Am plecat, pentru câteva zile, împreuna cu soția mea, pe litoralul turcesc. Vremea s-a mai răcorit si nu mai e foarte multă lume. Deși, in hotelul in care suntem, am intalnitcateva zeci de romani. Chiar dacă se deschide, in curând, anul școlar.
Prima carte pe care am citit-o aici a fost cartea lui Florian Bichir, „Atentat la Mareșal”, istoria unei operațiuni a unui grup de parașutiști sovietici, in 28 Iulie 1944, la Olanesti, unde Ion Antonescu urma sa meargă la tratament. Pe baza unor documente de arhiva, Bichir prezintă grupul celor parasutati atunci, destinul lor – ca prizonieri in URSS – si felul in care au fost capturati. Interesant ce s-a întâmplat cu ei după 23 August 1944!
O lectura interesantă si instructiva!
Reblogged this on operatiunispeciale.
Acum, după ce infractoarea Mariana Rarinca a reintrat frăgezită în pluton şi s-a corectat imperfecţiunea Justiţiei independente, care călcase pe-alături cu o dezinvoltură suspectă- cât pe ce să se aleagă cu o entorsă- se pare că toată lumea a răsuflat uşurată . Cornel Nistorescu nu mai explodează de indignare, societatea civilă zice “bine că nu i-a dat, totuşi, cu executare”, Antena 3 nu mai titrează “nucleara” şi “revoltător”, deoarece e ocupată să-l spele pe Sorin Oprescu, iar @Adrian.B… ei bine, @Adrian.B ne linişteşte că a făcut şi el ce-a putut…şi cât a putut…, fără nici un semn de exclamare în text, ceea ce, în sine, este absolut remarcabil.
Dar nu condamnarea Marianei Rarinca este evenimentul, căci orice om dotat cu neoroni si sinapse active ştia cu precizie maximă verdictul, chiar din clipa în care s-a admis contestaţia în anulare a bravului DNA.
Evenimentul este, în opinia mea, declaraţia de parte vătămată a “monumentului de moralitate”, în faţa onoratei instanţe a CAB.
Livia Stanciu nu are noţiunea de ridicol. Nu înţelege că declaraţia o prezintă în întreaga sa meschinărie. Iată :
“…de fiecare dată de ziua de naştere a fiilor săi şi cu ocazia zilelor de sărbatori legale, primea mereu sume de bani în plus sau diverse atenţii de la soţul meu…
…i-am spus că-i dau în plus suma de 4 milioane de lei pentru copii, 2 pentru băieti si 2 pentru nepoţi, şi că doar cu această sumă de bani o pot ajuta. I-am lăsat la acel moment 2 sau 3 milioane de lei pentru mâncarea pentru o broască ţestoasă pe care o aveam la cabinetul de avocatură…
…nu i-am cerut niciodată să ne multumească pentru serviciile, plăţile, care i se făceau în plus, pentru cadourile oferite de ziua ei şi a fiilor ei şi nu i-am solicitat aceste mulţumiri pentru că nu mi se părea nici mie, nici soţului meu, ca omul acela să se simtă obligat în veci”.
…ştiind că în mai 2013 o gratulasem cu acea sumă de 8 milioane…”
De ce vorbeşte Livia Stanciu , în declaraţie, despre sume , bine contabilizate, de altfel, în bani vechi ? De ce nu spune că a dat DOUĂ SUTE DE LEI pentru nepoţii doamnei Rarinca şi DOUĂ-TREI SUTE DE LEI pentru broscuţa ţestoasă? Poate pentru ca “generozitatea ” domniei-sale să pară mai pompoasă?
Mult-prea chibzuitei doamne Stanciu cadourile oferite la zilele de naştere sau micile sume în plus oferite la sărbători i se par motive suficiente de recunoştinţă veşnică; în fapt, sunt lucruri absolut normale între angajator şi angajat iar aşa-zisele “plăţi” suplimentare erau -tot doamna afirmă- pentru servicii suplimentare. Nu ne spune despre contravaloarea “serviciilor suplimentare” dacă era fiscalizată sau nu…că doar angajatorul trebuia să se ocupe de aceste probleme.
