Tivoli – Villa d’Este si călătoria inapoi

FullSizeRender 10

FullSizeRender 9

FullSizeRender 8

FullSizeRender 7

FullSizeRender 11

Sâmbătă, asa cum v-am scris, am vizitat la Tivoli, in apropierea Romei, Villa d’Este, o constructie din secolul 16,  care a fost dezvoltată ulterior, adăugându-si una din cele mai spectaculoase grădini din lume. Palatul păstrează o parte din frescele originale si oferă o priveliste magnifică. Grădina este celebră prin sutele de fântâni arteziene care domolesc arsita verii. Seara au loc, in grădină, concerte in aer liber si jocuri de lumini. Am descoperit aici si două modalităti diferite de a marca peretii cu mentiuni străine. Pe de o parte, ungurii au dorit să fixeze chiar la intrare o placă despre trecerea pe la Villa d’Este a lui „Ferenc” Liszt iar undeva, in interior, cineva a scrijelit pe un perete (probabil) numele unui celebru greco-român, Passaris – desi nu-mi este clară, acolo, semnificatia crucii.

Ieri, am vizitat Muzeul masinăriilor inventate de Da Vinci si am fost impresionat de geniul său, de clarviziunea sa si de ingniozitatea cu care a modelat forme de civilizatie ce acum ni se par firesti.

In  săptămâna care a trecut, am intâlnit zeci de români, in special pe străzi, ca turisti, dar, mai ales rezidenti la Roma, lucrători in hoteluri, restaurante, mici intreprinzători. Multi dintre ei m-au abordat, cerându-mi o părere sau pentru a face o fotografie. Unii ar dori să se intoarcă in România, altii văd viitorul copiilor lor in Italia si doresc să se scrifice, muncind din greu, in acest scop.

Câteva concluzii, cu caracter mai general, intr-o altă postare.

22 de gânduri despre “Tivoli – Villa d’Este si călătoria inapoi

  1. Am un sentiment pe care nu mi-l explic în legătură cu doamna Năstase. Pare cu adevărat fericită acum. Văd și viitoarea (probabil) noră. Aceste lucruri contează în final. Pentru țară ați făcut destul de pe baricade. Eu, să fiu membru al familiei, nu mi-aș da acordul să reveniți în politică. Bucurați-vă de pace în continuare cu toți ai dumneavoastră!

    Apreciază

  2. Securiştii sunt moşnenii (apud colegul @centru). Victoria „revoluţiei din decembrie 1989” înseamnă discriminarea negativă a majorităţii româneşti. Ultima impunere a lui Klaus cerută de către Elie Wiesel înseamnă adâncirea victoriei asupra românilor.

    Apreciază

  3. Villa d’Este, construită de cardinalul Hippolyte d’Este, un apropiat al papei Iulius III, este căţărată pe un pinten al muntelui Sterparo-Lecinone şi ridicată din acest motiv pe terase succesive ce oferă o panoramă spectaculoasă.

    Însă Tibur ( Tivoli ), situat la 19 mile romane ( 1 mille passum = 1,48 km ) în estul Romei pe Via Tiburtina, era încă de la mijlocul sec. 2 ante un loc unde înalta societate romană îşi construia vile somptuoase pentru a-şi petrece timpul într-o agreabilă trândăvie literară şi filozofică. Panorama se întindea până la Munţii Albani, dar şi până la Roma, ceea ce pentru un senator roman avea o semnificaţie ideologică : păstra neîncetat contact ( fie el şi vizual ) cu centrul puterii.

