Cartea lui Valerie Trierweiler a fost scrisa in urma cu aproape un an. Este povestea unei relatii pline de frustrari a celei care a fost, o perioada, partenera lui Francois Hollande. Volumul relateaza insa si atmosfera de la Elysee, viata politica din Franta, in timpul alegerilor si dupa. Contine si un portret amplu al celui care este actualul presedinte al Frantei. Cu multe din slabiciunile sale. Iata cateva fragmente:
„Ma simt atat de vinovata! Acum noua ani mi-am sacrificat familia pentru un barbat care s-a debarasat de mine cu prima ocazie. Daca as fi stiut sa rezist acestei iubiri, copiii mei ar fi avut o tinerete anonima si protejata. Eram nebuna de dragoste, acum sunt nebuna de furie. Nimeni, sau aproape nimeni, nu si l-ar fi imaginat devenind presedintele tarii. Nici macar eu. Am sentimentul ca mi-a furat totul. Aproape zece ani din viata.”
„”S-a prezentat mereu ca un om care nu-i iubeste pe bogati. In realitate, presedintele nu-i iubeste pe saraci. El, politicianul de stanga, ii numeste cand nu-l aude nimeni <stirbii>, foarte mandru de un asemenea simt al umorului”.
„Francois nu poate rezista in fata unui microfon intins, a unei camere atintite asupra lui in asteptarea catorva cuvinte. De cate ori nu l-am vazut distrugand o secventa politica reusita fiindca incepea imediat sa raspunda la intrebari fara legatura cu subiectul, iesite din context, inadecvat filmat, intr-un colt intunecat, in mijlocul unei paduri de microfoane?”.
„Demne sunt oare fotografiile in care, langa scuter, apare un presedinte care isi pastreaza casca pe cap si in interiorul unui imobil, pentru a nu fi recunoscut?” (Este vorba de celebrele poze cu Francois Hollande in vizita la actrita Julie Gayet).
Am mentionat cartea lui Valerie Trierweiler pentru ca ea mi s-a parut mai relevanta pentru lectura cartii Adrianei Saftoiu decat volumele unor Gustave le Bon, Mihail Manoilescu, Paul Johnson, Alexandru Paleologu, pe care ea ii citeaza pentru diverse teze.
Citind cartea Adrianei Saftoiu, am avut acelasi sentiment, ca si in cazul ziaristei franceze. O carte scrisa in urma unei dezamagiri – evident, de alt ordin – a unei profunde frustrari. Asemanarile se opresc insa aici. Adriana Saftoiu este cea care a hotarat sa plece si, de asemenea, a lasat un interval lung de timp pana la publicarea notelor din „Caietul albastru”, cu adnotari aduse la zi. Ea isi explica optiunea de a lucra cu Traian Basescu prin convingerea ” ca „lucrul cel mai rau pentru Romania fusesera Iliescu si toti cei care reprezentau acel regim. Pe Basescu l-am considerat cel mai aprig instrument de a-i invinge”. Se pare insa ca Basescu nu a vrut sa fie instrumentul Adrianei Saftoiu in aceasta „lupta”.
Ea se intreaba acum de ce oare „nu a vazut <monstrul> care se anunta”. Il citeaza pe Basescu – „Nici unul dintre cei care mi-au spus <Traiane> nu va ramane alaturi de mine”. Mentioneaza tradarea lui Roman, a lui Bogdan Duvaz (nasul sau), a Elenei Dumitru, a lui Radu Vasile, a lui Bogdan Baltazar, pentru ca pentru el, „echipa era mai degraba o trupa de slujbasi care aveau de executat ordine”. Subliniaza „stilul abrupt, cu note agresive, alunecand cu buna stiinta in grobianism”, adauga ca „are placerea de a umili in public”, de a „se razbuna in mod las”, iar „libertatea pe care i-a oferit-o poporul a folosit-o vicios si viciat”. Basescu are, in opinia fostei sale consiliere, care a lucrat cu el zece ani, „natura de moftangiu”, este o persoana neasteptat de influentabila”, are „o postura paranoida si autoritara”. Pentru Traian Basescu, mentioneaza in cartea sa, Adriana Saftoiu, „umorile personale au contat mai mult decat orice proiect de tara”, cele doua instrumente pe care le foloseste fiind „santajul si compromiterea publica”.
