In ultimile decenii, dronele (avioanele fără pilot) au fost utilizate intens, in primul rând, in domeniul militar dar si, tot mai mult, in domeniul civil. In prezent, aproape toate statele utilizează diverse tipuri de drone – cu destinatie tactică, operativă sau strategică, având masa maximă la decolare mai mică de 150 kg, intre 150 si 500 kg si peste 500 Kg.
In România, primele avioane fără pilot au fost introduse in inzestrarea Aviatiei Militare in 1987 iar ulterior, in 1999, Fortele Aeriene au fost echipate cu avioane fără pilot, americane. In prezent, au fost realizate numeroase prototipuri la Institutul National de Cercetări Aeronautice si Spatiale, la Institutul National de Aviatie S.A., la Universitatea „Dunărea de Jos”, la Agentia de Cercetare pentru Tehnică si Tehnologii Militare, la Teamnet International S.A.
Construirea dronelor mi se pare a fi o nisă importantă in economia românească. Este evident că cererea de avioane fără pilot va fi in crestere. Ar trebui lansată, poate, o strategie natională in acest domeniu, cu finantare initială.
Utilizarea dronelor in domeniul militar este deja frecventă. Ele capătă insă un rol tot mai important in domeniul civil – supravegherea granitelor, a traficului rutier, a zonelor de dezastru si calamităti, a conditiilor de desfăsurare a intrunirilor publice sau a intâlnirilor de nivel inalt. Dronele capătă o utilitate deosebită si in agricultură – starea culturilor, a dăunătorilor dar si pentru cadastru, pentru monitorizarea mediului, a nivelului de poluare in diverse locatii, pentru stabilirea riscurilor de inundatii pe cursurile de apă, pentru supravegerea transporturilor sau in cazul operatiunilor anti-teroriste. Vor apărea numeroase alte utilizări si in turism sau la evenimente de familie.
Am vrut să dau acest exemplu – cel al cercetării si realizării dronelor – pentru a arăta că, dacă pentru marile indistrii, cu investitii masive, România, in acest moment, nu mai este pregătită, pot fi găsite insă zone de nisă, care ar avea nevoie doar de putină inteligentă si de finantare minimă din partea statului.
Un domn din Sebes – Alba facea cu drona lui acum un an fotografii superbe de la inaltime cu noul nod rutier de la Sebes – o splendoare !
Nu stiu daca lumea asteapta Romania pentru productia de drone – in Europa de Vest utilizarea lor este banalizata , se pot cumpara de la magazine in plina strada .
Sunt folosite de grupuscule de extrema stanga in Franta – activistii anarho-comunisti trimit drone deasupra centralelor nucleare si deasupra Ambasadei SUA la Paris , pentru moment doar ca sa streseze industria nucleara , urata de ecologistii de extrema-stanga , si sa-si arate ostilitatea fata de sursa tuturor relelor de pe Pamant , in viziunea lor , SUA .
Reblogged this on operatiunispeciale.
Mi se pare că am trecut destul de uşor peste „dialogul”, dintre amfitrionul nostru şi vigilentul CNA, deoarece un fel de dialog s-ar putea numi situaţia în care Adrian Năstase le urează „somn uşor” unor inşi cu rang de secretar de stat, iar doi dintre aceştia se grăbesc să-i răspundă, într-un mod cu totul diferit de banalul „vă mulţumim frumos pentru urare”.
Eu, spre exemplu, am comis şi eroarea de a considera că Valeriu Jucan îi răspunde „cetăţeanului” Adrian Năstase.
Greşit: Adrian Năstase nu mai este, de trei ani , un CETĂŢEAN ci un SEMICETĂŢEAN –adică drepturi civile nu prea mai are, în timp ce la capitolul „OBLIGAŢII”, coana Justiţia Independentă n-a operat nici o ajustare.
Cred că, în general, publicul sesizează doar că există perioade de încarcerare şi perioade de libertate. Negru şi alb. Rău şi bine. Întuneric şi lumină. Însă „faţa nevăzută” a acelei libertăţi, cu drepturile civile dureros amputate, este, pentru publicul larg, doar un moft . Această percepţie provine dintr-o lipsă acută de sensibilitate, fie şi de nivel mediu, a unei populaţii acomodate, puţin câte puţin , cu RĂUL.
Reţeta prin care, propagandistic, persuasiv, neabătut, se livrează oprobiului public un personaj notoriu, fără ca presiunea să înceteze nici după ispăşirea unei aşa-zise vinovăţii pe care n-a demonstrat-o nimeni, niciodată, a funcţionat în ultimii 10-11 ani aproape fără greş. Şi nu numai în ţară; „acoperiţii” de dincolo de graniţă îşi fac „datoria” în continuare. Acum câteva zile, la o lansare de carte, un autor care trăieşte demult în Texas, a dat doar două exemple despre corupţia din România, considerată de domnia-sa pandemie : Adrian Năstase şi Viorel Hrebenciuc. Era un domn în vârstă, foarte simpatic şi inteligent, care ne-a explicat că de departe se vede mult mai bine decât din ţară. Se vede, se vede… dar tot prin ochelarii propagandei se vede…mi s-a părut aproape suprarealist să aud din nou aceleaşi şabloane, cu miros de petrol american de data asta, deşi despre valize cu zeci de milioane de euro târâte pe holurile unor instituţii publice nu s-a vorbit niciodată în mod serios până în 2004 ( fabulaţii poate că au mai fost, dar atât) în timp ce, după perioada mandatelor Băsescu, despre deplasările fronturilor atmosferice de zeci de milioane de euroi vorbesc miniştri, fruntaşi PDL, oameni de afaceri, şefi de instituţii, indivizi aleşi şi indivizi numiţi, toată lumea…oameni care nu spun lucrurile astea la colţul străzii, ci se spovedesc, în lungi monologuri, procurorilor DNA.
