Adriana Săftoiu si disonanta cognitiva (I)

FullSizeRender 9

Am citit cu atentie cartea Adrianei Saftoiu. Nu m-am oprit la pasajele comentate in media. Am incercat, mai curand, sa inteleg de ce o persoana cultivata, rafinata, poate afirma – dupa analiza rece a celor zece ani de regim Basescu – ca, stiind aceste lucruri, inclusiv despre caracterul sau, ea ar fi votat in 2004 tot cu Traian Basescu. Inainte de a ma referi insa la cartea Adrianei Saftoiu, voi spicui cateva fragmente din unele articole ale mele, publicate in ultimii ani: „Rolul elitelor nu este de a judeca sau de a da verdicte. Rolul lor este de a construi idealuri (și instrumentele pentru a ajunge la ele), de a crea cadrul social necesar pentru realizarea climatului de comunicare şi de cooperare. Prin alegerile din 1996 s-a inoculat ideea că aceia care au preluat puterea aparţineau unei elite „politico-culturale” a societăţii româneşti. O elită „auto-impusă” pe considerente fie de „cunoaştere luminată” – în cazul intelectualilor de dreapta -, fie pe temeiul „moralităţii” – în cazul politi­cienilor. Experienţa a demonstrat că cei „15.000 de specialişti” nu au fost capabili să relanseze economia, iar mitul moralităţii a fost doar o perdea menită a ascunde abisale tentaţii de revanşă, dorinţe de recupe­rare a destinului personal pe seama unei comunităţi… După 1989, au descins în arenă, pentru o scurtă perioadă, elitele din epoca politică ce tocmai se încheiase. Prezenţa lor ar fi îndreptăţit pe oricine să creadă că lucrurile se vor des­făşura sub semnul unui bun proiect de societate pe care aces­tea îl vor oferi. Dar nu s-a întâmplat aşa şi, purtând încă grave sechele ale unor traume ce nu mai pot fi negate, elitele in­telectuale s-au retras într-un scepticism care a avut drept efecte secesiuni, crize, cu consecinţe grave pentru întreaga societate. Astfel, scena publică a rămas goală şi, treptat, a început procesul de cristalizare a mediului politic la nivelul partidelor și personalităților. Din cauza specificului politic al ţării, recompen­sarea elitelor sau consacrarea rezultatelor obţinute de către acestea, nu au fost aproape niciodată posibile. Desigur, exclud acum din discuţie spectacolul politic de captare a bunăvoinţei, pe care comunismul l-a făcut posibil, pentru a putea obţine iertarea străinătăţii, tăcerea elitelor sau orbirea opiniei publice… Intelighenția „de dreapta” din România s-a aflat în permanență, după Revoluție, în căutarea unui Mesia, a unui lider providenţial pe care să-l poată sluji, în care să-şi poată investi proiecţiile politice utopice. Refuzul de a privi lumea cu prudenţă şi scepticism, aşa cum se cere unor intelectuali dotaţi cu spirit critic, i-a determinat pe unii dintre ei să supraliciteze realitatea, să exagereze defectele adversarilor şi să treacă sub tăcere slăbiciunile amicilor. În 1996, Emil Constantinescu a fost omul politic în jurul căruia s-a construit mitologia personaju­lui salvator, Ion Iliescu fiind intens demonizat. Începând cu anul 2004, Traian Băscscu a atras, cu abilitate, tradiţionala exaltare utopică a „intelighenţiei”. În acest fenomen de creare a mitologiei Liderului Salvator, calităţile sau defectele reale ale omului politic nici nu mai contează. Singurul lucru important este acela că politicianul respectiv este încărcat cu atributele excepţionalităţii doar pentru a putea deveni obiect al cultului personalităţii. Aş îndrăzni să spun că, de fapt, „intelighenţia” construieşte cultul personajului salvator deoarece omul politic pare a reprezenta tot ceea ce „intelectualul” nu poate fi. Politicianul are la dispoziţie instrumentele pentru a transforma realitatea pe care „intelighenţia” nu le are, dar pe care speră să le posede, fie şi în mod indirect, crezând că, în schimbul adulaţiei publice, va putea co-participa la „beţia” puterii. În mod sistematic, politicienii nu pot îndeplini Miracolul Fericirii Publice, aşa cum este el visat şi promovat de intelectuali, eşuând. Însă, recunoaşterea fali­mentului obiectului adulaţiei politice ar ridica semne de între­bare și asupra capacității „intelighenției” – presupus excepționale – de a deosebi Binele de Rău, Adevărul de Fals sau Utopia de Realitate, în virtutea căreia membrii ei îşi arogă rolul de Prooroci. Acceptarea realităţii, în sensul năruirii utopiei politice, este deopotrivă periculoasă pentru Cezar şi Curtea sa, deoarece intelectualii şi-au ales, vrând-nevrând, o comunitate de destin cu obiectul admiraţiei lor. Ca atare, fanatismul societăţii civile, prin susţinerea excepţionalităţii pozitive a Cezarului, în pofida tuturor evidenţelor, este refugiul ales de „intelighenţie” pentru salvarea dis­perată a onorabilităţii sale morale şi a credinţei în capacitatea sa de a decripta sensurile lumii.Am observat, în ultimii doi ani, o retragere în umbră, neasumată, dar simţită inclusiv de Băsescu, a celor care l-au susţinut în primii ani de mandat şi chiar la începutul celui de-al doilea. Eu cred că astfel de retrageri „tactice” nu sunt semne reale de onestitate. Pentru că onestitatea nu implică tăcere, ci şi o minimă asumare a unei decizii greşite. Adică, aşa cum ai putut aduce argumente pentru a susţine pe cineva, trebuie să ieşi şi să spui de ce ai re­nunţat la a-l mai susţine. Pentru că, altfel, tot ceea ce ră­mâne este o istorie mistificată… Şi Cărtărescu şi alţi intelectuali au făcut posibilă mis­tificarea din 2004-2005, când s-a creat intens imaginea unei adevărate revoluţii care ar fi avut loc într-o Româ­nie înfuriată la culme şi pe mine şi pe PSD. Asta în con­diţiile în care Băsescu câştigase la mustaţă (era să spun, la gară) prezidenţialele, iar noul Guvern nu se baza pe o majoritatea reală. Această atmosferă a făcut posibil şi valul de abuzuri judiciare care a început atunci şi valul de jafuri şi de ne­păsare care ne-a lăsat şi ne lasă fără drumuri, fără para-zăpezi sau fără spitale. Ascultând ce spuneau formatorii de opinie din acei ani erai sigur că ţara întreagă e alături de asemenea măsuri. Mulţi au devenit băsescieni pentru că era la modă, pentru că aşa era tot anturajul, pentru că aşa dădea bine, pentru că asta te ajuta social. În fond, de ce te-ai îndră­gosti, tu scriitor, de cineva care nu ştie nici măcar ce ai scris? Care se comportă vulgar sau violent în public, care insultă şcoala şi profesorii? Iar acum, are loc re­fluxul. Să fii alături de Băseascu nu mai e la modă, nu mai e profitabil și anturajul și-a schimbat părerea. Despărțirea de el e la fel de amețită cum a fost și „înhăitarea” inițială. La fel de buimacă… Tradițional, intelectualii se puneau în fruntea mulțimilor, le lămureau, schimbau idei, argumentau tendințe. Dar astăzi, acest gen de intelectuali, despre care vorbesc, formează ei înșiși o gașcă, o mulțime uniformă de oameni, se imită unii pe alții și se frecventează mai mult ca să-și vadă ideile confirmate. Nu fac istorie, încearcă doar să valorifice oportunități în interes personal sau pentru vanități mărunte. Nici în trecut şi nici acum aceşti oameni nu au avut soluţii. În 2004-2005 au îmbrăţişat „doctrina Băsescu”, ea însăşi construită în pripă. Adică dacă e fără PSD, e bine. Băsescu era, oricum, „răul cel mai mic”. Acum sunt toți total buimăciţi, au descoperit că pământul e rotund, s-au îmbufnat şi s-au retras în sihăstria intelectuală a forme­lor pure… Multe persoane şi-au asumat public rolul de susţinători ai lui Traian Băsescu în 2004. A fost promovat ca binele absoIut, ca speranţă a democraţiei şi ca liderul care poate scăpa ţara de răul (de) lui Năstase. Nu doar că nu a democratizat, dar a făcut sistemul şi mai autoritarist. Ulterior, cei care susţineau fără ezitări că Traian Băsescu este soluţia, au început, pe rând, să fie abandonaţi de preşedinte. Cei luaţi consilieri la Cotroceni au fost forţaţi să plece. Cei chemaţi în partid au fost respinşi, mai mult sau ma

