Obraznicia, ca diplomatie

images-1

 

 

 

 

 

In ultimile săptămâni, reprezentantii politici sau diplomatici unguri, disperati probabil de problemele create de refugiatii ajunsi pe teritoriul lor, in loc sa se consulte cu vecinii, au decis unilateral ridicarea unor ziduri sau garduri de sârmă ghimpată la frontiere. Evident că nu aceasta este calea. Aceste măsuri vin in urma altor decizii contestate la nivel european – modificările la Constitutie, reglementările privind presa etc. Inchiderea Ungariei in spatele unor garduri inseamnă de fapt o auto-izolare, o formă de autism, după cum afirma ministrul Aurescu. Astfel de critici au venit si din partea altor tari europene. Gardurile de sârmă ghimpată aduc aminte de transeele primului razboi mondial. Unii vor spune că decizia Ungariei este o formă de afirmare a autonomiei sale individuale, culturale si etnice. Fie..

Nu este de inteles insă modul obraznic in care reprezentantii unguri, incapabili să ofere contra-argumente, răspund la pozitiile decente ale reprezentantilor români:

”Ne-am aștepta la mai multă modestie din partea unui ministru de externe al cărui premier este trimis în judecată”, a declarat Peter Szijjarto. ”Ungaria este un stat cu o vechime mai mare de 1.000 de ani.” Ce legătură are trimiterea in judecată a premierului român cu gardul prefecturii? Ce legătură are gardul cu momentul in care ungurii au venit din Asia in Europa (in calitate de „refugiati”)?

Problema refugiatilor, indiferent cine a generat-o, este acum o problemă europeană si ea trebuie, până la urmă, rezolvată in comun.

77 de gânduri despre “Obraznicia, ca diplomatie

  1. @M25
    septembrie 21, 2015 la 11:48 pm
    Reproduci teoria ungurilor precum că ei sunt în Europa de 1000 de ani, iar România există numai de la 1877. Se este clar că ești susținătorul acestei afirmații, din moment ce nu-ți exprimi nici măcar nedumerirea.
    În schimb ești nedumerit privind „ascunderea informației penale”, ba insinuând și un scop ascuns.
    Dacă clamezi risipirea unei nedumeriri, te invit să risipești la rându-ți nedumeririle ce le stârnești.
    – Italienii n-au fost în Europa, până la reunificare? Dar Olanda și Belgia sunt în Europa numai după ce au ieșit de sub suzeranitatea spaniolă? Idem Norvegia – fostă colonie daneză? Vremea orașelor hanseatice nu intră în istoria Germaniei?
    – Chiar n-ai auzit că Ponta a fost reprezentantul României la acțiunile pregătitoare demarării activității la Curtea Penală Internațională, adică a fost primul român ce a știa ce s-a convenit în domeniu și atunci nu era normal ca o Casă de Avocatură specializată pe drept comercial să-și asigure colaborarea lui, pentru situații neprevăzute? Ști pe cineva care poate spune că în 2007 era de așteptat ca Ponta să ajungă șef la PSD și Prim Ministru?
    – Pseudonimul M25 reprezintă al câtelea bursier Soros ai fost trimis la studii sau al câtelea ai fost reactivat?

  2. @ luminita arhire

    Bineinteles ca ati scos articolul dintr-un context . Era perioada când d-ul Ponta il folosea cu nerusinare pe d-ul Tariceanu ca sa-l saboteze pe Crin Antonescu …

    Stimata ” doamna distinsa ” ce va pretindeti a fi , cred ca ati dezvoltat o obsesie vis a vis de mine . Exista moduri mai placute de a-ti petrece timpul liber decat a monitoriza postarile altora , a-i spiona si a lansa tot felul de acuzatii ridicole .