Propaganda livrează -şi aşa a făcut mereu, indiferent de regim – o lume paralelă, virtuală, gata „gândită” de altcineva; înainte de 1989 populaţia era atentă şi sesiza butaforia, de multe ori fără ca măcar să citească până la capăt textul contaminat.
Nu şi astăzi; deoarece astăzi multe lucruri sunt, de fapt, virtuale. Din această pricină, realitatea şi-a pierdut din consistenţă şi se împleteşte cu imaginea prefabricată într-o sumedenie de situaţii.
Cu mulţi ani în urmă, când am citit ”Jocul lui Ender”, un SF de excepţie, aparţinând lui Orson Scott Card, am fost fascinată de posibilitatea ca ficţiunea pură să coboare în stradă şi să se amestece în mod natural printre oameni, fără ca aceştia să-şi dea seama. Cartea este despre un copil care joacă, pe computer, un joc de strategie, numai că nu e până la capăt chiar un joc, ci, spre final, se transformă în cea mai pură şi crudă realitate. Singurul care nu este conştient de metamorfoză este chiar eroul principal.
Nu prea erau computere în România pe când citeam eu Jocul lui Ender; apoi, după mai mulţi ani, am văzut o ştire scurtă, la televizor, despre un adolescent care împuşcase cu sânge rece un vânzător dintr-o benzinărie. A fost întrebat cum a putut face aşa ceva , fără nici o ezitare. A răspuns că a fost simplu, exact ca atunci când ore la rând împuşca fantasme mişcătoare pe ecranul computerului; nici măcar nu şi-a dat seama în clipa aceea că ar putea fi adevărat …
Mă gândesc uneori că nu numai din somnul raţiunii ci şi din ambiguitatea fabricată, absolut intenţionat, pe limita dintre real şi virtual, se pot naşte monştri.
Cred ca aveti dreptate,dar cine sa asculte ,nu vedeti ca sunt numai pe luate ,daca nu le iese nimic misca un deget,cu stima.
Nu trebuie, dupa parerea mea, sa credem ca Yohannis are o mare pretuire pentru MRU.
Spuneam, cu alte prilejuri, ca NU seful civil al unui serviciu conduce efectiv acel serviciu. Seful civil este doar o interfata institutionala si/sau cu presa, pentru ca serviciul sa mimeze starea de democratie. Iar MRU, este marioneta perfecta.
Mutarea neamtului, sugerata, probabil, de o ,,eminenta cenusie” (nu-mi dau seama cine ar putea fi, deoarece nu-l suspectez pe Mihalache de un exces de inteligenta politica) are un singur scop:
– Sa testeze (la limita de curgere) rezistenta actualei coalitii ce detine, momentan, majoritatea in Parlament.
Sa vedem…..
da este un domeniu de inceput. si ca orice domeniu are potential extraordinar. Eu m-as axa mai mult si pe o dezvoltare combinata cu Artificial Inteligence nu doar pe partea de hardware, pe partea de software si de interactiune automata cu celelalte sisteme, colectarea datelor si prelucrarea lor si mai ales luarea deciziilor pe baza datelor colectate
D-ul Ponta a uitat sa se mentioneze si pe el … Daca de Basescu & PDL & PNL stiau toti ca sunt niste ticalosi si tradatori , d-ul Ponta ne-a aratat in ultimii trei ani ca este de aceeasi teapa ! Ca nu este cu nimic mai breaz decat MRU , Blaga , Basescu , Iohannis , etc.
http://www.cotidianul.ro/victor-ponta-cine-sunt-tradatorii-263993/
Apropo , mai exista vreun CIVIL printre cei care guverneaza astazi Romania ? Ca eu vad numai procurori , generali , sri -sti , vamesi , agenti straini , turnatori …
Cred că dronele astea or să aducă mari necazuri omenirii, pe lângă puținele avantaje.
Deja aduc.
Mi-a plăcut mult asta 😉 :
Inteleg ca dupa ce l-au ales pe Joh anus la pachet cu tot PDL-ul , diaspora credea ca si-a luat tara inapoi si cand colo astia le-o da exact indarat 😀
Baga-le-o mare , Johane, sa ajunga la toata diaspora 😀
Sa va vad cum guitati de foame cand v-o da Cameron 80 de lire somaj ca asa a batut palma cu Johanus ….
Semnat,
bine va face
„Pe cei care încă fac glume proaste cu “populistul” Tsipras i-aş ruga să-şi imagineze ce-ar fi totuşi să mai avem politicieni care să încerce minime eforturi pentru reconectarea cu poporul.”
Din păcate mai sunt unii care nu fac glume după cum le e felul, adică proaste, ci o dau direct :
„Scamatoria cu referendumul e făcută din nou prea târziu. Când nu se mai poate schimba nimic. Sper doar ca grecii să facă cu Tsipras și Varoufakis ce au făcut și cu alți politicieni proști și ticăloși. Să-i spânzure!”
De reţinut doar că nu-i nimic de capul unui asemenea biped (pentru câteva secunde 😉 )
Grecia – Bruxelles : luptă financiară sau ideologică ?
