Muzeul Deltei Dunării

IMG_2846                   IMG_2865                   IMG_2842

Aflat cu unele chestiuni personale, ieri, la Tulcea, am intălnit si câtiva prieteni care m-au indrumat să vizitez noul Muzeu al Deltei Dunării. O realizare deosebită si, desigur, o atractie pentru turisti. Pot fi admirate zone amenajate cu exponate etnografice dar si diverse animale naturalizate, specifice spatiului dobrogean. Acvariul cuprinde specii de apă dulce dar si de apă sărată, pesti autohtoni dar si pesti exotici. In fotografii, veti recunoaste un somn simpatic si un sturion de vreo cinci ani. Dacă ajungeti in Tulcea, merită să treceti pe acolo. Mai ales dacă aveti copii.

32 de gânduri despre “Muzeul Deltei Dunării

  1. Bine ati revenit!
    Off-topic: iata pana unde poate duce lipsa de preocupare guvernamentala pentru soarta firmelor romanesti; aseara, Antena 3 a difuzat o stire potrivit careia vor fi instalate in Romania 2,7 milioane de contoare inteligente spaniole, desi avem doi producatori romani de contoare electronice (inclusiv inteligente), totalizand o productie de circa 100K contoare anual (atat au fost comenzile). Cu aceasta, poate fi pusa cruce productiei autohtone de contoare electronice si inteligente.
    Rusine, Ponta!

  2. Trei proiecţii, trei alternative: somn, sturion şi recif.

    Să zicem aşa: În timp ce pare un somn ascuns în recifuri, sturionul se pegăteşte să depună icrele negre, astfel încât să nu ajungă doar delicatese cu precădere pe masa bogătaşilor Europei ca în anul 1939 cănd au fost capturaţi 1.144 tone de sturioni.

    Oricum ar fi, este bine

  3. Cu doar sase milioane de euro aeroportul Tulcea se poate moderniza pentru o eficienta a investitiei de 35 % !
    Asta inseamna curse aeriene regulate cu vizitatori , de ce nu circuite ale marilor firme cu angajatii lor in Delta , acces usor la Tulcea , dezvoltarea zonei …
    PS – despre ceremonia de astazi de la Ismailia , deschiderea noului Canal Suez – Ponta si Neaga i-au asigurat pe egipteni ca vor ramane impotmoliti in cadastrul comunei Bogata de Mures inca cel putin cateva luni , ca sa nu vorbeasca de marile dificultati intalnite in cadastrul de la Zau de Campie si Silivasul de Campie – deci ordinul de incepere al lucrarilor pentru Campia Turzii Targu Mures va bate , cu siguranta , un record mondial al intarzierii .
    De aceea presedintele Sissi a insistat ca , in formatia in triunghi a avioanelor de lupta Rafale care vor survola canalul avionul condus de directorul CNADR sa ocupe varful triunghiului , deci primul intre cele trei .
    Un frumos succes pentru Romania .
    Traiasca prietenia romano-egipteana !

  4. 1. Superb raspunsul cu namolul de la Doina , am ras toti , din tot sufletul .

    2. In alta ordine de idei , pe javra asta ordinara chiar nu-l ia nimeni sa-l puna la pastrare la racoare pe vreo 20 de ani ? De asta chiar nu se lipeste nimic ?

    http://www.dcnews.ro/audierea-lui-basescu-incheiata-blaga-iccj-nu-are-competen-a_481741.html

    3. Shock , breaking news , „the good year blimp” mugeste , ca a descoperit ea , ( cu multi bani europeni) , ca in Romania se fura bani de la licitatiile pt. autostrazi !!!!!!! Suntem siderati , parca nu ne vine sa credem ca asa o grozavie sa desfasoara in societatea noastra curata si nepatata .

    http://www.comisarul.ro/politic/alina-mungiu-pippidi-dezvaluiri-incredibile-despre_529733.html

  5. Până spre sfârşitul anilor 90, Muzeul Deltei Dunării a funcţionat în Casa Avramide, una dintre puţinele clădiri care mai păstra parfumul vechiului orăşel Tulcea; muzeul vechi s-a deschis în 1950, iar la începutul anilor 60 , în demisolul clădirii s-au amenajat acvariile care au fost o bună bucată de timp atracţia oraşului, fiind incluse în orice traseu de vizitare.

