si alti membri PSD , cum ar fi Serban Nicolae sau chiar reprezentantul SRI-ului , Daniel Savu .
Cat il priveste pe Victor Ponta , acesta n-ar fi ajuns NICIODATA presedinte al PSD fara ajutorul dumneavoastra . Niciodata ! Fara acel ajutor l-am fi vazut astazi pe Victor Ponta undeva prin UNPR , umar la umar cu Gabi Oprea , dupa cum ii este caracterul .
Chiar si alegerile castigate de USL in decembrie 2012 cu peste 70% se datoreaza in mare masura tot dumneavoastra .
Ramane de vazut cum va arata PSD-ul sub domnia lui Liviu Dragnea , Valeriu Zgonea si Vasile Dancu …
Romania rubedeniilor …
http://www.cotidianul.ro/tatal-alinei-gorghiu-a-fost-numit-director-la-electrica-fiind-luat-de-la-rebu-269530/
„Si vis pacem, para bellum”….
MASCARADA ALEGERILOR PESEDISTE SI CE SURPRIZE MAI PREGATESTE DRAGNEA
” Un scrutin gigantic – teoretic!- organizat de pomană, dat fiind că a existat un singur candidat.”
” două situații aberante în ultimul deceniu: în timp ce populația scade dramatic, spre 20 de milioane, numărul alegătorilor din România crește necontenit, ajungînd la cca.18,5 milioane, adică peste nivelul din 1990, și la fel de spectaculos crește numărul membrilor de partid. ”
” Pesediștii s-au bulucit să voteze un om fără să știe ce promite acesta să aducă partidului în raport cu fostul președinte. Prin iulie, după alegerea (nestatutară) ca lider interimar, el a bălmăjit ceva, public, despre ”deschiderea partidului pentru intelectuali de stânga, platformă online pentru dezbateri cu tinerii, activarea departamentelor, training cu candidaţii, newsletter săptămânal, comunicare mai bună a miniştrilor” etc.
Nu am auzit de vreun intelectual, de stînga ori ba, înscris în PSD de atunci, cît despre platforma on-line și newsletter e nostim să le auzi propuse de singurul lider major al momentului care nu are un site propriu, iar pe pagina de Facebook încă are trecută adresa de web a ministerului Dezvoltării. ”
” Vasile Dîncu vorbea, la rîndul său, despre faptul că principala sarcină a noului președinte va fi descentralizarea deciziei în partid. Curajoasă manevră, dacă ne gîndim că descentralizarea administrativă propusă de același Liviu Dragnea, ca ministru de astă dată, a fost declarată neconstituțională cu unanimitatea judecătorilor CCR, deci inclusiv cei numiți de PSD. Asta, apropo de competență.”
” Următorul pas al masacaradei este modificarea statutului, care va fi adoptată la congresul de peste cîteva zile și va duce la o nouă schemă de conducere.
Pentru condamnatul penal Liviu Dragnea și restul pesediștilor nu are nicio importanță că procedura e strict interzisă de legea partidelor politice, orice modificare a statutului fiind aplicabilă doar după ce tribunalul aprobă noul statut.”
” Cel mai deranjant lucru e că toate aceste grosolane încălcări ale democrației de către PSD – alegeri interne trucate, decizii nestatutare, congrese simulate, candidaturi unice și fără program – se regăsesc și la restul partidelor.
Uneori, în forme chiar mai severe.
Nu sunt decît cîțiva ani de cînd PDL-ul lui Emil Boc, spre exemplu, refuza, pur și simplu, să mai organizeze congres, depășind perioada legală cu mai bine de un an.
La PNL, anul trecut, Alina Gorghiu a fost aleasă, aiuritor, președinte al PNL de către al patrulea for de conducere din partid, Biroul Permanent. Fără contracandidat, la fel cum fusese ales și Iohannis.
Traian Băsescu s-a înscris în PMP, zilele trecute, deși este urmărit penal, iar statutul partidului nu permite membrilor săi această calitate.
Exemplele ar putea continua, nenumărate.
Mai înainte de a se mira de ilegalitățile grave comise de politicieni la guvernare, electoratul ar trebui să urmărească atent modul cum aceștia respectă regulile din propriile partide. Pentru că cine ajunge la vîrf călcînd legile politico-electorale în picioare, nu are în cap decît încălcarea legilor anti-corupție, odată ajuns la putere. (Bogdan Tiberiu IACOB)”
http://inpolitics.ro/mascarada-alegerilor-pesediste-si-ce-surprize-mai-pregateste-dragnea_18431767.html
[…] „Putini isi mai amintesc dar aceasta formula de alegere a presedintelui partidului a fost propusa de mine, in 2004, odata cu propunerea de alegeri preliminare in partid pentru parlamentare. Era o formula simetrica pentru alegerea liderului PSD. Preluam modelul Partidului Socialist Francez si al Partidului Muncii din Israel. Ea nu a putut fi aplicata dupa 2004 din cauza rezultatatelor de la alegerile prezidentiale. De aceea, in 2005, la Congres, s-a mers tot pe varianta clasică, fiind vorba de un congres extraordinar. La fel s-a intamplat la Congresul extraordinar din 2006. In 201o, batalia s-a dat pentru stabilirea numarului de delegati din fiecare organizatie judeteana. In final, a fost ales Victor Ponta. Marian Vanghelie a subliniat recent rolul meu in alegerea lui Ponta. Este modest. Rolul lui a fost cel putin la fel de important. Initial eram inscris in cursa pentru funcria de presedinte. Mircea Geoană, pentru a se realege, i-a dublat insă lui Vanghelie – care atunci era mâna lui dreaptă – numărul de delegati la Congres, a propus ca fiecare candidat sa vina cu o lista blocata de vicepresedinti (el luând pe listă presedintii de organizatii, in majoritate pusi de el la judete) si organizand Congresul nu la Palatul Parlamentului ci la Romexpo, acolo unde Vanghelie avea experientă in organizat actiuni! In aceste conditii, eu m-am retras dar l-am sustinut pe Ponta, pe ale cărui calităti le apreciez, in continuare. La acel Congres, in 2010, s-a introdus in statut formula alegerii presedintelui prin vot „universal” in partid. Primul exercitiu de acest fel a avut loc ieri. Cred, in continuare, că este o variantă bună, utilă pentru „inventarierea” membrilor activi ai partidului, pentru testarea fortei de organizare, pentru capacitatea de mobilizare rapidă, pentru starea de moral a militantilor partidului. Un exercitiu util pentru forta si unitatea partidului”, scrie Adrian Năstase pe blog. […]
Dupa opinia mea, acestea n-au fost alegeri(alegerea poti s-o faci intre cel putin doua variante), ci a fost un referendum in PSD, la care se raspunde cu Da sau NU.
si niste pescuite din online ( nu de la adversari ci de la ai nostri ! NU spune nimeni ca ar fi mai buni, feereasca Tatal, Mafiile PD-L travestite-n sanchi nou PNL, acilea vb despre noi, despre doar noi, din ce in ce mai ” goi „) :
” Statutul partidului zice ( art. 137/2) ca: „Presedintele este ales de TOTI membri”. Deci,daca 2 membri voteaza NU ,autoalesul Dragnea e presedinte? ”
” Daca voteaza NU sau daca NU voteaza? ”
am pescuit una tare : ” Sa candidezi de unul singur si sa ai emotii la validare , asta inseamna sa fii din Teleorman ! „..
