A murit, la 90 de ani, Suleyman Demirel, fostul presedinte al Turciei, un mare prieten al României. Cu o carieră politică impresionantă, cu o abilitate diplomatică deosebită, Suleyman Demirel a asigurat o perioadă de liniste si de bunăstare pentru poporul turc, după incheierea Războiului Rece. A fost in contact cu toti liderii politici români si ne-a vizitat de multe ori, chiar si după incheierea mandatelor sale. L-am intâlnit in multe ocazii si am avut, de fiecare dată, dialoguri amicale.
Imi amintesc, spre exemplu, de discutia noastră – de la Istanbul, cred – când, in conditiile in care Parlamentul turc nu a fost de acord să facem un schimb de obiecte de patrimoniu, pentru a lua inapoi sabia (spada) lui Stefan cel Mare, premierul de atunci al Turciei – Demirel – mi-a promis (eram ministru de externe) că pentru a onora canonizarea lui Stefan cel Mare, din 1992, Turcia ne va imprumuta sabia pentru o săptămâna. Mi-am arătat o oarecare neincredere. Atunci, Suleyman Demirel a luat o foaie de hârtie – pe care o păstrez si astăzi (a stat multi ani pe biroul meu) pe care a scris „Sword will be in Bucharest on the 2nd of July” (sabia va fi in Bucuresti pe 2 iulie). Si asa a fost.
Fostul presedinte al Turciei va rămâne in galeria marilor oameni politici ai Turciei si in amintirea tutoror celor care l-au pretuit.
Romanii cinstesc intotdeauna memoria prietenilor sinceri ai Romaniei. Nu intamplator folosesc cuvantul „sincer”. Daca ar fi sa infiintam un panteon al familiei regionale (tin foarte mult la sintagma „familie regionala”, care mi-as dori sa devina o componenta a constiintei popoarelor din regiunea noastra geopolitica), cu certitudine Suleyman Demirel ar ocupa un loc binemeritat, inconfundabil. Cred ca achizitia mentala cea mai de pret post-razboi rece, desigur inca in curs de intelegere, este trecerea de la abordarea adversativa la cea cooperativa, la o constructie de securitate si de prosperitate regionala, ca a unui co-patrimoniu sau a unei mosteniri comune, in care popoarelor noastre le-a fost harazit sa traiasca impreuna. Datoria familiei regionale este de a-si apara si consolida casa regionala, de a o feri de riscul de a o deteriora sau de a o pierde, lucruri care se pot face numai prin convietuire regionala, in pace si intelegere. Suleyman Demirel, prieten drag al Romaniei, odihneste-te in pace!
Reblogged this on operatiunispeciale.
E bine când oamenii valoroși au viață lungă!
A fost un tip echilibrat, înțelept și bun, deși exigent.
Povestea spadei și a capetelor plecate.
Plecate cu sorcova sau aplecate…nu-mi mai aduc bine aminte, vorba unui personaj al lui Oscar Wilde.
Cred ca e o perla a prostiei numite in anii 1998 ” talibane ” , astazi diluata in ceva mai greu de definit , nu mai avem nucleul dur de ideologi retrograzi AC – PNT , avem un amestec de sustinatori fanatici ai PDL , de muncitori inculti cu o anumita putere de cumparare si acces la Internet si frustrarea copiilor singuri la parinti care vor vila si Ferrari dar nu le au din cauza Romaniei si a lui Iliescu :
– pe forumul infrastructurii de transport Peundemerg un utilizator spune : ” daca cineva ar construi acum autostrada Ploiesti – Comarnic , dubland DN1 spre Comarnic pe care se circula foarte bine , procurorii DNA ar trebui sa intervina pentru subminarea economiei nationale ” – citind enormitatea m-am gandit la prostia autorului – deci ” procurorii DNA ” ar trebui sa aresteze pe cine are o initiativa care nu place , initiativa care nu are nimic cu coruptia , in mintea restransa a talibanului Binele sunt procurorii DNA … de ce nu sunt trimisi procurorii d-nei Kovesi sa-i aresteze , atunci , pe cei ce au construit autostrada Cernavoda Constanta , pentru ca , dupa logica talibanului , pe drumul national intre Constanta Cernavoda se circula bine , autostrada care il dubleaza ” submineaza economia nationala ” .