    Noul muzeu, gândit la cu totul alte standarde, s-a inaugurat în 2009 . Dar toate acestea pot fi găsite , cu amănunte , pe net.

    Ceea ce vreau eu să povestesc nu poate fi însă găsit pe net.

    Legat pe viaţă şi dincolo de moarte de orice iniţiativă muzeală din Tulcea , a fost domnul Gavrilă Simion ( Institutul de Cercetări Eco-muzeale Tulcea îi poartă numele şi de aceea spun că e legat şi dincolo de moarte) unul dintre „marii creatori români de muzee şi un lucrător harnic pe tărâmul întortocheat al arheologiei”( V. Baumann) .

    Despre domnia-sa vreau să povestesc eu ceva .

    Aşadar, în 1991, a existat o intenţie de reabilitare a Casei Avramide şi de scoatere a acvariilor din demisol, pentru că deja structura clădirii era afectată de această funcţiune. Cu acest prilej am stat de vorbă cu domnul Simion despre povestea cunoscută şi necunoscută a casei. Dar şi despre felul în care istoria casei se împletise cu istoria acestui om, arheolog ,cercetător şi, mai ales, părinte de muzee. L-am întrebat dacă mai rămăsese ceva din obiectele sau decoraţiunile interioare ale imobilului şi am avut surpriza să aflu că tot ceea ce mai găsise domnia-sa in interior, lucruri puţine , căci casa fusese pur şi simplu jefuită după ce proprietarii au fost aruncaţi în stradă sau arestaţi, fusese ascuns chiar de domnul Gavrilă Simion în pereţii dubli care căptuşeau mansarda . A scos de acolo , după mulţi ani, câteva candelabre şi sfeşnice; le-am fotografiat. Tot domnia-sa mi-a povestit despre semnul sub care artiştii italieni proiectaseră şi construiseră imobilul: cele patru anotimpuri. Scara principală de acces , cu două aripi simetrice, era decorată cu patru statui de dimensiuni medii, cu personaje feminine reprezentând primăvara, vara, toamna şi iarna. Două dintre statui au fost distruse, una a ajuns( nu amănunţesc cum) să vegheze un mormânt în cimitirul vechi, iar cea de-a patra… despre cea de-a patra , domnul Simion mi-a spus că este îngropată , tot de domnia-sa şi tot în încercarea de a salva ceva . Nu ştiu dacă a mai destăinuit cuiva unde anume a îngropat-o, aşa că bănuiesc că statuia îşi doarme somnul de veci undeva, în Tulcea .

    Probabil că obiectele salvate de domnul Gavrilă Simion nu au o valoare artistică spectaculoasă; dar acest fel de a gândi, această dorinţă de a proteja, de a păstra pentru vremuri mai bune fragmente de istorie , este un tip de atitudine cu care ne întâlnim tot mai rar.

    Domnul Gavrilă Simion a primit, cu câţiva ani înainte de moarte, o diplomă de PĂRINTE AL CETĂŢII şi o medalie având gravate în aur , pe una dintre feţe, exact aceste cuvinte.