    Ca aveti un caracter infect se vede cu ochiul liber dar deja dumneavoastra depasiti masura .
    In mod normal , o femeie de casa in perioada asta se ocupa cu conservele pentru iarna , cu scoala copiilor sau de nepotei . Dumneata iti consumi timpul si energiile cautand postari vechi de-ale mele , unele de ani de zile , ca sa demonstrezi nimeni nu stie ce . Sau ca sa va racoriti .
    Incep sa cred ca totusi , v-am tratat corect in postarile mele trecute …

  3. Radu Humor
    septembrie 22, 2015 la 12:11 am

    Poate ca ar trebui si noi, ,,masculii”, sa invatam sa zambim, in loc sa persistam cu incrancenare in propriul proiect. De ce ar fi zambetul doar de genul feminin ? (Z)
    Sigur, ne plac femeile care zambesc, miros placut, sau care umbla pe tocuri inalte in dormitor. Dar, uneori, este bine ca si noi sa ne mirosim subbrat, sau sa ne privim abdomenele, danturile si fetzele in oglinda de la baie. (Z)

  4. Incrancenarea presei franceze de a denigra si devaloriza Romania este terifianta .
    Suntem in plin Campionat Mondial de Rugby , nu , maine jucam din nenorocire cu Franta in fata unui miliard de telespectatori , de la Birmigham la Rio si de la Paris la Los Angeles , ocazie de vis pentru presa franceza de a pune pe spate si mai multi saci cu pietre .
    1999 , CM de Rugby din Australia , cum apare rugbyul romanesc in Le Monde ? – titlu ” in umbra Conducatorului ” ( adica Ceausescu ) . ” Dupa victoria cu SUA romanii au avut prima 500 de dolari . Vioreanu , unul din jucatorii lor ” am trait ca student dintr-o bursa de 300 de franci ” samd samd samd – cititorul francez avea impresia ca citeste despre o echipa de orfani handicapati !
    Ieri , 21 septembrie , saptamanalul de rugby Midi Olympique ( foarte citit in clasa superioara franceza ) – un sfert de pagina jos ” Roumanie ” – interviu cu Valentin Ursache , un jucator roman ; ce debiteaza Ursache in fata intregii Frante ?
    Ascultati-l : ” sunt din Targu Neamt , un sat nu departe de Moldova . Taica-meu este taietor de lemne . Primul meu contract , la Baia Mare , aveam un salariu de 40 de euro si un apartament – nu stiu cum am putut sa mananc cu banii acestia ! Parintii mei n-au nimic , n-au iesit din satul lor niciodata . Cand ni se reproseaza ca bateam inainte Franta urlu : rugbystii romani erau profesionisti , erau mandria lui Ceausescu , nu faceau decat asta , pe cand jucatorii occidentali erau amatori ” .
    Nu stiu daca Ursache realizeaza ce dezastru de imagine aduce , nu stiu daca ii pasa dar sa-i prezinti pe rugbystii francezi ai anilor 60-70 – Boniface , Rive , Camberabero , Spanghero etc ca ” amatori ” , bieti angajati care jucau rugby de placere este o prostie …
    Sa speram ca nu ne vor umili pe teren maine .

  5. Deci “1100 de ani de istorie” / Apariţia cuvântului căpcăun (ogre) în Franţa coincide cu intrarea ungurilor pe scena Europei. Studii lingvistice demonstrează aceasta.

  6. Dacă Ponta n-ar fi fost trimis în judecată, ce ar fi răspuns ministrul maghiar în chestiunea gardului? că în răspunsul actual ungurul zice că Aurescu n-are voie să vorbească fiindcă șeful lui e trimis în judecată.
    Dacă șeful lui n-ar fi fost trimis în judecată, Aurescu ar fi fost îndreptățit să zică ce-a zis?

  7. @Oscar Wilde spune : +Exista un Bizanț neputincios și germani care voiau să refacă Imperiul Roman de Neam German.+
    Împăratul Otto al III-lea l-a ajutat enorm pe “Ştefan cel Sfânt” să construiască Hungaria-1. Otto al III-lea era fiul principesei byzantine Theophano, nepoata împăratului Ioan Tsimiskes ori “Ioan cu cizme roşii”. Dar Otto al III-lea vroia Hungaria ca pe un regat construit după normele republicii romane! Erau mai mulţi pretendenţi la tronul viitorului regat (printre care şi un khazar), însă numai viitorul personaj “Ştefan cel Sfânt” satisfăcea toate condiţiile. El era născut într-o casă valahă din mijlocul unui vechi castru roman denumit Strigonium. Profesorul de istorie Marius Diaconescu de la prestigioasa Universitate din Bucureşti (în România!) se încăpăţînează să folosească denumirea ungurească pentru Strigonium. Dar Marius Diaconescu a făcut studii postuniversitare la Universitatea “Eötvös Loránd” din Budapesta! Otto al III-lea considera că viitorul rege “Ştefan cel Sfânt” are toate caracteristicile unui erou roman !