Autoarea acestei confesiuni devastatoare pentru profilul si caracterul lui Basescu, considera ca el nu a avut inteligenta , nici abilitatea de a-si face aliati. „A avut insa supusi”. In plus, „Traian Basescu a avut momente de delir mistic”. El nu a cautat „sa raspunda la nevoile poporului ci si-a impus vrerea sa”. „Traian Basescu actioneaza resentimentar” si „incearca limitele functiei, cu nerusinare si dispret”.
Acesta este personajul pe care Adriana Saftoiu l-ar vota din nou la alegerile prezidentiale din 2004!
Cand relateaza diverse momente din perioada pre-electorala sau din timpul alegerilor din 2004, Adriana Saftoiu „uita” insa diverse episoade, cum ar fi cel al acuzatiilor referitoare la fraudarea alegerilor. Era totusi o chestiune de „comunicare publica”. Iar celebrul „bilet” pe care mi l-a dat „pe sest” Traian Basescu la dezbaterea din primul tur al alegerilor fusese publicat de Vadim Tudor cu vreo zece ani inainte. Mai multe detalii am dat in cartea mea „Cele doua Romanii”. In fine…Romania trebuia salvata si Adriana Saftoiu avea la indemana eliberatorul. El insa a tradat cauza talibana a anticomunismului si „s-a urcat in pat” cu dusmanul. De altfel, considera ea, „au fost doua teme majore care au devenit acute din primele doua luni de mandat si s-au cronicizat timp de zece ani: casa din Mihaileanu si Elena Udrea”.
Adriana Saftoiu a vrut ca pe „port-altoiul” Basescu sa aduca un grup de intelectuali pe care ii pretuia. Operatia nu a prea reusit. Marile caractere, incepand cu Mircea Cartarescu, s-au lepadat de el. La fel ca cei mai multi din consilierii sai. La fel cu cei 7,4 milioane de cetateni de la referendum. Tribunalul celor zece ani ai regimului Basescu va judeca si gradul de vinovatie al celor care i-au fost complici – chiar si numai pentru o perioada de timp. Si care acum cauta un alt Mesia…
Radu Humor
iunie 1, 2015 la 6:39 pm
Perfect, frumos și adevărat!!!
Hm ..Cu zcuele mele fata de gazda….
ref la Societatea românească de azi recunoaște rolul fundamental al comunității evreiești în construirea noastră ca țară cred ca titlul este nitel cam gresit si ar trebui inversat ” Rolul fundamental al Romaniei in evolutia identitatii evreisti moderne .
Stii ceva ? Primul congres sionist a avut loc la Focsani! 30 și 31 decembrie 1881….
Imnul hativka este la baza o melodie romaneasca.
Primul teatru evreiesc a fost cel din Iasi : 19 august 1876 Pomul Verde. Intemeietor unu Abraham Goldfaden nascut in Starokostiantîniv , scolit la Jitomir, venit in Romania pe ruta germano-austriaca . Primele spectacole se bucura de buna presa .. inclusiv din partea „antisemitului” Eminescu!! Turnele tetrukui sunt de senzatie in Rusia si Austria …
Pana la urma Abraham Goldfaden moare la NY … ‘
A da A se ascuta si asta :
Am crezut initial ca voi avea mult de scris, am luat chiar si o pauza murphyana, totusi nu este asa, fiindca avem intrebarea fundamentala despre votul dnei Saftoiu, iar despre prelegerea dumneavoastra, in scris, ce sa zic, nu doresc sa comentez, ca sa va perii nitel, cine stie ce ocazie se va ivi in viitor, prelegerea dumneavoastra este deasupra oricarui comentariu pe care l-as putea face (ah, ce v-am flatat!). Ca sa mai fac o paranteza (ei, ce faci? Intreba ironic, in clasa a 6-a, profesorul de matematica, faci in paranteza, dadea tot el raspunsul), remarc faptul ca dumneavoastra ati facut un maiastru comentariu, dar ne lasati pe noi sa dam raspunsul la intrebare.
