In această săptămână se desfăsoară la Brasov cursurile organizate de MAE pentru tineri diplomati din 12 tări. Aceste cursuri au fost inaugurate in 1991, in timpul mandatului meu de la Externe si au continuat, cu unele intreruperi, de-a lungul anilor. Anul acesta, prelegerea mea s-a axat pe un subiect incitant – noile dimensiuni ale suveranitătii statelor, pornind de la implicatiile utilizării transfrontaliere a dronelor, transmiterea transfrontalieră a informatiilor prin internet, regimul refugiatilor si extrădarea teroristilor din propriile tări, etc.
Nicolae Titulescu – o revelaţie !
Paginile lui André Maurois despre Titulescu m-au surprins în mod cu totul neaşteptat – şi plăcut ! L-am considerat întotdeauna pe N. Titulescu un fantezist care a dus o politică, dacă nu contrară intereselor României, cel puţin inutilă, de ostilitate faţă de puterile ce au declanşat al Doilea Război Mondial ; un idealist ce-şi imagina că o reţea de alianţe poate preveni izbucnirea de noi conflagraţii şi că Liga Naţiunilor – al cărei promotor şi preşedinte a fost în două rânduri – este capabilă să aducă pace şi stabilitate internaţională. Războiul civil spaniol, invadarea Abisiniei de către Italia ( care, sancţionată de Liga Naţiunilor, a basculat spre Germania ) şi izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au dovedit inutilitatea unei asemenea organizaţii internaţionale ce nu deţinea nici o putere de constrângere. Urmaşa sa, ONU, posedă o asemenea forţă coercitivă prin Consiliul de Securitate, format din marile puteri militare ale lumii şi, din acest motiv, se menţine.
Dacă Liga Naţiunilor a fost o carte perdantă, Nicolae Titulescu nu rămâne mai puţin un vizionar politic care nu a avut puterea să schimbe cursul istoriei. A. Maurois ne prezintă – aproape fără să vrea – un mare politician şi diplomat ce încerca, cu mijloacele limitate de care dispunea, să promoveze un echilibru de forţe între naţiuni şi, în acelaşi timp, să obţină maximum de avantaje pentru România. MEA CULPA !
La prima vedere, Titulescu nu pare descris în termeni flatanţi ; în realitate însă, Maurois este tulburat de personalitatea flamboaianta a politicianului român, a cărui idei şi acţiuni contraziceau uzanţele «politically correct» ale vremii. Ministru al Afacerilor Externe, Titulescu îşi instalează cabinetul şi îşi convoacă ambasadorii într-un hotel pe Coasta de Azur ! De ce o asemenea acţiune insolită ? Pentru a evita presiunile ce se exercitau asupra lui în ţară, unde politica sa externă nu era susţinută ( în 1936, regele Carol II îl va sili să se exileze ) Cu toate acestea, Titulescu continuă să îşi promoveze cu îndârjire propria sa diplomaţie totală.
În vreme ce Franţa se preocupa cu precădere de eliminarea consecinţelor crizei economice ( 1929-1933 ) ce ascuţise conflictele sociale, în timp ce politicienii occidentali acordau cu precădere atenţie problemelor interne, considerând că situaţia externă a rămas înţepenită de la sfârşitul Primului Război Mondial şi că va rămâne îngheţată în continuare ( mai ales, o Germanie dezarmată ), N. Titulescu era printre puţinii care înţelegeau că – de fapt – lucrurile sunt pe punctul să dea în clocot; de aceea, cere înarmarea României. Istoria i-a dat dreptate : peste numai doi ani, Germania intră în Renania, fără ca nimeni să i se opună. Ce a urmat, ştim cu toţii.
Persiflările lui A. Maurois la adresa lui Titulescu încetează de a mai fi zeflemele – şi denotă doar perplexitate faţă de o individualitate puternică, chiar prea puternică – dacă sunt plasate în context. Mica Înţelegere ( alianţa dintre România, Iugoslavia şi Cehoslovacia, 1921/2 ) era îndreptată împotriva revizionismului maghiar şi garantată de Franţa, care îşi întărise alianţa şi cu Polonia pentru a contracara revendicările teritoriale germane în est – o Polonie pe care Titulescu o consideră nesigură datorită apropierii de Italia lui Musolini şi de Austria agitată de idea reunificării cu Germania ! Nici recriminările politicianului român referitoare la URSS nu trebuie prost înţelese : într-o atmosferă de anti-rusism aproape identică cu cea de astăzi, Titulescu a semnat un tratat de recunoaştere a URSS cu scopul de a păstra Basarabia. Înţelegerea devine caducă când, exasperat de tergiversările puterilor occidentale, incapabile să concludă un pact oriental ce ar fi stabilizat definitiv problema frontierei estice a Germaniei, Stalin îl înlocuieşte pe Litvinov cu Molotov şi încheie propria sa alianţă militară cu Germania ( pactul Ribbentrop-Molotov ) Ceea ce Titulescu reproşează Franţei este tocmai faptul că nu grăbeşte semnarea tratatului franco-sovietic de asistenţă mutuală, ce ar fi servit drept garant României. Tratatul a fost până la urmă semnat în 1935 şi ratificat în 1936 de ambele ţări, însă a rămas literă moartă datorită ostilităţii statului-major francez. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost aplicat ? Viziunea lui N.Titulescu referitoare la securitatea Europei ar fi prins probabil viaţă.
