O carte pe care trebuie să o cititi. Vă avertizez, are 676 pagini. A apărut la inceputul acestui an. Sunt notele de jurnal ale unui senior al politicii franceze, pe care l-am cunoscut foarte bine si care va implini, la 23 august, 93 de ani. O carte despre secrete de stat, cu multe confidente, o carte despre Franta, Europa, America si alte continente. Comentarii despre Războiul Rece, despre căderea Zidului Berlinului, despre noile zone de influentă, despre Iugoslavia, despre Rusia, despre prima sa vizită in România (imediat după Revolutie), despre relatia indelungată cu presedintele Mitterrand, despre hărtuirea judiciară la care a fost supus, despre condamnările sale, despre misiunile din ultimii ani, despre prieteni, despre amante, despre fregate…Veti găsi poate si unele similitudini cu ceea s-a petrecut in România. O carte despre diversele guverne ale Frantei, despre presedintii săi, despre ideologii, si despre socialism.
Dumas a fost acuzat, de-a lungul anilor, de nenumărate fapte penale, de o judecătoare de instructie Eva Joly, care, ulterior, a candidat la presedintia Frantei (obtinând 2%). Din acest motiv, a fost nevoit să demisioneze. A fost perchizitionat, a fost pus sub control judiciar. Când a fost condamnat, in 2001, in primă instantă, in hotărâre se arăta: „Dumas nu era oricine. La momentul faptelor, era ministru de externe, la momentul urmăririi penale era presedintele Consiliului Constitutional. Pentru aprecierea cuantumului pedepsei (treizeci de luni de inchisoare dintre care sase cu executare), trebuie să tinem seama de functiile pe care le-a ocupat in viata statului si in lumea juridică, care nu au putut decât să-i facă mai bine intelese regulile juridice”. Textul imi sună cunoscut…
O prietenă apropiată a sa a fost retinută si a fost santajată pentru a fi eliberată: „Este suficient să declari că i-ai dat bani de la Elf ,sau din comisioanele provenite din vânzarea fregatelor, lui Roland Dumas pentru ca usile inchisorii să se deschidă.”
Partea esentială este, desigur, analiza politică a vietii internationale de după incheierea Războiului Rece.
O carte pasionantă, care adaugă sentimente la relatările reci, de cronologie. Cu diverse afirmatii ce vor fi atacate. Câteva exemple: „Crimeea apartine Rusiei, asa cum Alsacia-Lorena apartine Frantei”, „Noi nu mai suntem decât auxiliarii politicii americane (se refera la Franta, bineinteles).
La sfârsitul acestei scurte relatări, vreau să-l citez si eu pe Francois Mitterrand, „Un singur cuvânt contează in politică – Nu”.
Reblogged this on operatiunispeciale.
Se gaseste tradusa in romana, pentru cei care nu cunosc franceza?
Miron1947, nu inca
Susținătorii teoriilor economice neoclasice precum trickle-down (cu cât mai mari sunt inegalitățile materiale, cu atât economia devine mai dinamică) au din ce în ce mai multe motive de îngrijorare. Economiștii FMI au început să conteste în mod vădit această abordare. Într-un studiu prezentat pe 15 iunie și care a făcut deliciul presei internaționale orientate spre stânga, ei au susținut că inegalitățile în creștere nu fac decât să țină pe loc creșterea economică.
Studiul, efectuat în state dezvoltate și în curs de de dezvoltare, arată că, în condițiile în care veniturile a 20% dintre cei mai prosperi indivizi cresc cu 1%, PIB-ul statului respectiv nu progresează proporțional, ba din contră, se reduce cu 0,08% în următorii cinci ani. Cu alte cuvinte, avantajele de care se bucură cei bogați nu reușesc să influențeze pozitiv starea celor aflati la baza piramidei veniturilor, așa cum sustin economiștii neoliberali care au modelat sistemul economic începând de la Margret Thatcher și Ronald Reagan.
http://m.cotidianul.ro/article.php?id=263296
Interesantă carte. Am să rog prietenii din Franţa să mi-o trimită.
Altfel, aveţi dreptate în privinţa lui „Nu!”. Şi mulţi dintre noi, comparând întâmplările României ante- şi post- 2004, suntem convinşi că ştiţi să spuneţi un apăsat şi sonor „Nu!”. Vă mulţumim pentru asta.
Căci, după vremurile bicisnice, vin şi altele. Şi este bine că românii se vor putea raporta, când va veni ceasul, şi la „Nu!”, iar nu doar la spinări încovoiate. Mulţumim!
Despre Ceauşescu se spune ceva? Despre refuzul lui de a ajuta în mod „internaţionalist”, printr-un sprijin financiar consistent, campania electorală a lui Mitterand? Despre „afacerea Hernu” şi penetrarea instituţiilor de apărare franceze? De fapt, câtă bază ar putea avea francezii că Dumas însuşi n-ar fi fost „agăţat” puţin de rusnaci?
Chiar e simpatic tipul !
Exceptional.!
Politica, a fost, este si va fi CEA MAI MARE CURVA!