    M-am reîntâlnit cu acel prilej cu distinsa sa soţie, fosta mea profesoară de Limba şi literatura română. Cu o mare seninătate mi-a spus că tinereţea lor trecuse ca o ploaie de vară, că soţul ei era mai tot timpul plecat, ba în mijlocul siturilor arheologice, ba în delegaţii, ba la conferinţe şi simpozioane şi că tot timpul el a avut ceva de organizat, de pus la punct , de dezvoltat, de reinventat…că s-a luptat fără oprire cu birocraţia, cu absurdul, cu interdicţiile de tot felul. I-am răspuns : “ Da, dar totuşi, oraşul îi recunoaşte astăzi meritele şi-l onorează. Şi asta ar putea însemna că a meritat sacrificiul !” . Cu aceeaşi seninătate nepământească mi-a răspuns: “Nu , Luminiţa… n-a meritat…mă gândesc la tinereţea noastră cu amărăciune …n-a meritat tinereţea noastră trăită separat …risipită…”

    La aceste vorbe m-am gândit când aţi scris , domnule profesor, că atâta timp cât aţi fost Prim-ministru, aţi văzut, fragmentat, numai parterul clădirilor pe lângă care treceaţi în viteza maşinii oficiale. Şi tot la aceste vorbe m-am gândit când am privit chipul doamnei Năstase , în călătoria dumneavoastră din Italia.

  6. O aruncătură de băţ : de la Tulcea la Marea Neagră…

    Tematica taberei de vară a Fundaţiei N. Titulescu mi-a amintit de o carte pe care am citit-o cu mulţi ani în urmă : Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană, de Gh. I. Brătianu, un istoric care, în ciuda unei bogate şi valoroase moşteniri ştiinţifice, este prea puţin receptat în ziua de astăzi. Mi s-a trezit curiozitatea şi am parcurs-o din nou, de data aceasta cu alţi ochi – mai maturi şi cu mai multe dioptrii.

    Marea Neagră… este o impozantă sinteză redactată în limba franceză – dar Editura Meridiane a realizat şi o traducere – asupra destinului arealului pontic din perioada preistorică până în evul mediu. În concepţia savantului, ea nu reprezenta un punct terminus, ci dorea să-şi lărgească perimetrul investigaţiilor la epoca modernă şi contemporană, inclusiv cel de-al Doilea Război Mondial, cărora să le dedice un amplu spaţiu într-o viitoare monografie ; vicisitudinile vieţii – arestul, domiciliul obligatoriu – şi moartea timpurie l-au împiedicat să o înfăptuiască.

    Rod şi încununare al unei cariere dedicate cercetării, această lucrare postumă de maturitate ştiinţifică prezintă fenomenele istorice din jurul bazinului Mării Negre în succesiune cronologică şi interdependenţă între amănunt şi general. În consonanţă cu şcoala structuralistă de istorie, ce vizează evidenţierea elementelor permanente din evoluţia societăţii omeneşti, Gh. I. Brătianu consideră Marea Neagră un asemenea factor de durabilitate, un element unificator, o zonă de tranziţie continentală şi intercontinentală, în contextul căreia el tratează teme de istorie românească ( traco-dacii, osmoza dintre daci şi romani, apariţia organismelor politice româneşti de-sine-stătătoare, etc. ) : spre ex., întemeierea statului feudal Moldova este privită drept o consecinţă a dinamicii comerţului între porturile pontice şi oraşele central-europene.

    Desigur, procesele socio-politice nu se produc niciodată detaşate de realităţile din jur, totuşi o abordare mecanicistă a istoriei umanităţii în cadrul unor noţiuni geografice perene ( mare, munte, râuri, etc. ) este eronată prin metodologie. Marea Neagră – deşi un complex geografic, istoric şi geo-politic – nu a fost niciodată o arie de convergenţă şi nici o placă turnantă – cum este definită în ultimul capitol al Cărţii a III-a – pentru simplul motiv că această mare este un fund de sac adiacent bazinului mediteranean ; implicaţiile pe care Marea Neagră le-a avut asupra spaţiului limitrof au fost dintotdeauna reduse şi cea mai bună dovadă este faptul că nici una dintre naţiunile riverane nu reprezintă o putere navală ; din contra, două dintre ele, Rusia şi Turcia, sunt puteri militare terestre.

