La pescuit

20151010-072507.jpg

Pentru știucă, spun pescarii, nu este încă suficient de rece. In plus, știucă mai are ce sa mănânce. Apa Dunării a crescut zilele astea cu vreo 10 cm., a devenit mai tulbure si nu prea s-a prins știucă. Noi am prins doar o știucă de vreo 2 kg. Si am scăpat una de vreo 4 kg. In schimb, am prins foarte mulți bibani! Astăzi, vom merge la crap, in apropierea frontierei cu Ucraina.
Înapoi la voi (formula preluată de la televiziunile de știri).

22 de gânduri despre “La pescuit

  1. Ideologia în INDIA / http://www.nytimes.com/2015/10/10/opinion/indias-great-educational-divide.html?action=click&pgtype=Homepage&module=opinion-c-col-left-region&region=opinion-c-col-left-region&WT.nav=opinion-c-col-left-region Un articol interesant despre ideologie în INDIA, luând în consideraţie rolul educaţiei. Ei, da, am mai zis, Ideologia este despre educaţie ! Articolul inserează o concluzie pesimistă despre guvernul Modi: „The people, now in charge, might not possess the intellectual power needed to run the country. The cabinet, save for the rare exception, is made up of too many crude, bigoted provincials, united far more by a lack of education than anything so grand as ideology.”

    Apreciază

  2. Ion Iliescu: Eu, “bolsevicul” !

    Acesta nu este un pamflet! Nu mi-am propus să fac concurență nimănui. Este însă monoton, și până la urmă plictisitor ca, de fiecare dată când cuiva nu-i plac ochii mei, să aud aceeași placă: ”Ion Iliescu, bolșevicul!” De ce doar ”bolșevicul”? De ce nu și ”comunistul”? Sună mai fioros bolșevismul? E doar un cuvânt, și nici măcar de rău nu e! Cuvântul rusesc (больше) înseamnă “mai mult”, “mai mare”. În engleză, spre exemplu, pentru o perioadă de timp “bolșevic” a fost tradus ca “maximalist”. Adică radical. Ceea ce, trebuie să recunosc, nu mi se potrivește! Nu sunt un radical. Dimpotrivă. Mereu mi s-a reproșat că gândesc prea mult, că sunt prea moale, că nu iau lucrurile în mână, că nu tai în carne vie! Mulțumesc! ”Chirurgia” asta nu este de mine! Eu cred în democrație, care e operă colectivă. Cu autori anonimi!
    Și cu toate astea pentru unii sunt un bolșevic! Fie! Dar sunt ”bolșevic” pe banii mei, câtă vreme și din taxele plătite de mine sunt înjurat cu sârg, pe acest motiv, la televiziunea publică, de tot felul de indivizi, care fac apologia capitalismului pur și dur, în timp ce trăiesc din bani publici. Și trăiesc foarte bine, să nu le fie de deochi! Dacă și cei de la televiziunile private, care mă înjură tot pe motiv de ”bolșevism”, și-ar plăti datoriile către stat, din care s-ar putea finanța programele sociale, m-aș fi împăcat cu soarta: o fac pentru o cauză nobilă, servesc interesul public. Dar cum n-o fac, pot să mă gândesc că altele sunt motivele ”radicalismului” lor. Și sunt oricum, numai nobile, nu.
    Un discurs aproape fascist ocupă spațiul dezbaterii publice. Discurs care este produsul unei ignoranțe de nimic scuzabilă. Nu ne place felul în care arată societatea noastră astăzi? Atunci s-o schimbăm! Dar nu lipind etichete unora sau altora o vom face. Etichetele nu explică nimic, nu rezolvă nimic.
    Când am arătat pericolele lui ”restitutio in integrum”, un cor de proteste s-a auzit până la cer: ”Bolșevicul Iliescu nu vrea să dea înapoi casele furate de ai lui!” Culmea e că mă înjurau și aceia dați afară din casele revendicate de mafia imobiliară, pe umărul căreia plângeau! Acum vedem că totul a fost premeditat, că jurnaliști și formatori de opinie, intelectuali publici, oameni puși să apere legea, au fost plătiți de mafie, pentru a-și atinge obiectivele, și pentru a fura cu acte în regulă sume uriașe din bani publici. În schimb eu eram ”bolșevic”, pentru că mă opuneam jafului premeditat!
    Același cor de bocitoare plătite mă înjura și când atrăgeam atenția asupra pericolului reprezentat de destructurarea sistemului de administrare a fondului forestier. ”Bolșevicul de Iliescu nu vrea să ne dea pădurile înapoi!” Acum plângem după păduri, și admirăm munții cheliți de vegetație!
    Să amintesc și de pledoaria mea pentru păstrarea unui sector public semnificativ în economie, mai ales în sectorul bancar, în energie și în alte zone, monopol natural. ”Bolșevicul de Iliescu, nu vrea capitalism!” Acum avem capitalism. Și nu ne place? Parcă ieri a fost ieri momentul în care eram apostrofat chiar și de muncitori și de sindicate, care vroiau musai privatizarea fabricii lor, spre pildă. Fabrică luată de un capitalist de bine, rasă de pe fața pământului, și transformată, ca multe altele, în afacere imobiliară. Dar nimeni nu-i vinovat, în afară de ”bolșevicul” de Iliescu! Care nu vrea privatizare!
    Ca și democrația, și ceea ce este România azi e operă colectivă. Regret s-o spun: țapii ispășitori nu țin de foame! Deciziile nu le-am luat eu singur. Am avut și avem un Parlament, am avut și avem partide, avem societate civilă, suntem liberi să ne informăm. Deciziile au fost luate în comun. În democrație majoritatea decide. Și își asumă consecințele deciziilor. Democrația nu există fără responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Eu, ”bolșevicul”, așa văd lucrurile. Dar poate greșesc. Poate democrația este despre altceva. Poate este despre cei puțini care profită, și foarte mulți care plătesc pentru a le face profitul mare. Dar, cum spuneam, eu nu așa văd lucrurile. Și nici nu le pot accepta așa, oricum aș fi etichetat.