” Cand nu ai ce sa arati di te ascunzi in spatele unor oportunisti, lumea vede , judeca si actionaza in consecinta…. ”
” Daaaancuuuu ???!!!!! Ne ducem in cap! Doamne ce ne face Livui ….! Partea si mai nasoala este ca responsabilizeaza partidul prin votul de pe 11! Ce fel vor sa beleasca Stanga din Romania!:( ”
” Prostanacul l-a invetat pe Dragnea. E portocaliu! Il tradeaza fata si comportmentul de sluga fata de Basescu Traian. ”
” Eu cred așa: Victor Ponta, este vândut la pachet cu socrul lui de către omul de „încredere”autoalesul Dragnea. Acesta fiind acum „fratello del senogue” cu Iohanis cel care va da viitorul premier al României. Deci: Dragnea, preda PSD.ul dlui Basescu pentru încă 10 ani contra achitării. ”
” ata Socru culege ce a semanat!”
” d-ale carnavalului…
” Atent la marile nevoi ale societăţii româneşti, domnul Dragnea a decis că era nevoie de o lege prin care să ni se dea na-na când spunem bancuri parşive. Uite, domnu’ Dragnea, bancul ăsta cum vă pare?
„Preşedintele PSD urmează să fie ales democratic.”
Pe mine m-a amuzat teribil. Cât e amenda? ” ”
” opinii ( acelea care nu fac obiectul interesului PSD de rit nou… )
” După cum știe multă lume, sunt unul dintre membrii vechi ai PSD. Am lucrat încă din campania electorală din 1992 pentru și alături de Ion Iliescu, iar din 2000 alături de Nicolae Văcăroiu. Consider și în prezent că a fost o onoare pentru mine că Ion Iliescu și Nicolae Văcăroiu mi-au acordat încrederea lor. Azi, organizația PSD din sectorul 2, din care fac parte, m-a notificat că duminică se desfășoară alegerile pentru funcția de președinte al PSD și m-a invitat să vin la vot. Răspunsul meu a fost următorul: ”Dacă erau cel puțin doi candidați, aș fi venit și l-aș fi votat de Dragnea. Așa, însă, nu voi participa la vot.”
Cred că era mult mai bine pentru democrația din partid și pentru imaginea sa să fi fost acceptați și alți candidați. Mai cred că Liviu Dragnea ar fi câștigat oricum, pentru că este potrivit în această conjunctură să conducă partidul. Mai cred că Liviu Dragnea se confruntă în Justiție cu o mare nedreptate, procesul său fiind eminamente politic și nu penal. Din păcate, procedura după care se desfășoară duminică alegerile în PSD îi va dăuna lui Liviu Dragnea și partidului pe termen scurt și mediu. ”
Să te temi de competiție se cheamă că ești nesigur, să folosești tertipuri și să încalci principii – se cheamă că nu ești politician ci păcălici ! NU voi aplauda niciodată asemenea derapaje ! Și sunt printre puținii care-o spun cu subiect și predicat. PSD va pierde credibilitate, imagine și electorat ! Am conștiința curată și-mi asum că am spus mereu ! NU E BINE ! Ești mic, Liviu, mic și LAȘ ! NU-mi inspiri respect, încredere și aista e foarte grav !
hai să mințim pe scurtătură !
să rupem blestem peste vânt
și n-om mai scormoni prin zgură
căutând încredere în cele ce nu sunt…
caci
” Cine vrea să capete un răspuns la problema răului, aşa cum se pune azi, are nevoie, aşadar, în primul rând de o cunoaştere temeinică de sine, adică o cunoaştere cât se poate de bună a totalităţii sale. Trebuie să ştie fără menajamente de cât bine şi de câte fapte ruşinoase este capabil şi să se ferească s-o ia pe una drept reală şi pe cealaltă drept iluzie. Ca posibilitate, ambele sunt adevărate şi el nu va scăpa total nici de una, nici de cealaltă, dacă – aşa cum ar trebui s-o facă de fapt de la sine – vrea să trăiască fără a se minţi şi fără a se amăgi pe sine. ” Carl Gustav Jung
întrebare disjunsă din cele apăsate mai sus : noii întronați și unii păstrați vor servi doar ” autoalesul ” sau/și binomul … 😉
ne ducem cu pași hotărâți spre o luuungă opoziție… aia-i !
p.s. se putea evita dinamitarea din interior ? păi DA, dar…
[…] „Putini isi mai amintesc dar aceasta formula de alegere a presedintelui partidului a fost propusa de mine, in 2004, odata cu propunerea de alegeri preliminare in partid pentru parlamentare. Era o formula simetrica pentru alegerea liderului PSD. Preluam modelul Partidului Socialist Francez si al Partidului Muncii din Israel. Ea nu a putut fi aplicata dupa 2004 din cauza rezultatatelor de la alegerile prezidentiale. De aceea, in 2005, la Congres, s-a mers tot pe varianta clasică, fiind vorba de un congres extraordinar. La fel s-a intamplat la Congresul extraordinar din 2006. In 201o, batalia s-a dat pentru stabilirea numarului de delegati din fiecare organizatie judeteana. In final, a fost ales Victor Ponta. Marian Vanghelie a subliniat recent rolul meu in alegerea lui Ponta. Este modest. Rolul lui a fost cel putin la fel de important. Initial eram inscris in cursa pentru funcria de presedinte. Mircea Geoană, pentru a se realege, i-a dublat insă lui Vanghelie – care atunci era mâna lui dreaptă – numărul de delegati la Congres, a propus ca fiecare candidat sa vina cu o lista blocata de vicepresedinti (el luând pe listă presedintii de organizatii, in majoritate pusi de el la judete) si organizand Congresul nu la Palatul Parlamentului ci la Romexpo, acolo unde Vanghelie avea experientă in organizat actiuni! In aceste conditii, eu m-am retras dar l-am sustinut pe Ponta, pe ale cărui calităti le apreciez, in continuare. La acel Congres, in 2010, s-a introdus in statut formula alegerii presedintelui prin vot „universal” in partid. Primul exercitiu de acest fel a avut loc ieri. Cred, in continuare, că este o variantă bună, utilă pentru „inventarierea” membrilor activi ai partidului, pentru testarea fortei de organizare, pentru capacitatea de mobilizare rapidă, pentru starea de moral a militantilor partidului. Un exercitiu util pentru forta si unitatea partidului”, scrie Adrian Năstase pe blog. […]
Alegerile din PSD
Noua formulă prin care toţi membrii îşi pot exercita dreptul de a alege preşedintele este într-adevăr conformă principiilor democratice a votului universal; mai puţin democratic este însă noul statut, conform căruia doar cei susţinuţi de 5 organizaţii judeţene au dreptul de a candida la şefia partidului, căci o asemenea prevedere favorizează din start ierarhia aflată în vârful partidului ( dacă acest statut ar fi funcţionat şi în trecut, M. Geoană ar mai fi şi acum preşedintele PSD, în ciuda atacurilor „flăcării violete” ). Liviu Dragnea ar fi câştigat oricum şi să nu uităm că el a votat împotriva unei asemenea prevederi statutare.
Noua verticala a PSD
Experimentul intern de ieri, de alegere a presedintelui PSD prin vot universal, a fost un dublu succes, si pentru experimentul ca atare, si pentru candidatul unic. Preocuparea de a extinde democratia electorala directa este veche, faptul ca dupa francezi si israelieni au experimentat-o si romanii este salutar, cu atat mai mult cu cat a avut loc in cadrul stangii si al celui mai mare partid de pe esichierul romanesc.