    Villa d’Este se ridică exact pe locul unde în antichitate se afla vila lui Q. Caecilius Metellus ( consul în 109 ante ) şi foloseşte chiar o parte din substructura primitivă. Cicero ne transmite – De oratore / Despre oratori, 2.263, 276 – că vila era atât de mare încât se putea vedea de pe zidul ce înconjura Roma, din dreptul Porţii Esquilina, de unde pornea Via Tiburtina. Tot de la Cicero ştim că vila a fost moştenită de fiul lui Metellus, Q. Caecilius Metellus Pius ( consul în anul 80 ante ) apoi de fiul adoptiv al acestuia Q. Caecilius Metellus Scipio Nasica ( consul în 52 ante ) şi că a ajuns în cele din urmă în posesia lui Marcus Antonius ( consul în 44 ante ) căruia Cicero îi reproşează că a adus în vila lui Scipio statui ce aparţinuseră lui Iulius Caesar. După înfrângerea lui Antonius de către Augustus în bătălia navală de la Actium şi sinuciderea lui Antonius şi a Cleopatrei ( 30 ante ) vila ajunge în proprietatea familiei Quinctilii Varii, iar poetul Horatius ne spune ( Carmina / Ode 1.18,1-2 ) că un Varus a plantat butuci de viţă de vie din loc în loc în faţa vilei şi a dependinţelor. Un urmaş al acestuia, P. Quintilius Varus, guvernator al noii provincii Germania dintre Rin şi Elba între anii 6-9, pierde 3 legiuni în Pădurea Teutoburgică în faţa triburilor germane răsculate şi se sinucide. Vila rămâne în proprietatea văduvei şi a fiului acestuia până prin 26/7 când, în urma unor procese de lezmaiestate iniţiate de împăratul Tiberius, intră în patrimoniul imperial. Conform fazelor de construcţie, clădirea principală şi cele secundare au fost mărite în sec. 1-2, pentru ca în 118 să fie ridicată vila lui Hadrian, reşedinţa de la Tibur a împăratului Hadrian.

    În 1550, cardinalul d’Este începe să înalţe în acest loc o copie destul de asemănătoare a vilei lui Hadrian, de la care reutilizează un număr considerabil de blocuri de marmură – unele dintre ele purtând şi astăzi inscripţii antice.

    Apreciază

  4. Lectura cu aflarea semnificaţiei a fost îngăduită pentru om. Maşina Turing, automatul celular, reţeaua neurală n-au fost dăruite cu atâta putere. Incontestabil de sorginte divină, cum ar putea altfel să fie incorporat Suflul ca suflet în lutul modelat de Creaţie ? În lectura umană, în citirea rumânului, cuvântul „venetic” are – nu veţi putea nega aceasta ! – o încărcătură de ciudă, de ranchiună multă, autentică, încât despre primul român ce l-a pronunţat s-ar putea zice, pe bună dreptate, că era ‚Xenofob’! Îmi place frazarea foarte „corect etică” a doamnei profesoare universitare Marta Petreu privitoare la „revolta inconştientului nostru colectiv, rău şi ranchiunos”. Într -adevăr, aşa s-au născut românii, din ‚Xenofobie’. Printr-o distincţie medievală, pronunţând cuvântul „venetici” fără creştinească iubire faţă de verii lor apuseni.

    Apreciază

  5. Toata masa de muncitori plecata ca o turma la munca necalificata in Europa de Vest dupa 2002 este pierduta pentru Tara .
    Sunt oameni simpli , needucati , cu multe frustrari si ranchiuna pe care nu stiu cum sa le explice si cui sa i le atribuie .
    Incapabili sa inteleaga , sa analizeze , sa propuna , sa sintetizeze .
    Nivelul cultural a ramas scazut si la Torino , si la Valencia , in plus dezvolta , departe de Tara , un sentiment de dispret fata de Romania .
    Nu au progresat cultural la Mantova si Parma .
    Nu sunt mari investitori in Tara , salariile de oameni de serviciu de acolo le ajung cu greu pentru a trai , a-si cumpara o masina de ocazie si a-si plati chiria .
    Ne fac o foarte rea imagine prin comportamentul lor de semi-tarani , semi-muncitori needucati .
    PS – se pare ca ar fi inceput lucrarile la centura Bacau , prima autostrada a Moldovei romanesti – la 30 iulie buldozere ar fi rasturnat primele movile la dealul Pisicu de la Bacau – ufff : cat e de greu ! Pentru Campia Transilvaniei silence radio de la CNADR penru moment .

    Apreciază

  6. În politică, secretul succesului este să fii serios, foarte serios, dacă se poate chiar îmbufnat.

    Spre exemplu, Klaus. Simț al umorului, canci! La ce i-ar trebui? Ce, el a ajuns președinte la 55 de ani fără să screamă vreodată un ”spirit de glumă” printre măsele…și uite că s-a putut! Și, cu toate că e un aisberg din punct de vedere emoțional, totuși Ioan Oltean i-a spus- fără nici cel mai mic interes, desigur, doar penru că așa s-a gândit dânsul- că e un bărbat frumos și femeile vor să-l atingă pe cochilie ca pe moaștele sfântului cuvios Cornelie cel Tăcut.