    21 mai 2015

    Apreciază

  3. De la lume adunate :

    Emmanuel Marcu · Manchester, United Kingdom
    Corectitudinea politica a fost si ramane una dintre cele mai mari tanpenii ale secolului XX care s-a intins ca o pata de ulei in secolul XXI.
    Si nu le este de folos in nici un fel persoanelor cu handicap, de exemplu, ci este numai o arma folosita de politicieni si de grupurile de presiune (lobby) pentru a anula dreptul la gandire libera.
    Eu, de exemplu, traiesc intr-un scaun cu rotile. Dupa toate definitiile sunt o persoana cu handicap. Si traiesc in Anglia. De dragul corectitudinii politice (vezi Doamne, sa nu ma simt ofensat) termenul „handicapat” a devenit „persoana cu handicap”, apoi „persoana cu nevoi speciale”, „persoana cu disabilitati” si „disabilitat” (disabled). Mai nou, in numele corectitudinii politice, a aparut un nou termen: „person with different abilities” deci persoana cu abilitati diferite. Abia acum e ofensator. E ca si cum as spune ca abilitatea mea speciala e aceea de a folosi un tub de oxigen ca sa pot respira, nu ca plamanii mei au nevoie de ajutor ca sa functioneze.
    In numele corectitudinii politice Clasificatia Internationala a Maladiilor a trebuit schimbata, iar diagnosticele ca Ologofrenia, Imbecilitatea, Dementa Senila, Bestialitate, au disparut, au fost interzise. Nu mai ai voie sa folosesti termeni ca „facies mongolod, sau negroid”, ca sa nu se simta cineva ofensat.
    Numai in medicina, acolo unde stapanesc terenul, s-au petrecut mii si mii de abuzuri in numele corectitudinii politice. Nu mai am voie sa imi intreb pacientul care vine cu sangerari rectale daca e gay. Nu mai am voie sa ii spun pacientului care vine cu acnee ca sapunul si apa rezolva cel putin jumatate din problema. Nu am voie sa scriu intr-o fisa medicala ca un pacient e negru, nu am voie sa scriu ca e „de culoare”, nu am voie sa scriu ca e „afro”. Pentru ca nu e corect politic. Desi exista totusi patologie specifica diferitelor rase umane, oricat s-ar da peste cap militantii corectitudinii politice sa le nege.
    Corectitudinea politica face parte din categoria aia de gaselnite ale unor birocrati platiti gras ca sa inventeze imbecilitati.