Am apreciat mesajele celorlalti lideri ai PSD, in exercitiu pana la Congresul de duminica, de legitimare, de unitate, de un nou inceput sau de continuitate, dupa cum a perceput fiecare alegerile si viitorul. Dar am gustat, marturisesc vinovat, si ironia fostului presedinte Traian Basescu: „Dacă Dragnea pierde alegerile în PSD, suntem pierduți și noi!”
Felicitarilor si urarilor de succes, firesti, pe care le transmit lui Liviu, le adaug si cateva observatii critice. Prima si cea mai mare ar fi alegerile „fulger”, cu un singur candidat, ceea ce nu sprijina foarte mult ideile de scrutinuri preliminare si de alegeri directe.
O a doua ar fi decalajul de legitimitate in cadrul noii echipe de lideri a PSD, alegerea presedintelui prin vot direct, a celorlalti lideri prin vot reprezentativ. Cred ca alegerile interne ar fi putut avea pe liste si vicepresedintii, ceea ce ar fi imbinat mai bine principiile direct si teritorial.
Consecintele, cel putin ca posibilitate, celor doua proceduri, pe care le-as numi unilaterale sau minimaliste, pot reprezenta premise pentru un exces de putere, la care cred ca s-au gandit si voci autorizate de varsta si de experienta, atunci cand au facut o anumita evocare din istoria recenta.
In ceea ce ma priveste, nu stiu daca prudenta de a sufla chiar si in iaurt este mama intelepciunii, cum se spune, dar nu pot sa nu observ ca Liviu Dragnea a adoptat aceeasi maniera „fulger” si in initiativa legislativa privind „defaimarea sociala”. Daca, tot teoretic vorbind, parghia procedurala a diferentelor de alegeri poate favoriza un stil autoritar, orice lider incomod putand fi indepartat, cea legislativa poate fi folosita pentru sanctionarea oricarui adversar din afara partidului.
In fine, a trona pe mostenirea unui om indepartand omul nu mi se pare in regula. Victor Ponta ramane in istoria PSD si a Romaniei ca un sef de partid si de guvern notabil, chiar nu cred ca altcineva ar fi putut face mai mult, in niste conditii istorice date, limitate intern si extern. Lozinca „revenirii” pe stanga mi s-a parut retorica, oricum speculativa prin incercarea de a transforma tactica „alunecarii” spre dreapta a lui Ponta intr-o strategie. Nicio clipa fostul presedinte PSD nu a incetat sa fie autentic de stanga, acest lucru se vede in cat de speriati sunt cei care vor sa-l scoata din viata politica, foarte probabil sa fi vazut, poate fara sa se fi inselat, un „Tzipras”.
Deh, astea sunt temerile mele, sa dea Domnu’ sa nu se adevereasca, daca le-am facut cunoscute am facut-o dintr-un neastampar spiritual, perfectionist. Imi amintesc, pentru a mai arunca si eu o ironie, ca imediat dupa 1989 circula o gluma tachinatoare fata de cei care reuseau mai greu sa se adapteze la noile vremuri: „Vezi ca ti se vad chilotii rosii!”. Stiu eu, daca unui fost membru PDL nu i s-ar putea aplica parafraza ca i se vad dedesubturile portocalii?! (Ma linistesc, totusi, stiind ca Traian Basescu nu are mustata!).
Teroarea teroriştilor – atacurile aeriene ruseşti în Siria
Rusia nu numai că a luat pe nepregătite serviciile de informaţii occidentale dejucând planurile americane în Siria, dar se pare totodată că inepţia SUA de a-i sprijini militar pe aşa-zişii rebeli sirieni moderaţi ce se opun lui Bashar al-Asaad l-a transformat pe Vladimir Putin în cel mai puternic lider mondial al momentului.
Performanţele armamentului rusesc surprind şi neliniştesc Occidentul şi Statele Unite. La rândul său, comandamentul militar NATO este preocupat de puterea de foc a rachetelor de croizieră Kalibr trase din Marea Caspică asupra grupării Statul Islamic, precum şi de precizia incredibilă a loviturilor aeriene : mai mică de 5 m ! Acţiunile ruseşti sunt coordonate cu ofensiva forţelor militare de la Damasc, care au reocupat o parte din vestul ţării, şi nu se înregistrează până acum victime civile ( ştiind că aviaţia rusă nu loveşte construcţii civile, teroriştii islamişti au început să se poziţioneze în moschei ). Desigur, americanii pretind că ar exista victime printre civili, că două rachete ar fi căzut în Iran ( ştire dezminţită de Teheran ), dar este vorba de un război psihologic şi mediatic dus de Casa Albă, incapabilă să câştige militar sau diplomatic. Cu cât acţiunile militare ruseşti sunt mai punctuale şi încununate de succes, cu atât creşte retorica Washingtonului, ceea ce evidenţiază şi mai mult strategia contradictorie a americanilor : lupta împotriva Statului Islamic concomitent cu răsturnarea lui Asaad. Chiar dacă coaliţia internaţională creată de SUA nu poate recunoaşte oficial că operaţiunile împotriva extremiştilor au fost secundare, a devenit evident că războiul civil sirian nu este războiul poporului împotriva dictatorului, nici războiul suniţilor majoritari împotriva minorităţii şiite, ci războiul fanaticilor religioşi împotriva unui guvern laic ( laic nu înseamnă ateu, evident ! ) Şi dacă, până la urmă, Barak Obama a fost nevoit să mărturisească că SUA au finanţat un program de 500 milioane de dolari pentru a-i antrena militar pe insurgenţii sirieni, la Tartous şi Lataquia, unde au loc mari manifestaţii, populaţia siriană îi consideră pe ruşi salvatorii ce vor pune capăt războiului.
Se pare că Rusia a zădărnicit planul american de a transforma Siria în zonă de excluziune aeriană. Enervate, autorităţile de la Washington implică şi comandamentul NATO în criticile împotriva intervenţiei militare ruseşti. Inutil. Turcia a declarat că nu doreşte ca problemele siriene să devină un obstacol între Moscova şi Ankara. UE virează şi ea, conştientă că Rusia dă o mână de ajutor în stoparea fluxului de migranţi spre Europa. Chiar şi în SUA, se fac auzite voci – culmea ! – din partea republicanilor ( D. Trump – favorit la alegerile primare republicane ) care sprijină intervenţia rusă şi promit o schimbare a politicii externe. Deasemenea, cel mai înverşunat duşman al lui Bashar al-Asaad, Israelul, a fost el însuşi atins de haosul anarhic al „primăverii arabe” şi, în ciuda ostilităţii faţă de programul nuclear iranian şi de alianţa Damasc-Teheran, a început să vizualizeze pericolul ce ar decurge din vecinătatea cu un stat islamic ; aşa că, Moscova şi Tel Aviv colaborează discret, fără comunicate de presă.