A murit Suleyman Demirel – Mână de Fier http://www.nytimes.com/2015/06/17/world/europe/suleyman-demirel-former-prime-minister-of-turkey-dies-at-90.html?hp&action=click&pgtype=Homepage&module=second-column-region®ion=top-news&WT.nav=top-news&_r=0
politiquement correct , jigodiile de liberali , cu alinutza cu manutza si cu impaiatu’n frunte , lesina de ras , cu buzunarele pline de bani si de capital politic , profitand la greu de dobitocenia , prostia si avaritia PSD-ista .
http://www.dcnews.ro/pnl-se-recunoa-te-infrant-in-problema-pensiilor-speciale-un-act-de-sfidare-la-adresa-romanilor-spune-alina-gorghiu_478007.html
http://www.dcnews.ro/mircea-ionescu-quintus-este-o-ru-ine-o-ru-ine_477991.html
Si herr mutu’ lucrului bine facut ce zice ?
N-ar fi bine oare , ca liberalii astia stroflociti de nesimtirea PSD-ista , sa-si doneze toate pensiile speciale pt.scoaterea din paragina a scolilor de la tara , a zugravirii si igienizarii dispensarelor , etc , etc ?
Eu doar intreb , nu dau cu paru ‘ !
@ Donkeypapuas
Mulţam sincer pentru informaţia asta esenţială !
Ati fost condamnat pe nedrept pentru a fi inlocuit cu Boc. Dvs ati pierdut ani din viata, noi sansa de a fi condusi de un ministru bun iar Emil Boc a cistigat sansa de a fi important. In final nu au reusit decat sa se faca de ras. Oare cine si in ce scop i-a sapat groapa lui Roland Dumas?
Mikael Tincu,
am o bănuială dar o tin pentru mine.
Romanticul Victor Hugo a scris odată despre bătălia de la Waterloo : „Aceea n-a fost o bătălie. A fost o schimbare a direcţiei în care se mişcă Universul!”
Lumea inca nu a constientizat ca „dreptul” de a acuza tine de „dreptul” nelimitat la libera exprimare. Am folosit ghilimelele pentru a-mi exprima nedumerirea fata de absurditatea pe care o sustin apologetii exprimarii nelimitate. Daca libertatea de exprimare ar fi nelimitata, la ce bun ar mai exista incriminari ale limbajului abuziv, fie ca ar fi vorba de „insulta”, de „calomnie”, de „dreptul la imaginea proprie”, ori, la limita, de „rasism” sau de „antisemitism”?! Sau de „politically correct”?! Va trebui sa ne obisnuim cu acest lucru, cat mai grabnic cu putinta. Politica a facut-o de mult, exersand-o cu anumite rezultate, in medii imature, ignorante sau in care si-a aservit justitia. Nu as putea spune cam in ce proportii s-ar combina acesti factori favorizanti sau care ar fi dominant, la noi, mi-e greu sa accept naivitatea in lumea juridica, dar la fel de greu mi-ar fi si sa accept, in absenta naivitatii, ca nu ar exista represiune politica, singura, de altfel, care, dupa parerea mea, ar explica tacerea (dar nu ar si justifica-o). Dreptul de a judeca tine de dreptul juridic, care de la Hugo Grotius a incetat sa mai fie considerat un drept divin, ci unul care tine de sfera relatiilor sociale si de principiile ratiunii. Dreptul de a judeca tine mai degraba de un serviciu social, decat de un act de putere, nu cred ca Montesquieu, cand a invrednicit justitia cu atributul de „putere”, sa nu fi avut in vedere posibilitatea savarsirii de catre aceasta a unui abuz de putere, argumentul pentru care a si gandit, de altfel, „separatia puterilor”. Ca justitia face apel la functia de constrangere a statului pentru a-si pune in aplicare hotararile in urma judecatii este o alta problema. M-am luat insa cu vorba, ar fi multe de spus, asa ca inchei, punand fata in fata, in instanta opiniei publice, cele doua parti, care se desfiinteaza reciproc, dreptul la „exprimarea libera nelimitata” si obligatia la „politically correct”.
DE NECREZUT :
O ALTA VITA , CARE DIN PROSTIE SI TICALOSENIE , PARCA VREA SA-SI INGROAPE RUDA ( NASU’ PONTA ) SI RAGAIE CU NESIMTIRE , TUPEU SI NEOBRAZARE :
„Eu cred ca nu putem sa punem egalitate intre un demnitar, inalt functionar public, care are o raspundere extraordinara si un cetatean normal, fie el muncitor, inginer, medic, samd”, a spus VITA de deputat PSD Marius Manolache, fin al prim-ministrului Victor Ponta –
Nimic nu este nou sub Soare! Iar noi trăim sub același Soare cu alte popoare și dintotdeauna, de pe vremea dacilor, am avut o cultură deschisă. Și de ce nu am avea și o politică și o justiție deschisă? Mi se pare corect! Trăiască frăția și prietenia între popoare!