Uff !
Prostie ca la noi , incultura , lipsa oricarei capacitati de a interpreta nuantele , lipsa simtului critic – e mostenirea cui ? Colegii greci imi spuneau ” strainii spun de voi ca sunteti prosti ” … si ma suparam …Cum putem face sa evolueze spiritul compatriotilor nostri in anul 2015 ?
@Nastase Adriana: Un bonus de la marcus ca sa vezi ca nu este ranchiunos:
ZEFLEMEAUA de CAMIL PETRESCU
Motto: „Românii e deştepţi!”.
Cînd va veni sfîrşitul lumii
Românii nu vor fi atenţi
Isus a spus: „Talita kumi”
Dar nu pentru inconştienţi.
Iar Ziua Domnului, ca hoţul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi.
N-avem conştiinţa tragediei
Şi totul luăm „a la légere”
Noi, campionii băşcăliei
Am compromis orice mister.
Avem o scuză de faţadă:
„Lasă, că merge şi aşa!”
Trădăm la primul colţ de stradă
Şi-apoi încălecăm pe-o şa.
Senzaţia e de plutire
De infinit paraşutism
Noi am făcut mişto subţire
Şi de marxism, şi de fascism.
Ce Decebal şi Burebista?
Ce patriotul cărturar?
Trăiască Miţa Biciclista
Şi berea rece la pahar!
Mitică veşnic să trăiască
Şi noi pe lîngă el, noroc!
Filozofia chelnărească
E tot pe loc, pe loc, pe loc!
Întreaga drojdie se scurse
Din mahalale de Fanar
Şi-n loc să fim un roib de curse
Noi am ajuns din cal – măgar.
Pe primul loc e-njurătura
Ea pentru toate e un leac
Simţi cum îţi umple toată gura
O moştenim din veac în veac.
Noi „facem” şi „băgăm” de-a valma
Noi suduim neîncetat
Iar la acest popor, sudalma
E o religie de stat.
La treburile serioase
Noi nu ne concentrăm destul
Avem o somnolenţă-n oase
Şi-o zeflemea de prost fudul.
Ceac-pac! Dar la reluări de faze
Parcă ne mai trezim puţin
N-avem profil de kamikaze
Tiparul nostru-i byzantin.
Apocalipsa furtunoasă
Îi sperie pe pămînteni.
Pe noi nu ne-o găsi acasă –
Vom fi la meci, sau la pomeni.
Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem şi pe asta-n piepţi
N-aveţi decît să-nchideţi poarta
Dacă tot face ea pe moarta.
Hai, că românii e deştepţi!
Sa fii iubita
marcus
PS- Recunosti oare pe cel care a ridicat cele mai suscitate la cel mai inalt nivel de politica de stat? Ai trei incercari!
+Colegii greci imi spuneau ” strainii spun de voi ca sunteti prosti ”+
Grecia modernă a fost construită de vlahi.
@ Centru,
nu-i chiar asa, realitatea e ca s-a facut o socoteala pe intregul parcurs al celor 25 de ani si a iesit ca s-au cheltuit peste 10 mil euro per km, ori asta inseamna SUBMINAREA ECONOMIEI NATIONALE!
Deci problema nu e ca s-ar dubla DN-urile cu autostrazi, macar de s-ar dubla toate!, ci ca s-a cam furat si nu s-au prea facut…
Alt aspect e legat tot de ciordeala, adica odata facuta o autostrada, trebuie intretinuta, deci cheltuieli… Daca insa nu se face, se pot castiga bani la infinit din studii de pre si fezabilitate, si in plus nu trebuie apoi s-o intretii… Deci e praf in ochi! Sau ticalosie!
Nu vad cum o intreaga clasa politica eminenta, nu este in stare sa puna la munca atatia someri! Mai ales ca unii sunt specializati deja!
Pana la urma e vorba doar despre ministri ai transporturilor monumente de incompetenta si/sau ticalosie, pt ca un presedinte sau un premier nu are nici un motiv sa nu construiasca o autostrada care sa arate eficacitatea sa!