Din acest motiv, atitudinea mass-mediei britanice şi americane este mai degrabă rezervată, chiar dacă împărţită. Wall Street Journal redă operatiunile militare ruseşti în mod neutru, în timp ce Washington Post apreciază intervenţia armatei ruseşti în Siria. Prudenţa caracterizează mass-media britanică, deşi se vorbeşte de „ameninţarea rusă”. Cu toate acestea, Lindsey Hilsum, redactor internaţional la Channel 4, afirmă că majoritatea sirienilor îl susţin pe Bashar al-Asaad şi mulţumesc public preşedintelui rus care îi va salva de terorism ; la rândul său, The Guardian publică fotografii cu manifestanţi sirieni purtând pancarde pe care scrie cu litere chirilice : Spassiba Russia = Mulţumesc, Rusia.
Cel mai entuziast este însă New York Post, unul dintre cele mai vechi ziare americane, care consideră că Putin a preluat ştafeta superputerii mondiale ; ziaristul Benny Avni îşi intitulează articolul din 29 septembrie 2015 : „Obama has turned Putin into the world’s most powerful leader” !
Rămâne de văzut dacă Rusia va reuşi să restabilească calmul în unele zone musulmane aruncate în haos de catastrofalele intervenţii ale SUA şi aliaţilor lor ; totuşi, ideea unei supraputeri mondiale unice nu este liniştitoare, iar Rusia nu ar avea de beneficiat de pe urma unei asemenea poziţii, ce s-a dovedit nefastă şi Statelor Unite atunci când şi-au asumat rolul de « jandarm universal ». Doar o ordine internaţională pluripolară ( cu mai multe centre de putere ) poate asigura echilibrul şi pacea de care lumea contemporană are nevoie pentru a se dezvolta.
CONCLUZIA ( iaca, am pescuit si crapul ) :
” Chiar e fascinant.
De 25 de ani luptăm împotriva comuniştilor din politică, împotriva corupţilor din politică, pentru reforma clasei politice.
Şi după atâtea lupte încununate cu succes (chiar şefii din SUA ne-au lăudat Securitatea…ăăă justiţia, de fapt DNA-ul) să vedem cum arată liderii partidelor din românia:
Vasile Blaga (pe locul care a fost cândva al lui Petre Roman)
Alina Gorghiu (pe locul ocupat cândva de Călin Popescu Tăriceanu)
Liviu Dragnea (în fotoliul lui Adrian Năstase)
„generalul” Oprea (ăsta nu ocupă locul nimănui, dar şi-a făcut singur loc în faţă).
Nu e aşa că avem de ce să fim mândri de reforma clasei politice şi de triumful justiţiei?
Ce e amuzant e faptul că halul în care se găseşte actuala clasă politică, mă face să fantazez la anii aceia- 1996-2004. Cu toate păcatele sale, acea clasă politică- acum scoasă din cărţi de atâtea reforme- pare o aristocraţie a spiritului pe lângă chestiile astea…. ” – SUBSCRIU !
Pacea de la Brest-Litovsk şi medelenizarea / Cred că trebuie să discutăm în contextul intereselor româneşti personalitatea generalului rus Anton Denikin. Că era „alb”, că era „roşu”, nu contează, trebuie să ţinem seama în primul rând de faptul că Anton Denikin era un general rus, că simţea imperialist profund ruseşte, că apăra interesele imperialiste ale Rusiei împotriva României! Istoricii români n-au avut încă suficient timp de reflecţie asupra semnificaţiei păcii de la Brest-Litovsk semnată de bolşevici pe 3 martie 1918. Bolşevicii ştiau prea bine la acel moment că nu există unitate în Rusia, abia Stalin va stabili unitatea populară în Rusia prin dictatura lui sângeroasă! Trebuie să observăm că Rusia nu reuşise încă la momentul păcii din Brest-Litovsk de la 1918 să digere halca teritorială uriaşă chemată istoriceşte Sciţia Mare sau Romania Orientală nord-pontică pe care o primise, prin conivenţa Montesquieu-Voltaire a iluminismului occidental, la anul 1774 în pacea de la Kuciuc Kainargi! Deşi în mod clar exista o Capitulaţiune pentru principatul moldovenesc semnată la 1740 şi de Franţa absolutistă. Pacea de la Brest-Litovsk ceda Germaniei, la 3 martie 1918, drepturile asupra spaţiului Romania Orientală nord-pontică, şi asta-i dovadă că nici Rusia nu era sigură de legitimitatea acelor drepturi neaşteptate pentru ea. Imediat, Sfatul Ţării de la Chişinău proclamă unirea Basarabiei la România. Dar tot atunci se fac auzite vocile populaţiei româneşti din Transnistria şi Transbugia cerând ca întreaga Romania Orientală nord-pontică să fie incorporată în statul românesc unificat. Prin organizarea armatei sale de voluntari, generalul rus Anton Denikin stopează demantelarea aproape iminentă a Rusiei Meridionale (NovoRossiia, cum îi spun franc ruşii) prevăzută prin pacea de la Brest-Litovsk, şi stopează tendinţa spontană de unire la România a teritoriilor cu populaţie majoritar românească aflate la vest şi la est de pragul Niprului. Este drept, Capitulaţiunea de la 1740 admitea ca fiind legitimă pentru principatul moldovenesc frontiera doar până la rîul Bug. În cel de al doilea război mondial, Anglia şi America revalidează această frontieră pentru România condusă de Ion Antonescu, vezi Memoriile lui Winston Churchill. Dar mă întreb ce păzea imediat după tratatul de la Brest-Litovsk generalul român Căpiţă, tatăl fizicianului Piotr Kapitza, complet rusificat în momentul nobelizării sale pentru progrese experimentale în fizică. La noi, criticul literar G. Călinescu foloseşte verbul “a medeleniza” pentru stilul scriiturii care nu acceptă rusificarea nelegiuită din Romania nord-pontică. Evident, tehnica lui Ionel Teodoreanu este unică! Dar când au venit ruşii în ţară, Ionel Teodoreanu a murit de foame. Ruşii au descifrat imediat mesajul său. Apoi, toţi actorii români care îl plăceau pe Cehov, iubeau mai ales „medelenizarea” observată în textele sale.
Dupa proba privind relatia SUA-ISIS: Va pleca Obama de la Casa Alba?
Libera exprimare nu poate impune sau schimba decizii, dar poate spune totul.
Iata ce aflam la http://www.flux24.ro/video-exploziv-sua-sprijina-isis-sustine-un-reprezentant-al-chatham-house/:
“Hayder Al-Khoei, membru al Programului Orientul Mijlociu și Africa de Nord al Chatham House, a dat publicității două înregistrări video pe contul său de twitter, susţinând că acestea indică că ISIS este susținut de Statele Unite ale Americii și că teroriștii ar primi arme și alimente de la americani.
Înregistrările ar fi fost făcute în Irak, în zona unei rafinării, care în prezent este ocupată de ISIS. Acolo ar fi fost paraşutate ajutoare pentru ISIS de către americani, susţine Al Khoei. Autencitatea înregistrărilor lor nu poate fi verificată din surse independente. Chatham House este un organism independent,un tkink tkank, al Royal Institute of International Affairs din Londra.
Înregistrarea, făcută în urmă cu câteva zile, indică un bărbat vorbind în arabă care arată mai multe produse parașutate în zona rafinăriei Baiji. Acesta spune că americanii ar fi livrat arme și hrană către cei din ISIS care ar fi ocupat zona rafinăriei. Din a doua înregistrarea se înțelege că trupele irakiene ar fi intervenit și ar fi reușit să oprească transferul armelor și alimentelor către terorişti.”