Aşadar, la ce fel de “obligaţie pe veci” se aştepta doamna?
Martorul Radu Stanciu, şi el un monument de generozitate, că la ei în familie toţi sunt monumente, declară:
“Am întrebat-o pe cumnata mea de ce i-a trimis mai mulţi bani decât era datoria, şi aceasta mi-a zis că de milă, pentru nepoata doamnei Rarinca care trebuie operată la picior”(cacofonia îi aparţine martorului) .
Este vorba despre exorbitanta sumă de circa 200-250 de lei , transmisă Marianei Rarinca împreună cu banii pentru utilităţi . Deci plata pentru un serviciu , iar nu consecinţa înmuierii unei inimi simţitoare .
În fapt, situaţia pare să fie aceasta: Livia Stanciu îi datora Marianei Rarinca nişte bani , proveniţi din prestaţia celei din urmă la cabinetul soţului, pentru perioada când acesta, fiind bolnav şi locuind în Bucureşti, a avut nevoie de un om de încredere care să-i rezolve unele afaceri delicate în Galaţi. Pe această perioadă, se înţelege că plăţile către “omul de încredere” nu au mai fost ritmice, ci întârziate , până ce au încetat cu totul. Iar între timp avocatul Stanciu a fost răpus de boală. Şi lucrurile nu s-au mai reglat.
Cei 20 000 de euro, reclamaţi insistent de partea vătămată ca preţ al şantajului, sunt din cu totul altă cauză. Pentru recuperarea acestei sume, dintr-o cauză civilă, madam Stanciu s-a oferit, contra unui comision (despre care putem presupune că se suprapune perfect peste banii datoraţi), să o ajute pe “şantajistă”. Numai că doamna Rarinca a pierdut procesul şi Livia Stanciu n-a mai avut cu ce să facă tanda–pe-manda, între comision şi datorie. Şi de-aici a pornit totul…
Mie plângerea preşedintei Înaltei Curţi mi s-a părut similară cu plângerea penală şi zguduitoare a unei gospodine cocoţate într-o funcţie măreaţă, cum că pisica vecinei îşi îngroapă zilnic produsul organic în rondurile ei cu flori rustice, frumos aşezate, şi în ghivecele cu begonii de pe terasă. Fapt ce nu poate fi tolerat. Şi pentru care prezintă competenţă DNA-ul. Iar vecina trebuie luată cu mascaţi de-acasă. Şi întemniţată şase luni. Şi la rejudecarea cauzei s-ar cuveni o pedeapsă cu închisoarea, dar MODERATĂ (adică numai vreo cinci ani , nu şapte, cum cer procurorii) deoarece gospodina cu begonii este un monument de mărinimie.
Eu cred că procurorii şi-au bătut joc de doamna Stanciu , părând că-i sar în ajutor, dar, de fapt, lăsând-o atât de expusă ridicolului…
Ca şi cum prin transparenţa rochiei de seară, de mare gală, cu trenă, pe care i-a livrat-o DNA-ul, i s-ar vedea preşedintei Înaltei Curţi, cu maximă claritate, budigăii verzui, până la genunchi.