Deci s-ar putea sa capatam autostrazi doar la presiunea DNA! Stiu ca-i aiurea, dar daca altfel nu merge…
Bucuresti-Constanta cum s-a putut? Adica acum, cand PIB-ul e de cateva ori mai mare, nu se mai poate nimic?
Eu ma uit la centura capitalei si ma minunez! Deja devine nesimtire si sfidare! Pai cum naiba sa asiguri fluxul de marfuri, pe doua benzi in vesnica reparatie si mereu pline de gropi, cu cozi kilometrice de TIR-uri care merg la pas, sau stau?
Pe mine nu ma intereseaza motive si planuri aiuristice, eu vreau autostrazi, daca tot platesc taxa de zeci de ani! Iar dl Rus ar fi facut mai bine sa puna osu’ la treaba, nu sa acorde el calificative unor cetateni… ca nu era platit sa ne faca inventarul curvelor si golanilor, ci sa construiasca! Pai daca eu te platesc pt una iar tu n-o faci ci faci altceva, complet aiurea, nu crezi ca-mi subminezi nitel economia, sau ca ma sabotezi? Sigur, si nu numai el!
Bai frate, nu te pricepi la ceva, nu te baga! Este intotdeauna vina premierului atunci cand un incompetent ajunge sa-i faca parte din echipa guvernamentala! Lumea stie asta si nu-l injura pe Rus ci pe Ponta!
Ma rog, in cazul asta punctual il injura si pe ex-ministru… si are de ce!
In oglinda istoriei: Mineriada si Opozitiada nu ar fi avut loc intr-o Romanie cu un Guvern si un Stat de Drept puternice. Azi, dupa ce a trecut varful rememorarilor mai mult sau mai putin partizane sau emotionale, simt nevoia unui comentariu cu seninatatea pe care ti-o da detasarea, dar si o confirmare, venita tot azi, dupa cum veti vedea, in final. In sfarsit, dupa un sfert de veac, Vladimir Tismaneanu s-a hotarat sa faca o jumatate de pas pe calea obiectivitatii, vorbind, intr-un articol pe Contributors, despre evenimentele din “13-15 iunie” 1990. Referirea la intregul ecart de zile in care au avut loc evenimente si contraevenimente de violenta civila este o recunoastere ca Mineriada si Opozitiada au fost pe picior de egalitate din punct de vedere al situarii “extra-legale”. Intr-adevar, Opozitiada, intr-un format care avea sa devina arhicunoscut in suitele de lovituri de stat care aveau sa urmeze mult mai tarziu in tari din Orientul Mijlociu si din Africa de Nord, dar si in Ucraina vecina, a ingheturilor in mod fals prezentate ca “primaveri” sau ca “revolutii colorate”, care au dat cale libera terorismului si razboiului civil, nu mai avea nicio legitimitate dupa alegerile din 20 mai 1990. Societatea civila vorbise si votase, nu mai era nimic de adaugat. “Dreptul la nesupunere civica” si “zona libera de neocomunism”, pe care le clameaza autorul, au fost expresii anti-stat de drept de necontestat, foarte aproape de o contra-revolutie. Istoria a retinut deja ca Opozitiada si Mineriada au pacatuit fata de statul de drept, in curs de nastere, dar probabil ca va mai trebui inca un sfert de veac pentru a face cealalta jumatate de pas, al punerii celor doua evenimente intr-o relatie cauzala, ca de la cauza la efect. Desi Opozitiada si Mineriada au fost in egala masura ale faradelegii, societatea civila, cea autentica, definibila prin sustinerea deopotriva a democratiei si a statului de drept, nu cea superflua, inventata impotriva acestor valori civilizationale cardinale, a fost consternata cand un emisar de la Washington, Victoria Nuland, a cerut, anul trecut, ca “statul de drept sa fie aparat in strada”. O greseala politica inacceptabila si remaniabila, cunoscute fiind ca strada demoleaza statul de drept, ca democratia fara stat de drept inseamna anarhie si ca statul de drept fara democratie e dictatura, lucruri de care orice administratie americana se pazeste cu cea mai sfanta indreptatire. Un alt semn de mirare, conexabil cu evenimentele condamnabile ale