Enorma victorie pentru Romania , la CM de rugby , in fata Canadei .
Cum incultura si imbecilitatea mass – mediei romanesti a anilor 2000 – 2010 este monumentala , acest succes a trecut neobservat in lumea Romania TV , Realitatea TV , Antena , ProTV etc etc , cu un orizont limitat la accidente ( impotriva carora nici nu se gandesc sa ia masuri de prevenire ) , inmormantari live , nunti de clanuri tiganesti , crime , arestari si procurori de 27 de ani impotriva unor prim ministri care deranjeaza .
Daca cineva nu stie , in lumea mare a rugbyului sunt prezente nume prestigioase ale economiei si politicii mondiale ,- presedintii Société Générale , Allianz , Cap Gemini , familiile aristocrate britanice , cu influenta , care nu accepta pe oricine – victoria Romaniei si simpla ei prezenta la CM dau tarii noastre un prestigiu pe care nu il valorizam acasa .
Ca sa radem de necaz , ineficacele si catastrofalul presedinte al CNADR ( companie parazit , cu 5000 de angajati , care se limiteaza la a crea dificultati birocratice proiectelor incredintate de Stat ) , Neaga , incapabil sa inceapa un cm din autostrada A3 in Bucuresti in patru ani , un cm din centura Bacau in 8 luni , un cm din autostrada Campia Turzii Targu Mures in 12 luni , se intrece in perle : au dat contractul Bors Suplacu de Barcau unei asocieri intre o firma de bloc din Zalau cu o firma spaniola si romaneasca , complet necunoscuti – oamenii sunt incapabili sa faca proiectul autostrazii ! ( deja trasat pe jumatate de Bechtel ) – ce urmeaza ? o reziliere la un an si inca doi ani de licitatii ?
Cine il tine pe acest calamitos Neaga ?
Assange: US Waging ‘Lawfare’ in Bid to Control the World
WikiLeaks founder Julian Assange has accused the US of trying to universally apply its own laws and control other countries as part of a practice of „lawfare” – seen through Washington’s pursuit of people like himself, Edward Snowden and Kim Dotcom.
In an interview with Radio NZ, Assange explained the academic concept of „lawfare”, which describes how one state can technically acquire territory and exert influence over others by applying its own laws in overseas countries.
The concept explains that intricate legal developments are used as a substitute to a military occupation in order for countries like the US to control certain decisions and outcomes in overseas states.
The WikiLeaks chief said the US investigation of himself and others involved in leaking sensitive government information is a prime example of Washington engaging in lawfare, which is enabled through a series of international institutions and agreements like the TPP, as well as the cooperation of allied states not willing to question and stand up to the US.
„I’m an Australian, Why Is the US Investigating Me for Espionage?”
Assange said that due to a striking set of similarities between the US investigation into his actions, as well as those of NSA whistleblower Edward Snowden and internet entrepreneur Kim Dotcom, there is proof that the US is engaging in ‘lawfare’ to try and apply its laws to overseas territories.
„There’s a commonality I’d like to bring up, which is Edward Snowden, I and Kim Dotcom — our cases are all in Alexandria, Virginia, where we have the same prosecutor,” he told Radio NZ, arguing that he shouldn’t be under investigation by US officials at all.
„It’s something quite interesting. Alexandria, Virginia, is picked in all national security cases. Now, I’m an Australian. WikiLeaks is not a US-publishing organization… So, what the hell is the United States doing trying to bring an espionage case against me?”
„Well, you can ask yourself a similar question about what is it trying to do in relation to extraditing Kim Dotcom from New Zealand and his Hong Kong operation,” Assange said.
The 44-year-old argued that the particular prosecutor assigned to all three cases is used due to the high concentration of US government and security influence in the area.
„That jurisdiction is simply picked because it has the highest density of government employees: it’s five kilometers from the center of Washington DC, it has CIA, DHS, the IRS etc. within the… area, and the US brags that Alexandria, Virginia, is involved in pushing US law into more than 67 different jurisdictions.