Earnest
[…] http://www.adriannastase.ro/2015/06/17/roland-dumas-politiquement-incorrect/ […]
@ florin,
si atunci, cum se numesc oamenii politici? Sau altfel, politicienii o frecventeaza pe ea, politica, sau cumva ea se agata de gatul lor si le strica familiile? Le cere bani contra favoruri? Nu prea merge…
Politica este o activitate extrem de utila, ajuta sa se gaseasca mereu calea de mijloc convenabila tuturor, in limita posibilitatilor. Asta o curva nu face, nici platita…
Problema nu este a politicii ci a politicienilor, tot asa cum problema nu e a fotbalului ci a celor din fotbal, astia strica lucrurile… Si eu nu prea inteleg, din moment ce un inginer sa zicem, nu strica obiectul muncii sale, sau una care mulge vaca nu strica nici laptele nici vaca, de ce astia isi strica obiectul muncii lor?
In fine, nu exista curve mai mari sau mai mici… aici il las pe dl Rus sa detalieze… Acum e clar?
[…] http://www.adriannastase.ro/2015/06/17/roland-dumas-politiquement-incorrect/ […]
Un prieten al Romaniei .
Emotioneaza trairea de catre autor a caderii lui Ceausescu , urmarirea represiunii de la Timisoara , teama ca Tiranul se intoarce …
Intalnirea lui la Bucuresti cu reprezentantii FSN , descrierea poporului roman , prietenul sau , scapat de regele Ubu , sunt miscatoare .
Roland Dumas a fost premierul strain pe care l-am simpatizat de la distanta. Cred insa ca greseste referitor la un detaliu: Crimeea nu apartine Rusiei!
Fără să vreau am fost nevoit să fac astăzi o oarecare comparaţie între omul politic francez şi un om de stat român, aflat la un nivel de decizie juridică, dar mai ales politică foarte înaltă .
Şeful curţii constituţionale a României, un personaj hidos, care în apariţia lui în public de astăzi, ieşind de la DNA ( într-un stat de drept, n-ar mai fi ieşit decât pentru a fi transferat la „locul potrivit” 😉 ) ţinând demonstrativ în mână un pix, parcă pentru a ne reaminti din nou, că în vârful lui, a pixului său, stau cele mai înalte decizii politice atent ferite de validitate juridică sau morală !
Stânga-n buzunar, dreapta cu pixul arătat sfidător celor care mai speră în Justiţie, ochii împrăştiaţi spre cele zări, iar gura plină de un rânjet sfidător şi dispreţuitor la adresa puţinilor oameni nemulţumiţi aflaţi întâmplător pe acolo ( de ce nu planificat, organizat ?! ).
Iată tabloul grotesc al unui crâmpei de viaţă politică românească, cu un handicapat ( cu acte în regulă ! ) pe care nici o firmă privată nu l-ar fi angajat ca să-i reprezinte interesele, fostul jurist comunist de Bază Judeţeană de aprovizionare, ajuns în fruntea a ceea ce ar trebui să fie câinele de pază a societăţii româneşti – şeful Curţii Constituţionale, nu a vreunei curţi sau ogrăzi oarecare, din care apar diferite javre ce se reped la pantalonii trecătorilor ! 🙄
P.S.
Se pare că la fel ca-n ’44, când comuniştii au promovat cu bună ştiinţă nişte neisprăviţi în cele mai multe funcţii de conducere, dar mai ales de execuţie din partid şi din stat ( atunci, elitele româneşti erau distruse sistematic, iar cei ce scăpau refuzau să sprijine invadatorii ! ) se pare că din nou Istoria se repetă !
Scârbiţi de tot ce se întâmplă, adevăratele valori nu se mai implică în politică, deci în trebile statului, în timp ce nulităţile profesionale apar ca ciupercile după ploaia de gloanţe din decembrie, cocoţaţi, sau cocoţându-se în fruntea bucatelor, majoritatea slugi şi cozi de topor perfecte pentru cei din afară, majoritatea de aceeaşi teapă cu ei !
Că vorba aia :
Cine se-aseamănă, se-adună !
Nu este nevoie de multă imaginaţie în materie de abuz; paşii sunt aceiaşi, de ce-ar fi cuvintele altele? Aşadar:
„Dumas nu era oricine. La momentul faptelor, era ministru de externe, la momentul urmăririi penale era preşedintele Consiliului Constituţional. Pentru aprecierea cuantumului pedepsei (treizeci de luni de închisoare dintre care şase cu executare), trebuie să ţinem seama de funcţiile pe care le-a ocupat în viaţa statului şi în lumea juridică, care nu au putut decât să-i facă mai bine întelese regulile juridice”.
Să punem textul acesta lângă textele de mai jos :
„Nu trebuie ignorat nici faptul ca infracţiunile pentru care a fost condamnat petentul sunt infracţiuni grave, caracterizate printr-un pericol social ridicat şi anume, infracţiuni de corupţie şi asimilate infracţiunilor de corupţie, comise tocmai în considerarea funcţiilor pe care petentul le deţinea-preşedinte de partid, respectiv prim-ministru, funcţii de o deosebită importanţă şi care impun o conduită integră.”….” De aceea, elementele amintite de judecătorul fondului privind latura profesională şi culturală a personalităţii petentului, nu pot fi considerate ca având un caracter pozitiv, întrucât, cu atât mai mult, o persoană cu o astfel de pregătire, aflată în înalte funcţii politice şi publice, ar trebui să fie un exemplu de probitate pentru societate”.