Banuieli si franturi de alte probe materiale (McCain în poză cu liderii ISIS, Al-Nusra) circula mai demult. Ipoteza ca ISIS este sprijinita de SUA a tot fost murmurata. Daca cele afirmate de Khoei si sustinute cu video-ul dat publicitatii se vor confirma si din alte surse, murmurul va deveni vuiet. Nu al statelor, care sunt prea lase si servile, ci al organizatiilor neguvernamentale si al societatii civile, cu al caror crez am si inceput. Va pleca Obama de la Casa Alba? Nixon a facut-o pentru infinit mai putin. Desi, atunci, nu exista „corectitudinea politica”.
[…] Deși spectator, am urmărit cu atenție pregătirile pentru alegerea președintelui PSD și desfășurarea scrutinului de ieri. Puțini își mai amintesc dar această formulă de alegere a președintelui partidului a fost propusă de mine, în 2004, odată cu propunerea de alegeri preliminare în partid pentru parlamentare. Era o formulă simetrică pentru alegerea liderului PSD. Preluam modelul Partidului Socialist Francez și al Partidului Muncii din Israel. Ea nu a putut fi aplicată după 2004 din cauza rezultatatelor de la alegerile prezidențiale, este explicația oferită de fostul premier social democrat pe blogul personal. […]
……………………………………………………………………………………………….
nastase
octombrie 12, 2015 la 8:23 am
Marian Machedon,
Probabil ca din cauza vremii nu a trecut nimeni sa o incaseze. Prietenii mei mi-au spus ca „taxa” este de 50 RON. Nu stiu de ce se plateste.
…………………………………………………………………………………………………..
Cum sa nu stiti ? Face parte din pachetul de ” relaxare fiscala ” al d-lui Ponta … 🙂
Ieri am revazut filmul” Operatiunea Monstrul”.Acesta evident ca este Traian Basescu.Si eu ii urez succes domnului Dragnea.Si imi mai doresc ceva.Ca nimeni care a candidat sau candideaza pentru un partid politic sa nu mai fie trimis in judecata sau sa fie condamnat pentru nicio pretinsa infractiune.Poate atunci o sa raman departe de politica.
@ Sibilla,
Confunzi dreptul la alege cu unanimitatea. Sunt surprins!
Foarte confuzi 🙂 cei de la Mediafax …
http://www.mediafax.ro/externe/razboiul-din-siria-fortele-regimului-sirian-castiga-teren-in-fata-rebelilor-datorita-sprijinului-aerian-rus-14824532
http://www.mediafax.ro/externe/gruparea-terorista-stat-islamic-avanseaza-catre-orasul-sirian-alep-in-ciuda-atacurilor-aeriene-rusesti-foto-14817333
Ce succes nebun are Eugen Ovidiu Chirovici ca scriitor în Occident ! http://www.theguardian.com/books/2015/oct/12/uk-romanian-author-eugene-chirovici-book-of-mirrors-english
Zboara un avion cu puscasi marini, se apropie ofiterul si le zice:
– Soldati, am primit ordin de a pleca in Afganistan sa luptam.
Toti s-au intristat, au inceput a mormai, dar ofiterul continua:
– Dar, pentru capul fiecarui dusman ucis, se ofera o recompensa de 1000 $.
Aterizeaza avionul, ofiterul nici nu reuseste sa deschida gura ca deja toti soldatii erau plecati. Dupa 30 de minute se intorc soldatii cantand si taraind dupa ei o legatura imensa de capete. Ofiterul turbat deja urla:
– Baieti, noi am aterizat in aici doar sa alimentam avionul, mai avem 3000 de km pana in Afganistan.
Cică s-ar fi putut întâmpla la Deveselu, dar şi în ziua alegerilor din PSD…..
P.S. Se pare că şi la noi, funcţionează aceleaşi principii 😉
Depinde de capete…..
https://youtu.be/Epvg5vTOD-o
Ii puneam domnului Nastase urmatoarea intrebare:
,,CE SE VA INTAMPLA, DACA DRAGNEA, SINGURUL CANDIDAT DE IERI, RAMANE CU SENTINTA DEFINITIVA DE CONDAMNARE ?”
Din moment ce nu raspunde, indraznesc eu un raspuns in numele domniei sale:
In acest (nefericit) caz, toti ce 435.000 de pesedisti care au votat, vor fi implicit culpabilizati si supusi oprobriului public.
Sa fie orgoliul domnului Dragnea atat de mare, incat sa nu ia in seama o atare eventualitate ?
Nu cred ca domnul Dragnea este un pockerist de tip Basescu incat sa joace pe o carte, sau la cacialma, viitorul sau si pe cel al partidului. Deci mai ramane o posibilitate:
Ca Liviu Dragnea sa fi negociat deja la un nivel ametitor de inalt, mai inalt decat paratraznetul palatului Cotroceni, poate chiar la nivelui PPE. In acest caz, se poate ca decizia ICCJ sa intarzie suficient de mult, atat cat este nevoie pentru ca cele negociate sa fie implementate, desigur, foarte temeinic si convingator explicate membrilor partidului, evident, dupa punerea acestora in fata faptului implinit. Asa cum s-a intamplat cu PDL (fost in Internationala Socialista), urmat de PNL.
Se stie bine (de catre cei care citesc cu atentie) ca PPE este o ,,umbrela” mai presus de ideologii, sub care incap foarte bine partide de orice apartenenta la origine. Si…tari care isi dispretuiesc propriile valori nationale.
Sincer, nu stiu care varianta este mai rea. In prima varianta, ar putea fi fezabil scenariul in care un vice-presedinte NUMIT sa ia locul unuia ALES cu surlele si trambitele a 97% dintre pesedisti. Asta ar fi de-a dreptul si de-a stangul rizibil. (Z)
In acest caz, nici macar vechii membrii ai partidului (cei care i-au divinizat pe Iliescu si Vacaroiu) si care ne spun ca ei NU au votat, nu vor scapa de efectul de tunami al preaplinului de imagine negativa. Nu vor scapa, deoarece cu totii s-au limitat sa bata in Ponta (in special pentru celebrul pact de coabitare), chiar daca, oficial, par a spune altceva dar fara a oferi alternativa credibila. De ce partidul il mai mentine, totusi, la palatul Victoria? Mizeaza, probabil, pe docilitatea lui Victor Ponta, care m-a ingretosat cand a repetat obsesiv ca il sustine pe Dragnea (desi a propus-o pe Rovana), in timp ce Dragnea este foarte sibilinic cand este intrebat daca il mai sustine pe premier ca premier. Dragnea, ca si Oprisan, vorbesc de guvern cu premier PSD, cu orice pret, INDIFERENT CUM IL CHEAMA PE OCUPANTUL FUNCTIEI DE PRIM MINISTRU. Daca spun asta, nu poti sa nu te gandesti la compromisuri neprincipiale subterane.
Mentiune cu adresabilitate directa:
Iti place, Victore, rolul de marioneta si de loc de dat cu capul ? Daca asta se doreste, lasa-i mai baiete sa se descurce singuri cu ,,cartoful fierbinte” al guvernarii, in prag de iarna….asta presupunand ca Yohannis chiar este parte a negocierii la care faceam referire. Te vor folosi cat au nevoie, dupa care te vor arunca ca pe o zdreanta. Fa-le o surpriza neplacuta si depune-ti mandatul acum.
Dragnea nu are ce sa caute in decizia guvernamentala, din exteriorul guvernului, dupa ce a demisionat din functia de vice-premier. Este complet ilogic. Daca vrea guvern pe care sa-l controleze, atunci sa-si asume direct si nemijlocit guvernarea.