    În ciuda unor asesmenea neajunsuri de logică formală, monografia lui Gh. I Brătianu este o lucrare deosebit de complexă ce se bucură de o bine-meritată notorietate internaţională în rândul specialiştilor cărora le furnizează un instrument de lucru util prin tezaurul de informaţii pus la dispoziţie. Însă lucrarea poate prezenta şi pentru publicul românesc un prim contact cu enigme fabuloase ori fenomene controversate : etnogeneza poporului român, începuturile vieţii noastre statale, relaţiile cu genovezii, otomanii şi mongolii, etc.

    O mare carte de istorie românească, cu un evantai problematic practic infinit, pe care vă invit să-i descoperiţi atât valoarea căt şi farmecul.

  7. http://www.theguardian.com/world/2015/aug/04/russia-troy-kremlin-control-orthodox-priest-tauric-chersonesos-sevastopol-crimea “Troia rusească” şi “Pompeiul ukrainean”. Dar care-i punctul de vedere românesc? Istoricii noştri folosesc argumentul armei-unealtă romphaia. Vedeţi că acel Vladimir, pe care un cronicar ottonian îl desconsideră, tratându-l cu supranumele de Fornicator Maximus, de fapt nu-i propriu-zis rus, ci vareg (Viking răsăritean). Istoricii ruşi, nu mai puţin istoricii ukraineni, speculează această confuzie. Istoricul Mihail Psellos, rector al Universităţii din Constantinopol (fondată de împăratul Constantin Monomahul, după modelul ei se va constitui Universitatea din Bolonia), notează detaliul de observaţie că varegii care coborâseră dinspre nord pe istmul baltico-pontic, aveau arma-unealtă romphaia. Împăratul Traian ne-a lăsat documente existenţiale de valoare unică. De exemplu Tropaeum Traiani, document istoric doveditor, şi document istoric anticipativ ! Semnificaţia doveditoare pentru Tropaeum Traiani este aceea că insera provincia Dacia Felix într-un continuum teritorial nord-pontic. Să nu uităm că prima provincie romană în spaţiul nord-pontic nu a fost Dacia Felix, ci Romania Orientală nord-pontică care crescuse din vechiul imperiu milezian. Ştim că imperiul milezian nord-pontic se alipea de jure Imperiului Roman la anul 133 înainte de Hristos, odată cu metropola sa, Miletul. Romania Orientală nord-pontică devenea efectiv provincie romană la anul 62 după Hristos, pe vremea împăratului Nero. Istoricul german Theodor Mommsen evidenţiază munca lui tenace pentru această construcţie. Abordarea lui Theodor Mommsen este cu atât mai credibilă, cu cât ea mergea încontra ideologiei intereselor expansioniste germane din secolul XIX. Astfel, s-a spus mereu că “valurile lui Traian” din spaţiul nord-pontic ar fi fost construite de goţi. Situaţia aceasta ar fi fost valabilă şi pentru Zidul lui Athanaric (regele care l-a ucis pe Sfântul Sava Gotul şi căruia i se atribuie posesia originară a Tezaurului de la Pietroasele). Totuşi Mommsen atribuie lui Nero iniţierea numitului Zid al lui Athanaric. Aceasta s-ar fi întâmplat pe la Anul Domnului 57. Să nu uităm că împăratul Nero vedea Imperiul Roman ca operă de artă ! La 62 AD, tînărul imperator Nero instituia foarte oficial provincia Romania Orientală din spaţiul nord-pontic. Cucerirea lui Traian inserează astfel Dacia Felix într-un continuum teritorial nord-pontic de provincie romană. Tropaeum Traiani consemnează romphaia, simultan armă de luptă şi unealtă agricolă. Dar astfel Tropaeum Traiani devine şi document istoric anticipativ ! Putem bănui un drum al uneltei-arme romphaia cu dus şi întors pe istmul baltico-pontic ! Secera-armă romphaia defineşte o constantă de cunoaştere tehnico-productivă pe aproape nouă secole cu dovezi certe !