„This is something in academia… called ‘lawfare’ — getting access to territory by pushing your laws into this territory, instead of your military. It’s a very modern and sophisticated concept, and that’s partly what the TPP is about.”
International Institutions, Trade Deals Key to ‘Lawfare’
For the US to try and exert its laws onto other countries, Assange argues that various international institutions, such as the International Criminal Court (ICC) — which the US is not a member of — are being tweaked as part of the ‘lawfare’ process.
Noting that attempts have been made to create loopholes for the US figures to escape any potential punishment, Assange said:
„It’s very interesting to look at the ICC as an example of how the US interfaces with the international situation.”
Assange said the US was going to „most countries in the world, trying to get them to sign secret bilateral agreements — called Article 98 agreements — to promise that those countries would never extradite someone from the US government to the International Criminal Court.”
It’s thought that the US has concluded at least 100 of these agreements.
While under the Bush administration these loopholes were initiated to protect government officials from prosecution due to events in Iraq, Assange says that under President Obama, there has been „an attempt to co-opt the ICC for broader geopolitical purposes, as opposed to the narrow view of trying to protect their own skins.”
Huge international trade deals such as the recently concluded TPP and the proposed TTIP have also been accused of being central to the US plans to exert legal influence over the world.
A clause in these deals allows multinational organizations to sue governments if legislation is introduced that will inhibit the investment opportunities of businesses.
Critics have argued that such initiatives actively undermine the sovereignty of governments involved in the trade deals, thus allowing large multinational corporations to assert legal control and influence over foreign states.
Read more: http://sputniknews.com/us/20151008/1028223233/us-lawfare-julian-assange.html#ixzz3nzgqph8O
D-am Luminita face o observatie fara cusur cand afirma , prin exemple, cat de departe s-a ajuns cu ,,discriminarea pozitiva”, o filosofie oengista distorsionanta de valoare destinata a promova parazitar tot felul de personaje mediocre chiar daca acestea nu detin suficiente atuuri profesionale, educationale, sau chiar nativ-cerebrale. O astfel de atitudine a unor jurnalisti (inclusiv de la Jurnalul National) face un deserviciu multelor femei cu adevarat instruite, dar care nu considera ca in viata conteaza preponderent tupeul, lacomia de bani, seteta de putere si arivismul cu orice pret, chiar si cu, uneori, pretul trupului.
Colega scrie: ,,Așadar , la ”victime” le găsim pe Cristina Pocora, Elena Udrea și madam Gorghiu.”
As sugera jurnalistului de la Jurnalul National sa le includa aici si pe bietele femei din Justitie, neimplinite emotional, atat de umilite de Rarinci, sau de declaratiile politice ale politicienilor care pur si simplu se apara conform unui drept fundamental. Ce conteaza imaginea politicianului prin comparatie cu albul imaculat de pe chipurile marilor Ioane d’Arc ale neamului care nu trebui murdarit si impurificat nici macar cu o tenta de crem ?
ps
Daca ar fi dupa mine, eu as folosi crema de ghete neagra, pentru a ilustra, in afara, adevarata tenta de culoare care macina sufletele acestor femei malformate chinuite de ispitele masculului decazut. (Z)
erata
D-na Luminita
scuze
Haideti sa va transmit niste ganduri, asa, transfrontalier. Unul este ca Obama recunoaste prin fapte sau lipsa lor – meritul sau – dimensiunea actuala a SUA si a relatiei trans-atlantice. Care sunt un scadere, iar a doua parte, nu cred ca a existat mai mult decit in cuvintarri. E o vorba excelenta romaneasca: cine ride ultimul ride mai bine. Popor destept!
Sa va ma informez tot transfrontalier ca in Canada sunt alegeri la nivel federal. Dupa 20 de ani in fine ma lamuresc si eu cu intirziere – o constanta a vietii mele – ca nu exista democratie. Exista bani si cei platiti sa ii reprezinte pe cei cu bani, ca ultimii sa faca si mai multi bani. Restul este despre Sheherezada. Eu i-as vota azi pe comunisti, dar nu ii gasesc pe liste. Poate o sa apara in curind.
[…] brutal, extrem de dur, cu accente naziste – si imi asum aceasta expresie – pe alocuri. De pilda, o rusine foarte mare pe obrazul tarii noastre a fost Experimentul Pitesti, din vremea […]
@Mihaela Erika Petculescu
Excelent!
Feferitor la foto cu acei cai minunati de pe Blog mi-a venit in minte expresia „nu mor caii cand vor cainii” si vorba domnului Iliescu spusa in cadrul unui Congres la care am participat si eu cu delegatia tinerilor de la Neamt sau cam asa ceva , asadar spunea ca „politicienii stiu sa vorbeasca dar nu stiu sa asculte” sau cam asa ceva .