Daca PSD vrea sa se reformeze cu adevarat, trebuie sa inceteze sa mai considere institutiile statului ca anexe de partid. Guvernul raspunde in fata Parlamentului si alegatorilor. Daca partidul vrea acum alt program de guvernare, sa-i retraga imediat sprijinul domnului Ponta. Asa ar fi onest, transparent si, nu in ultimul rand, curajos.
Dar cel mai bine ar fi ca PSD sa se concentreze pe organizarea alegerilor, sa-si decida fara teama pozitia pe votul prin corespondenta (o lege inepta, caduca si total neconstitutionala – prin definitie) si sa lase guvernul sa lucreze, ca face destul de bine ceea ce face. Victor Ponta are o mare obligatie fata de alegatorii USL din 2012 si trebuie sa-si respecte programul, cat mai mult posibil din el. Ramane de vazut daca partidele politice si…ICCJ ii vor si permite sa-si duca la capat mandatul, datorita caruia PSD are procentele bune pe care are in acest moment. Nici Dragnea si nici baronii locali nu au vreun merit. Dimpotriva, acestia trag in jos imaginea partidului.
Dragnea e un tip super dotat la neuroni. Un tip echilibrat, logic si cu viziune pe termen lung. Are si idei foarte bune, despre ce ar trebui sa insemne democratia, si anume, un pact intre putere si opozitie pentru a putea rezolva impreuna chestiunile vitalke pentru Romania: securitate, economie, bunastarea romanilor. Vazute diferit, cu programe diferite, dar ambele parti trebuie sa lucreze…ca intr-o casnicie, pentru avantajul familiei extinse. Sigur, de obicei tipii astia super dotati incomodeza pe altii. Avem cel putin un exemplu la indemina.
Declaratia lui Junker de la Passau despre cum nu trebuie UE sa asculte de diktatul SUA probabil a suparat pe multi, dar venind de la Presedintele Comisiei UE, poate fi privita si ca o noua directie politica a UE. Declaratia asta nu a fost facuta intimplator. Romania este deja intr-o pozitie dificila, iar Rusia a inceput sa o atace, poate incurajata de ce spune Junker si altii din UE. Cu vorbe, amenitind despre incalcarea tratatului INF cu referire la sistemul anti-racheta. Asta dupa ce ei au incalcat o serie de tratate si intelegeri, incepind cu trupele de pace rusesti din Transnistria, si terminind cu atacarea Ucrainei, vecinii si fratii lor slavi. E clar ca Rusia a prins muschi, si va continua sa atace prin toate mijloacele posibile. Romania este intr-o pozitie complicata, pentru ca ea, o tara mica si fara prea multa putere militara, isi are toate cartile in minecile UE si NATO, si acest asa-zis Parteneriat Strategic cu SUA. E foarte tirziu azi cind un Presedinte al Romaniei – meritul lui – insista pe lipsa unui parteneriat economic real cu SUA. Ma indoiesc ca Administratia SUA poate face ceva semnificativ in sensul asta. Nu e stilul lor sa ajute pe nimeni. Ei ajuta doar pe cei – indivizi si grupuri de interese – care le pot face lor profit si servi interesele lor. Nu au conceptul asta de natiuni prietene care sa se ajute reciproc. Dar, cum Obama a reusit niste chestii unice in politica externa a SUA, poate sa uimeasca si cu treaba asta.
Acum, ce ar putea face Romania, as zice ca am putea sa ii stimulam pe prietenii americani. Daca SUA pierde Romania ca aliat, dupa Ungaria, asta ar fi o treaba foarte proasta pentru ei.
PS: Scuze, nu am semnul intrebarii pe keyboardul asta 🙂
Mi-am gasit semnul intrebarii. De ce ar vrea un stat sa aiba Rusia ca aliat? Care e „modelul rusesc”? Cu ce se deosebeste el de cel american?
SUA au avut citeva idei geniale secolul trecut, care le-au permis sa conduca „soft” pe aliatii lor, dar cu avantaj care au dus la o dezvoltare asimetrica. Ideea de „free trade”, de „human rights”, de „rule of law”, si mai tirziu de „globalizare”, au condus la ordinea mondiala de azi. Care a fost contributia Rusiei? Pai aia principala a fost sa contracareze permenent influenta americana. Ocupati fiind cu asta, nu au avut energie si timp sa faca si altceva semnificativ…in afara de a deveni un tip de putere pe care il cunoastem. Cel autocratic, si impredictibil. Acea putere de care iti e teama, pentru ca acest tip nu discuta cu statele mici, ci le cuceresc fara drept de apel. Prin intermediari, daca e nevoie, cum pare a fi azi UE. Daca UE cedeaza in fata Rusiei, Rusia va face cartile. A spus ceva UE despre amenintarile Rusiei la adresa Romaniei? Daca asti de la Bruxelles tac, nu e bine.
Batalia Damascului: Unde se va duce bila neagra lovita de atentatele de la Ankara? Va fi Turcia piesa care sa inchida cercul? Bombardarea irakiana a convoiului lui Abu Bakr al-Baghdadi va apropia/antrena sfarsitul ISIS?
Rusia va continua sa sustina aerian ofensiva terestra a trupelor guvernamentale siriene, dar nu va trimite trupe terestre ruse in Siria, a repetat, duminica, presedintele rus Vladimir Putin. Rusia, a mai subliniat liderul de la Kremlin, nu vrea sa se implice intr-un razboi interreligios in Siria. Un compromis echilibrat, cred, intre inactiune si interventie.
Limitarea interventiei ruse la suportul aerian va insemna ca infrangerea ISIS va reveni fortelor terestre siriene, in cooperare cu cele ale tarilor regionale. Strategii militari stiu ca un teritoriu nu poate fi considerat cucerit sau eliberat pana cand fortele terestre nu pun piciorul in el. Prin urmare, actul final al crizei din Siria va fi terestru si va apartine fortelor siriene si regiunii.
Exista doua cai prin care Siria poate fi curatata terestru de teroristi. Prima cale, care a constituit si obiectul unui mic incident diplomatic, se refera la „unificarea eforturilor” armatei siriene si ale armatei opozitiei moderate. Vladimir Putin a afirmat, saptamana trecuta, ca Francois Hollande i-a propus-o, dar informatia a fost negata din anturajul presedintelui francez. Balansul diplomatic obisnuit, dar samanta a fost aruncata.
Desi anevoioasa, ideea de coordonare politico-militara antiterorista intre putere si opozitie merita toata atentia. Exista deja precedentul cvartetului tunisian, recent laureat Nobel pentru Pace, care a organizat un lung si dificil dialog national intre islamisti si opozantii lor, obligandu-i sa ajunga la o intelegere pentru scoaterea Tunisiei de sub pericolele paraliziei institutionale si razboiului civil.
Trebuie sa existe si in Siria un sindicat istoric, un patronat, o liga a drepturilor omului, un ordin al avocatilor, pe structura cvartetului tunisian, ori alte organizatii laice si/sau religioase care sa uneasca natiunea siriana in jurul obiectivelor de stabilizare a tarii si de creare a conditiilor pentru un compromis politic rational.