  8. @ santinela

    Wake-up ! Comitetul ala de supraveghere macroprudentiala a fost inventat chiar de Ponta ( de Ministerul Finantelor Publice ) ca sa-l submineze pe Ponta !!! Iti inchipui asa ceva ?

    Iar Generalul ” Minte Mica ” – cel care-l saboteaza pe Ponta cu orice ocazie , este Nasul copilului lui Ponta !!! Iti inchipui asa ceva ?

    Iar Robert Cazancioc este sotul verisoare lui Ponta !!!

    Individul e ca ala la care-i dai un pistol si-si trage singur in picioare …

    In conditiile astea sa-ti mai fie mila de un astfel de cretin ?

    p.s. Si eu am crezut initial ca Iohannis l-a sabotat din nou pe Ponta . Nu , comitetul ala fantoma este opera lui Ponta !!!

  9. Ați dat semnal că vacanța v-a priit. Să dea Domnul să mai aveți asemenea vacanțe!
    Cu forțele refăcute vă propun să-l ajutați pe Mugur Isărescu să-și găsească coerența.
    Iată despre ce afirmații ale Guvernatorului este cazul:
    – România nu poate suporta o creștere de 8% (din argumentarea rediscutării Codului Fiscal).
    – Vom avea trei semestre de deflație, dar la o creștere a PIB-ului de 6% nu-s probleme.

  10. The Americans are “tired of” the influence of the Israel lobby in the United States and of Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu, says Scott Bennet, a US counter-terrorism analyst.
    The US/AIPAC propaganda machine has been brain-washing the American citizens with some core propaganda themes,” said Bennet, a former US army psychological warfare officer.
    “I don’t think it’s going to have the effect that they’re hoping, money does not buy the hearts and minds, truth does, and logic and common sense,” Bennet concluded.(http://www.presstv.ir/Detail/2015/08/01/422780/US-Israel-loAIPAC-Netanyahu).
    ………………….
    Intrebare – Centrul de putere de la Bucuresti cum se pozitioneaza?

  11. D-ul PM Victor Ponta se comporta exact ca marile multinationale care-si externalizeaza serviciile .
    Dansul isi externalizeaza atributiile catre Iohannis , catre Isarescu , catre Gabi Oprea , catre servicii , etc. pentru a avea mai mult timp sa comenteze situatia politica pe Facebook .
    Mare om , mare caracter …

    p.s. D-ul Ponta a comentat astazi pe Facebook situatia din Germania unde Ministrul Justitiei a cerut demisia Procurorului sef si se intreba retoric de ce nu se intampla asta si-n Romania .

    De parca nu dansul ar trebui sa faca asta !!!

    Fara exagerare , acest baietas este cel mai mare pacalici , impostor si farseur politic pe care l-a avut Romania dupa 1989 . Inainte nu stiu pentru ca eram prea mic .

  12. Celor care vor poposi măcar o zi în Tulcea, le recomand să intre în Catedrala Episcopală şi din 2 motive cultural-istorice:
    1. Turcii le-au permis românilor să ridice această biserică ( menţionez că aceasta a fost construită pe vremea când Dobrogea era provincie otomană), cu condiţia să nu depăşească înălţimea moscheei din oraş, numai că românii i-au păcălit şi biserica este mai înaltă decât moscheea.
    2. O parte din pictura bisericii a fost realizată de Ştefan Luchian

  13. Generalul de Justitie si Intendenta ” Minte Mica ” doreste sa mareasca pedepsele pentru ultraj in cazul politistilor .

    Ok . Dar cine va mari pedepsele pentru abuzurile si ticalosiile facute de politisti , procurori , judecatori si servicii ?

    http://www.cotidianul.ro/minora-data-in-urmarire-generala-violata-de-doi-politisti-266032/

    Cine va plati pentru ticalosia din cazul Rarinca si pentru toate arestarile la comanda facute de statul politienesc condus de binom plus Livia Stanciu , etc. ?