Atena a decis să întrerupă negocierile şi să convoace un referendum pentru a întreba poporul dacă susţine eforturile de austeritate cerute de creditori. Bruxelles şi organismele financiare acreditate s-au arătat pe loc jigniţi : nu va mai exista o altă propunere, deci nici bani ( cu alte cuvinte, s-au supărat, îşi iau jucăriile şi pleacă ) Singurele voci disonante la nivel înalt sunt cele ale preşedintelui Franţei şi a fostului şef FMI. François Hollande consideră că un acord între Grecia şi creditorii săi este încă posibil şi depinde de răspunsul grecilor pe 5 iulie. Strauss-Kahn propune atât o suspendare temporară ( pe doi ani ) a plăţilor dar şi a împrumuturilor, astfel încât grecii să-şi echilibreze singuri bugetul prin măsuri aspre, decise însă de ei înşişi.
Ce se poate constata este faptul că negocierile, al cărui scop ar fi trebuit să fie găsirea unui compromis cu minimum de dezavantaje pentru ambele părţi, au sfârşit în şantaj reciproc. Ameninţare pe faţă din partea Bruxelles : Grecia va fi obligată să iasă din zona euro. La rândul său, Tsipras a insinuat că va sparge embargoul faţă de Rusia ( o teribilă lovitură de prestigiu pentru UE, căci s-ar putea să-l urmeze şi alte state, Ungaria de ex… ) şi că va bloca, probabil, o parte din deciziile luate până acum cu o unanimitate entuziastă.
De unde atâta intransigenţă de o parte şi de alta ?
Alexis Tsipras a ajuns la guvernare cu un program de stânga, anti-austeritate. Deşi a făcut unele concesii, preferă să nu se abată de la platforma sa politică. Se pare că a trecut prea repede de la statutul de ideolog al opoziţiei la acela de prim-ministru, adică de administrator.
Cât priveşte organismele financiare internaţionale şi Bruxelles-ul condus de populari ( de dreapta ) aceştia vor pur şi simplu să îngenuncheze „fenomenul” Tsipras, care riscă să facă pată de ulei. Urmând exemplul grecilor, şi alte popoare – în special din sudul continentului – se întreabă dacă trăiesc într-o Europă a oamenilor sau a bancherilor. Fiind aşadar de natură ideologică, intoleranţa mediilor financiare nu ia în consideraţie posibilele consecinţe, dramatice pentru viitorul Uniunii. Până la urmă, datoria externă a Greciei este de 161% din PIB, mare – dar nu catastrofală. A Ungariei este de 105%, a Italiei de 126%, a Spaniei de 171%, iar a Germaniei de 178% ! Evident, economiile acestor ţări sunt ( mult ) mai performante decât cea a Greciei. Condiţiile impuse Greciei sunt însă extrem de dure, adăugându-se unui program de austeritate – solicitat tot de creditori – care s-a dovedit dezastruos. Se cere, printre altele, creşterea TVA, deja de 23% ( redus la 13 % în unele sectoare din turism ) Ori, un TVA mărit ar înabuşi şi mai mult o economie în recesiune, cu un procentaj de 50% şomaj printre tineri, reduşi să trăiască din salariile părinţilor ( dacă nu sunt şomeri la rândul lor ) ori din pensiile bunicilor ( pe care Bruxelles le vrea micşorate )
Conştient că, dacă nu se ajunge la nici un acord, Grecia va intra în imposibilitate de plată şi în instabilitate socială, Tsipras a adresat ieri o ultimă scrisoare şefilor de guvern din zona euro, dar fără să facă nici un pas înapoi. Iată paragraful final :
« I would like to request that your government re-examine its position on the issue and support the reconsideration of the request of the Hellenic Republic by the finance ministers of the eurozone with a view to granting it. This decision will contribute to our common goal of reaching a mutually beneficial agreement, to secure fiscal, financial debt sustainability, that will return Greece to growth within the eurozone. »
Greu de spus cum va reacţiona Bruxelles ; scenariul cel mai probabil este că – pe termen lung – va sprijini orice mişcare de dreapta pentru a-l înlătura pe actualul prim-ministru de stânga. Însă chiar dacă va pierde, acesta tot va reuşi să-şi ajute poporul, căci popularii europeni vor face următorului guvern concesii economice pe care le refuză acum. Astăzi, arată doar lipsă de îngăduinţă faţă de un lider ce se zbate să le redea compatrioţilor săi sentimentul demnităţii umane.
@ ZeV
Până la urmă, anti-rusismul ridicol şi servil al lui Ponta are şi o parte bună : postul de radio Europa Liberă (oficină americană ) a făcut declaraţii extrem de ostile la adresa lui MRU ; cum ziceţi Dvs, „l-au mîncat cu puf cu tot” pe omul americanilor propus la conducerea SIE. Asta înseamnă că Ponta se bucură cel puţin de sprijinul unei părţi a democraţilor. Să ne bucurăm şi noi !
În privinţa majorităţii parlamentare, într-adevăr, Oprea pare că începe să cedeze şantajului şi presiunii. Cât despre MRU, este mult mai mult decât o marionetă : punându-şi oamenii la conducerea SRI şi SIE, Iohannis doreşte să preia controlul total al tuturor organelor de informaţii, la fel ca şi Băsescu.
P.S. 1 Nu daţi vina pe UE, ci pe cei care o conduc : popularii ( de dreapta ) şi mediile finanţiste !
P.S.2 S-ar putea ca femeia să fie „auto-cenzura” bărbatului, însă eu prefer versiunea oferită de o poezie populară germană : bărbatul este capul, iar femeia, gâtul care face capul să se mişte ! Iată adevăratul feminism !