  8. @Radu Humor septembrie 22, 2015 la 12:11 am

    Prietene, „luminoasa” sau uşor crepusculara Luminiţa Arhire crede aşa: că nu ar avea ce căuta pe acest blog, aşa cum a fost el conceput, nici „luminizda”, nici „lingebizdă”, nici „alupigus”, nici ”curvar bătrân”, nici alte asemenea cuvinte de care geme internetul ca o femeie gravidă, dar pe care aici, în această „casă de cuvinte”, deschisă de domnul Adrian Năstase, cu generozitate, pentru oaspeţi de tot felul , le utilizează un singur „mascul feroce”, aşa cum îl numiţi dumneavoastră .

    Nu dintr-un stupidă pudibonderie atrag atenţia asupra acestor excese de exprimare în scris. Ci pentru că, de 25 de ani, cu un aer de mare superioritate, o mulţime de cetăţeni au trecut zâmbind peste ele, au mai făcut şi cu ochiul, complice, iar acum avem Banciu, avem „f…zătorul” într-o revistă cu „cititorii noştri sunt mai inteligenţi decât ai lor”, avem „Kamikaze”, avem candidat la premiul Nobel pentru literatură care spune într-un interviu că nimic nu este mai mişto pe lume decât să te f…, avem scriitor Cristi Neagoe care-şi bagă…şi zice că aia-i literatură, avem postaci care au un vocabular de maximum zece cuvinte, şi majoritatea încep – fatalitate – ba cu „p”, ba cu „ f ” …

    În LIMBA ROMÂNĂ, care este crisalida din care am ieşit , dar şi ultimul meu refugiu, s-au plămădit şi versuri din „bube, mucegaiuri şi noroi…” Dar cel care le-a scris avea geniu, şi cu geniul său „iscat-a frumuseţi şi preţuri noi…”nici nu îndrăznesc să respir când le citesc…

    Şi mai cred că, atâta timp cât suntem , de voie de nevoie, colegi de blog, nici unul dintre noi nu ar trebui să spună despre un altul, la plesneală, că este „cretin”, „idiot” sau „sărac cu duhul”; pentru că eu nu văd nici un cretin pe blog .Văd doar oameni care gândesc şi se exprimă.

    Sigur că nu sunt eu „poliţia blogului” , sau „securista blogului” , cum amabil mă descrie colegul nostru, ar fi chiar o impertinenţă crasă din partea mea.

    Dar am mai spus asta şi cu alte ocazii: am o anumită predilecţie către armonie, către echilibru, către lucrul inteligent închegat, chiar dacă se numeşte „satiră necruţătoare” sau „pamflet”. Într-o astfel de construcţie pot apărea şi expresii mai acide. Când însă utilizarea lor nu este nici în sprijinul unei idei, nici amuzantă, nici iscusită, ci doar gratuită, atunci reprezintă semnalul unei triste „oboseli” intelectuale şi înseamnă că toate celelalte arme s-au rupt, au ruginit sau au un manual de folosire mult prea sofisticat pentru a te mai strădui să înveţi să le întrebuinţezi .

  9. @ Ana

    Aveţi dreptate, ungurii vin din Asia ( este de fapt vorba de o suprapunere de două populaţii, una fino-ugrică din zona de nord a Uralilor, peste care s-a impus o pătură aristocratică de călăreţi de origine central-asiatică ) Conform teoriilor lingvistice, limba maghiară face parte din familia limbilor fino-ugrice vorbite pe o vastă arie geografică ce se întinde de la Marea Baltică şi Nordul Scandinaviei până la Urali şi Don ; din cei aprox. 25 milioane de locutori, ungurii reprezintă doar 14 milioane, ceilalţi fiind finlandezi, estonieni, etc… până la vorbitorii unor dialecte pe cale de dispariţie, cum este cazul limbii „veta”, transmisă doar pe cale orală în trei sate situate la vărsarea fluviului Louga la vest de Sankt-Petersburg, Rusia. Vedeţi, aşadar, că ungurii mai au „rude” prin Europa !