Punctul de plecare ar trebui sa fie recunoasterea a doua probleme fundamentale, asupra carora vor trebui tintite si solutiile. Una din aceste probleme ar fi constientizarea exacerbarii artificiale a instrainarii etnice si nationale a poporului sirian. Sirienii sunt un singur popor, o singura natiune, doar unitatea ii va face puternici si ii va inalta. Apropierea va trebui sa ia locul instrainarii.
Cealalta problema este recunoasterea ca diferentele religioase sunt instrumentate, la fel de artificial, impotriva unitatii sirienilor. Marile puteri sunt mozaicuri etnice si religioase mult mai complicate decat in Siria. SUA sunt cel mai elocvent exemplu, dar nu permit exacerbarea celor doua probleme cu care este presata Siria. Acceptarea diferentelor religioase tine de democratie. De aici va porni si sansa democratei siriene.
O a doua cale de curatare a Siriei de teroristi o reprezinta atragerea Turciei, care continua sa fie piesa lipsa in dispozitivul terestru regional anti-ISIS, alaturi de coalitia de la Baghdad, ruso-regionala. Obstacolul il reprezinta nationalismul regimului Erdogan, care-l pune in conflict cu kurzii aflati pe teritoriile turc, sirian si irakian si cu statele respective. Avioanele si sistemele de rachete ruse si siriene, de care Turcia se plange ca este hartuita, au drept tinte obiective si miscari teroriste din zona granitei turco-siriene, intens tranzitata de militanti ISIS. Ori, ostilitatea Ankarei fata de Moscova si Damasc limiteaza operatiunile militare anti-ISIS in zona frontaliera, facand foarte probabile si incidente transfrontaliere involuntare.
Masacrul efectuat sambata de ISIS la Ankara ar putea sa provoace declicul asteptat in politica lui Erdogan. Incoltit de acuzatiile ca alimenteaza nationalismul, scriitorul Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, este una din puternicile voci acuzatoare, si sub presiunile demonstratiilor pro-kurde de la Ankara si de la Paris, care au scandat impotriva „politicii de razboi” a lui Erdogan si i-au asociat partidul AKP (Partidul Justitiei si al Dezvoltarii) cu Statul Islamic, presedintele turc ar putea sa fie nevoit sa consimta ca Turcia sa inchida cercul.
Dupa cum s-a vazut, duminica, bila neagra lovita de catre atentatele ISIS de la Ankara a dus la… Baghdad. In timp ce se indrepta spre Karbala, in vestul tarii, in apropiere de granita cu Siria, pentru a participa la o intalnire cu comandantii gruparilor militare, convoiul liderului ISIS a fost bombardat nimicitor de catre aviata irakiana. Abu Bakr al-Baghdadi a fugit, nu se stie in ce stare, preluat de o masina. Ulterior, luni, guvernul irakian, adus probabil la ordine, cum s-a intamplat si cu guvernul afgan dupa atacul american asupra spitalului Medici fara Frontiere, a declarat ca liderul ISIS nu s-ar fi aflat in convoi si ca bombardamentul ar fi fost efectuat de aviatia rusa. Numai ca, ieri, la scurt timp dupa bombardament, surse ISIS au confirmat implicit dezastrul, evocand chiar posibilitatea ca al-Baghdadi sa devina „martir”, adica sa moara, ceea ce s-ar putea intampla numai de pe urma unor rani capatate in ambuscada aeriana in care a fost prins.
Bombardarea irakiana a convoiului lui Abu Bakr al-Baghdadi va apropia, fara indoiala, sfarsitul ISIS. Deja multi comandanti ai gruparilor militare au fost ucisi in atacul aerian. În cursul aceleiași zile, ISIS a executat aprox. 60 din membrii săi, întrucât existau rapoarte care sugerau că militanții sunt într-o stare de panică și teroare după tirurile de artilerie grea ale forțelelor de securitate irakiene. Cand vor fi lichidate toate gruparile ISIS este inca greu de apreciat, dar indiciile de pana acum arata ca in sfarsitul ISIS teroarea psihologica si fanatizare sunt letale pentru luptatorii de rand, in timp ce capii principali dispar si se pun la adapost.
Am remarcat mai mult interes in presa germana despre ce se inimpla in Romania. Iata, un articol scris de „neamtul” Luke Dale-Harris spune lucruri interesante despre cita coruptie au adus corporatiile Vestice in Romania. Asta pentru ca tot aminteste dl. autor ca Romania ar fi cea mai corupta tara din UE. Este a doua oara cind scrie DW despre asta, desi Transparency INternational, citata pe DW in articol, pune pe acelasi loc Italia, Grecia, Bulgaria cu Romania. Nu stiu insa daca nemtii mai sunt interesati de exactitatea cu care se raporteaza lucrurile astea, dat fiind ca la ai acasa s-a inventat frauda privind softul montat pe masini VW. Poate TRansparency International sa le degradeze rankingul magnific anul asta? Sunt tare curios, asa ca astept raportul 2015.
In orice caz, problema este sistemul capitalist de import. Nu spun ca ai nostri sunt ca brazii, pentru ca s-a dovedit a cita oara cum cancerul avaritiei a afectat oamenii la virful statului roman, si cum nici serviciile nici justitia nu s-au ocupat de „binele tarii”. Capitalismul aduce saracie, violenta, degradarea morala, si infestarea institutiilor statului. Poate ne gindim la ceva mai bun.
Scuze DW, am uitat sa pun linkul
http://www.dw.com/en/watchdog-unearths-dubious-dealings-behind-romanias-economic-boom/a-18776986
Are vreun politician singe in vine si verticalitate sa spuna lucrurilor pe nume? Romania este un stat slab cu institutii slabe, cu oameni slabi la capitolul morala. Onoarea e un concept extraterestru, iar iubirea aproapelui una abstracta.Vorbesc de cei prea multi care azi sunt prinsi cu ocaua mica, tirziu insa, dupa ce cancerul a evoluat transpartinic, si dupa ce Justitia s-a trezit mult prea tirziu ca nu este sluga lui Basescu (serviciile nu stiu cu cine sunt aliate, dar ma indoiesc ca ele servesc „poporul”). E adevarat, nu ei au deschis Cutia Pandorei, dar ei au facut legi strimbe, incepind cu legea restituirii proprietatilor. Ori lucrurile astea trebuie discutate si gasite solutii pentru tara, inclusiv re-nationalizari acolo unde este drept si necesar.
Capitalismul produce bunuri, si e adevarat ca produce mai mult decit poate socialismul. Dar avem oare nevoie de toate aceste produse? Eu cred ca putem renunta la multe, pentru binele celor din jur. Citeam cum la vremuri grele, sud coreeni isi donau aurul la stat, ca sa poata sa realizeze impreuna o viata mai buna. Si au reusit. Noi de ce suntem in stare?
Americanii au demantelat modelul social european, cu concursul unor politicieni europeni. El trebuie reconstruit, daca tot vorbim de solidaritate. Si e bine ca vorbim, pentru ca sa o realizam pan-european, si nu doar sa avem state producatoare si state consumatoare.
@ Cârcotașu,
am folosit ghilimelele la… pescuite ! ( remarca NU îmi aparține, dară, le doar centralizai, de rea ce sunt, că-s rea, recunosc ) Nădăjduiesc să-ți menții părerea și încrederea în furnica atomică 🙂
Domnule AN,
cu tot respectul pe care vi-l port, insist să-mi răspundeți , greșesc ? Mulțumesc anticipat !
Am citit cu mare atenție analiza făcută de Radu Herjeu.