Luminita Arhire
,,Reţeta prin care, propagandistic, persuasiv, neabătut, se livrează oprobiului public un personaj notoriu, fără ca presiunea să înceteze nici după ispăşirea unei aşa-zise vinovăţii pe care n-a demonstrat-o nimeni, niciodată, a funcţionat ….”
Doamna, nu vi se pare perfect firesc ca o personalitate ca a domnului Adrian Nastase, un om cu o viziune limpede si implicit incomoda asupra realitatii, care nu vrea sa taca si care stie multe despre masinaria infernala care i-a amputat o parte din viata si libertate, sa nu treaca neobservata ?
Evident ca domnul Adrian Nastase deranjeaza pe multi dintre adversarii sai, iar momentul in care acest lucru nu se va mai intampla, va coincide cu….decesul ilustrei noastre gazde. Dar si atunci, s-ar putea ca o parte dintre probleme sa fie preluate de copiii domnului Nastase (pe care nu-i vad stand de-o parte in viitorul nu foarte indepartat).
Dar poate ca pana atunci, societatea romaneasca va fi evoluat suficient pentru a se atinge, in sfarsit, starea de normalitate.
ps-Luminita Arhire
Ati fost chiar simpatica, scriind:
,,Cartea este despre un copil care joacă, pe computer, un joc de strategie, numai că nu e până la capăt chiar un joc, ci, spre final, se transformă în cea mai pură şi crudă realitate”
😉 Stimata colega, dvs ce credeti ca fac americanii cu dronele ? ,,Se joaca”, doamna, in draci, stiind foarte bine ca sunt legati prin virtual de cea mai pura realitate. La fiecare apasare pe buton, mai pleaca o mica racheta spre tinta bine fixate in prealabil.
Ce vreau sa spun, doamna, este ca, de multe ori, realitatea bate filmul.
,,Drona M19 Reaper
Drona a schimbat radical felul in care Statele Unite isi indeplinesc operatiunile militare, fiind lansata prima oara in anul 2001. Aparatul a fost folosit in operatiuni de supraveghere si in atacuri impotriva militantilor in locuri din Orientul Mijlociu, din Irak in Somalia si Paksitan. Drona poate transmite imagini cu o placuta de inmatriculare la peste 3 kilometri distanta, putand zbura la aproape 18.000 de metri altitudine. De asemenea, poate transporta bombe de aproape 250 de kilograme si rachete aer-sol si aer-aer, putand ramane in zbor chiar si 36 de ore.”
Grecia – ultima oră !
Bruxelles a dat înapoi. Numai FMI a mai rămas pe post de sperietoare !
Bravo grecilor !
Văd că e o adevarată directivă de care ţin cont majoritatea massmedia , de a-i cataloga în fel şi chip pe cei doi greci de care depinde situaţia Greciei, dar nu numai .
Ba-i consideră clovni, ba măscărici, ba filoruşi, ba populişti, ba chiar, de către un biet exaltat, se propune împuşcarea lor
Nimeni n-are nici cea mai mică bănuială că aceştia pot fi nişte „păsări rare”, pe care chiar să-i intereseze soarta propriului popor şi să nu accepte docili şi fără replică toate cerinţele unor hiene financiare, considerate principali vinovaţi de actualul impas, parşiv dirijat, al Greciei !
O asemenea abordare, dată fiind “calitatea” (re)cunoscută a politicienilor noştri, nu poate fi luată în calcul !
Cum să mai existe politicieni care să-şi iubească Patria, să -i intereseze soarta celor mulţi, să nu se lase copleşiţi de recompense, sau dacă nu, de ameninţări, cu o asemenea UE din ce în ce mai în toate băgătoare, cu nişte puteri pe care şi le arogă de la sine putere, transformând Europa într-o veritabilă plantaţie modernă, cu sclavi de mai toate naţionalităţile şi cu stăpâni doar de o singură rasă ( indiferent că-s nemţi, francezi, austrieci, portughezi, polonezi, olandezi sau…ruşi ).
Pe nimeni nu interesează cu cine se luptă într-o încleştare complet inegală, cei doi eroi naţionali, transformaţi în personaje din cele mai negative, sau chiar comice, de cei care nu-s învăţaţi să le fie comentate poruncile, întotdeauna în defavoarea celor mai slabi ( mde, Legea junglei 😉 ).
Şi asta, în aplauzele puternice a unor cozi de topor ce nu lipsesc din nici o colonie, cu atât mai mult, europeană !
Degeaba susţin cu probe, cei doi eleni că :
“Ministrul de Finanţe grec a afirmat că Greciei i se datorează 1,9 miliarde euro din profitul obținut de BCE în 2014 și, de aceea, a cerut ca acești bani să fie transferați pentru a acoperi datoria de 1,6 miliarde euro pe care țara sa trebuie să o plătească marți FMI. „Este ceva ce se cheamă demnitate și care nu are preț”, a spus Varoufakis în legătură cu situația dificilă în care se află țara sa.”
Se pare că demnitatea nu face obiectul nici unui aranjament financiar ! 😉
Că altfel, de unde atâta obrăznicie la mai marii UE ?!
Adică eu nu-ţi dau ce se cuvine, dar tu eşti obligat să-mi dai ce mi se cuvine, că altfel te scot pe uşă afară !
„Cine se aseamănă, se-adună ” , dar mai rar aşa adunătură :
Cap de porc, cu vită kobe !
Şi dă-i şi (t)rage, de crezi că vine sfârşitul lumii, dacă nu-l pune Parlamentul pe ultimul la SIE, nu dacă-l pune 😉 !