    Revenind în prezent, ori fi ungurii răi şi obraznici ( noi, românii, nu ne-am înţeles niciodată prea bine cu „fiara maghiară” ) însă, conform acordurilor internaţionale, statutul Ungariei de ţară aşezată la graniţa zonei Schengen o obligă să ia toate măsurile necesare pentru a opri imigraţia clandestină. Putea Ungaria să stopeze fluxul şi să-i înregistreze pe migranţi ( cum îi cere statutul ei de ţară membră Schengen ) când refugiaţii nu doreau să rămână acolo, ci să meargă mai departe ? Ar fi însemnat să-i ţină cu de-a sila în lagăre, înconjurate tot de sărmă ghimpată. Desigur, aceasta ne trezeşte reminiscenţe negative ; la fel şi gazele lacrimogene ori tunurile de apă ; dar până şi Croaţia, sufocată de cei peste 30.000 de refugiaţi care au pătruns pe teritoriul ei în ultima săptămână ( infinit mai puţini decât cei cu care au avut de a face ungurii ) a fost nevoită să folosească tot gaze lacrimogene împotriva migranţilor violenţi care au atacat în forţă barajele şi, începând de astăzi, a blocat cu camioane unica cale de acces rămasă deschisă dinspre Serbia.

    Avem, fără discuţie, o criză umanitară, dar politica iresponsabilă de primire cu braţele deschise, de salvare chiar, a acestor imigranţi preponderent economici este pur şi simplu o invitaţie deschisă adresată altor valuri de clandestini impulsivi şi irascibili ! Or, Europa are şi ea săracii ei, şomerii ei, problemele ei ; rezolvarea „comună” a rămas literă moartă până acum deoarece nimeni nu are curajul să ia vreo decizie. Atunci, ce rost ar fi avut o convorbire bilaterală româno-ungară pe tema refugiaţilor şi, mai ales, cum putea fi aceasta pregătită când totul s-a petrecut pe neaşteptate, pe parcursul a câtorva zile?

    Propagandă vestică tendenţioasă ne arată adăposturi în care refugiaţii sunt cazaţi şi întreţinuţi pe banii contribuabililor europeni ; ne mai arată şi câţiva „ buni samariteni” ce primesc în casele lor familii despre care nu ştiu nimic. Mă tem că fericitul mariaj se va termina destul de rapid cu un divorţ ( în cel mai bun caz ! ) O propagandă la fel de găunoasă ca cea referitoare la „primăvara arabă”, din care responsabilii europeni n-au înţeles nimic şi ne-au prezentat o revoluţie islamică drept o mişcare democratică ! În aceste condiţii, începem să înţelegem raţiunile pentru care mari politicieni precum De Gaulles ori Philippe Seguin s-au opus cu atăta îndârjire constituirii Uniunii Europene. Pentru că, în acest moment, Uniunea se manifestă ca un mecanism gripat, incapabil să ia orice măsură şi incapabil să facă orice reformă în interiorul său !