Remarcăm vreo diferenţă de abordare? Nu, doar numele sunt diferite ; primul text se referă la Roland Dumas, următoarele se referă la Adrian Năstase, şi constituie argumentele pentru care nu ar trebui aprobată eliberarea sa condiţionată.
Sau, şi mai edificator:
„Este suficient să declari că i-ai dat bani de la Elf ,sau din comisioanele provenite din vânzarea fregatelor, lui Roland Dumas pentru ca usile închisorii să se deschidă.”
fragment pus lângă:
„Au avut o singură țintă: dl Năstase. Asta a fost ținta”…”şi de ce trebuia să accept? Un om se naște cu un lucru, așa l-a dat Dumnezeu: demnitatea. Și l-a lăsat să aleagă. De ce să-mi dau eu demnitatea? (…) Să scriu ceea ce mi se dictează?”
Prietena apropiată a lui Roland Dumas a fost reţinută; doamna Jianu a fost condamnată şi şi-a executat “pedeapsa”- pentru că aşa pare, că a fost “pedepsită” pentru că …”spre deosebire de partea vătămată Păun Ioan, a ales sa-i fie credincioasă până la capăt”…( lui Adrian Năstase, n.n.).
România, gata oricând să pună umărul la luatul ţării înapoi, nu a prea avut frisoane când în motivaţia unei condamnări definitive, cu executare, apare următorul fragment incredibil :
„Corupţia clasei politice din România, personificată cel puţin la nivelul anului 2004 de inculpatul Năstase Adrian”… ( simplă afirmaţie, fără nici un argument şi fără nici o probă- n.n.)… „reprezintă un fenomen care nu mai poate fi tolerat de către societatea românească, justiţia fiind obligată să riposteze cu fermitate ori de câte ori are de-a face cu un asemenea caz, ca o dovadă că statul de drept nu este o chestiune iluzorie, ci funcţionează în beneficiul propriilor cetăţeni”.
Deci, cei doi judecători, Ionuţ Matei şi Ioana Bogdan trimit un om la închisoare, doar pentru A SUBLINIA O PERCEPŢIE a cetăţenilor care au fost, fie vorba între noi, zdravăn orientaţi către percepţia respectivă ! Fostul judecător, Adrian Toni Neacşu , descrie plastic şi perfect mecanismul de consolidare a unor percepţii într-o conjunctură anume, după cum urmează:
„ În deschidere este trimis pentru a pregăti terenul unul din fanfaronii fără egal ai sistemului judiciar, un saltimbanc care are singura misiune de a induce îndoiala și de a testa gradul de acceptabilitate din partea opiniei publice. Urmeaza jurnaliștii de salon, simbriașii fără onoare ai internetului și sfârșește prin a fi pus în mișcare mecanismul greoi dar nemilos al instituțiilor”.
Pe toate acestea noi le-am văzut; nimic nu a lipsit din salată…uneori, câte un “fanfaron fără egal” a fost răsplătit cu câte-o sinecură interesantă, iau primul exemplu care-mi trece prin minte, Consul la Marsilia, să zicem …
Oare cum va gestiona Înalta Curte( căci, până la urmă, tot acolo se va ajunge) percepţia publică şi ce se i va întâmpla când, uluită , va descoperi în mentalul colectiv personificarea corupţiei din cei 10 ani care au urmat lui 2004?
Luminita Arhire,
interesantă paralela!
Francois Miterrand , Roland Dumas , Jacques Chirac , Dominique de Villepin … Imi permit sa-l adaug si pe fostul prim ministru al Canadei , Jean Chretien , care ” tragea ” mai mult cu Franta ( un fel de axa Canada-Franta ) si care dadeau mari batai de cap politicii americane . Sunt nume grele si politicieni ADEVARATI . In perioada acestora , Franta a fost o adevarata putere politica si un factor de echilibru in politica mondiala . Nicidecum auxiliarii politicii americane .
Hollande si Sarkozy mi se par niste pigmei pe langa acestia .
http://www.cbc.ca/news/world/canadian-official-called-bush-a-moron-1.321445
Cat il priveste pe Roland Dumas , verticalitatea si curajul acestuia au fost demonstrate in numeroase ocazii . Una dintre ele este aceasta :
http://www.ndf.fr/nos-breves/14-06-2013/roland-dumas-les-anglais-preparaient-la-guerre-en-syrie-deux-ans-avant-les-manifestations-en-2011#.VYGqYmeJjcc
Probabil , acesta este si motivul pentru care a avut atat de suferit …
Acum citeva minute am realizat. In 2012 am fost prins in mijlocul unei operatiuni de intel la nivel national indreptata impotriva PSD. Nu au reusit sa se foloseasca de mine pentru a distruge doua cariere politice dar au reusit sa se expuna. Desi am sesizat in 2013 si mai recent acum doua saptamini nu am primit niciun raspuns. Asa ca nu trebuie sa ne mai miram de rezultatul votului din 2004 sau 2014. In 2012 nu se putea altfel dar au urmat dosare mai mult sau mai putin temeinice. Sunt curios – exista o paralele intre cazul Nichita de la Iasi si cazul Basescu – unul isi urmarea amanta cu ajutorul politiei locale si altul a urmarit jumatate de PSD folosind SRI?