Opozitiadei si Mineriadei, a venit zilele trecute, cand unele mesaje vestice au sustinut o tentativa de lovitura de stat cu mijloace judiciare, unde?, intr-o tara aliata! Desi unele ambasade isi exalta bunele intentii parteneriale si de alianta, de aparare a statului de drept si impotriva amenintarilor regionale si globale, infaptuirea lor ramane o problema de logica si de credibilitate, in conditiile in care o schimbare nedemocratica si nelegala de guvern reprezinta unul din riscurile severe de securitate. Sa fie asta o fata ascunsa a “soft power”-ului, care a inceput sa fie tot mai mult folosit in tandem cu ‘politically correct”? Opozitiada si Mineriada nu ar fi existat daca in 13-15 iunie 1990 am fi avut un guvern si un stat de drept puternice, deziderate destul de nesigure sau de confuze, totusi, ca in momentul unei iesiri bruste de la intuneric la lumina. Pentru prezent si pentru viitor, valorizarea consistenta si consecventa a ideilor de intarire a guvernelor si a statelor de drept este un obiectiv strategic de anvegura globala in combaterea amenintarilor de securitate, asa cum a fost nevoit sa recunoasca, azi, un inalt oficial american, secretarul apararii, in speta irakiana, la 12 ani de la invazia si distrugerea Irakului. http://www.contributors.ro/editorial/partidul-faradelegii-de-la-iliescu-la-ponta-un-sfert-de-veac-de-la-mineriada-din-13-15-iunie/ http://www.mediafax.ro/externe/secretarul-american-al-apararii-un-guvern-irakian-puternic-este-principalul-mod-de-combatere-a-terorismului-14467070
Trebuie să recunosc că România este o ţară tare simpatică; în cadrul manifestărilor româneşti extrem de simpatice, de exemplu, mi se pare senzaţional cât de serioasă, de aplicată, de credibilă, este madam Sulfina Barbu vorbind despre Referendumul din 2012. Despre Justiţie. Despre Curtea Constituţională. Despre erată nu prea vorbeşte, dar în ochii ei se citeşte că este de acord, clar, cu noi ăia 7 400 000 de cetăţeni care-am luat erata peste ochi. Pare chiar tristă că s-a putut (vai! vai!) întâmpla aşa o mizerie.
Nu mai ştiţi cine este doamna Sulfina, nu-i aşa? Eu îmi amintesc despre dânsa că la un moment dat ne-a explicat printr-un Studiu de impact bestial, la propriu şi la figurat, deoarece chiar la impactul animalelor fără stăpân (!!!) din pădurea Băneasa se referea, ce bine ar fi să dăm pădurea jos şi să plantăm în locul ei nişte case. La categoria “animale fără stăpân” se calificau, după opinia doamnei Sulfina (şi a lui Silvian Ionescu, pentru mai multă precizie), pe lângă câini şi pisici, şi şoarecii şi şobolanii ! Îmi amintesc că m-am şi mirat de ce oare, bieţii şoareci şi şobolani, nu aveau stapân şi nu-i plimba nimeni în lesă, prin parc, la vreme de seară!
În fine, de când e liberală, dânsa nu mai este aşa de convinsă că noi, ăia 7 400 000 de fraieri entuziaşti, am vrut să dăm o lovitură de stat prin “aruncarea cu ştampila”, în 2012. Are mai curând o poziţie moderată, cam ca a preşedintelui Klaus, adică un fel de “…n-a fost, dar , pe undeva, totuşi, a fost…” Unii spun că dânsa e mai puţin indigestă, în comparaţie cu alţi PDL-işti. Nu şi eu. Deoarece eu când văd gaşca de ipocriţi, cu ochii daţi peste cap, susţinând cu seriozitate că broboada portocalie care le ţine zulufii lipiţi de ţeastă e de fapt galbenă şi cu săgeată albastră erectă pe direcţia sud-vest / nord-est , simt un pietroi în stomac şi iau un antivomitiv.
Între social-democraţi şi şmecherii ăştia pedelisto-liberali (cu tot pleonasmul inclus), a fost mereu şi este încă o diferenţă esenţială: social-democraţii au lăsat totdeauna , dar TOTDEAUNA, o punte de posibil dialog cu ceilalţi, în evident contrast cu radicalismul extrem şi vocal, fără bariere, al celorlalţi.