    Apreciază

  4. Mirel Curea, de la EvZ, ai legătura :
    S-a ajuns la fetișizarea ridicolă a corectitudinii politice, până acolo unde, spre exemplu, Parlamentul European este de părere că utilizarea termenilor „doamnă” și „domnișoară” sunt în măsură să ofenseze și ar trebui interziși. Exagerarea prostească contrazice, astfel, însuși temeiul inițial al corectitudinii politice, bunul simț. Sub presiunea corectitudinii politice s-a ajuns la un reflex social de tratare prevenitoare a minoritaților, de orice natură ar fi ele, rasială, etnică, de gen sau de orientare sexuală.
    În directă legătură cu acest fenomen sau nu, nu știu, nu-mi dau seama, a apărut o degradare a modului în care sunt tratate majoritățile. Privirea critică, din interior, asupra poporului român, a devenit considerată, cu cât mai defăimator-jignitoare, cu atât mai curajoasă. „Retardat tâmpit”, adresat până mai ieri persoanei cu handicap psihic, „țigan jegos”, aruncat persoanei cu pielea ceva mai pigmentată, ori „poponar infect”, trântit persoanei de altă orientare sexuală, parcă trebuiau neapărat decartate, totuși, asupra cuiva. Sub pretextul privirii critice, a analizei constructive, stropiți cu jeturi imunde, am devenit popor „ca un cur”, „cu radiografia ca o fecală”.

    Apreciază

  5. Pana la urma strainii apara imaginea Romaniei mai mult decat romanii …
    Imi amintesc de nefericita interventie a unui popa ortodox roman la emisiunea religioasa a Televiziunii Franceze Publice , France 2 , prin anii 2000 – era unul din popii trimisi pentru misiuni in Occident – imi era rusine de el , insista pe ” mizeria ” enoriasilor din Romania … ( ceea ce un preot maronit libanez sau un catolic zairez nu va spune de tara lui ) …
    Ce sa mai spun de interventia jalnica a unei celebre comedience frantuzoaice de origine romana , fosta companie a actorului Palmade , prin 2002 , la Vivement dimanche ( o emisiune foarte populara de duminica dupa-masa ) , insotita de maica-sa : ” am dus-o in Romania la 12 ani . Peste tot in camera de hotel erau microfoane ! Micuta le arata cu degetul si spunea ” maman , quel merveilleux pays est la Roumanie ! ” etc etc .
    Reportaj ieri despre biserica in Romania pe canalul catolic francez KTO .
    Invitat , Michel Kubler , franciscan cu misiune la Bucuresti .
    Reporterita frantuzoaica incepe dupa tipicul acordat Romaniei in Franta din anii 1980 : ” Romania traieste sub perfuziile occidentale . Tara nu se dezvolta economic , se confrunta cu flagelul coruptiei . Prim ministrul ei este prins in afaceri de coruptie si o motiune de cenzura a fost votata in septembrie impotriva guvernului ” etc etc – tipa isi recita cupletul adaptat de presa franceza Romaniei , negativ intotdeauna , ca este vorba de gimnastica feminina a lui Belu , de rugby sau de filmele romanesti noi si premiate la mari concursuri …
    Kubler o pune elegant si inteligent la punct : ” coruptia nu exista doar in Romania . O avem si la noi , in Franta . Sa nu ne inversunam sa-i umilim pe romani , si asa sunt destul de umiliti ( ” abaissés „) . Au un guvern si un presedinte din tabere opuse . Romania nu o duce chiar atat de rau economic , este in crestere . Nu este tara cea mai saraca din UE , care este Bulgaria .Fondurile necesare dezvoltarii tarii lor ( in special infrastructura rutiera , putin dezvoltata ) sunt blocate de decizii luate de birocratii de la Bruxelles sub varii pretexte . Este un popor de mare vitalitate , curios sa invete . Pana si biserica lor majoritara , ortodoxa , incepe sa imite operele sociale ale bisericii catolice , sub impulsul patriarhului Daniel ,format in Vest , din pacate foarte timid si mult sub actiunea sociala a institutiilor catolice in Romania ” .