@ Radu Humor
Maestre , traim o FARSA !!! Se numeste FALSA ILUZIE A LIBEREI ALEGERI si are atat aplicatii comerciale cat si in politica .
http://incont.stirileprotv.ro/retail/falsa-iluzie-a-liberei-alegeri-cele-10-corporatii-care-conduc-lumea-si-care-controleaza-tot-ce-cumparam.html
Votam ceea ce ni se pune pe tava , adica niste CARAGHIOSI si niste TRADATORI DE TARA ( Basescu , Iohannis , MRU , Ponta , Geoana , Boc , Macovei , etc. ) !!! Toti politicienii capabili si patrioti sunt ELIMINATI sub diverse forme ( dosare penale , santaje , amenintari , etc. ) de catre licuriciul cel mare 🙂
Daca nu ti se spala creierul cu sampon ( neaparat Johnson & Johnson ) , daca n-ai cursuri la SNSPA sau vreo scoala de militieni si daca n-ai fost in Fundatia Soros , esti un PARIA !!! Poti sa plantezi cati copaci vrei tu , sa faci cati copii vrei si cate case doresti , nu existi !!!
Uite , chiar in timp ce scriu acest articol , urmaresc inca un episod hazliu al acestei farse : cica , judecatorii sunt revoltati ca procurorii au salariile mai mari ca ei si cer sa le fie marite salariile !!! Nu-i frumoasa tara asta ? 🙂
Singura sansa sta in d-ul Ponta . Am inteles ca doctorul i-a recomandat sa stea cu piciorul ridicat ca poate , poate o sa-i vina sangele in instalatie si o sa faca si el ceva . Deci , sa asteptam …
http://www.romaniatv.net/victor-ponta-are-nevoie-de-o-luna-pentru-recuperare-ce-spune-medicul-care-l-a-operat-in-turcia_227050.html
In adevar si dupa parerea mea Mircea Ionescu Quintus este o rusine.
Candidatii ;a sefia laburistilor britanici:
Andy Burnham (parlamentar Leigh)
Jeremy Corbyn (parlamentar Islington North)
Liz Kendall (parlamentar Leicester West)
Yvette Cooper (parlamentar Normanton, Pontefract si Castleford)
https://youtu.be/fsUTntsMRL4
https://youtu.be/q-gJD6PvUO0
https://youtu.be/hztMf_U6VRI
https://youtu.be/BW2dLHWuROA
Pe cine preferati?
@blogideologic
Informaţia nu îmi aparţine. Am aflat-o şi eu în ultimul volum despre viaţa lui Ceauşescu, scris de Lavinia Betea & Co. Unurii, cehii cotizaseră cu un milon dolari , al nostru a dat şi el obolul: cam vreo 80.000 de dolari.
Roland Dumas , ” Politiquemment incorrect ” , pagina 213 :
” In timp ce se deschide poarta Brandeburg la Berlin , poporul roman in insurectie si-a rasturnat ieri dictatorul , Nicolae Ceausescu , ” geniul Carpatilor ” . Sunt macinat de sentimente contradictorii : bucuria simtita la Eliberare , in 1944 , dar si teama de rasturnare a situatiei . Niciodata n’as fi crezut ca voi trai astfel de momente intense ” .
Pagina 214 : ” Judecata sumara si executia Ceausestilor . Acest regim demn de regele Ubu a cazut in sfarsit . Romania este rupta de restul lumii . Bernard Kouchner vrea sa trimita un ajutor umanitar insurgentilor . Pun la contributie bunele mele relatii cu bulgarul Petar Mladenov , pe care il lasasem pe aeroportul din Sofia in timp ce uneltea o lovitura de stat . In noiembrie a reusit sa-l rastoarne pe batranul Jivkov si sa-i ia locul . El ne da cu placere permisiunea de a lasa sa treaca convoiul lui Kouchner , ca intotdeauna primul sa fie aventurier . Ambasadorul nostru primeste umanitarii si le pune la dispozitie localurile sale pentru a deveni baza logistica . ”
Pagina 217 : ” Presedintele Republicii a prezentat ieri prin telefon urarile de Anul Nou presedintelui roman Iliescu , principalul instigator al loviturii de stat . Ii anunta venirea mea .
Pentru a-l depasi pe Genscher , care era si el pregatit , plec direct de la Bordeaux cu un avion al GLAM . Sunt primul ministru occidental care va intalni noii conducatori la Ministerul Afacerilor Straine . ….
… Cu Henri Nallet , ministrul Agriculturii care ma insoteste , trecem in revista caile prin care putem face sa -si revina , fara intarziere , economia romaneasca . …
… ca de obicei organizez un mic dejun cu dizidentii la Ambasada . E reconfortant sa constat ca , in ciuda menghinei intelectuale a ingrozitorului cuplu Ceausescu , scriitori , poeti si filozofi si-au continuat activitatea literara si artistica . Au suferit cu totii arbitrariul Puterii dar intotdeauna Franta si limba franceza au fost pentru ei un punct fix , un sprijin moral .