Din această pricină, PSD-ul a putut să se combine, să sprijine sau să se alieze fără a părea chiar ridicol, în timp ce “dreptacii”, indiferent de combinaţie, nu şi-au oferit această şansă şi exact aşa au părut.
Se pare că turcii au avut conducători de vază, cum se spune, care au reuşit să se impună şi dincolo de hotarele lor ! Nu mă refer la sultani, ci la preşedenţi sau premieri, dintre care primul care-mi vine în minte este Ataturk.
Astăzi, când Gabriel Oprea se întâlneşte cu preşedintele Portugaliei, iar Adrian Năstase este obligat să le privească „istorica întâlnire” de la tv, nu-mi rămâne decât să sper că şi acela o fi vreun „oprea” de-al lor 😉
P.S.
iniţial am vrut să scriu „obligat” în ghilimele, dar am realizat că nu e cazul… 🙄 Dacă vrem să respectăm crudul adevăr
@Marcus,
las’ nu fi trist ca mai sunt multe de descalcit si tot atatea, de patimit. Si nu ma ispiti, asa de dragul misterului, se simte din exprimare ca esti tot atat de ranchiunos precum sunt eu lipsita de orice urma de vanitate, si trebuie sa ma crezi, nu sunt amica deloc cu minciuna, oricat de greu ar fi, imagineaza-ti numai cum a fost cand am gasit magnetul cu Sisi asezat langa Sfanta Fecioara si eu am tacut, stiind ca asta e un sacrilegiu.
Multumesc pentru versuri, numai ca trebuie sa iti fac o precizare, in cazul in care nu ai sesizat, nu era nicidecum vorba de nepasare sau zeflemea, ci doar de amaraciune desi stiu ca deznadejdea e un pacat. Haide totusi sa iti recompensez deranjul cu raspunsul meu, nadajduiesc ca pe asta, poate sa il intelegi. Eu nu sunt asa meticuloasa ca tine, motiv pt care iti las semnele de punctuatie, precum merindele bufetului de tip suedez, si le asezi dupa bunul plac, am scris-o sau ar putea fi un el, acum doua ore, si m-am gandit sa-i spun, povestea unui vlastar, dar nu m-ar deranja daca ai redenumi-o, si mai mult, sa-i schimbi finalul.
Sunt un vlastar ridicat din radacina radacinilor altui vlastar inradacinat atat de demult, si atat de adanc sub bucata asta de cer, incat insasi El, privind cum se ridica mandru vlastarul, a prins radacina sub el./ Tot ocrotindu-l de-atunci, cu grija si cu dor, dandu-i caldura si roua, si mierea, dar si aripile ingerilor./ Si-asa vlastarul nostru asemeni feciorului de imparat s-a ridicat curand atat de falnic, s-a inmultit si s-a intrupat, incat, devenind codru, si-a acoperit tulpina, s-apoi, usor, usor a inceput sa se creada el insusi imparat.
In infinita Sa iubire, cerul si-a zis, ei, nu poate sa fie decat o simpla ratacire, i-am dat(are) destul timp sa se priveasca si sa inteleaga ca fara de tulpina si fara radacini se poate transforma intr-o clipita, doar intr-un vreasc, sortit sa putrezeasca.
Ei, dar i-a stai asa, sa-ncerc sa ii aduc valul, si vantul, sau poate caderea si inaltarea, mania si rabdarea, asta pentru aducerea aminte, de-a se uita spre radacini.
Dar codrul nostru, nici vorba sa auda altceva decat al sau freamat, de mandrie,/ neobost parca sa isi contemple maretia, uitand in nalucirea sa, de grija pentru maine, pentru roua si vlastar.
Uff, ce pot sa-i dau eu oare, se intreaba iarasi Cerul, ca sa-i curm astfel chinul, de el si nepasare,/ Stai, am gasit, ii aduc umbra, si muntele si marea, prieteni de nadejde, acestia ii vor fi,/ astfel incat codrul , poate cu grija va privi, nu numai sus, ci si in jurul sau, impins de soare, de noapte si de zi, si nu doar intors de valuri, vant sau smuls din radacini.
Dar ce pacat, nici cum codrul nu s-a induplecat, mai mult de-atat, strangandu-si osti sa lupte cu muntele si marea, fiind convins de faptul ca acestia sunt vinovati de faptul ca si-a pierdut, culoarea.