    Apreciază

  6. Fir întins! Nu contează câți prindeți sau greutatea lor.
    Important e că exersați o pasiune.
    Când vânați, boboru era oripilat, deși o făceați între limitele legii.
    O mulțime de demnitari vânează, chiar și Ceaușescu, idolul boborului, vâna, capete princiare vânează, oameni cu carte și educație de toate vârstele…
    Important e să fie respectate regulile.

    Apreciază

  7. George Ban

    Total de acord cu tot ce a spus mai sus (reprodus de d-ta) Ion Iliescu.
    Dar eu nu ma pot abtine sa-i pun o intrebare domnului Ilescu, ba chiar doua:
    1. De ce nu a expus aceste idei, cu franchete, in fata poporului, in calitate de candidat la Presedintie, in 1990 ?
    2. De ce l-a tolerat pe Petre Roman in calitate de prim ministru, care s-a dovedit, privind retrospectiv, o nulitate absoluta ? Un individ (Petre Roman n.r.) vetust, veros, afemeiat, un copil rasfatat al sistemului comunist, incapabil si rau intentionat, cel care a spus despre industria romaneasca, virgula, ca este un morman de fier vechi !
    Nu l-am vazut pe Ion Iliescu sa ia ferm apararea directorilor sechestrati de muncitori excitati, manipulati si turbati ! Eu personal am scapat, din fericire, fiind numit ca atare, dupa 1989.
    Nu l-am auzit pe Ion Iliescu sa ia pozitie in apararea padurilor, CAP-urilor, sistemelor de irigatii, bancilor romanesti (supuse unei demolari desantate si a unui furt/rapt , sistematic, la scara nationala) !
    De aceea, nu vreau sa-l aud pe Ion Iliescu victimizandu-se acum ca este etichetat in fel si chip.
    Ion Iliescu a scaldat-o permanent impaciuitor , nu a fost in stare sa ia decizii ferme, pentru a nu-si ostiliza categorii sociale diverse si pentru ca FSN sa preia puterea, cu orice pret.
    CE A FACUT FSN CU PUTEREA, PRIETENE GEORGE BAN ?

    Apreciază

  8. Scuze, azi este sărbătoare!

    Sărbătorim 10 octombrie, în așteptarea unei poziționări mai sexi a Uniunii Europene
    Ziua mondială a sănătății mintale a fost stabilită în 1992, pentru data de 10 octombrie.
    N-am habar de ce a fost aleasă data de 10 octombrie, dar, gândind la bunicul matern, fost primar P.N.Ț., am o oarece jenă, căci pe 10 oct. 1926 s-a format P.N.Ț., prin fuziunea Partidului Ţărănesc, condus de Ion Mihalache, cu Partidul Naţional Român din Transilvania, condus de Iuliu Maniu – cei doi devenind copreşedinţi ai noului partid.
    Recunosc, de bună voie dar silit de împrejurare, că nu mi-a plăcut niciodată Iuliu Maniu și nici conceptul „porți deschise capitalului străin”; mai ales că acest concept este total opus mult mai vechii doctrine liberale: „Prin noi înșine!”
    Așa că, pentru liniștea mea (sufletească – bineînțeles), am căutat o compensare printre politicienii zilelor noastre. Și cum P.N.Ț., transformat în P.N.Ț.C.D. de Corneliu Coposu, este un muribund ținut forțat în viață de cei care practic i-au săpat groapa, adică Partidul Popular European, am vrut să văd cum este azi reprezentat P.P.E..
    Superb! Personalitatea P.P.E. ce ocupă cea mai importantă funcție în U.E., domnul Jean-Claude Juncker – Preşedintele Comisiei Europene a declarat ieri, la Pasau, în Germania: „Trebuie să facem eforturi către o relaţie practică cu Rusia. Nu este sexi, dar aşa trebuie să facem, nu putem continua aşa” (sper ca traducătorul să fie vinovat de exprimarea aşa trebuie să facem, nu putem continua aşa).
    În așteptarea unei poziționări mai sexi a Uniunii Europene, țin să relev că abia reintrat oficial în politică, fostul președinte traian băsescu, a declarat că puține țări mai guvernează acum pe bază de doctrină, ci pe priorități – așa că, dacă marea majoritate sunt orientate pe priorități, trebuie să acceptăm că și în Mișcarea Populară sunt curente mai la stânga, mai la dreapta…
    Adică asta-i explicația scindării liberalilor?!
    Aștept, cu maxim interes, pe ce drum o va apuca P.S.D..
    Cu Dragnea nu-s probleme el a semnalizat demult că-i pe fază, iar Zgonea i s-a alăturat, ca să nu mai zic de „bruxelles-ul” Ivan. Așa a devenit explicabilă și demisia lui Ponta de la conducerea P.S.D., iar în condițiile proceselor ce le au Hrebenciuc, Oprișan, Mazăre, Constantinescu, Cosma, Bădescu, etc., nu văd cine ce ar fi capabil să se opună. Adică – SĂ NE CINSTIM BINE ÎN ZIUA DE 10 OCTOMBRIE!