    Dar, mai tare și mai îmbufnat decât Klaus, deci, firesc, și cu realizări politice mai spectaculoase, este ”Interesul Național”. Floarea partidului său, numai viteji unul și unul, sporește zi de zi cu piese de colecție, care-i fac pe ceillți lideri politici să-și muște degetele de invidie. Dar ce zic eu piese de colecție… diamante, domnule, diamante! Bunăoară, ultimul trandafiraș prins la butonieră, cam înghesuit între ceilalți 499 000 deja declarați de Gabi Oprea , se numește Liliana Mincă.

    Ei, Liliana Mincă este… cum să spun… ca o boare de primăvară , acolo, la partid…

    Spuneți dumneavoastră , prieteni, dacă nu simțiți, așa , un tulburător substrat erotic în declarațiile acestei neînfricate luptătoare cu plictisul de a se fi născut, în mod nedrept, gospodină…și-atât :

    ”Mă regăsesc lângă domnul general Oprea, președintele UNPR. Sunt om care a lucrat de-a lungul timpului cu reprezentanții Armatei. Îmi place să execut ordinele date de generali care au strategii. Domnul Oprea a arătat că are strategii, demonstrând într-un timp record, și mă refer la cinci ani de la înființarea UNPR, că partidul este în creștere și se află pe poziția numărul trei în România”.

    Tot lângă ”domnul general Oprea” , dar nu pentru multă vreme, s-a regăsit și o altă floare a politicii românești, Gabriel Berca . Mare lucru experiența, domnule…păi, ”traseul lui Berca” (PUR-PNL-PDL-PMP, cât pe ce să treacă iar prin PNL , dacă nu obținea Gorghiu niște informații în premiră mondială de la DNA, în fine… UNPR) e mai tare decât ”traseul Președintelui” și nici nu costă 50 de lei , cât a stabilit Prima Doamnă că ar trebui să-l coste pe cetățean căscatul gurii în fața grădiniței unde a-nvățat Klaus să-și sufle nasul în batistuță.

    Cu mânecile suflecate și cu același avânt revoluționar cu care a luat-o de fiecare dată de la capăt, Gabriel Berca stuchește un pic pe PNL-ul „măcinat de niște lupte interne care nu vor duce la o perspectivă favorabilă. Din păcate, în momentul ăsta anumiți lideri din marele Partid Național Liberal nu-și depășesc condiția” și apoi ne împărtășește crezul domniei sale pentru viitor, anume: „Mizez pe niște oameni cinstiți, care să facă administrație departe de zona penală, ca să putem construi” și era cât pe ce să se și întâmple dacă nu-l arestau tocmai când punea el la punct lucrurile departe e zona penală.

    Și-acum , balena Gabi Oprea a căscat gura mare și-a-nghițit PPDD-ul care plutea în derivă. Sigur, veți spune că balenei nu-i permite conformația să înghită atâția oameni de partid, cu carnetele lor de membri, cu tot. Așa este. Dar , dacă vă uitați atent, n-am greșit cu nimic: e numai plancton , prieteni, numai plancton.

    Apreciază

  7. Stimate d-le Năstase,
    Cu deferență, vă rog să dați curs întrebărilor unui admirator și susținător al dvs. referitor la recent promulgata Lege nr. 217/2015, cu prevederile căreia eu sunt într-un profund dezacord, și care este, de fapt, o continuare a OUG 31/2002, dată în timpul guvernării dvs. Părerea dvs. este foarte importantă pentru mine.
    Iată câteva păreri personale și câteva întrebări:
    – Personal, mi se pare mult mai importantă libertatea e exprimare decât combaterea extremismului, iar faptul că anumite idei prezentate în spațiul public sunt greșite nu este un motiv pentru interzicerea lor. Care este etalonul de măsurare a ideii corecte și a celei greșite și cine deține acest etalon?
    – anumite păreri politice ale momentului trebuie impuse prin amenințare cu poliția?
    – nu credeți că această lege reintroduce delictul de opinie? Sângele vărsat în decembrie 1989 nu a fost cumva și pentru libertatea e exprimare?
    – oameni politici și nu numai (ziariști, scriitori, preoți ș.a.) au fost condamnați de comuniști pentru pretinsă colaborare cu fascismul. Vom mai putea discuta despre aceste cazuri, fără teama poliției?
    – este normal ca orice organizație sau persoană care pune la îndoială verdictul Tribunalului de la Haga referitor la cazul fostului președinte sârb Milosevici să suporte rigorile legii (dizolvarea ori pușcăria), iar omagierea lui Hitler să nu fie pedepsită întrucât acesta s-a sinucis, neapucând să fie condamnat de vreun tribunal?
    – De ce nu este la fel de mare înverșunarea cu cei care au făcut crime împotriva românilor pe cât de mare este cu cei care au făcut crime împotriva evreilor? De ce nu avem voie să mai pomenim numele lui Antonescu și să desființăm numirea unor străzi cu numele lui, iar Vasile Milea, care se face vinovat de poruncirea uciderii unor români să fie în continuare „bine-merci”? Omorârea românilor nu este un delict la fel de grav ca și omorârea evreilor?
    Dacă cumva răspunsul dvs. va fi în sensul că ordonanța invocată era necesară pentru intrarea României în NATO, vă mai întreb dacă renunțarea la libertatea e exprimare nu este un preț prea mare pe care nu ar fi trebuit, de fapt, să-l plătim.
    Vă mulțumesc anticipat pentru răspunsuri.
    Cu deferență,
    Emil-Radu Fiscutean