i puţin agresiv, de apropiaţii lui Băsescu. Cei din presă care erau cultivaţi, au fost rapid triați. S-a întâmplat că acum oamenii bine pregătiți, cu nivel ridicat de educație, care au crezut în Traian Băsescu, sunt dezorientați. Sunt în acea fază a DISONANTEI COGNITIVE  în care nu știu sigur cum să își argumenteze alegerea făcută. Și, în loc să recunoască cinstit că au greșit și că au făcut o alegere proastă, caută în continuare argumente pentru a se justifica față de ei înșiși și față de prieteni. Așa se face că ajungem în situații tot mai absurde, care fac să vedem intelectuali justificându-şi alegerea pentru „răul” Băsescu prin inventarea unui „rău” şi mai mare, în persoana mea. „Chiar dacă e rău că l-am votat pe Băsescu, era şi mai rău dacă venea Năstase”. Ei caută, cu disperare, argumente care să îi ajute să demonstreze această teorie. Dacă eu nu aș fi existat în 2004, acești oameni nu ar mai fi fost nevoiți să îl susțină pe Traian Băsescu! Dincolo de performanţa individuală, dincolo de realizările din propriile domenii, implicarea publică a intelectualităţii în România a generat unul din cele mai ciudate rezultate: în 2004, într-un mod total nespecific, această elită a ales să susţină un candidat care nu semăna deloc cu modelul pe care îl doreau. Au susţinut un candidat fără performanţe intelectuale deosebite, cu o apetență minimă în ceea ce privește susținerea reală a educației, provenit din comunism și din partidul pe care l-au criticat mereu, și promotor al unui model de conducere mai apropiat de stilul autoritarist al despoților orientali decât de consensualismul parlamentar european. Pe scurt, l-au susținut pe Traian Băsescu, considerând că înfrângerea mea în alegeri justifică acest gest…”

51 de gânduri despre “Adriana Săftoiu si disonanta cognitiva (I)

  1. Trimis din Yahoo Mail pe Android

    De la:”ministru >> prim-ministru >> blogger” Data:Du 31 mai 2015 la 11:07 Subiect:[Articol nou] Adriana Săftoiu si disonanta cognitiva (I)

    nastase posted: ”                      Am citit cu atentie cartea Adrianei Saftoiu. Nu m-am oprit la pasajele comentate in media. Am incercat, mai curand, sa inteleg de ce o persoa”