Nu ignor acest detaliu si am adus cu mine lazi de carti destinate viitorului Institut de Inalte Studii Franceze pe care promit sa-l fondez si sa ajut financiar in numele legaturilor fratesti dintre tarile noastre . Imi asigur interlocutorii ca tara noastra nu va lasa sa moara fragila democratie romaneasca .
Peste tot flutura drapelul romanesc ale carui insemne comuniste in centru au fost decupate sau arse . Inainte de plecare , in 2 ianuarie , Petre Roman imi ofera unul pe care il pastrez cu piosenie ” .
Centru,
mă bucur că ati reprodus aceste fragmente din cartea lui Dumas.
@Donkey – sovieticii aveau , datorita coruptiei , inalti functionari la Elysée care ciripeau la Moscova tot chiar in timpul lui de Gaulle ! Sa ne miram de Hernu , ” socialist ” cand astazi Marine Le Pen primeste un ” imprumut ” de 16 milioane de euro de la Moscova sau cand sefi ai dreptei ca Mariani , Filon sau Sarkozy sunt evident interesati material de fonduri moscovite ? Sa nu uitam presa franceza , infiltrata de aceleasi cercuri – nu gasesti putinisti mai mari decat jurnalistii de la Le Figaro , Avril si Girard , ce sa spun de televiziuni , de ” analistii de serviciu ” , toti unsi , vioi la chemarea Moscovei …
Nu doar Dumas a fost distrus , ci si familia lui Mitterand , unul din fiii lui a fost arestat si aruncat in inchisoare , umilit – avea o uzina de conserve de peste in Mauritania si intermedia cumparari de arme de catre Angola … se pare ca Mitterand a facut multa umbra , ca bradul lui Iorga , si ca odata cazut camarazii de partid i-au hacuit tot anturajul , pentru a se simti victoriosi si mari , acum ca seful era in pamant …
@ Centru
Nu-i Kohl „Ubu”? Cel care a distrus România? L-au învelit pe Ceauşescu în foi de viţă cu „darul” tancurilor Leopard.
N.C., Îmi pare rău că vă contrazic și că sunt de partea lui R.Dumas. Istoria e istorie, iar Crimeea a aparținut sciților, bizantinilor, apoi rușilor care au pierdut-o în favoarea tătarilor (Hanatul Crimeei), turcilor până în anul 1783 când a câștigat-o Ecaterina II, care a început colonizarea ei cu ruși și ucrainieni. Tovarășul Hrusciov a dat-o în anul 1954 Ucrainei, deși era o republică autonomă în cadrul URSS. Nu știu de ce majoritatea politicienilor țin cu ucraineni, care sunt mult mai răi și naționaliști decât rușii.
🙂
http://www.realitatea.net/sondaj-ai-fi-dispus-sa-lup-i-in-razboi-pentru-ara-ta-raspunsul-uluitor-dat-de-romani_1723502.html
@
In politica conteaza doua cuvinte domnule, Ordinea in gandire.
@ Adrian Nastase
de fapt, doua cuvinte sau un lung sir de dovezi ca Dumnezeu isi iubeste creatia?
Parca deja infinita lista acestor doua dovezi, si totusi doua ar fi trebuit sa ramana limpezi in memoria omenirii: Hiroshima si Criza rachetelor.
Atat prima cat si a doua s-au incheiat in mod, rezonabil, pentru umanitate, daca avem intervalul de timp care le separa si dezvoltarea tehnologiei. Finalitatea era la fel de tragica si in primul caz, daca capacitatea „monstrului era la nivelul din ’62, tot asa cum ar putea sa fie acum, cel mai probabil, daca acele doua cuvinte si esenta lor ar fi ignorata.
@ Adrian Nastase
cu deosebita pretuire, va rog sa imi permiteti, si sper, fara sa considerati aceasta rugaminte o ofensa, haideti sa incercam sa rememoram cateva dintre multele cuvinte ale vremii, rostite de-o parte si de alta cel putin in cazul Crizei rachetelor, un mic rezumat si cateva cuvinte care cred eu ca au avut un rol determinant in amplificarea acestei crize, si pentru a-mi justifica afirmatia legata de puterea celor doua cuvinte.
” Ne vom reface puterea, si vom deveni din nou cei dintaii. Nu cei dintai, daca…Nu cei dintai, dar…Ci cei dintai; punct. Vrem ca lumea sa fie uimita nu de ceea ce face domnul Hrusciov, ci de ceea ce fac Statele Unite.” … „Nu putem accepta un veto de la nicio putere.
Aliatii trebuie sa ni se lature sau sa stea de-o parte.”
…../ „vrem pacea, dar daca doriti razboiul, treaba voastra.” … ” Hotararea noastra de a semna in decembrie(tratatul de pace cu RDG), este irevocabila! , / ” Atunci va fi o iarna foarte rece.”
„… si de-o parte si de alta erau reluate testele nucleare.”, :”Criza actuala, este rezultatul politicii Moscovei, iar semnarea unui tratat de pace separat cu RDG, este considerata de catre Washington drept o amenintare la adresa intereselor vitale ale Statelor Unite, si recurgerea la arme era considerata indreptatita.”