    Apreciază

  8. Vin italienii. Diaspora, mai știți? Îmbrăcați în haine albe, curăței, spălăței, cu ochelari de soare de la sugar în sus, cu borsetele burdușite agățate la curea (nu știu ce au ,ce n-au în ele), cu gura plină de „mamma mia”, „frizzante”, „chiamate”, „pomodorini”, „a casa nostra, in Italia”, „parmigiano”, „prosciutto”, „pancetta”… Mă gândesc, oare greblă n-au acasă? Lavazza, amaretto, bruschette și alte bazaconii, gata, sunt italieni sadea! Știți, stimați colegi, că am dreptate, îi recunoașteți ușor, oriunde i-ați vedea.

    O fetiță a unor vecini instalați definitiv în Italia, a spus o chestie care mi-a atras atenția de vreo doi ani în urmă, dar mi-am zis că-i un teribilism copilăresc: „Io non sono romena, io sono italiana, hai capito?” Știu că au , cetățenie italiană, dar nu m-aș fi gândit într-o mie de ani că s-au dezis de românism. Ei, bine, da. Și-au cumpărat costume naționale italiene pentru copii, studiază intens dansul popular și obiceiurile lor, mănâncă numai italienește, vorbesc numai în italiană în casă; ba mai mult, și-au adus familii de italieni în vizită, iar pe verii lor, frații lor, vecinii și foștii prieteni nici nu-i mai vizitează, nu-i prezintă, de fapt, cred că se rușinează cu noi toți.

    Eu credeam că vor să promoveze România, că i-au adus printre noi și vor să-i convingă de omenia noastră, că nu suntem toți „zingari- ladri”, că avem rădăcini la fel de vechi, că suntem civilizați și noi, cei care nu le-au schimbat cearceafurile stropite cu materii seminale, că suntem sofisticați, artiști, filosofi, poligloți, spălați, citiți, că ne curge și nouă apa la țeavă, avem avioane și metrou, nu numai cotigi trase de măgari (deși nu văd ce-i rău în a le avea), că avem conștiință națională și demnitate…. Eu credeam toate astea și câte și mai câte chestii minunate, pe care numai un spirit înfocat precum al meu le poate gândi, dar să vă imaginați șocul meu, când am sesizat (eu am învățat italiana din cărți, lucru pe care ei nici nu-l bănuiesc a fi posibil, deci nu se jenează să vorbească în prezența mea nici un fel de nerușinări) că foștii noștri compatrioți își invită prietenii italieni la vilele lor, sugerându-le a fi niște case de vacanță într-o țară exotică din lumea a treia. Ei nu le prezintă națiunea noastră ca pe o Patrie, am subînțeles că au avut ghinionul de a se naște aici, că ei, de fapt, sunt de altă făcătură.

    Și bieții italieni n-au nici o vină. Poate și-au pierdut respectul față de acești români pentru totdeauna.

    Din păcate, nu este un caz singular. Am mai recepționat semnale prevestitoare din anii trecuți, dar așa ceva pe față, să mi-o iau peste bot ca un plod obraznic, n-am visat. Fenomenul ia amploare, pentru că asta este calitatea disporei care și-a luat țara înapoi. Eu cred că trebuie dată alarma. Habar n-am ce-i de făcut pe moment, dar nu-i regulă… Deloc.