Vazand acestea Cerul, si-a zis, i-am dat roua si caldura si aducerea aminte, i-am dat timp si prieteni, i-am dat cam tot sa inteleaga, ca am tot timpul din lume sa astept, sa vad cum frunzele cazute ii vor desteleni trupul, plecat apoi de soare si de vant, si sunt convins ca va descoperi ca a ramas doar radacina, destelenita, si cativa vlastari pe ici si colo, desteleniti si ei, de sub acea bucata de cer aleasa candva cu atata dor si grija, pentru vlastarii sai.
Initial mi-am dedicat-o mie, confundandu-ma la un moment dat cu vlastarul ajuns copac falnic incomodat de munte si de mare, acuzandu-i pentru neajunsurile mele, ca poate nu m-am dezvoltat suficient, ca mi-au luat soarele, si luna, sau cine stie alte invinuiri le-as mai fi putut aduce, hotarata sa dobor si muntele si sa inec marea, cand de fapt, atat muntele cat si marea nu au facut decat sa ma protejeze sa imi fie scut, si confident, ajutor si nadejde, dar nici vorba mi-ar fi imposibil.
Am stat sincer si m-am gandit, si sigur nu ma regasesc in povestea vlastarului, personal mi-am facut datoria fata de radacini si cer in orice moment, nu pot sa imi asum greutatile si neajunsurile codrului destelenit, dar am vagi idei de cine s-ar putea regasi in descrierea mea, ce crezi Marcus gresesc?, eram gata sa pun umarul la doborarea muntelui in credinta mea ca ar fi vinovat pentru starea codrului meu, o prostie nu-i asa, cand de fapt copacii mei nu isi vad lungul nasului, nu vor sa faca nimic serios, si culmea ii gasesc intotdeauna pe ceilalti vinovati pentru esecurile si neajunsurile lui. Muntele in maretia sa sper sa inteleaga, sa ierte si sa se-nalte mai abitir. Cu pretuire tuturor de-aici,
@Doru Coarna – asa am spus si eu in primii doi ani ai lui Ponta – e incet , ezitant , trage de timp fiindu-i frica sa se angajeze …
Dupa aceea am vazut ca lanseaza un santier la care nimeni nu se gandise , legarea autostrazii Transilvania de autostrada de la Timisoara si ca santierul chiar ia viata , cu muncitori , excavatoare , camioane …
Am vazut ca lanseaza lucrarile la sectoarele abandonate ale autostrazii Transilvania – partea de la granita si partea spre Campia Transilvaniei – adevarat , inca nu se lucreaza efectiv , astept ordinul de incepere dar partea birocratica , enorma in Romania , a fost terminata in 8 luni , rapid …
Ponta a facut deja mult !
Centura Bucurestiului ? – cea de Nord ? parca una din firme are directorul in puscarie iar la cea de Sud suntem la licitatii , santierul celei de Sud costa 176 milioane de euro …
Costurile autostrazilor ?
Vin de la strengarii care fac studiile – cum sa se ceara 170 de milioane de euro pentru 16 km intre Nadasel si Mihaiesti , la vest de Cluj ? Este o infamie – pentru ca falconetii au imaginat traseul pe viaducte !
Autostrada care ar lega – nimeni nu stie cand – autostrada Pitesti Bucuresti de Bucuresti Constanta este evaluata la 2 miliarde de euro – pentru 25 -30 km – un scandal !
Doruc Coarna
ref mesaj din iunie 18, 2015 la 5:31 pm
Stimate domn daca asteptati ca DNA sa puna presiune ca sa avem autistrazi … o sa (re)obtineti doar gropile in care „Aici sunt banii dumneavoastra!”
Nu de alta dar in timp ce DNA se „ocupa” de fotbal unii asfaltangii isi faceau palate si eliporturi …
Cat despre Rus .. scuze nu este virba despre incompetenta . Am imprisa ca sunt unele interese (extrene) care nu doresc sa „trecem” Carpatii cu niste autostrazi . Fiindca o autistrada inseamna legaturi economice mai bune, intarirea pietei nationale si piata nationala inseama natiune!
Reblogged this on liberlandraceblog and commented:
Splendid.