  14. De la înălţimea unui salariu barosan, care nu le ajunge, totuşi , unora, pentru a-şi plăti imensa datorie de 2 500 de euro către doamna Rarinca, preferând s-o vâre în puşcărie decât să-i dea banii, Înalta Curte, în frunte cu madam Livia Stanciu, a hotărât că nu te mai poţi duce la doctor cu cutia de bomboane în care ai strecurat, după puteri şi recunoştinţă, câteva bancnote sfioase, pentru că te-a făcut dom’ doctor din neom , om la loc.

    Nu mai poţi, cică te ridică ăia cu salarii de zece ori mai mari decât tine şi medicul, la un loc, deoarece tocmai ai pus de-un grup infracţional, de!!! şi de-o „corupzionen” de netolerat în societatea noastră perfectă, în care Livia Stanciu îl judecă în intimitate, înecată în propria-i fiere, pe Adrian Năstase că de ce e mai bogat decât ea, şi, oficial, ne zice nouă cum că de fapt o deranjează cât de neatent a numărat pixurile şi brichetele din campania electorală .

    Firesc, doar de la recunoştinţa ta pusă-n plic se trage răul întregii naţii. Ce, medicul nu poate să lucreze fără bani, ce naiba, nu-i în stare să trăiască boiereşte cu cei 800 de lei pe lună, despre care şi Lăzăroiu spunea, pe bună dreptate, că-s de ajuns ca să fii fericit şi motivat profesional ?

    Noroc că ne loveşte cometa cu diametrul rezonabil de 4 km, peste o lună şi jumătate fix, şi scăpăm de alte griji, deoarece vom fi mai preocupaţi de valurile de 100 de metri înălţime, super-vulcanii reactivaţi din zona Pacificului şi, bineînţeles, de iarna „nucleară” care va distruge în totalitate vegetaţia.

    Poate de data asta le iese şi prezicătorilor de „sfârşitul-lumii”…că la ultima prezicere, am văzut un reportaj extraordinar , dintr-un sat de pe lângă Galaţi, cu nişte domnişoare care povesteau despre cum să te comporţi corect la Apocalipsă . Reporterul a întrebat : „Şi ce-aţi făcut în noaptea pentru care era anunţat sfârşitul lumii ? ” iar fetele, serioase , pricepute la evenimente de-astea, au răspuns că au stat până-n zori pe uliţă.

    Doar se ştie, sfârşitul lumii bate frumos la uşă şi vine numai în casă , ca urmare, nu-şi puteau imagina fetele că ar putea să le pândească vreun pericol pe uliţă …

  15. Mijloacele care ucid scopul: De la utopia comunista la distopia capitalista

    Cum ne raportam la comunism? Nu cred ca mai este o intrebare de actualitate, istoria ne-a dat deja cel mai argumentat raspuns, in 1989-1991. Chiar daca politologul Silviu Brucan, o eminenta cenusie a celor doua regimuri, estima, la scurt timp dupa revolutie, ca problema comunismului ar fi urmat sa se puna cam peste 20 de ani, iata, a trecut peste un sfert de secol fara ca acest lucru sa se intample. Istoria, daca-mi este ingaduit sa o spun, joaca un joc al numerelor mari, prin urmare, un numar de generatii cel putin egal cu cel al celor care au trait in comunism ar trebui, dupa aceeasi probabilitate a numerelor mari, sa nu-l mai cunoasca.

    Re-raportarea, peste un numar de decenii, este o alta tema de discutie si, fireste, va fi o problema a generatiilor viitoare, dar, daca va fi sa fie, mi-e teama ca se va intemeia pe evenimente care vor urma, care nu vor mai tine, deci, de nemijlocirea comunista, ci de cea postcomunista, liberala sau neoliberala. Conceptualizarea sistemelor si regimurilor in desfasurare este inca fluida, presupun ca fixarea va fi pe ingrosarea uneia sau unora dintre diferentele specifice, in curs de evolutie. In orice caz, barbarismul politic de “oranduire”, in numele caruia a fost maltratata diversitatea, este ejectabil si a fost definitiv abandonat.