  2. nu sunt de acord. premisa dvs este ca vorbiti despre elite. or, aici suntem in dezacord. ceea ce dvs numiti elite, eu numesc absolventi de cursuri universitare.
    elita este o meritocratie. Romania nu are meritocratie de foarte multe decenii.
    asa ca numai in contextul nepotismului, cumetriei si contraselectiei care guverneaza tara – dinainte de comunism, in timpul lui, si post-revolutie – Adriana Saftoiu poate fi „cultivata si rafinata” …
    sigur, este posibil ca oameni valorosi sa ajunga in pozitii de decizie. dar ei apar acolo doar printr-un joc al intamplarii, nu de proiect riguros de selectie, nu de sistem de valori insurubat in mentalul colectiv … de aceea ei nici nu dureaza, acolo sus. mai reflectati.
    si includeti-va propiul parcurs in reflectii.

  3. Absolut corect ce spuneti d-le Adrian Nastase. Si, din cate vad, partidele de dreapta ( acum „marele” PNL completat cu atatea persoane compromise moral) urmeaza acelasi sistem al promovarii liderului salvator. Poate si din aceasta cauza ( nu singura, desigur) este si actualul presedinte atat de rezervat. Este necesara pastrarea imaginii de salvator printr-o atitudine retrasa atunci cand atributiile sale ar permite luarea unei pozitii transante ( vezi cazul Rarinca ) si vocala atunci cand fisa postului impune o rezerva ( vorbim de imixtiunea in votul parlamentului )

  4. Excelență, am putea începe să proiectăm public realitatea despre încetinirea bătăliei socialiștilor. Nu am avut dreptul să lăsăm elitele să fie cuprinse de scepticism, înșelate de oportunități personale și lăsate să se cufunde pe canapeaua edenică a împlinirii. Cu atât mai mult cu cât elitele erau reprezentate de socialiști. Am avut obligația să nu-i lăsăm să se păcălească, în migrația lor, de cele mai multe ori haotică, migrație din care unii nu s-au oprit nici acum. Am avut obligația să veghem cum se înoculează idei, cum proiectul de societate adus de ei trebuia amendat și oprit. Cum am mai putea vorbi de Educație, când atâtea opțiuni privind ușurătatea legiferării și variabilitatea metodelor au copleșit principii și standarde, când democrația de partid a permis prea multor voci voluptuoase dar cu ideatică ternă să își impună amoralul? Avem și noi de scos în piață un început de faliment. Unul care trebuie lichidat cu demnitate și talent.

  5. N-are legatura cu subiectul acesta, dar este de actualitate si legat de sentinta in cazul dvs. din „Trofeul calitatii”
    „Mariana Rarinca a spus ca aflat aceste lucruri in urma unor discutii acasa la sefa ICCJ.
    „Era foarte supărată (n.r.: referindu-se la Livia Stanciu) că Adrian Năstase a ajuns să facă avere și dumneai nu mai poate să își acopere datoriile.”

  6. Dle Năstase, nu ştiu dacă aţi citit „Anii romantici” ai Gabrielei Adameşteanu. Puteţi vedea acolo naşterea unui lider de mucava – Emil Constantinescu. O elită bolnavă în bună parte de complexul Havel, fără nici un dram de cultură politică sau economică, surdă şi oarbă la absenţa unui proiect de ţară cât de cât articulat al noului Mesia. Interesant este că decepţionata autoare, îl diagnostichează corect în cele din urmă pe fostul preşedinte ca şef, nu lider, însă conchide aiuritor că Emil Constantinescu n-avea cum să fie „de dreapta” , dat fiind educaţia sa şi nu-şi pune deloc problema că după acest criteriu, ea însăşi nu avea cum să fie „de dreapta” Dezamîgirea vine nu din măsurile pe care le-a luat sau nu le-a luat preşedintele, ci din faptul că i-a uitat pe cei care l-au susţinut barând accesul lor la Cotroceni, unde – dacă te uiţi mai bine – nu prea înţelegi ce anume aveau de gând să facă.
    Mi-am adus aminte de un documentar despre ultimul an al RDG, mai mult decât instructiv. O ceată de opozanţi ai vechiului regim, de bună credinţă (probabil) dar ageamii primeau mişcarea în plic de la CDU şi ceilalţi – din fostul partid de guvernământ (cred că încă era) nu puteau să facă nici cea mai mică ajustare: Ageamiii nu înţelegeau nimic şi aveau încredere oarbă în omniştiinţa şi bunele intenţii alr RFG (de fapt CDU): Mi-ar plăcea să vedeţi documentarul, a fost transmis acum câşiva ani pe Viasat History.
    În ce priveşte elita gălăgiasă „de dreapta”, concluzia mea amară de foartă multă vreme e că e reversul, caricatura jalnică a generaţiei paşoptiste.