Deblocarea institutionala: Un conector stanga-dreapta sau un mediator de resetare? Perspectiva zilei de marti, cand parlamentul se va reuni si va vota propunerea MRU la sefia SIE, se anunta a fi destul de cenusie. Daca aritmetica prezentei la sedinta o va infrange pe cea a voturilor, problema validarii sefului SIE se va muta automat pe agenda sesiunii din toamna, avand in vedere ca maine este ultima zi a actualei sesiuni a parlamentului. Altfel spus, vom deveni martorii unui blocaj institutional, deloc de minimalizat in actualul context geopolitic, geoeconomic si de securitate regionala.
Desi negocierilor interpartide au format o majoritate UNPR, PNL, UDMR pentru trecerea nominalizarii, PSD si ALDE vor vota impotriva sau nu vor participa la vot, ultimul caz putand da peste cap posibilitatea adoptarii unei hotarari. PSD si-a motivat decizia prin acuzatia ca presedintele Klaus Iohannis nu l-a consultat inaintea nominalizarii. In realitate, totul se datoreaza blocarii coabitarii. Cauzele sunt de memorie, imputabile ambelor parti. PSD nu a uitat ca MRU a fost ultimul premier PDL, cu care s-a inchis seria catastrofalelor guvernari ale dreptei, prin prabusirea din 2012, care a lasat in urma sa potopul crizei si austeritatii. In schimb PDL, rebranduit in noul PNL, a uitat si vrea la guvernare, pentru ca, impreuna cu presedintele Iohannis, dreapta sa exercite puterea totala, ca in timpul fostului presedinte Basescu. In mod evident, este nevoie de o reconciliere intre stanga si dreapta, prin care coabitarea si institutiile sa nu mai fie blocate, prin scopuri care scuza mijloacele ori instrainarea de orice idée sau posibilitate de bipartizanism. Coabitarea, atunci cand cele doua ramuri ale puterii executive sunt una de stanga si una de dreapta, inseamna, printre altele, dreptul presedintelui la nominalizari de sefi servicii secrete si dreptul guvernului la initiative legislative. Nu exista pentru presedinte un drept de coadministrare guvernamentala sau pentru premier unul de coadministrare prezidentiala. Prin urmare, cele doua puteri executive functioneaza independent si pe domenii distincte, constitutional, fara interferente ireconciliabile, cum sunt, de exemplu, nominalizarea la SIE si modificarea codurilor penal si de procedura penala. Cine a analizat evenimentele de astazi a observat ca a aparut o sansa de reconciliere, de conectare sau de resetare a jocului politic intre stanga si dreapta. Prima surpriza a fost participarea generalului Gabriel Oprea, premier interimar si presedinte al UNPR, la sedinta BPN a PSD. Desi se stia dinainte ca cele doua partide vor proceda diferit fata de nominalizarea la SIE, fara ca acest lucru sa aiba repercusiuni asupra coalitiei de guvernare, se poate presupune ca prezenta lui Oprea la sedinta social-democratilor a avut ca obiect fie tentativa de a-i convinge sa conteze la cvorum, chiar daca vor vota impotriva, fie sa ia pulsul la fata locului, pentru a intelege cam pana unde le poate merge rezistenta la coabitare sau poate ambele motive. A doua surpriza a fost anuntarea de catre presedintele UNPR a fuziunii prin absorbtie cu PP-DD, a obiectivelor si a pozitionarii politice. Oprea a declarat ca UNPR este un partid al usilor deschise, ca toti cei care doresc sa faca politica in interes national si al patriotismului sunt bineveniti in partid, indiferent daca au facut sau nu politica sau daca au facut parte dintr-un partid de stanga sau de dreapta. Recunoastem o pozitie neutrala, de centru, specifica militarilor, care ar putea garanta echidistanta in arbitrarea resetarii si a deblocarii institutionale. Interesanta este si tinta privind efectivul UNPR, care pana anul viitor va ajunge la un million de membri de partid, cu organizatii in toate cele 3200 de localitati din Romania. Generalul Gabriel Oprea a subliniat in cateva randuri ca nu-l intereseaza functia de premier, ci stabilitatea tarii, ca a fost si este loial angajamentelor politice, si cand a fost in coalitii de dreapta, cu PDL, si, acum, in cea cu PSD. Mi se pare destul de clar ca nici Iohannis si nici Ponta nu vor putea debloca coabitarea si institutiile statului, acuzatiile reciproce, in special cele legate de incompatibilitati, de coruptie, de justitie sau de pilotare externa a unor partide sau institutii nu dau niciunuia sansa de impartialitate. Ar putea fi creditat premierul interimar si presedintele UNPR cu aceasta sansa? Dar, in primul rand, vor vedea sau vor dori sa vada aparitia acestei oportunitati?
[…] islamice pe teritoriul Romaniei, inclusiv de turbulente ce pot aparea din cauza acestora, pentru ca o astfel de moschee ar putea sa aduca si extremismul islamic pe teritoriul Romaniei. Un astfel de […]
Ce interese are organizaţia americană de spionaj NSA de- a urmări economia Franţei ? http://www.lemonde.fr/pixels/article/2015/06/29/omc-bercy-ambassadeurs-et-ministres-les-interets-de-la-nsa-pour-l-economie-francaise_4664188_4408996.html
Opiniile Ideologilor primari despre religie sunt cel mai bine expuse de Stendhal în romanul Roşu şi Negru. Constatăm totodată că Stendhal este cel mai citit autor dintre Ideologii primari !