    Apreciază

  9. @ Centru
    Te-am mai avertizat, nu veni tu să-ţi baţi joc de Biserica Universală, cu un ecumenism de doi bani! Papa Benedict al XVI-lea a renunţat în mod unilateral la funcţia de Patriarh al Apusului, conferită papei de la Roma de Conciliul Calcedonian din secolul V. Iar patriarhul Daniel, cum corect spui, aflat sub influenţa Vestului, n-a avut nici o reacţie. Deşi trebuia, în virtutea funcţiei de locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei, pe care o deţine. El este îndrituit, în numele ortodoxiei, să se adreseze unor asemenea probleme. Apoi, patriarhul Daniel, sub influenţa Vestului, este foarte îngăduitor la implantarea de moschei în România, ţara voievozilor ortodocşi.

    Apreciază

  10. Mergem la crap – înapoi la voi… :
    am prins foarte mulți bibani – recruți ( argou ) 🙂
    știuca mai are ce să mănânce… – e timp, răbdare, toate la timpul lor 😉
    ” Unul dintre simbolurile cele mai importante ale crapului koi sta in nonconformism. Potrivit unei legende foarte vechi,crapul koi este cunoscut pentru curajul sau de a inoata in amonte, in a depasi obstacole, ca mai apoi sa treaca printr-un dragon. Conform, acestei legende crapii japonezi intalneau o cadere mare de apa cunoscuta sub numele de Poarta Dragonului de pe Fluviul Galben si din toate speciile de pesti care incearcau sa treaca pe aici, numai crapii japoneziaveau puterea de a o depasi si de a merge mai departe victoriosi. Deoarece koii sunt suficient de indrazneti sa inoate in directia opusa fluxului puternic de apa, ei reprezinta dorinta de a trece peste orice obstacol. Se spune ca sunt niste creaturi atat de independente, incat vor face ce vor indifferent de riscul implicat. Acest comportament al crapilor japonezieste atribuit vointei puternice a indivizilor care, in scopul de a-si atinge obiectivele lor in viata, vor trece cu usurinta de provocari pentru a obtine ce si-au propus.

    Koii sunt creaturi uimitoare pe care le admiri in timp ce cresc si ajung la dimensiuni considerabile, avand o varietate de nuante stralucitoare. Chiar si atunci cand pestii ajung la dimensiuni mari, sunt vazuti inotand fara efort, cu un har care este prezent la foarte putini pesti. Datorita aspectului lor si usurintei cu care se misca, ei simbolizeaza frumusetea si rafinamentul. Se mai spune, de asemenea, ca, atunci cand koii sunt scoasi din apa, spre deosebire de majoritatea pestilor care abia se mai lupta, ei se zbat si se lupta puternic. Datorita, acestei caracteristici crapul japonez simbolizeaza curaj si vitejie.

    Pentru majoritatea colectionarilor, semnificatia simbolica a crapului japonez nu conteaza, deoarece frumustea lor este coplesitoare. Oamenii sunt fascinati de aceste minunate creaturi, atat de mult, incat oamenii isi fac tatuaje cu koi , picteaza modelele si culorile lor pe panza si asa mai departe. ”

    #######
    Pen că-s f supărată și mâhnită, gătai de completat și zis chestionar Dâncu-Dragnea, zisăi să vă vizitez și bine am făcut, AN, mi-ațio ridicat moralul ca și-n alte dăți 🙂
    Reveniți la noi, învingător ! când va să fie dar FIE !!