  7. @ georgica ban

    Când ma provoci si faci tot felul de acuzatii mincinoase ( habarnist , evazionist , agent , imi pocesti numele , … ) chiar nu te gandesti ca-ti voi raspunde cu acelasi ton ? Ca ti-o vei lua ca un gutufan …

    Nu prea inteleg rolul tau … Tu ce esti ? Un fel de vigilante , de cenzor , de delator/praduitor , de paracios al blogului ? Sau esti vreun baiat din ala sensibil , crescut de guvernanta , care canta la pian si poarta pantaloni din aia cu manseta .
    La fel centru si cacortasu . 🙂

    N-ar fi mai corect sa te concentrezi pe postarile tale si sa nu mai provoci si jignesti pe nimeni ? S-ar rezolva toate problemele …

  8. Iata, domnule Fragmentarium, ce hotarati sunt dreptacii Romaniei (in frunte cu maimutoiul neamt) sa ofere cetatenilor o ,,alternativa” de dreapta…SA DEA romanilor niste banuti in plus sub forma de alocatii. Deja, prezidentul a si promulgat legea cu pricina, fara macar sa stea pe ganduri. Si cand te gandesti ca noi credeam ca el gandeste atunci cand tace….(Z)
    Desigur, banii trebuie gasisti si integrati in deficitul angajat cu FMI, tot de guvernul Victor Ponta, pe care d-ta si alti PAP-isti, il denigrati si il desconsiderati in fiecare zi.
    Cand eu va spun ca bateti campii despre asazise ,,ideologii diferentiate” in Romania, dvs nu ma credeti.
    Eu va spun iarasi : TOATE partidele politice romanesti sunt DE STANGA in momentele cruciale, adica, atunci cand au nevoie de VOTURI. MAI ALES, atunci cand sunt in opozitie.
    In mod aproape paradoxal, guvernul Victor Ponta chiar este un guvern responsabil, luand in calcul si interesele mediului de afaceri si, nu in ultimul rand, obiectivul mentinerii in parametri de siguranta a macro-echilibrelor economice.
    Restul e fabulatie sofisticata destinata a ne ascuta/citi noi pe noi insine, domnule telectual virtual.
    (Z)

  9. Intrebare :

    Daca chiombetele flatulat n-ar fi pus-o pe trista asta servitoare-n casa Cotrocenilor , duduia , ciudat personaj , despre ce-ar mai fi scris ?

    Despre agentul elwiss 00? si aventurile lui , sau despre aventurile ei ?

    Elite ?
    Da , la noi , gramada elitizdelor e mare , mare de tot !

    Dar si mai mare este gramada sponsorilor lor ( take a number ! ), care au contribuit cu depuneri de tot felul in vedera descoperirii si a punerii in valoare a tuturor talentelor stiute si nestiute , spre satisfactia lor finalizata , adica sa le vada si pe ele ajunse undeva deasupra , nu numai dedesubt ca pana acum .

  10. Fabuloase remarcile facute astazi in emisiunea ” Viata satului ” de catre Dumitru Musca , proprietarul Complexului Agroindustrial Curtici si unul din cei mai buni agricultori din Romania . Poate cel mai bun !

    ” Ministrul agriculturii habar n-are pe ce lume traieste si este o marioneta in mana prim ministrului si a altora ”

    ” n-a trecut pe la noi niciodata si nu ne-a intrebat vreodata ce probleme avem ”

    Eu am spus de mai multe ori ca baiatul acela ( Daniel Constantin ) este o malformatie pe obrazul guvernului si al tarii . Este inadmisibil sa pui astfel de indivizi in functii de ministrii si apoi sa te miri de ce nu merg lucrurile in domeniul respectiv . Este si o sfidare la adresa marilor fermieri ai tarii si a bunului simt .

    Dealtfel , modul in care Victor Ponta isi alege oamenii , se foloseste de ei si apoi ii arunca la gunoi este FASCINANT . Fara mila !

    Se foloseste ( cica , le da o sansa ! ) de oameni tineri , fara experienta , fara personalitate si uneori fara caracter , pe care poti sa-i intimidezi usor si care nu-ti ies din cuvant . Lista e lunga si mentionez doar cativa : Darius Valcov , Ioana Petrescu , Teodorovici , Constantin , etc

  11. Tipul de putere construit de Basescu nu are nimic in comun cu sistemul european. El a dorit sa consolideze sistemul represiv: procuratura, serviciile secrete, nu justitia in ansamblu ei. Viziunea lui a fost de totala subordonare fata de el, a tuturor institutiilor democratice. Il incomodau toate celelalte voci disonante. El comanda, restul executa, si atunci cind Melescanu nu s-a conformat ordinului, s-a vazut reactia. Probabil si cu Maior a facut la fel, dar ala nu a deschis gura, dar in final si-a dat demisia. Daca era patriot, Maior gasea niste cai sa se adresa natiunii inainte sa distruga Imparatul.

    Cu toata puterea acumulata, si cu toti oamenii pe care ii are inca implantati in sistem, Basescu are inca o influenta nefasta. De exemplu, locotenentul lui la un unumit timp, actual „shadow” prin-ministru (as spune doar o umbra jalnica), Predoiu, afirma, in acelasi stil amenintator:

    „De ce? Pentru că acolo, în mecanismul justiției, sunt încă dosare importante care se procesează. Fie la parchet, fie pe rolul instanțelor și cred că o serie de domni sau tovarăși mai bine zis din PSD, din partidul domnului Tăriceanu au oarecari emoții. Atunci e bine, preventiv, să submineze încrederea în justiție”

    De unde stie el ce dosare se judeca, si de unde stie ca sunt ale unor politicieni din opozitie? El spunind asta, nu afecteaza raportul intre clasa de brotaci care oracaie si justitie? Face la fel ca si Basescu, care ameninta cu scurgerea din dosare, si se pronunta pe sentinta lui Voiculescu in condeferinta de presa, inainte ca Voiculescu sa fie condamnat. Avea el ce avea cu un cetatean roman, cum are si implantata lui, Stanciu, cu un alt cetatean. Nu ar fi mai simplu sa faca astia niste liste cu toti cetatenii romani indezirabili, si sa-i duca fara proces la mititica?