    Ceea ce cred insa ca ar merita atentia inteligentei politice rationale ar fi recursul la mijloace comuniste, care nu mai sunt inhamate la scopuri utopice, specifice stangii internationaliste, de tip sovietic, oriental, ci la scopuri distopice, proprii dreptei supranationaliste, de tip unional, occidental. Distopia, suntem martori cu totii, a confiscat unul dintre mijloacele utopiei, interdictia de exprimare, dar si emotionalizarea scopurilor, este motivul pentru care accentuez pe nevoia unor inteligente rationale, critice si publice, fara indoiala, dar rationale, in primul rand.

    Ideile lui Tony Judt, care ar fi avut, acum, 67 de ani, imprumut exemplul si pentru o rememorare, s-au bucurat tocmai de rationalitatea criticii comunismului. Opinia ca ideile sale ar fi fost un fel de emotii mi se pare neimpartasibila, emotia artistica este una, o data cu caderea cortinei sau inchiderea cartii revenim in viata reala, rationalitatea politica este alta, in special in ce priveste mijloacele si scopurile, care nu trebuie sa fie utopice sau distopice.

    Concluzia lui Judt despre revolutiile est-europene, din “1989: Sfarsitul carei epoci europene?”, potrivit careia “Europa este pe cale de a intra intr-o epoca de dezordine, intr-o perioada de tulburari” a fost la fel de rationala ca cea despre consecintele dezechilibrului puterilor la nivel mondial. Vladimir Putin a numit acest dezechilibru drept cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului trecut, o idée de neacceptat, fie si pentru faptul ca ar fi absurd sa-l suspectam, intr-o istorie contrafactuala, de putinism pe Tony Judt.

    Rationalitatea concluziei judtiste are, totusi, o confirmare istorica, sa fi insemnat ea, oare, o ponderare critica sau autocritica, un inceput de reversibilitate sau de nostalgie, dupa inefabilul echilibru al contrariilor, poate dupa intelepciunea ca e rau cu rau dar e mai rau fara rau? De la Tony Judt nu vom afla niciodata, poate din dezbaterile de idei, chiar si in cele mai divergente se afla, intotdeauna, un sens. Importante sunt, cred, sa avem curajul sa ne intrebam, sa cautam raspunsuri si sa credem in democratia critica,

    http://www.contributors.ro/global-europa/nu-cred-ca-sunt-singurul-despre-modul-cum-ne-raportam-la-comunism/

    http://www.contributors.ro/cultura/tony-judt-%C8%99i-emo%C8%9Bia-ideilor-eseu-de-marius-stan-%C8%99i-vladimir-tismaneanu/

  16. Taticu’ criminal in serie , baiatu’ , violator si criminal in serie , iar fratioru’ vrea bani de la Stat ca i-a executat pe cei doi criminali !
    Baieti buni dar n-au avut noroc ( sa scape ) !

    Eu l-as executa si pe tupeistu’ asta ( ‘in gura mamii lui de jigodie ) , ca asta-i boala fara leac si se transmite genetic !

    Sa zica merci ca nu-l iau la rangi( d-alea cu vaselina cu nisip ) rudele victimelor , mai ales ca acum ii stiu identitatea , mama ce mi-ar place …..!

    http://www.nasul.tv/trecutul-morbid-nu-le-da-pace-familia-criminalului-in-serie-ion-rimaru-a-dat-statul-in-judecata-vezi-de-ce-a-cerut-despagubiri-de-200-000-euro/

    PS Pe vremea aia patrulam cu garzile mixte ( militie , muncitori , studenti , sportivi ) pe la Apaca ( schimbul 2 si 3 ) , Facultati , si alte obiective unde lucrau si studiau o sumedenie de mandre d-ale noastre .
    Intr-o noapte , pe Blvd 6 martie , erau sa-l prinda , un militian a scos arma , a tras , si n-a pushcat instrumentu’ .