Salut, Wikipedia ! https://ro.wikipedia.org/wiki/Stendhal +Principala originalitate a lui Stendhal este folosirea intensivă a « focalizării interne » + Deci nu foloseşte (încă) barbarismul Klaus Iohannis care aici ar suna drept „focusare internă” ! Doamne, ce vremuri trăim ! Abia acum le dau dreptate românilor din zona Sibiului care numesc floarea de iris aşa cum o numesc.
Domnule Nastase, bune venit in jungla industriala romaneasca!
Unii ar putea zice ca e mai usor sa dai sfaturi altora decat sa ctitoresti o fabricuta de drone.
Da, aproape ca nu gresiti, dronele sunt foarte utile si aplicatiile lor sunt departe de a fi fost total enumarate (de exemplu, drona postala, sau o drona care sa zboare deasupra lui Basescu si sa-i arunce gainat in cap), toate insa cu o mica amenda: vremea proasta, dimensiunile mici si puterile reduse ale dronelor le face vulnerabile la stari meteo accesibile avioanelor mai mari.
Insa aici, vrand – nevrand, trebuiesc abordate mai multe subiecte. Si ma tem ca astazi trebuie sa tinem cont de opinia inginereasca a unui domn de o excelenta calitate intelectuala, din nefericire decedat in urma unui cancer galopant: „tehnologia de astazi permite rezolvarea oricarei probleme tehnice si realizarea oricarui produs; principala problema este piata de desfacere; poti produce orice, insa trebuie sa poti vinde produsul”. Adica, de multe ori, trebuie sa iti pui problema vanzarii produsului chiar mai inainte de a te apuca de realizarea lui. Lucrul in nisa este o chestiune de totul sau nimic. Daca nisa ta se potriveste cu nisa de piata, atunci ai dat lovitura; daca nu, atunci ai murit de foame. In particular, la noi lucrul pe nisa este ingreunat de deosebitul conservatorism industrial – economic romanesc.Cand e vorba sa dea bani pe un produs nou, pe care inca nu l-a vazut pe piata, romanul nu vrea sa scoata, pur si simplu, banii din buzunar. Va cauta sumedenie de motive „obiective” pentru a refuza achizitia: recent, un cunoscut al meu zicea de procesorul unei tablete rugged (militar – industriala) ca este prea lent, insa o astfel de tableta nu este pentru a invarti jocurile pe ele; o tableta rugged, foarte costisitoare, este un instrument rezistent in conditii grele de activitate, acolo unde tabletele comerciale se strica: praf, vibratii, socuri, temperatura, umiditate. Iar grafica industriala sau chiar aceea militara nu este, in general, pe masura celei oferite de jocuri. Am vazut cum un alt inginer punea, drept conditie „obiectiva” pentru un produs situat la noi inaintea perioadei sale, functionarea in protectie IP68 (imersie!) sau chiar IP69 (imersie si temperatura, sa zicem), desi chestiunea era, de fapt, de plasament in campul de lucru. Astfel de criterii arata, in fapt, straduinta romanului de a nu cumpara ceva, sub un motiv plauzibil si justificabil. Care ar fi motivele? Unele nu le-am aflat nici la batranete, romanul fiind mai misterios ca femeia iar sufletul sau mai abisal ca acela rusesc. Unul dintre ele, insa, este enuntat de un domn comentator (scuze, nu ma uit acum dupa numele sau) si care apare si intr-o carte industrial – economica franceza, desigur, nu cu exprimarea colegului nostru. Francezul zice asa: nici un manager de firma nu comanda nimic daca nu vede un avantaj personal. Ori, pe romaneste, daca nu-i iese si lui ceva. Problema localizata, este ce inseamna acel ceva. La romani, acel ceva inseamna caramida de bancnote. La straini, unde valorile sunt mai rafinate, acel ceva poate insemna prestigiu personal, o crestere a reputatiei sau autoritatii in intreprindere, cresterea sanselor de promovare si altele de acest gen. Un motor al actiunii este, iar aici suntem in sincronism, competitia. Romanul va iesi din conservatorismul sau daca un alt roman a are deja obiectul: o chestiune de concurenta sau, uneori, intre persoane fizice, de imitatie, de maimutareala. Specific romanesc este si comportamentul tribal: romanul refuza o achizitie (sau o investitie) propusa de altul, insa odata acel altul plecat de la intalnire, romanul il va chema pe finul (sau nepotul, fratele, cumatrul, in fine , un alt membru al tribului sau) si ii va zice: fi atent bai Vasile ce-a zis prostul ala, hai sa o facem noi.
Adica lucrurile sunt mai complicate decat de a vedea o nisa. Totusi, poate ca dl Nastase rezolva ceva din piata de desfacere. vazandu-l cu drona personala, cu siguranta ca mai multi politicieni vor dori sa aiba si ei cate una; doar ca nu vor astepta infiintarea fabricii Drona Romanesca srl.
In opinia mea Statul ar putea infiinta un departament tanar de control si supraveghere a apelor, a padurilor, a spatiilor urbane deschise si a tuturor platformelor de gunoi prin drone. Gunoiul si lipsa oricarui bun simt in utilizarea facilitatilor comune realizate cu fonduri de stat (drumuri, trotuare,rigole, parcuri) ne transforma din trecatori in „oameni ai strazii”.Cea mai mare problema a Romaniei in acest moment este lipsa respectului de sine. Am ascultat comentariul public al sefului Senatului care critica „Strategia de securitate extinsa” argumentand ca ea are in centru Statul si nu individul. In opinia mea, ca simplu observator, Statul a ajuns mult mai slab decat individul. Ca indivizi ne-am antrenat foarte mult in ultimii 40 – 50 de ani. Romanul ca individ este un supravietuitor! Statul este in pericol!