Sunt și întrebări care încă așteaptă ” răspuns ” : vocile noastre, ale celor foarte critici dar de bună-credință, constructivi, incomozi dar existenți, le va fi auzind careva ? faptul că NE PASĂ contează sau deranjează ? se cunoaște, pasă cuiva că noi, criticii, incomozii, suntem cei care am ieșit și rămas pe baricade făr de vreo pauză în lupta cu Mafiile PDL acum travestite-n Mafiile Pdl-Pnl-PmP, noi am manifestat în stradă la minus multe grade mai mult de 70 de zile la rând ÎMPOTRIVA Famigliei băsescu, își mai aduce aminte careva sau acum nu mai contează, ne e sancționată doar opinia, că deh, ieșim din rând, vina noastră fiind aceea că insistăm să fim auziți ȘI luați în seamă… ? dorește Liviu Dragnea să ne câștige prin fapte încrederea ȘI nouă sau suntem cantitate neglijabilă și fi-vom măturați ?… SUNTEM social-democrați dintotdeauna ( ! ) , aista NIMENI nu poate contesta și NU ne poate lua ( ! ), noua conducere ne poate doar demonstra prin FAPTE că nu avem dreptate ori de câte ori emitem opinii, criticăm, suntem suspicioși, e simplu dacă și numai dacă se și dorește aceasta ! NU e imposibil, greu, da ! Nici nouă NU ne e ușor să avem așteptări, să se ridice careva la nivelul așteptărilor noastre, să întindem o mână , s-o toot întindem …. o va și apuca cineva sau… ? Hai să nu mai avem dreptate noi ci voi ! ” Mingea e la fileu ” dar NU e un joc, e vorba despre cei ce decid destinele copiilor noștri și ca MAMĂ și social-democrat am OBLIGAȚIA să mă bat pentru fiece strop de BINE !
http://raduherjeu.ro/ce-am-inteles-noi-din-alegerile-din-psd/
serbanfl
Rolul decisiv in luarea deciziei politice de a construi si (inevitabil) utiliza arma nucleara l-a jucat Albert Einstein, datorita notorietatii sale de exceptie in epoca:
,,Venirea la putere a lui Adolf Hitler, în Germania anului 1933, l-a determinat pe Einstein să reconsidere ideea de a rămâne un pacifist absolut. Persecutarea evreilor avea să implice, între 1933-1935, și fuga din țară o unor oameni de știință de etnie evreiască: pe lângă Albert Einstein, spre America au pornit alți doi fizicieni: Eugene Wigner și Leo Szilard. De departe, cel mai mare rol al lui Einstein, în inventarea bombei atomice, a survenit o dată cu semnarea cunoscutei scrisori destinate președintelui Statelor Unite ale Americii, Franklin Rooselvelt, prin care cerea crearea unei astfel de bombe.”
Singurul din PSD care poate sa se bata si o si face cu „sistemul independent de justitie”,cu PNL-ul revopsit este Serban Nicolae.Acesta chiar merita sa fie in fruntea partidului fiindca nu a putut fi „agatat” cu nimic.Oricum intre Zgonea si Serban Nicolae este o diferenta uriasa in favoarea celui de al doilea.Cu Zgonea ne facem de mirul lumii !
Pacat ca nu am putut vota. Nu am gasit nici o informatie unde s-a votat in Comuna 1 Decembrie Ilfov. Imi veti spune ca trebuia sa alerg de nebuna prin 1 Decembrie ca sa aflu unde anume se voteaza si timpul era „minunat”: o ploaie puternica si grade foarte putine in termometru. Chiar daca m-am mutat in Bucuresti eu sunt inscrisa la organizatia din 1 Decembrie si ca sa pot vota in alta localitate imi trebuia o adeverinta pe care nu o puteam lua deoarece toata lumea a plecat in pelerinaj la Iasi. Asa ca, probabil, figurez pe lista celor neinteresati cu toate ca adevarul este altul. Asta e.
T-Rex
octombrie 12, 2015 la 11:22 pm
,,Dragnea e un tip super dotat la neuroni. Un tip echilibrat, logic si cu viziune pe termen lung.”
Ati fost simpatic, pe bune. Apropo cat de lung este termenul ? Poate ne spune d-na Livia Stanciu.
😉
ps
Da, domnul Dragnea este superdodat in materie de organizare…era cat pe ce sa asigure cvorumul din 2012. Dar a invatat din erori, astfel incat la ,,alegerile” din PSD, s-a votat aproape in unanimitate.
😉
Îmi place Dragnea și apreciez metoda de alegere a președintelui. Că ceilalți aspiranți nu au îndeplinit condițiile, e regretabil. Oricum, cred că tot Dragnea ar fi câștigat.
„Capitalismul produce bunuri, si e adevarat ca produce mai mult decit poate socialismul. Dar avem oare nevoie de toate aceste produse? Eu cred ca putem renunta la multe, pentru binele celor din jur.”
De exemplu, la păcănele….. 😉
După alegerile din PSD mai mulți comentatori au condamnat lipsa exercițiului democratic. Nu am înțeles dacă comentatorii cunosc care sunt criteriile (instituțiile) care stau la baza unei democrații sau încercă o retorică sterilă cu intenția de a denigra un exercițiu democratic pe care partidele lor nu-l pot face.
Care sunt instituțiile care reclamă exercițiul democratic?
– Oficiali aleși prin vot – Dragnea a fost ales sau numit? Se reproșează că nu a avut contracandidat. PSD – ului i se poate reproșa că nu are resursă umană, lideri care să-i asume o competiție și nu faptul că alegerile nu au fost corecte. Dacă nu ar fi fost corecte atunci cei care au intrat în competiție ar fi trebuit să spună că au fost împiedicați și atunci ar fi trebuit văzut în ce măsură este adevărat.
– Alegeri libere și corecte – Au fost fraudate alegerile interne? Nu am auzit pe nimeni care să spună că au fost fraude.
– Libertatea de expresie – I-a fost îngrădit vreunui membru sau candidat dreptul de a se exprima sau de a-și manifesta nemulțumirea? Cei care au avut ceva de spus au spus.
– Surse alternative de informare – la acest capitol nu cred că avem ce comenta deoarece nu am auzit nicio obiecție.
– Dreptul tuturor membrilor de a vota – I s-a îngrădit vreunui membru de partid dreptul la vot? Nici asta nu am auzit.
Un domn profesor îmi explica astăzi că Vasile Dâncu reproșa social-democraților că existența unui singur candidat invalidează ideea de alegeri și că ce a fost în PSD a fost mai curând un referendum. Dar ce poate fi mai democratic într-o democrație ca referendumul? În Elveția (o democrație participativă) cele mai importante decizii sunt adoptate prin referendum, Constituțiile sunt adoptate prin referendum.
Dacă ar fi trebuit criticat ceva la PSD nu este modul în care s-au efectuat alegerile, ci lipsa liderilor care să-și asume o competiție în interiorul partidului, lipa curajului și frica de eșec. Asta este poate o problemă – dar nu cred că ține de PSD , ci mai curând de felul în care s-au format elitele noastre politice.
Cei din opoziție nici nu ar trebui să vorbească de valori și exercițiu democratic când știm bine cu au fost puși liderii lor în funcții de conducere.
[…] Tinând seama de experientele mele, adaug, totusi, un vechi adagiu roman: „Si vis pacem, para bell… : […]