    Apreciază

  11. O criza de leadership si de sistem: Cand violenta politica genereaza violenta civila. SUA, intre razboiul din lume si razboiul de acasa. – Ultimii veniti intotdeauna se tem. – De ce se tem? – Pentru ca sunt ultimii veniti. – Unde scrie asta? – In toate manualele americane despre politica si putere. In principiu, aleg sa scriu pe teme despre care intuitia si sensibilitatea politica imi spun ca pot ascunde pericole la adresa normalitatii si a binelui comun. Raul, emanat si risipit de patologia politica, foarte bine camuflata prin impopotonarea cu valorile civilizatiei noastre, tot asa cum canibalul o face cu penele si oasele victimelor sale, ne poate afecta numai prin bresele de solidaritate. Ca parti ale aceluiasi intreg, indiferent ca vorbim de cetateni sau de state, care resimtim raul provocat oriunde in lumea globala, asa cum se intampla cu suferintele din orice punct trupesc, suntem datori sa denuntam atacurile pe solidaritate, sa nu admitem sparturile in acest sistem imunitar. Cum bresele de solidaritate pornesc din bresele mentale, este nevoie sa le discutam si sa le constientizam cat mai amplu posibil. Este in primul rand o responsabilitate a oamenilor politici. Am apreciat diagnosticul politic precis pe care presedintele Erdogan l-a pus atacurilor teroriste de duminica, de la Ankara, pe care le-a condamnat ca au drept tinta „pacea natiunii noastre”. Cred ca „pacea natiunilor” este si o formulare reflexiv-educativa. Dar nu este un caz izolat. Cine se hraneste din dezbinarea si conflictualizarea natiunilor si civilizatiilor? Ar trebui dat un raspuns sau, daca exista, facut cunoscut. Azi, de Ziua mondiala/europeana a luptei impotriva pedepsei cu moartea, am ales sa scriu despre o stare de fapt sangeroasa din SUA, moartea cu care guvernele americane isi pedepsesc proprii cetateni prin bratul liber inarmat al violentei civile. Daca in tranzitia de la Razboiul Civil American s-ar fi putut bucura de o anumita toleranta, Amendamentul al doilea, care prevede dreptul inviolabil al cetatenilor americani de a detine arme de foc, nu mai are nicio justificare in zilele noastre, ale drepturilor omului, intre care primul este dreptul la viata. Ori, daca vointa politica a guvernelor de la Washington este de a mentine ca factor de presiune sau de descurajare civila dreptul la arme individuale, care dau posibilitatea de a ucide, eticheta drepturilor omului ar trebui dezlipita de pe imaginea SUA, si asa destul de fardata. SUA sunt violente in afara, a se vedea razboaiele americane din Orientul Mijlociu sau proaspatul bombardament american asupra spitalului Medici fara Frontiere din Afganistan, pentru care exista acuzatia de „crima de razboi”. Dar se confrunta si cu o violenta civila inauntru, aproape la fel de cruda. Vineri, a avut loc un nou atac armat in Statele Unite, intr-o universitate din Arizona, soldat cu un mort si trei raniti. Dupa cateva ore, s-a petrecut un caz similar la o universitate din statul american Texas, in care cel putin o persoana a fost impuscata mortal si o alta a fost ranita. Cele doua evenimente de violenta civila armata, produse intr-o singura zi, au venit la o saptamana dupa un alt atac produs intr-un campus universitar american, in care s-au inregistrat noua morti. Cu putina vreme inainte, ne amintim, in spirala violentei civile au cazut victime si doi reporteri de televiziune, in timpul unei transmisiuni directe… Dar acestea sunt doar cele mai noi picaturi dintr-un pahar care se tot umple. Un fenomen devenit stereotip, care starneste serioase semne de ingrijorare si de intrebare pentru leadershipul si sistemul american. Cand si copiii se impusca intre ei, cum este cazul baiatului de 11 ani care a ucis o fata de 8 ani, cultura violentei si conexiunea cu politica nu mai au nevoie de alte demonstratii. Violenta politica genereaza violenta civila. Nu exista semne de schimbare, din pacate. Presedintele american, Barack Obama, face adevarate slalomuri de PR printre crizele de violenta civila. Nici printre candidatii pentru prezidentialele din 2016 lucrurile nu stau diferit. Candidatul republican Ben Carson sustine explicit Amendamentul al doilea, ceilalti candidati nu-l au pe agenda electorala.