    Pe de alta parte mi s-a parut interesant ca Basescu nu figureaza pe lista MAE al Rusiei cu persoane non-grata si care au interdictie de a intra in acea tara. Pai la o vedere mai aproape, Basescu, desi a latrat la ei, pe de cealalta parte le facilita investitiile strategice in sectorul energetic – atita timp cit astia decardau la fii-sa avocat si plateau spaga in numerar – acolo unde ar fi trebuit sa acorde prioritate partenerilor, SUA si tari din UE. Nu vi se pare interesant ca Basescu se poate oricind refugia in Rusia?

    http://www.agerpres.ro/politica/2015/05/30/predoiu-o-serie-de-dosare-inca-se-proceseaza-in-justitie-si-domni-din-psd-si-partidul-lui-tariceanu-au-emotii-15-32-25

  12. Magistral!

    „Dacă eu nu aș fi existat în 2004, acești oameni nu ar mai fi fost nevoiți să îl susțină pe TB”.
    „…în 2004, într-un mod total nespecific, această elită a ales să susțină un candidat care nu semăna deloc cu modelul pe care îl dorea”.

    Domnul Năstase a analizat fenomenul de pe poziții superioare și m-a făcut să înțeleg.
    Eu, contrariată de alegerea făcută de majoritatea elitei, am pus la îndoială buna calitate a elitei, am considerat că în fond e o așa-zisă elită.

  13. Tema pe care o propuneţi astăzi este una dintre cele mai incitante dar şi cele mai dureroase dezbătute în spaţiul public, mai ales în ultimii 10 ani.

    Modalitatea absolut imorală de adjudecare a societăţii civile, pervertirea enormă a ceea ce trebuia ea să reprezinte, a condus, din punctul meu de vedere, nu numai spre o molimă cu fantezii nesfârsite de contaminare a publicului, dar şi spre limitarea , prin orice mijloace, a modalităţilor acestuia de apărare.

    Au trecut 25 de ani de „istorie nouă” . Privind retrospectiv, ar fi greu să nu remarci că guvernările de dreapta au fost catastrofale pentru populaţie, cu excepţia perioadei Tăriceanu, care va rămâne în memoria publicului, de fapt, pentru o măsură de stânga ( reaşezarea pensiilor ) iar nu pentru curajoase şi vizionare măsuri liberale. După fiecare eşec de dreapta, venea social-democraţia şi punea plasturi, pansa răni, dar, preluând un organism suferind, pleca din start cu un handicap care trebuia întâi corectat pentru a păşi mai departe.

    La început, aş fi putut acorda liderilor de opinie care urăsc din rărunchi social-democraţia circumstanţa atenuantă a „principiilor şi valorilor” în trena cărora se simţeau datori să se afle. Idealismul ar fi putut reprezenta o scuză… Oare aşa să fie? „Principiile şi valorile” unor intelectuali mai pasionaţi de politică decât de desăvârşirea propriei lor opere se opresc în poarta unor sinecuri , de multe ori ruşinoase. Fără perdea , în continuare, propaganda GDS-istă ne prezintă gloaba fără dinţi ca fiind ,de fapt , armăsarul spectaculos ce ne poate înălţa cu graţie peste orice obstacol.

    Problema este că aceia care sunt la vârsta maturităţii sau deja au trecut spre vârsta a treia sunt mai greu de înşelat, încep să facă legături şi comparaţii, iar lor le poate vinde mai greu „intelighenţia ” autoproclamată iluzia unei societăţi de dreapta în care, în mod bizar elita trăieşte cu totul îndestulat doar din banii statului (sau, şi mai simpatic, din banii furaţi de nişte sponsori generoşi, tot de la stat) , în timp ce aceeaşi elită se sufocă propăvăduind beneficiile capitalismului şi ale pieţei libere .

    Atunci către cine se îndreaptă propaganda , în urechile cui trebuie să picure interesul elitei enclavizate? Eu cred că spre categoria cea mai vulnerabilă, cea mai sensibilă la mesaj, dar , din păcate, şi cea mai neinstruită – tinerii . Lor le-au făcut curte, le-au spus că sunt extraordinari , i-au măgulit şi i-au scărpinat după ureche, până când masa de manevră numită „tinerii verzi, frumosi şi liberi ” s-a închegat . Or, eu cred că de fapt inducerea în eroare , cu intenţie, a acestor copii, este o crimă săvârşită cu sânge rece la lumina zilei.

    Din păcate, pentru acest tip de masacru există mereu material proaspăt: generaţia celor de 18 ani , cea care-şi dispreţuieşte părinţii, tot din pricina propagandei asidue a unora care n-au dus-o deloc rău nici înainte de 1990, cea care nu-şi cunoaşte bunicii, cea care-şi desconsideră profesorii , cea care învaţă mai curând de la Patapievici că românii sunt un neam de slugi, buni doar să atârne în spânzurătoare, decât de la Ioan Neniţescu că ar fi „Pui de lei ”, va accepta prea curând şi cu o doză supărătoare de entuziasm postulatul „răului mai mic ”.