Grea viaţă are şi domnul Adrian Năstase ! Este obligat să citească toate mizeriile „spirituale” propuse blogului. Pe mine vulgul mă deprimă. Oricum, voi continua să public aici texte de Ideologie românească.
blogideologic,
citesc cu interes toate comentariile.
Cred că o prioritate doctrinară şi legislativă în România o constituie precizarea cadrului de economie politică instituţională (https://en.wikipedia.org/wiki/Institutional_economics ) în care pot fi creaţi germenii de întreprindere (start-ups). S-a constatat deja că existenţa acestui succes într-o ţară depinde puternic de cadrul instituţional !
Un proiect interesant dezvoltat cel putin partial in Romania: http://www.airstrato.com/
Cristi,
interesant…
@ Dle Nastase,
daca dronele ar fi prezentat vreun avantaj cert, China, SUA si restul ar fi umplut deja rafturile cu ele, dar din pacate sunt niste biete jucarii… E drept, poti vedea din aer piscina vecinului si sezlongurile, dar DPDV militar nu inseamna nimic, cu exceptia faptului ca se mai pot incasa niste comisioane achizitionandu-le…
Au viteza mica, pot fi deci doborate cu arme de jucarie gen airsoft, sau cu alice… Pot fi bruiate…
Dronele profesionale costa imens datorita necesitatii folosirii unui sistem protejat de telecomunicatii codate, de aceea nu le au decat unii… aceeasi care poseda si sateliti de telecomunicatii, si nici acestia toti! Armamentul insa nu se gaseste pe drone, se gaseste doar pe avioanele fara pilot, iar astea nu se comercializeaza, probabil stiti.
Autonomia lasa de dorit, cata vreme sunt propulsate electric… In plus vibreaza datorita rotoarelor, astfel ca imaginile transmise nu sunt de calitate… Noaptea, pe ploaie, pe vant puternic, pe ninsoare, nu zboara deoarece nu fac fata, nu se vad si nu se pot stabiliza si dirija…
Raman ca singure aplicatii certe, cea cu sezlongurile si cea cu gainatul…
Doru Coarnă,
unele observatii sunt corecte. Cred insă că unele aplicatii civile, dar si militare, pot fi utile.
Pentru Doru Coarna (care intelege prin ,,drona” doar o jucarie):
drónă, drone s.f. aparat de zbor fără pilot la bord, ghidat de la distanță
Prietene…pe langa jucarii, cele mai avansate armate detin si chestii serioase dotate cu arme si sisteme sofisticate de comanda, vizare in timp real si scanare/fotografiere…desigur, acestea nu se gasesc pe rafturi.
(Z)
PS
Chiar ai avut tangentza cu aviatia ?!
Din Jurnalul lui Constantin Argetoianu (1937):
Pe când conducătorii țărilor se ocupă de gravele probleme economice și politice, regele Carol II creează noi decorații.
România s-a mulțumit timp de decenii după proclamarea Independenței cu „Steaua României” și „Coroana României” și cu medalia „Bene Merenti”, apoi „Ordinul Carol I”.
Ferdinand a adăugat ordinul „Mihai Viteazu”.
Carol II nu s-a mulțumit cu înființarea unei serii nesfârșite de decorații, și a mai revoluționat și pe cele existente. A schimbat panglicile Stelei și Coroanei, a aruncat pe umerii oacheșilor decorați cu „Mihai Viteazu” alba mantie a cavalerilor teutoni, făcându-i de râs.
Ultima invenție e un cordon suplimentar la „Steaua României”. Pe lângă gradul de „Mare Cruce”, s-a creat acum clasa I – un cordon roșu cu o dungă albă lată pe mijloc.
În același timp s-a înființat încă un colan (aveam două) pe lângă ordinul „Serviciu Credincios”.
Fericită țară! Fericită, căci, în momentele în care nu e absorbit de decorații, uniforme și nasturi, Majestatea Sa se ocupă și de ea:
L-a chemat zilele trecute pe directorul CFR-ului să lucreze cu dânsul. Directorul s-a dus cu grafice, statistice și 2 funcționari.
Abia intrat în cabinet, regele i-a spus: „Te-am chemat să te rog să-i comanzi lui Stiubei portretul meu pentru Căile Ferate și să-i dai un acont de 100.000 de lei.”
Și audiența s-a sfârșit.
Directorul a plecat cu graficele lui și cu urechile pleoștite.
@ ZeV,
hai sa-ti explic: dronele folosesc sustentatia verticala pt a avea avantajul zborului la punct fix in vederea observarii, insa cu astfel de propulsie viteza si stabilitatea sunt precare! In plus, consumul prohibitiv al acestei propulsii nu permite dotarea cu echipamente grele, adica sisteme de arme, rachete, bombe, etc, ci doar cu device-uri acum la moda, gen senzori in IR, camere de telemetrie, etc.