    Apreciază

  12. În timp ce dumneavoastră, domnule profesor, marcat de o regretabilă superficialitate , prindeți știuci în Delta Dunării, iar doamna Năstase pare să vă însoțească, poate cu inconștiență, într-o întreprindere atât de frivolă, marile femei ale neamului își continuă, neobosite, epopeea marcată de sacrificii, despre care, cutremurați, abia acum aflăm.

    Spre exemplu , doamna Andeea Paul , fostă Vass, ne-a dezvăluit un amănunt din exemplara sa existență, amănunt care cred că a rușinat o mare parte a planetei, respectiv partea cu fustă.

    Doamna povestește că a născut în week-end, special pentru a nu lipsi de la serviciu. Mie povestea zguduitoare a domniei-sale mi-a adus aminte de „Exemplul soldatului care nu s-a ….. niciodată”, splendida cronică a unui roman inexistent, în care unul dintre personaje este un soldat care n-a putut merge timp de cinci ani la privată, deoarece ”condițiile tactice și lipsa răgazului” i-au fost profund nefavorabile ; textul face parte din lungul șir de cronici la romane inexistente, comentate cu o fantezie și o inteligență nemaiîntâlnite, de către uluitorul Mircea Horia Simionescu , în ”Ingeniosul bine-temperat”- volumul II –”Bibliografie generală” .

    Păi, așa și doamna Paul… ca soldatul lui MHS: și-a ținut sarcina-n frâu vreo cinci ani, și când, într-o bună dimineață, era cât pe ce să nască, i-a zis șeful ei (Boc , cred) că n-a finalizat o analiză vitală pentru țară .

    Conștiincioasă, doamna Paul a strâns din dinți, și și-a mai temperat avântul către lăuzie pe parcursul a încă zece luni. Când, în sfârșit, analiza a fost gata într-o miercuri, pe la prânz, doamna a mai așteptat doar două zile, ca nu cumva să lipsească de la program, și, cum s-a făcut sâmbătă, a năvălit în maternitate.

    N-a fost nici o surpriză că pruncul avea 30 de kilograme, vorbea fluent engleza și-și lega singur șireturile la adidași. Doamna Andeea l-a înscris direct în clasa pregătitoare, putând astfel să se întoarcă la serviciu luni, la prima oră.

    Cu toții învățăm din greșeli, Andeea, fată… de aceea eu zic ca următoarea perioadă de sarcină să ți-o planifici și tu, dragă, mai condensat, poate într-o noapte de sâmbătă spre duminică, pentru că, dacă stai să te gândești bine, nici dezagreabile grețuri de sarcină, nici varicele proeminente și nici creșterea în greutate nu prea te lasă să dai randamentul scontat la serviciu.

    Apreciază

  13. Scheiul este autohtonul “socii”-alizat din Romania Orientală. Arabul ibn Rosteh, care scrie între anii 903 şi 913, îi numeşte „saqalaba”. SURSA “Viking Rus: Studies on the Presence of Scandinavians in Eastern Europe”, de Wladyslaw Duczko.

    Apreciază

  14. Ref
    Mirel Curea, de la EvZ, ai legătura :
    S-a ajuns la fetișizarea ridicolă a corectitudinii politice, până acolo unde, spre exemplu, Parlamentul European este de părere că utilizarea termenilor „doamnă” și „domnișoară sunt în măsură să ofenseze și ar trebui interziși.
    pri[in inlocuirea acestor termeni vexatorii cu anondinul Fă! asta

    Apreciază

  15. @Serbanfl – taci , ” nu-ti place de Maniu ” dar habar n-ai cine a fost .
    Daca nu stii si esti cum esti , taci .
    Maniu este cel care a spus ” vrem separarea totala ” ( teljezs elszakadas ) ministrului Iaszi , in noiembrie 1918 ! El a asigurat securitatea in Viena , in plina revolutie , cu 5000 de soldati romani din regimentele austro-ungare .
    El a organizat Alba Iulia la 1 decembrie .
    Avea o prestanta , un calm , era un ascet …
    Ce canti cu ” capitalul strain si Maniu ” ? Te crezi in 1949 ? Esti in 2015 !
    Maniu a fost la putere mai putin de trei ani in Romania Mare , in anii 1929 .
    In plina criza mondiala . La 10 ani de la Marele Razboi , intr-o tara cu 80 % tarani analfabeti ( urmasii lor suntem tu si eu ) , la ce miracol te asteptai de la el , ” prin noi insine ” ? Capitalul romanesc nu exista , sau daca exista , era Auschnitt , Malaxa , Marmoronsch …Cat despre capitalul strain , el formeaza astazi 90 % din exporturile romanesti si el asigura dezvoltarea Romaniei din 1990 incoace – niciodata Romania nu ar fi exportat atat si nu ar fi crescut atat fara Renault , Saint Gobain , Holcim , Delphi , Continental , Procter and Gamble , Michelin , SAP , Carrefour , Auchan , Emerson , Cameron …