  14. Excelent spus! La fel s-a intamplat si in provincie unde specialistii au fost indepartati si inlocuiti cu politruci slabindu-se administratia si mai mult, oameni de afaceri romani au fost marginalizati organizat doar pentru ca erau de succes si atrageau invidia birocratiei de serviciu. Dvs ati fost cel dintii si de aceea argumentele logico-juridice v-au afectat cel mai mult.
    PS- in 2004 am votat Basescu si la citeva luni a inceput persecutia. Intamplator l-am descoperit pe prof Titus Filipas in 2008, apoi de Ghita Bizonu si asa am ajuns sa va urmaresc cu placere de ceva timp. Blogul dvs. este o oaza de normalitate intr-o realitate distopica. Povestea dvs. este la o scara mai mare si povestea noastra si atunci cind va citesc ma simt razbunat spiritual si marturisit.

  15. Eu sunt absolut deacord la litera, doar ca omiteti ceva esential: procesul este guvernat de timp, deci exista o uzura morala in sens tehnic, a personalitatilor! Oricat de bun ar fi un lider ales, devine tern in din ce in ce mai scurt timp… Deci liderul trebuie sa se miste memorabil intr-un interval scurt, altminteri incepe sa scada fara putinta de revenire si apoi numai confortul politic il mai mentine pana la sfarsitul mandatului…

    Si mai exista o ciudatenie: la noi dreapta este animata de idealism iar stanga de pragmatism, adica observati DVS., exact invers fata de cum ar fi logic…

    Adevarul insa e, din pacate, infinit mai trist: si Dvs si eu, si toti ceilalti gresim cand judecam acesti ani, in realitate nu-i putem judeca doarece asistam la un sit-com de improvizatie sustinut nici macar de actori, ci de persoane care incearca sau sunt puse sa se califice direct pe scena, in timp real, pe banii, nervii si viitorul spectatorilor din sala! Notiunea de „jucator” este absolut reala! Cine mama naibii ar plati bilet la un astfel de show, decat daca n-ar avea incotro? S-ar juca cu sala goala! Pt ca sala sa fie plina, legislatia noastra devine anual, tot mai punitiva!

    Exista un coleg de blog, evident, blogideologic, care a descoperit scenarii, explicatii, planuri malefice impotriva tarii, insa asa ceva nu exista! Dupa ’89 ar trebui sa regretam numai lipsa noastra de maturitate! Acum insa e prea tarziu, apele s-au ales, castele s-au consolidat iar societatea s-a inchis, nimic nu o mai poate depana, asa va ramane, adica haotica, de-a pururi… sau ma rog, pana cand cineva va avea o idee mai buna…

    Cred ca trebuie umblat la fundamentele democratiei, incepand prin reformularea premiselor politice si apoi prin consolidarea ei ca sistem, deoarece, vedeti Dvs., daca ceva nu este „sistem”, nu functioneaza! Sau o face doar vizual si astfel apare aspectul acesta de haotic.

    PS. Cunoasteti „elite” preocupate de asa ceva?
    Vedeti?

  16. ……..,,Am incercat, mai curand, sa inteleg de ce o persoana cultivata, rafinata, poate afirma – dupa analiza rece a celor zece ani de regim Basescu – ca, stiind aceste lucruri, inclusiv despre caracterul sau, ea ar fi votat in 2004 tot cu Traian Basescu.” ………………..Ce nostim, personaje ,,rafinate” se balac(ar)esc la fel de rafinat si gratios intr-o lume mizerabila, a ,,jigodiilor parfumate” (vorba regretatutului Ghe. Dinica), si sa afirmi ca tot acolo ai reveni (si vota) dupa 10 ani, ne cam lasa fara …..grai. De comentat nici ca mai e vorba ! Am acceptat ,,Pas cu pas”, apoi ,,primul pas”, hai ca merge, asa e la-nceput, cronica de Cotroceni e cam aiurea. Daca se numea ,,Cronica din Mahalaua Cotroceni” …..mai mergea, se potrivea cu atmosfera destainurilor, desi, nepotrivite pentru o asa institutie si asa ,,lume rafinata” !
    Dupa ce Becali ne-a luminat cu opera lui carcerala, dupa Copos cu aceleasi straduinte intelectuale, cum numai la puscarie pot refula, iaca-ta caci, au inceput si hetairele portocalii sa-si expuna si sa-si dispute primordialitatea destainuirilor, destul de ermetic narate, despre tainitele amorurilor de hogeac, …..caci nu poate fi cazul de alcov sau budoar ! Sunt prea rafinate locurile si prea mizerablie personajele implicate chiar daca-i vorba de politica ,,inalta” ! Domnule Nastase ! Cred ca nu merita nici cea mai mica atentie aceste ……….mizerii, demne doar de Marutza Show sau Capatos Show ! Sa ramanem la temele de bun simt care preocupa pe cei care isi mai aroga macar un dram de responsabilitate si luciditate. Restul e de ,,noaptea mintii” vorba unui jurnalist controversat.

  17. Cris
    ref la mesajul din mai 31, 2015 la 9:53 am de la Vremea graurilor unde te autovictimizezi pozand in novice cazuta pe mana unor basbuzuci beti poți să-ți exprimi dezacordul civilizat, aducând drept argumente informațiile pe care le ai. Se știe că ideile se formează pe baza informațiilor, și fiecare are informațiile lui.
    Mereu aduc aminte de EDUCAȚIA DIN FAMILIE, nu de diplome, și susțin că societatea românească nu va progresa decât atunci când EDUCAȚIA DIN FAMILIE va fi una elevată.
    Apopos educatia din familia ta levata te-a invata sa MINTI cu nerusniare?!
    Ca totul a inceput cu afirmatiile atle de la Despre pădure, cu dragoste (V) din mai 29, 2015 la 5:34 pm În rest, aproape toți o fac pe patrioții și strigă indignați „nu ne vindem țara!”.
    A vrut vreo companie românească să preia exploatarea și nu i s-a acordat?
    Sau, mai bine zis, există vreo companie românească care să aibă atâția bani să exploateze?