Avantajul zborului la punct fix le face exceptionale pt telemetrarea datelor de artilerie clasica si reactiva, insa apare o problema: sunt deosebit de sensibile, datorita aceleiasi propulsii, la conditiile de mediu: vant, ploaie, ceata, noapte…
Si mai mult, ele nu sunt autonome precum avioanele fara pilot si rachetele, ci sunt teleghidate de la sol in timp real, deci trebuie sa poata fi vazute ca sa poata fi pilotate…
Unele mai complexe au sistem automat de stabilizare a zborului la perturbatii, de ex rafale de vant, dar niciuna nu este echipata cu programe care sa permita elaborarea unor decizii legate de zbor in timp real si independent, adica de ex., daca nu a reusit sa fotografieze tinta, sa selecteze automat o alta proxima de aceeasi importanta, sa-si elaboreze singura in timp real un nou program de zbor si apoi sa treaca la executia acestuia, si apoi acasa pe drumul cel mai sigur, cu informatiile stocate sau transmise… Asa ceva fac numai avioanele fara pilot care pot fi echipate cu device-uri oricat de complexe deoarece sustentatia se realizeaza aerodinamic, cu suprafete portante, adica aripi, si pot astfel transporta aceste greutati, alaturi eventual, de arme ofensive! Insa si acestea sunt decolate pilotat si abia apoi trec la derularea independenta a misiunii…
Programele de zbor automat au fost elaborate prin anii ’70 si aplicate prima data pe un Boeing al NASA, asta decola si ateriza singur, zbura singur dupa program, dar nu putea elabora decizii in timp real, adica daca un aeroport era inchis, sa-si aleaga singur altul, sa desfasoare protocoalele de apropiere, de aterizare, etc. Acum problema asta s-a depasit, se poate miniaturiza suficienta putere de calcul pt a se putea elabora decizii in timp real, adica avioanele fara pilot de lupta sunt echipate ca si vechile rachetele strategice, cu aparatura autonoma ce permite pilotarea automata completa, desi desigur, rachetele nu au nevoie sa se intoarca acasa sau sa aterizeze… Majoritatea acestor programe sunt bazate pe lema de contractie in spatii Banach, dpdv matematic, deci dau tarcoale tintei pana in momentul la care toti parametrii sunt ok in vederea apropierii si nimicirii tintei…Evolutiile sunt spectaculoase pana in momentul atacului, si se numesc manevre de deceptionare… Daca intr-un astfel de moment apare un factor perturbator, aparatul decide singur daca sa continue misiunea, sa abandoneze, sau sa caute o alta tinta din lista de la bord, sau alta decelata pe parcurs… Ideea proiectantilor e ca armata sa nu piarda banii in misiuni ratate…
Deci cand auzi ca o racheta de croaziera, sau un avion fara pilot a distrus o maternitate, fii sigur ca nu a gasit tinta la locul ei adica spionajul a ratat, nu a gasit nimic pe lista si nu gasit altceva cu multe paturi calde decat o maternitate, in locul unei unitati militare cu soldati dormind… Au mai gasit si scoli, pe vremuri…
Acum, daca vrei informatii militare obtinute cu drone, trebuie sa te limitezi strict la conditiile de pace, sa spunem cartografiere, elaborarea geodezicelor, observarea granitelor, precum si aplicatii civile, cercetarea vulcanilor, observarea miscarilor de strada, a traficului auto, vizualizarea la inspectarea barajelor, paza fondului forestier contra incendiilor, chestii d-astea… In conditii de conflict insa, drona este prima tinta a inamicului, ba mai rau, acesta poate detecta de unde sunt transmise comenzile de pilotaj si poate distruge centrul de comanda cu o racheta de croaziera care, asa cum am spus, va cauta prin zona tot ce poate fi asimilat unui centru de comanda. Evident, inamicul nu va dobora drona ci o va perturba pt a putea depista centrul ei de comanda care ii va corecta raspunsul la perturbatii, astfel ca distrugand centrul toate dronele devin inofensive…
Tocmai pt aceste aspecte, dronele raman jucarii high-tech pt civili.
Daca insa sistemul de propulsie va fi perfectionat suficient incat acestea sa poata ambarca echipament greu, atunci poate-poate, se vor juca si militarii cu ele in campul de operatiuni… Pana atunci insa se mizeaza mai mult pe efectul lor psihologic, inamicul o vede, se sperie ca este descoperit, si se spera ca abandoneaza… Atat.
Culmea autonomiei sistemelor de armament a fost atinsa pe vremea razboiului rece in anii ’70, atunci au fost elaborate toate sistemele, programele si protocoalele necesare, iar satelitii inamici manevrau singuri intre diverse orbite si orbitali, cautand apropierea sau din contra, eschivarea…Ideea apropierii era sa fie filmati pt a se putea evalua potentialul lor destructiv. Toate astea se intamplau la peste 140km si pana in zona satelitilor comerciali geostationari, cam 36000km, insa adevaratul teatru de operatiuni era intre 60si 120 km altitudine: acolo aerul era suficient de dens pt ca sa erodeze rapid orice orbita, prin urmare niciun satelit nu se putea mentine in zona si deci se lansau intr-una, si de catre unii si de catre ceilalti… Normal, toti erau declarati ca fiind meteo, studiul mareelor, a zacamintelor, padurilor…
In prezent chestiile astea continua ca si atunci, si la fel ca submarinele strategice, pleaca, vin… suspiciunea continua… Savantii din spatele lor insa colaboreaza in termeni civili, cu exceptia sistemelor strategice globale unde tot militarii detin controlul dezvoltarii de noi tehnologii…
Deci azi daca vrei sa te faci rachetist, du-te intr-o tara care are rachete balistice globale, ia-ti cetatenia, asteapta vreo zece ani si apoi aplica hotarat! Ideile insa se iau din carti, savantii le scriu iar militarii vaneaza solutiile teoretice prezentate acolo, cam asta-i peisajul actual… ideea e sa nu cheltuie si sa nu riste cu intrusi, iar savantii scriu ba pt doctorate, ba pt cercetari independente sau comandate…
Pana la urma e vorba de patrimoniul intelectual si tehnologic mondial…