    Apreciază

  9. Da, sunt multi romani in Italia. I-am itilnit la Roma, Florenta. Nu i-am vazut, deloc, asa cum ii descrie „centru”. Din contra, erau optimisti, bucurosi ca vorbeau cu noi. O familie care conducea un mic restaurant pe Corso, chiar ne-au spus ca inca nu vizitate Vaticanul, si erau de 2 ani in Roma…

    Cu gindul la concluzii, va urez sa va rentoarceti in politica.

    Admirind fotografiile , va urez o vara racoroasa.

    Apreciază

  10. @Luminița Arhire

    Am remarcat-o pe madama asta, Mincă, mai an, taman a doua zi după arestarea lui guru Diaconescu. Femeia asta m-a lăsat tablou! Justifica posibila adeziune, sau susținere, naiba să-i mai știe, față de PMP. Acum înțeleg că-s în amantlâc oficial cu UNPR. Eu, care-s cea mai bună la bătaie de când s-a inventat fuga, îmi venea să-i bag pumnul în gură prin ecran! Ca un pichinez de o lună care se strofoacă la un cal de povară. Nu-i închideai gura cum nu poți astupa borta vântului cu o mână de paie. Aleasa neamului, ce poți să faci?

    Apreciază

  11. centru
    august 3, 2015 la 9:44 pm

    Ce este țăranul? Vreau o definiție și o explicație pentru nuanța peiorativă pe care i-o conferiți. În rest suntem de acord. Vă contest numai alegerea termenilor de comparație.

    Apreciază

  12. O, da! Villa d”Este…
    Este…

    Șomajul în rândurile tinerilor italieni e de 40%.
    Cam 100.000 de tineri pleacă în fiecare an în Germania, Anglia, SUA, America de Sud…unde își găsesc locuri de muncă.
    De ce există atâția tineri șomeri în Italia? Pentru că tinerii italienii refuză munca manuală, ocupațiile lucrative.
    Specialiștii italieni în domeniul ocupațional propun ca tinerii să facă agricultură, zootehnie, horticultură…, și să se întoarcă la meseriile artizanale specifice italienilor. Ei propun, ei aud…
    Locurile de muncă fizică brută sunt ocupate de est-europeni care acceptă salarii mici și fac eforturi mari.

    Apreciază

  13. Ministerul sentimentelor. Joia trecuta, cand am aflat ca ministerul orwellian al „Iubirii” are in Romania o replica evreiasca, a „Sentimentelor”, canicula parea sa fi alungat umbra si din zona stirilor. Imi amintesc ca m-am uitat pe stirile Flux 24. Titluri plicticoase, numai bune de urmarit cu coada ochiului, intre doua cascaturi. Premierul „pisicut” Ponta isi face concediul in SUA, mai da ceva bani turismului yankeilor si mai intareste parteneriatul strategic. Neamtul presedinte Iohannis consolideaza relatiile cu Israelul, decorandu-i ambasadorul. Fostul „Zeus” de la Cotroceni, Basescu, se ia de Dragnea, sustinand ca in locul premierului l-ar fi dat cu capul de pereti pentru ca-i cheama ministrii la raport. Americanilor nu le convine ceva din legea achizitiilor publice, despre care ar vrea, zic ei, o consultare publica reala. Un sondaj platit de Institutul Elie Wiesel, a masurat ca 11% dintre romani cred ca evreii reprezinta o problema, 22% i-ar dori numai ca turisti in tara… In timp ce ma gandeam ce ar putea sa insemne, politic, ultima chestiune, ca procentaje si alegere a momentului, daca nu cumva „turisti” ar vrea sa sugereze si „colonisti” (scriind acest cuvant, mi s-a reactualizat intristarea provocata de stirea socanta, de vineri, cand un copil palestinian a ars de viu intr-un incendiu provocat de colonisti israelieni, in Cisiordania), sub priviri mi-a cazut un titlu trasnet, desi pe cer nu era decat un soare nemilos. „E oficial: A inceput monitorizarea on line a celor care il sustin pe maresalul Ion Antonescu si a ideilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, a cultului preotilor si intelectualilor nationalisti, dar si a lui Ceausescu/ Maxim 3 ani de inchisoare.”

    http://www.flux24.ro/e-oficial-a-inceput-monitorizarea-on-line-a-celor-care-il-sustin-pe-maresalul-ion-antonescu-si-a-ideilor-fasciste-legionare-rasiste-sau-xenofobe-a-cultului-preotilor-si-intelectualilor-nationalist/