    O scurta „revedere” a modului in care un marunt tarficant de droguri – Frank Timis – a ajuns „mogul” in detrimentul Statului Roman . a modului in care s-a terminat explpatarea aurului din Romania (acompaniata cu dreptul la poanson pe care il pastreaza .. marele producatir de aur …. Bulgaria ) si persectiva pe care nepao deschide „Hoitaurul” Paul Singer ne arata ca „complimentele” adioresate de cel ce semnaeaaza „papasha” sunt extrem de blande si benigne. Eu zic ca este tradare si a se rebvedea versul „ce i se cuvine lu Despot Heraclitul” ….

    Domnukle Nastase puteti sa imi aminteiti dicalimeru cat poftititi. Puteti sa agitati si un tramavai VA3 .. ins ainainets a repetati „eu nu porcedez asa” ar fi mai bine s adati o geana -pe diverse forumuri, portlaruri samd in care dvoastra personal suntei acuzat ca ati adus Schewinhoferii sa distruga padurera romaneasca, ca ati vandut petrolul romanesc austrieci,or si ca in gbl sunteti omul rusilor. Apoi nu aveti decat sa acguesati al inteptele zise lae Cristiinei „A vrut vreo companie românească să preia exploatarea și nu i s-a acordat?”
    Si nu uitati la anul sunt alegeri. Vreti sau nu veti fi pomenit ca mentor a lui Ponta si vanzator al hidrocarburilor, padurilor samd. Poa si al aurului .Nici Lucifer nu o sa fie interesat de disclaimeru dvoastra dau de eleganta cu care primiti suturi in inexprimabil. Da nu uitati- aia „eleganti” si „culti” au votata Basesc…
    .

  18. @ papasha:

    Ce-ați zice dacă eu m-aș adresa dv. așa cum m-ați apostrofat dv. pe mine:
    îngălatule! prostule! prostu satului! stai și vorbești ca prostu-n ulița satului.

    Nu știu ce-ați zice dv., dar cred că ceilalți ar zice că fac parte din categoria socială a lui Băsescu.

    E prima și ultima dată când mă adresez dv., și, dealtfel, prima și ultima dată când vă citesc.

  19. Multi refuza sa inteleaga ca Basescu a fost nociv, ca a condus tara dupa principiul barcagiului, ca s-a folosit de justitie sa isi plateasca politele personale, ca a instaurat mahalaua si marlania la nivel de dialog politic si social si as putea continua la nesfarsit.
    Stimate domn Nastase, v-am stimat mereu pentru prezenta si cultura, activitatea politica m-a interesat mai putin, la fel de indiferente fiindu-mi si culorile politice din tara. Optiunile mele au fost mereu simple:absolvit facultate, incercat obtinut job decent in tara,esec total, plecat si facut un viitor afara. Raman la parerea ca va trebui sa mai asteptam perindarea a cel putin 3 generatii peste actuala clasa politica,ca sa putem spera in indreptarea lucrurilor spre normalitate.Cata vreme vom avea aceleasi nume pe listele de vot, lucrurile vor ramane neschimbate cu tot latratul nostru pe paginile internetului.Sunt convinsa ca Adriana Saftoiu nu a dezvaluit in carte tot ce cunoaste, cred ca a folosit minimul necesar pentru senzational si stresat fost cretin presedinte, dar marile secrete le poarta cu ea, ca orice poker player inteligent.Elite? Suntem la marginea ridicolului cu aceasta discutie si o putem extinde pana imbatranim resemnati.Sper sa aveti suficienta intelepciune si sa priviti spectacolul porcesc de pe margine si nu din interior.Succes si numai bine!

  20. Nu știu dacă ajută la ceva sau cuiva, dar vreau să punctez anumite momente, din istoria de după decembrie 1989, pe care eu le consider definitorii pentru comportamentul intelectualilor români de rea credință.

    Numirea primului ambasador, post-revoluție, la Paris în persoana lui Alexandru Paleologu, care, odată ajuns la post a declarat că el nu reprezintă Guvernul țării ci GDS! Ceea ce a făcut praf curentul de simpatie stârnită pentru România de revoluția anti comunistă. Lichelele au avut, ulterior, grijă ca, după evenimentele, începute tot de ei, în 13 iunie, să acuze că fix de la venirea minerilor s-a ruinat simpatia străinătății față de România.
    Atunci a pornit și războiul contra intelectualilor patrioți. Pentru că Virgil Tănase și Paul Goma aflați deja la Paris, au „îndrăznit” să vorbească altfel decât înjurând CPUN sau FSN, au fost împroșcați cu toate mizeriile posibile și imposibile. Până la urmă și Virgil Ierunca a devenit indezirabil, pentru cele scrise (în cartea „Fenomenul Pitești) despre listele publicate de ziarul Dreptatea, după ce ne-au ocupat rușii, de demascare a persoanelor ostile ce ar trebui pedepsite.
    În țară primul atacat a fost Adrian Păunescu, apoi, cum îndrăznea cineva să se siteze pe o poziție diferită de cea a GDS, urma un linșaj mediatic plin de jeg. Câteva exemple: Ileana și Romulus Vulpescu, Marin Sorescu, Augustin Buzura, Sergiu Nicolaescu, Petre Sălcudeanu, Răzvan Theodorescu, Paul Everac. Gașca de la GRS, care n-a avut ce să scoată de la sertar, așa cum lansase zvonul menit să-i acopere precaritatea, nu a ezitat să-l terfelească pe Dinu Săraru care, în sala Teatrului Mic, organizase „spectacole” unde se dialoga foarte acid despre tarele regimului!
    Sincer, nu pot să admit ideea că cei de la GDS, foarte activi și azi, adică Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Stelian Tănase sau Teodor Paleologu-Pleașcă, sunt cei mai reprezentativi intelectuali români.