  10. @Mihaela Erika Petculescu
    Dar de neamurile ungurilor din Munţii Altai de ce nu pomeniţi ? Era un articol interesant în revista americană Time înaintea Olimpiadei de la Seul. Pentru Ungaria, simboluri identitare sunt „Coroana Sfântului Ştefan” şi crucea apostolică înfăţişată pe stemă. Hungaria 1, numerotarea este necesară, se naşte printr-o decizie a împăratului Arnulf de Carinthia. Dacă ar fi aşteptat să vadă moartea naturală a unchiului său, Charles le Gros, împărat bătrân şi bolnav, ambiţiosul nepot Arnulf de Carinthia ar fi putut să preia legitim tot imperiul lui Charlemagne refăcut prin pur noroc de Charles le Gros. Care a respectat întotdeauna principiul cunctator-evaluator: „Wait and see”, dacă îl zicem pe englezeşte. Dinamic în luarea deciziilor, Arnulf de Carinthia comite două greşeli fundamentale ce vor afecta Europa. Deci şi pe noi. Prima greşeală a fost aceea că, la 887, provoacă intenţionat o revoltă în Francia răsăriteană. Carol cel Gras este detronat fără să opună vreo rezistenţă. Burgundia, Italia şi francii apuseni nu îl recunosc pe Arnulf. Astfel la 887 AD s-a destrămat pentru totdeauna imperiul zidit de Charlemagne combinând forţa armată cu diplomaţia. Arnulf de Carinthia a fost recunoscut ca rege de francii răsăriteni. A reuşit să îşi impună autoritatea în Lotaringia. La 891, Arnulf îi învinge pe vikingii care urcau pe fluviul Rin şi jefuiau până aproape de Bruxelles. Apoi se întoarce la rezolvarea problemelor din răsăritul imperiului franconian. Pentru asigurarea drumului între Baltica şi Adriatica, Charlemagne crease o serie de voievodate, numindu-i acolo duci (voievozi) pe războinicii aşa-zis slavi ce îl ajutaseră cu cetele lor împotriva avarilor. Nu era ceva neobişnuit. Charlemagne mai făcuse alianţe profitabile cu s[?]lavii cei mai apuseni, odobriţii „apuseni” (subliniem aceasta, pentru că mai există şi odobriţii „răsăriteni”), aflaţi pe coasta baltică lângă Danemarca. Cu ajutorul odobriţilor apuseni, Charlemagne îi alungase pe saxoni, şi deschisese un drum comercial spre răsăritul care nu era controlat nici de saxoni, nici de danezi. Se ştie că avarii, probabil un popor turcic desprins din marea confederaţie care apărea şi dispărea în secolul VI, erau caracterizaţi printr-o mare cruzime, însă cetele acelea de slavi îi întreceau. Voievozii slavi din răsăritul imperiului carolingian vor rupe legăturile de vasalitate faţă de urmaşii lui Charlemagne. Slavii aceştia voiau să controleze şi să vămuiască pentru ei comerţul fructuos dintre Baltica şi Mediterana. Drumul Chihlimbarului Trecea prin Panonia. Arnulf de Carinthia încearcă să recâştige această sursă majoră de resurse. În anul 892, Arnulf de Carinthia face a doua greşeală majoră a politicii sale. Încercând să îşi impună autoritatea asupra ducelui Svatopluk, i-a chemat în ajutor pe maghiarii ce se aflau, călăreţi şi corturi, pe la mijlocul secolului IX, în stepa din nordul spaţiului pontic tăiată de cursul Donului. Este simptomatic faptul că mulţi dintre istoricii maghiari de astăzi uită să spună că Panonia, înainte de a deveni Ungaria, s-a aflat sub stăpânirea carolingiană, adică a domnului Lerui pomenit în colindele româneşti. De ce trimite Arnulf de Carinthia soli angajatori tocmai pe cursul Donului ? Cunoştinţele despre istoria pe termen lung ale funcţionarilor (logofeţilor) cancelariei sale erau foarte solide. Într-adevăr, populaţia “socii”-alizată sau romanizată din Câmpia Panoniei era formată din iazygi care veniseră în antichitate din bazinul hidrogafic de jos al rîului Tanais (Donul), la o instigaţie a romanilor după ce vechiul regat Dacia al getului Burebista începea să arate semnele destabilizării. Aceasta s-ar fi întâmplat în ultimul deceniu dinaintea naşterii lui Hristos. Mi se pare plauzibilă informaţia aceasta. Vreun logofăt cu multă ştiinţă de carte i-ar fi putut spune lui Arnulf de Carinthia să caute mercenari tot în acea zonă a Donului. Spuneam că la acel vad nord-pontic între migratorii veniţi din Asia şi Europa, se aflau acum maghiarii. Unii dintre istoriografii unguri de acum speculează informaţia logofătului din cancelaria lui Arnulf de Carinthia. Ei susţin, mirobolant, că iazygii nord-pontici şi ungurii veniţi din spaţiul turanic sunt totuna ! Mai mult, ei clamează că întregul spaţiu pe care au „voiajat” în secolul IX ungurii de la cursul Donului şi până în Câmpia Panoniei era un spaţiu liber, fără populaţie ! În mod clar, istoriografii unguri rescriu istoria în favoarea lor şi în defavoarea noastră ! Maghiarii, care au fost invitaţi de carolingianul Arnulf de Carinthia ca auxiliari temporari în Câmpia Panoniei după catastrofa lingvistică iniţiată de Kiril şi Metodiu la comanda unui împărat beţiv (Mihail al III-lea Amorianul), se vor dovedi mai cruzi decât triburile slave şi vor fi până la urmă imposibil de controlat. Hoarda aceea medievală era segmentată în zece triburi numite ‘săgeţi’, cunoscute de Europa ca ‘On-Ogur’, literalmente „zece săgeţi”. De unde au rezultat două nume. Din raidurile lor înspăimântător de sângeroase în Franţa, ‚Ogur’ a lăsat cuvântul francez ‚ogre’, însemnând ‚devorator de copii’, căpcăun. Cel de al doilea cuvânt: ‘Ungur’, rezultă din aglutinarea expresiei ‘On-Ogur’. De fapt numai şapte ‘săgeţi’ erau formate din maghiari, celelalte trei ‘săgeţi’ erau alcătuite din khazari. Aceştia erau Kabarii, triburi oportuniste cu diverse şi extinse relaţii în emporia. Care aflând ştirea despre lansarea expediţiei de pradă în Europa, declanşată prin naivitatea lui Arnulf, s-au desprins imediat din Khaganatul Khazar (o formaţiune statală ce fragmenta dureros Romania Orientală nord-pontică oficializată de către împăratul Nero) şi s-au alăturat confederaţiei Hét-Magyar. Mai putem bănui ca acei Kabari erau deosebit de bogaţi, printr-o combinaţie de comerţ şi de pradă. În amintirea colectivă românească se mai păstrează un ecou al Săgeţilor Kabare – cu semnificaţia de putere şi bogăţie- înregistrat de George Coşbuc la începutul poeziei „Nunta Zamfirei”: „E lung pământul, ba e lat,/Dar ca Săgeată de bogat/Nici astăzi domn pe lume nu-i”. Se spune că această ‘amintire despre Săgeată’ fusese auzită de George Coşbuc de la mama sa. Dar ce ne dezvăluie totuşi arheologia din Transilvania ? Găsim o mărturie despre Kabari în comuna Mihai Viteazu din judeţul Cluj. O inscripţie în limbajul khazar pe o piatră de construcţie extrasă dintr-o veche vilă romană, clădire ce nu s-a mai păstrat. Au existat două încercări de traducere. Una din partea lui Gábor Vékony, cealaltă din partea lui András Róna-Tas. Contradictorii, dar nu asta contează pentru noi, ci arhetipul cultural (legea fatală, cum spunea Vasile Conta) pe care îl mărturiseşte inscripţia de la Mihai Viteazu. Saltul în timp este din secolul III după Hristos – stăpânirea romană- în secolul X după Hristos – când a urmat „reciclarea” khazară. Distrugerea completă a vilei romane este semnul ce se repetă : tot la fel a procedat khaganatul khazar cu mărturiile din provincia Romania Orientală nord-pontică. De aceea ne este atât de greu să descifrăm istoria noastră.