    Consilierul prezidential Andrei Muraru “i pak” (si iarasi/de asemenea) a dat de stire opiniei publice “za” (pentru) ceea ce i se pregateste, ca o scrisoare a lui Neacsu din Campulung, din secolul XVI. Numai ca de aceasta data nu este vorba despre un atac iminent al otomanilor, ci despre un pericol, in secolul XXI, la adresa libertatii de exprimare. In timp ce prima doamna americana le spunea chinezilor, pe timpul vizitei in tara lor, ca libertatea de exprimare pe internet tine de drepturile omului, dupa ce scandalul “Je suis Charlie” a ravasit interdictiile si cand lumea libera are dreptul sa spuna ce gandeste si ce crede despre oricine si orice, in Romania se reabiliteaza, juridic, practicile securiste si comuniste ale impunerii tacerii si represiunii vorbei. Sub pretextul combaterii ideilor fasciste, legionare, rasiste si xenofobe, a fost adoptata si promulgata o lege anticonstitutionala, care limiteaza sau interzice libertatea de exprimare si deschide calea unor abuzuri inimaginabile la adresa democratiei. Cele mai perverse efecte sunt cele implicite, de inhibare a criticii si de culpabilizare, care pot contribui la preluarea sau mentinerea controlului, prin subjugarea emotionala si politica.

    Institutul Elie Wiesel, care impreuna cu grupul parlamentar al PNL a fost parte la elaborarea legii respective, va acorda asistenta organelor judiciare pentru descoperirea si sanctionarea infractiunilor prevazute in textul normativ. Cu alte cuvinte, criticile vor putea fi transformate in culpe de lezevreitate, eliewieselistii vor putea sa arate cu degetul si sa spuna, imperativ: „Tu! El! Voi! Ei! Luati-i!”. De la supervizorul Wiesel in Romania, Alexandru Florian, am aflat ca deja s-au luat la puricat statuile, placile memoriale si denumirile strazilor, pentru epurari si cenzurari politice de memorie, pentru reconfirmarea unor pedepse politice comuniste. Dar si internetul, pentru sanctionarea penala a delictelor de opinie politice. Pe scurt, ne paste o reinviere a perioadei negre a listelor si represiunilor de dupa 1945. Din ideile de motivare a legii, prin care coautorul Alexandru Florian neaga ca ar fi cenzura si o califica drept un moment important pentru “adevarul istoric”, iti dai seama ca acesta priveste intr-o oglinda sparta a trecutului, ca se situeaza deasupra, ca un responsabil al sentimentelor si istoriei romanilor. Desi neaga ca ar urmari cenzurarea, intimidarea si reprimarea democratiei critice, incriminarile sunt atat de generale si de cuprinzatoare incat oricine critica regimul, ordinea sau tabuurile politice poate fi incadrat in prevederile legii. Este un mare pas inapoi, camuflat sub un strident fard politically correct, al unei asa-zise „legiferari a memoriei”. Aceasta incredibila si totalitara intruziune a legiferarii in procesele psihice isi propune, nici mai mult, nici mai putin, decat o samavolnica dresare a sentimentelor, sa te oblige pe cine sa iubesti si pe cine sa urasti. Ar fi timpul sa le rupem paienjenisul de sofisme si sa le spunem de la obraz intelectualilor critici si democratilor liberali: unde democratie critica nu e, nimic nu e; mai direct spus, e dictatura.

    Apreciază

  14. Am facut prostia de a citi comentariile compatriotilor la ultimul material al lui Iohannis pe pagina lui Facebook , banalitati in genul ” sprijinim guvernul Moldovei ” .
    Poate cateva sute – comentarii care par scrise de copii de 9 – 10 ani – Iohannis este interpelat ca un copil cu mingea la picior intre blocuri ” totul e din ce in ce mai rau ” , ” suntem toti tigani borfasi ” , ” nu – ti pasa de popor ” , ” iesim in curand la vanatoare de parlamentari ” , ” bai , toti fura , toti fura , suntem tara cu Parlamentul cel mai corupt ” etc etc etc – ce parere sa am despre compatriotii din Italia ? – 80 % din mesaje vin de la muncitorii de acolo …

    Apreciază

  15. Constat că abia acum aveți timp să călătoriți și să vedeți lucruri mirifice pe care unii le-au văzut demult și chiar de câteva ori.
    Un prim-ministru/ministru merge în alte țări cu treburi și nu vede decât drumul de la aeroport la hotel, prin geamul fumuriu al mașinii. E unul dintre multele dezavantaje.
    De-AIA n-am vrut să fiu prim-ministru/ministru…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s