… a urmat Caraibe, rachetele, ambientale, plasate in Cuba si „Mongoose” care trebuia sa plaseze Washingtonul in postura de victima, intre masurile propuse, se numarau si aruncarea in aer a unui vas american in Guantanamo,… publicarea numarului victimelor, campanii de teroare, atribuite comunistilor cubanezi, doborarea unei drone prezentate drept zbor charter transportand studenti in vacanta(parca suna cunoscut dintro intamplare recenta?), in pararel comisii pentru solutionarea pe cale diplomatica a conflictului, EXCOM, in continuare inevitabilul razboi psihologic, firul rosu, spre dezamagirea democratilor nostri, dintre Robert Kennedy si ambasadorul rus, si intre state, mesajul confidential al lui Hrusciov catre Kennedy, publicat in presa rusa intr-o alta formula, negociere intre state in care se propunea retragerea rachetelor sovietice din Cuba in schimbul renuntarii de catre SUA a bazelor lor de rachete din Turcia.
Negocieri acceptate, si totusi in paralel, un aparat U-2 este doborat in spatiul cubanez de catre o racheta sovietica, raspunsul direct: ordinul de bombardare a bazelor de rachete si o eventuala debarcare in Cuba.
Acord secret Hrusciov- Kennedy acceptat, se ordona dezafectarea bazelor de rachete de-o parte/ amanarea declansarii bombardamentelor de cealalta parte.
Criza rachetelor se incheia, si totusi, omenirea a fost cu adevarat foarte aproape de declansarea unui conflict nuclear, la distanta de, doua cuvinte, si nu unul, Vasili Arhipov, comandantul unui submarin sovietic care desi hartuit si atacat de un grup de distrugatoare americane, a blocat ordinul de a lansa torpile cu incarcatura nucleara.
… criza rachetelor din Cuba s-a incheiat, cu un Kennedy invingator si cu un Hrusciov invins, desi el facuse cel dintai pas, cand i-a scris lui Kennedy potrivit documentelor istoriei, in care ii spunea: ” Mi se pare, domnule presedinte, ca a venit timpul sa punem capat, odata pentru totdeauna experientelor nucleare.”
Drept raspuns Kennedy, rostea intr-un discurs la Universitatea din Washington, in 10 iunie 1963, urmatoarele cuvinte: ” Am ales acest moment si acest loc pentru a discuta un subiect in care ignoranta abunda prea adesea si adevarul este prea rar perceput, si acesta este subiectul cel mai important al lumii: pacea. Ce fel de pace am in vedere si ce fel de pace dorim noi? Nu o „pax americana” impusa prin forta armelor americane. Nu pacea mormantului sau securitatea sclavului. Am in vedere pacea adevarata, nu doar pacea pentru americani, ci pacea pentru toti barbatii si toate femeile, nu doar din timpurile noastre, ci pacea pentru toate timpurile”.
Seful Casei Albe ii indemna pe compatriotii sai sa invete sa convietuiasca cu rusii si negri, fiinte umane ca si ei, si sublinia ca trasatura comuna intre rusi si americani „ar trebui sa fie oroarea de razboi”. …….. , in noiembrie 1963 John Kennedy era asasinat, in acelasi an Hrusciov inlaturat din toate functiile din partid, iar in toamna urmatoare si de la conducerea statului, …
In timpul acesta, China ingrijorata ca se poarta prea bland cu capitalismul, SUA de faptul ca decolonizarea accelerata si revolutia din lumea a treia era in favoarea sovieticilor, Germania federala refacuta complet dupa marele razboi, rezolutii peste rezolutii pentru interzicerea experientelor nucleare, in pararele cu vehementa Germaniei pentru crearea fortelor nucleare ale NATO, initiativa care va cunoaste opozitia majora a Frantei, venita cu o alta propunere, neambratisata de data de asta de catre Marea Britaniei, motiv pentru care Franta s-a opus aproape un deceniu la intrarea Marii Britanii in Comunitatile europene.
Selectii din doua dintre cartile mele preferate, denumite de numite de mine si biblii ale politicii externe, mai vechea, Diplomatia lui Kissinger, si o aparitie recenta, Istoria diplomatiei sec XX , autor Constantin Vlad.
Iar in timpul acesta noi, cam la fel, dar stiti ce, astazi suntem pe cale de a obtine un mare succes, si anume, internationalizarea bascaliei.
Tocmai ce propuneam, intr-un comentariu recent, sa ridicam bascalia la rang de politica de stat, asta urmare recomandarii unui comentator al blogului dvs de a trata bascalia ca pe ceva serios, si cand, citesc ziarele in seara asta ce sa vezi, confirmarea, prezenta uneia dintre dovezile certe ca suntem pe cale de a patenta si internationaliza, o noua tactica diplomatica, sa-i spunem, bascalia, bascalizarea.
Daca nu ma credeti, cititi, va rog Memorandumul top secret, al unui, specialist, zic eu in relatii internationale, Amiralul in retragere James George Stavridis, memorandum despre care ne spune ca este un pamflet. numit, „Strategia noastra invingatoare in Europa, De la : Celula Rusa de planificare strategica, Catre: Presedintele Putin.