  17. @Mihaela Erika Petculescu
    +Desigur, procesele socio-politice nu se produc niciodată detaşate de realităţile din jur, totuşi o abordare mecanicistă a istoriei umanităţii în cadrul unor noţiuni geografice perene ( mare, munte, râuri, etc. ) este eronată prin metodologie. Marea Neagră – deşi un complex geografic, istoric şi geo-politic – nu a fost niciodată o arie de convergenţă şi nici o placă turnantă – cum este definită în ultimul capitol al Cărţii a III-a – pentru simplul motiv că această mare este un fund de sac adiacent bazinului mediteranean ; implicaţiile pe care Marea Neagră le-a avut asupra spaţiului limitrof au fost dintotdeauna reduse şi cea mai bună dovadă este faptul că nici una dintre naţiunile riverane nu reprezintă o putere navală ; din contra, două dintre ele, Rusia şi Turcia, sunt puteri militare terestre.+
    Vă contrazice remarcabilul istoric etnic secui Zoltan Sekeli. Studiile sale arheologice demonstrează existenţa unui comerţ între Olbia pontică şi Transilvania antică. Prinţul Charles al Ţării Galilor vorbeşte despre „ţinutul secuiesc” ca entitate separată de România românilor. Speculează observaţia naivă a britanicului Patrick Leigh Fermor care privind harta “România dodoloaţă” constată o concentraţie de vorbitori de maghiară exact în centru ! Cum s-a ajuns istoriceşte la situaţia asta ? Regalitatea maghiară blochează trecerea – care în mod natural ar fi trebuit să fie „perenă”- prin pasul Oituz care permitea comerţul între Olbia pontică şi Transilvania antică. Împăraţii antoninieni construiseră chiar un drum roman superb pe acolo, de la Porolissum la Tyras !

  18. @Mihaela Erika Petculescu spune :+O mare carte de istorie românească, cu un evantai problematic practic infinit, pe care vă invit să-i descoperiţi atât valoarea căt şi farmecul.+
    Lucrul acesta se făcea deja pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Era partea spirituală a „ororilor epocii de aur”. Nu înţeleg de ce te străduieşti mereu să inventezi roata pentru uzul românilor.

  19. @santinela. Imposibil, decat daca este vorba de dumping, insa e greu (dar nu imposibil!) de facut un dumping pe 2,7 milioane de bucati. Nu iti face griji, romanii pot realiza costuri (si preturi) foarte bune. Iar un pret la jumatate inseamna ca sunt sacrificate calitatea si proprietatile de masura, ceea ce dezavantajeaza consumatorul. Desigur, pot fi imaginate diverse scheme de combatere a concurentei locale, in esenta toate bazate pe faptul ca firmele romanesti au posibilitati financiare mai reduse, ori pe „colaborarea” persoanelor care elaboreaza setul de specificatii.

  20. Salve Titus!!!

    Acu faras a ma scuz .. desi stiu ca un maniac (eu) ar trebui sa repescte pasiunile altora totusi am o curiozitate: de unde si pana unde acel Fornicator Maximus de ascendenta varega ar fi fost dotat cu o romphala?!
    Nu de lata dar in epoca aia scandibavuii utilizau o spada .. este drept cateodata cu un singur tais.
    F[atul ca garda varega ar fi fost dotata cu „romphala” s-ar putea explica printr0o ciudata supravietuire locala menita sa dea „cilpare” garzii saui si mai bine prin folosira eronata a unui nume vechi ptr un obiect nou .

    A da. Dacii utilizau o „dacca” zisa in latina falx. Mai curbata deecat traca romphala.
    Insa ambele amdoua erau sabii-coasa dar asta nu le are cu agricultura ..

  21. @Mihaela Erika Petculescu
    Despre amiralul turc Piri Reis ai auzit vreodată ? Lasă-i tu pe români în ignoranţa lor fericită! Nu te mai ocupa tu de „culturalizarea” lor.

Lasă un răspuns