  11. UE a avut și are în continuare o indulgență suspectă față de Ungaria.
    La toate devierile de la democrație și valorile europene, UE a ridicat din umeri. Doar voci răzlețe au lăsat să se audă cuvântul „inacceptabil”, la care Ungaria a răspuns „ne doare-n cot”.
    Poate o să fiu acuzată că sufăr de mania persecuției, dar am impresia că ungurilor li se iartă orice, iar noi suntem tratați cu intransigența cea mai dură.

  12. @dorucoarna spune : „Ponta e o cauză pierdută.”
    De ce ? Pentru că îl supără pe Klaus ? Omul care şi-a „sinucis” trezorierul campaniei prezidenţiale ? Şi nu mi-a plăcut deloc felul cum Klaus m-a îndemnat şi pe mine la „sinucidere” în ianuarie anul acesta. Patricienii ăştia sunt execrabili. Trebuie trecuţi prin băi obligatorii de psihologie behaviorală. Avem nevoie de o ţară modernă! Tot ce ştie Klaus este să fure de la alţii, apoi să spună „Ghinion!”

  13. @ T-REX

    Diplomat de cariera care vine dupa un mandat in Timor,…mare realizare,…sunteti pe drumul cel bun?Ma mir ca sunteti atat de naiv,…vizele?Cu vizele cum ramane?

  14. @ nastase

    Vad ca si aici ati „cenzurat”,…ref la raspunsul trimis Anei,…va inteleg domnule Presedinte desi sunt aproape convins ca ,imi dati dreptate.Si in acest caz adevarul e adevar,…cu sau fara cenzura !

Lasă un răspuns