Ei bine, domnule Nastase, pot da raspunsul pe doua cai: una scientific-empirica, si a doua, mai scurta si mai limpede, un adevarat cendero luminoso. Fiindca deja introducerea mea se lungeste si lumea a inceput sa ma injure printre dinti, sa incep cu calea mai scurta si mai limpede. Si anume o intrebare ca raspuns la intrebare. Iata intrebarea – raspuns: stimate domnule Nastase, daca in 2004 as fi facut parte din anturajul dumneavoastra electoral si, dupa victoria dumneavoastra, m-ar fi asteptat urmatoarele: consilier prezidential (rang de ministru), senator al Romaniei, sotia adusa in demnitate echivalent ministru, un amantlac cu una dintre cele mai bogate femei de afaceri din tara, functii pe linie de partid, dumneavostra cu cine credeti ca as vota? Si daca, privind in urma, revad toate acestea si stiu ca, alaturi de alte partide sau persoane nu as fi avut asa parcurs, cu cine credeti ca as vota din nou? Si daca as fi si nitel creator al imaginii (adica iluziei) publice a presedintelui, cu cine credeti ca as vota si re-vota? Cred ca am raspuns pentru cititorii mai putin rabdatori. Intre timp m-am decis sa scurtez si pe cealalta cale: cum zic altii mai destepti ca mine si cum am mai scris si eu, votul electorului rational depinde in special de retrospectiva guvernarii si de distanta fata de partide (candidati) in contextul valabilitatii paradoxului vanzatorului de inghetata. Retrospectiva guvernarii: dna Saftoiu avea o retrospectiva proasta a guvernarii Nastase deoarece nu obtinuse, in acea guvernare, avantaje personale la nivelul asteptarilor sale. In ce priveste distantele, dna Saftoiu se simtea la o distanta mai mica fata de PDL si Basescu, ca persoana in anturajul electoral de acolo. Retrospectiva guvernarii, dupa 10 ani, ii este evident, personal favorabila lui Basescu deoarece dna Saftoiu stie ce s-a intamplat in acest deceniu si parcursul personal pe care l-a avut. Ca si distanta: chiar demisionand de la Cotroceni, distanta fata de un Basescu urat de majoritatea poporului este mai mica decat aceea fata de un Adrian Nastase trecut pe la inchisoare. Iar in viitorul post-electoral, asteptarile le are nu de la PSD. Sunt doua chestiuni care ma intriga: prima, de ce in cazul dnei Saftoiu aparent nu functioneaza paradoxul vanzatorului de inghetata. In realitate el functioneaza, insa dna Saftoiu, in concluzia mea, minte, distantele la care ea scrie ca s-ar situa in politica nu sunt cele din realitate, iar ea nu poate face separarea intre electorul Saftoiu si politiciana Saftoiu. A doua, un fel de alunecare a timpului,dna Saftoiu ne zice in 2015 cum ar vota (din nou in 2004). De fapt, dna Saftoiu ne zice cum ar vota acum. Si ne mai zice ceva, dar las pe alta data, daca se va ivi ocazia.
https://youtu.be/XaN5s42gHqQ
Nu ma dezic de opinia mea scrisa aici ca prezidentialele din 2004 au fost fraudate; insa nu putem astepta recunoasteri de la complici. Si, in general nu ne putem astepta la vreo recunoastere mai mult decat cu jumatare de gura, nimic oficial; din aceleasi motive pentru care niste fruntasi penelisti au putut face declaratii in care recunosteau ilegalitatea congresului de la Brasov. Adica, a trecut prea mult timp si nu se mai pot face reparatiile. Va dati seama ce inseamna recunoasterea oficiala ca rezultatul din 2004 a fost altul? vor trebui reluate mandateleprezidentiale si re-tinute prezidentialele din 2009 si 2014; vor trebui anulate toate actele lui Basescu si toate guvernarile, iar toti demnitarii vor trebui sa dea banii inapoi pentru 10 ani! Etc, etc, etc. Incorectitudinea electorala acoperita de ratiunea de stat.
Excelenta versiune a lui Ethnotic trebuie receptata politic si nu artistic.