Pretutindeni în lume, istoria se rescrie acum, cu intenţiile grupurilor etnice sau religioase de a profita de pe urma aproprierii total nelegitime de identitate şi de continuitate, multe grupuri ascunzându-şi intenţiile sub paravanul pompos de „ideologie iudeo-creştină”, prin care se poate înţelege orice. În acelaşi secol IV care marchează începutul civilizaţiei ariene a excelenţei din Romania Orientală, folosind mijloacele filosofiei eline în exegeza biblică, teologia cappadocienilor extrăgea hotărât creştinismul din iudaism, despărţindu -l în mare măsură de miracolele lui Moise (trăitor în vremea dinastiei a 19- a egiptene). Tablele lui Moise mărturisesc falogocentrismul Vechiului Testament. Teologia cappadocienilor incorpora creştinismului elementele esenţiale de civilizaţie universalistă prezente în renaşterea saitică, aflată la şapte dinastii depărtare de faraonul Ramses cel Mare. De atunci, din secolul IV al erei creştine, se face distincţia netă între Apostoli, care se inspirau din profeţii evrei ce arătau direcţia „timpului liniar”, şi Părinţii Bisericii care se inspirau din scrierile filosofilor Greciei în teoria lor despre om, creaţie şi spirit. Este o distincţie capitală. Părinţii Cappadocieni ai Bisericii anunţau lumea modernă. Isihasmul lui Grigore Palamas este un magnific synopsis al teologiei filosofilor cappadocieni şi părinţi ai bisericii creştine orientale. Biserica Ortodoxă Română a îmbrăţişat tradiţia isihastă. Gândirismul ortodoxului român Nichifor Crainic, care promovează tradiţionalismul, reia în vorbă românească nouă metafizica teologilor cappadocieni. Isihasmul incorporează teologia negativă, el merge pe calea apofatică.
“Sunt valorile occidentale, despre care zice-se că sunt esenţialmente iudeo-creştine, cu adevărat universale?” SURSA http://www.nytimes.com/2015/09/13/sunday-review/are-western-values-losing-their-sway.html?action=click&pgtype=Homepage&module=opinion-c-col-right-region®ion=opinion-c-col-right-region&WT.nav=opinion-c-col-right-region&_r=0
Ion Antonescu ? Vai domnule Nastase, sper sa fie cel de la Cultura, care-a dus artisti spre cele sfinte…
Scoteti-va repede un certificat medical si noi ( “psihiatrii internetului”, ca stim cu totii ce se spune despre psihiatrii si apropierea de pacientii lor…) o sa confirmam ca a fost o ratacire in viata dvs. daca v-ati referit la cel interzis. Florian Bichir are voie. Nu incurcati planurile. Noi avem voie la max. 2D. De la 3D in sus trebuie aprobare de la “Comisia de la Venetia” si n-avem… V-ati scos putin cu Ataturk ( mai tarziu, dar “se” accepta…) , dar s-ar putea ca “Erdogan-ul nostru” sa nu fie de acord sa va ierte ! Vestea buna este ca prin “Suleyman” s-ar putea ca nevestele noastre sa fi rupt frontul….Asa ca Adrian B ar trebui sa fie mai optimist…..
COMISIA DE LA “POCREACA”, de pe langa CURTEA CONSTITUTIONALA A ISTORIEI SCRISE DE CEI CARE (MAI) POT .
PS “ Iertati nu iertati, vremea iertarii trece”…
Sambata am fost la intalnirea de 35 de ani de la terminarea liceului ( unul din cele cca. 70 de licee centenare al Romaniei ). Fostul nostru diriginte ( actualul diriginte, este un coleg de-al nostru, diriginte de santier…, ca dupa ’90, tot construim…./ inainte nu prea le avea cu “marul de langa drum”, dar acuma nu conteaza…, merele sunt din plastic, drumul o holograma…) ne-a reiterat o amintire din studentia sa. Vazuse o piesa de teatru in Iasi cu gigantii Birlic, Calboreanu, Beligan….A ramas puternic impresionat. Peste ani, la Tescani ( nu la sarbatoarea vinului…), ii povesteste lui Beligan despre magia acelui spectacol in viata sa. Beligan ii spune ca la venirea de la Iasi, in gara Marasesti, Birlic intreaba lumea de pe peron : “Ce gara-i asta ?” La raspunsul, Marasesti, Birlic intra si el in “istoria razboaielor” si intreaba din nou: “ Mai sunt lupte, mai sunt lupte ? “. La aceasta intrebare, raspunsul se tot da. Il dati si dvs. prin aceasta postare, d-nule Nastase. Da, mai sunt !