Satui probabil de mai bine de un an, de atatea recomandari discrete facute prin celalalt Georgica, Friedman, prin care li se sugereaza cum sa reactioneze in anumite cazuri, cazul de fata facand trimitere la decizia Statelor Unite de a pozitiona echipament militar greu in Europa de est, se pare ca pana la urma au adoptat tactica noastra sanatoasa si serioasa, cum ar zice, un alt Georgica de aici dupa blog , bascalia.
Dincolo de marile adevaruri si certitudini, spuse in gluma, de catre domnul decan al unei vechi scoli de relatii internationale, trebuie sa recunoastem pentru noi ar trebui sa fie o reusita de rasunet interbational, tratarea unui subiect atat de dureros, in acest mod, pana acum doar noi am fost magistrali.
Personal am o observatie legata de continutul materialului delicios pana la capat, o observatie legata de una dintre recomandari, ale strategiei, … putina Maskirovka, sper ca am scris bine, ii recomanda lui Vladimir Putin, scapandu-i pe semne domnului amiral, ca tactica preferata a politicii ruse, este cea a faptului implinit, folosita implicit in Criza rachetelor, al carei rezumat, in limita, putintei mele, vi l-am expus in celelalt paragraf.
Sper sa aveti si dvs curiozitatea sa cititi materialul respectiv din presa, si daca da poate veti ajunge la aceiasi concluzie, ca pana la urma nu sunt sigura ce anume a salvat pana acum omenirea de la dezastru, cuvintele sau lungul sir de dovezi ca Cineva acolo sus ne iubeste.
De un lucru sunt sigura totusi, ca nu am fi ajuns aici, acum, si astazi, respectiv la noua criza care pandeste omenirea, daca s-ar fi ajuns la concluzia unanima ca in politica importante sunt doua cuvinte, Ordinea in gandire, si ca numele care ar trebui sa rasune in mintea fiecarui politician de oriunde din lume este Nicolae Titulescu, iar discursul rostit in 19 iunie in 1937 de la Bratislava, sa fie cuvant de ordine si biblie si pact pentru fiecare politician, sau jurist, sau simplu om iubitor de pace, astfel incat, ororile si amenintarile cu care s-a confruntat lumea sa nu se mai fi petrecut nicicand.
am renuntat la pseudonimul folosit in celelalte paragrafe din respect pentru posesorul lui de drept.
cum ar zice, domnul amiral, cu mult respect,
Bascalie nu razboi,
Amintesc mereu consecinţele nefaste pentru România ale tratatului de la Kuciuk Kainargi din 1774. Datorită acelui tratat nedrept din anul 1774, Rusia se simţea liberă să fondeze în anul 1783 baza navală de la Sevastopol (Oraşul Stăpânului). Ce amendamente corective trebuie să amintim, noi, românii, în legătură cu tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774? În primul rând faptul că încălca grav Capitulaţiunea de la 1740 prin care era stabilită legitimitatea frontierei răsăritene pe Bugul pontic pentru Principatul moldovenesc. Uităm asta atunci când îl blamăm pe mareşalul Ion Antonescu că a trecut Nistrul ! Dar trupele române călcau atunci pe un teren legitim românesc internaţional recunoscut (în secolul XVIII de cardinalul cancelar de Fleury, iar în secolul XX de primul ministru britanic Winston Churchill). Apoi, trebuie să reamintim că tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774 venea “la pachet” cu cele trei tratate de împărţire a Poloniei din finalul veacului XVIII. Chestiunea „Crimea” trebuie discutată împreună cu vechea problemă a tratatului de la Kuciuk Kainargi din 1774. Pe „baza lui”, interpretată ruseşte, există acum Găgăuzia (o problemă foarte gravă pentru români)!
În industriile creative tradiţionale se interpun tehnicile numerice. Vezi 1/ http://tmagazine.blogs.nytimes.com/2015/06/17/postdigital-artisans-book-jonathan-openshaw/?hpw&rref=t-magazine&action=click&pgtype=Homepage&module=well-region®ion=bottom-well&WT.nav=bottom-well şi 2/ http://tmagazine.blogs.nytimes.com/2015/04/08/iris-van-herpen-designer-interview/?ref=tmagazine
Se poartă și la case mai mari:
Vrei să te scoatem de sub acuzare? scrie ce-ți spunem noi, Jean Paon/Jeanne Paon!
Ia și niște dolari și zii că emblematicu ți i-a dat drept mită!
(Cum pot niște bancnote să devină probe? Duci niște bani la procuror și zici: uite! p-ăștia mi i-a dat ca mită!)
silvia, alias Năstase Adriana
Îmi pare rău că nu m-ați înțeles. Orice soluție de supraviețuire (inclusiv bășcălia) este o problemă serioasă. Dacă aveți altă rezolvare, v-am rugat respectuos să o prezentați. Dar se pare că vă situați și Dvs în corul bocitoarelor.
[…] @Donkeypapuas zicea pe un fir mai vechi http://www.adriannastase.ro/2015/06/17/roland-dumas-politiquement-incorrect/#comment-250556 : +Despre Ceauşescu se spune ceva (în cartea lui Roland Dumas, n.n.)? Despre refuzul lui de a […]
O.W. Sunt foarte multi anonimi cu alte pareri decat ale mele. In particular, sunt destui altii care au alte pareri decat ale mele despre rusi.