    Apreciază

  16. @ centru
    Şi de ce a refuzat Iuliu Maniu să ia preşedinţia Consiliului de Miniştri pe 24 august 1944 ? Apoi, de ce au lăsat el şi Corneliu Coposu 166 000 de oşteni români de cea mai bună calitate pe mâna sovieticilor la 24 august 1944 ? Din prizonierat au mai scăpat doar 3 %. De ce îşi manifesta atunci bucuria delirantă viitorul senior Corneliu Coposu ? După „revoluţie”, ni s-a arătat un film din acele zile, când tînărul Corneliu Coposu se zbânţuia fericit într-un camion cu muncitori! Oricum, este o mare diferenţă între felul cum l-a tratat securitatea pe Iuliu Maniu, şi felul cum l-a tratat pe „seniorul” Coposu.

    Apreciază

  17. @centru
    octombrie 11, 2015 la 12:57 pm
    Îți permiți să fi mult prea libertin în exprimare, dar nu mă miră că așa-s toți susținătorii lui Maniu și ai ai țărăniștilor, care erau de stânga antebelic și foarte de dreapta după 1990!
    Până la salvarea Vienei, Maniu a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta, dar, la rigoare, nu s-a prea dovedit român, așa cum s-a dovedit Vaida Voievid, celălalt deputat român în Parlamentul ungar!
    Dar că el a fost cel care l-a readus pe Carol II în țară, în 1931, crezând, ca și Maurer mai târziu cu ceaușescu, că va putea să-l ghidoneze cum vera el, ai aflat?
    Sunt convins că negi și faptul că, precum un ardelean get-beget (adică să mai vedem, să mai petractăm până decidem), Maniu a ținut telegrama de la ruși, pentru care Ion Antonescu venise special de pe front , ceea ce a facilitat arestarea mareșalului! În plus, Maniu avusese grijă să-l refuze pe mareșal, care i-a oferit de mai multe ori posibilitate a de a prelua conducerea statului, dar îi scria că numai el (Mareșalul Antonescu) poate să conducă, nu de alta dar trebuia Maniu să-și protejeze imaginea de mare patriot ardelean!!!
    Sigur nu poți să negi demascările din ziarul Dreptatea, după intrarea rușilor în București, că doar țărăniștii erau patrioți de stânga!
    Ca martor la procesul lui Antonescu, Maniu a fost penibil, atât ca depoziție în sine cât și ca atitudine, cerând păsuire să se odihnească înaintea depoziției, că-i obosit!
    Pentru informarea ta – află că adevărații ardeleni nu-l iartă în veci pe Maniu, pentru anularea protestelor anti Dictat din 1940, ei au lăsat moștenire nepoților numai portretele lui Horea și Iancu, ținute lângă icoane!
    Ca să-ți permiți exprimări gen „Daca nu stii si esti cum esti , taci .”, nu-i de ajuns tupeul oltenesc.
    Până una – alta eu îmi pot permite să-ți citez o veche zicere românească: DACĂ TĂCEAI FILOZOF RĂMÂNEAI.

    P.S.
    Mi-ai adus aminte de „stilul” Maniu și constat, fără mare surprindere, că acest stil dăinuie și-n prezent – respectiv: îi facem de petrecanie lui Sorin Oprescu, dar nu-i momentul să-i preluăm noi funcția!

    Apreciază

  18. @Centru
    Asta-i o mostră de propagandă ieftină (şi mincinoasă) permisă de actuala definiţie, carenţială, a PIB-ului. Toate fluxurile de bani ce traversează teritoriul unei ţări sunt incluse automat în calculul PIB-ului. Dar asta nu se reflectă în bunăstarea populaţiei.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s