  21. http://www.theguardian.com/world/2015/may/31/ukraine-saakashvili-odessa-governor Hotărârea preşedintelui ukrainean Petru Poroşenko mă descumpăneşte. El l-a numit pe Mihail Saakashvili guvernator al regiunii Odesa (după ce i-a acordat şi cetăţenia ukraineană). Hotărârea lui ar avea sens numai într-o anumită Ideologie primară. Anume aceea creată de istoricul Belgian Henri Pirenne, şi având drept centru de nucleaţie Şcoala de economie politică şi de istorie a revistei Anale. Fernand Braudel aparţinea acestei şcoli, pot spune acelaşi lucru şi despre academicianul român Alexandru Duţu. Dar este mult prea mult să presupui că domnul Mihail Saakashvili pricepe contextul (în care, totuşi, Edvard Şevarnadze a acţionat intuitiv şi arhetipal în decembrie 1989, altfel eram pierduţi cu totul!).

  22. Domnule profesor, v-am citit CV-ul şi cred că, având o experienţă juridică uriaşă, sunteţi omul potrivit pentru a-mi răspunde la următoarele întrebări ( puteţi să le consideraţi un soi de consultaţie juridică, dacă nu abuzez prea mult de bunăvoinţa dumneavoastră) : dacă un judecător X are a se pronunţa asupra unui inculpat Y , pe care îl invidiază pentru faptul că are ceva avere şi mai ales o casă cu gospodăria ei anexă în localitatea Z , mărturisindu-şi fierea revărsată unei persoane Q, şi făcând şi paralela lacrimogenă între bunăstarea persoanei Y şi greutăţile financiare ale persoanei X , credeţi că X mai este apt ( aptă) să intre în sala de judecată şi să se pronunţe asupra speţei lui Y , într-o deplină imparţialitate şi cu o rectitudine morală indiscutabilă ? Şi n-ar avea viermişorul ăsta al invidiei nici o legătură cu nesocotirea normelor legale privitoare la prescripţie în cazul lui Y ? Nici cu insistenţa, dincolo de orice limită a bunului-simţ, de a-l trimite în închisoare fără nici o probă pe Y, doar ca să se răcorească X şi să se bucure că poate dispune recuperarea de la Y a unui prejudiciu imaginar ?

    Nu ştiu dacă dumneavoastră cunoaşteţi speţa…eh, e un caz mai complicat…

  23. Se deschid ușile Noii Ordini Mondiale. Etapa I: refacerea hărților de putere
    Publicat pe May 30, 2015
    uniunea europeana Declarația Finală a Summitului Parteneriatului Estic. Știu că, în mod obișnuit, este un exercițiu nerecomandabil deoarece este plictisitor și anost.
    De aceasta data însă, veți avea surpriza de a vedea doar în spațiul jumătății unui singur paragraf, cel de-al doilea, cum se reface întreg jocul, se pun delicat și profesionist bazele celui din viitorul imediat, se anunță cadrul de negocieri pe termen scurt și mediu, se trasează limitele hărților promisiunilor viitoare.
    …participanții la Summit reafirmă dreptul suveran al fiecăruia dintre parteneri să aleagă în mod liber nivelul de ambiții și obiectivele la care aspiră în relațiile cu Uniunea Europeană. UE și partenerii săi suverani sunt cei care trebuie să decidă asupra modului în care vor continua relațiile lor. …
    Declarația comună a Summitului Parteneriatului Estic (Riga, 21-22 mai 2015)
    Astfel, doamnelor și domnilor, se schimbă totul. Nu e vorba despre o modificare de sens, de o ajustare de drum, este vorba despre o repunere a elementelor politice ale prezentului într-un nou format de lucru, profund, fundamental diferit de ceea ce a fost până acum.
    Ce se schimbă? În primul rând, cel mai important, este că se renunță la principiul considerat dogmă absolută după căderea Cortinei de Fier: faptul că toate statele vor adera la valorile lumii occidentale deoarece aceasta este, așa cum știu și își doresc ele deja, singura variantă sustenabilă pentru viitor reprezintă o evoluție istorică inevitabilă. Pe această convingere absolută a Occidentului s-a bazat amorsarea primelor discuții de după ’90 privind extinderea viitoare a NATO și UE. Tot aceasta era și motivația invocată de americani privind necesitatea exportului de valori și civilizație occidentală în spațiile Orientului Mijlociu și Apropiat, apoi în Maghreb…
    După un sfert de secol, iată că are loc schimbarea filozofiei de joc, căci revine în forță, exprimat din nou ca atare, mai vechiul principiu al nevoii de a respecta dreptul de autodeterminare al popoarelor, voința lor liber exprimată și modul în care decid să intre (sau să iasă) din alianțe.
    Este ceea ce, cu mai mult de un secol în urmă, afirma Woodrow Wilson, vizionarul președinte american ale cărui concepte au premers toate marile schimbări geopolitice, inclusiv cele de azi din spațiul euro-atlantic.
    „Aspirațiile naționale trebuie să fie respectate: de acum, popoarele pot fi dominate și conduse doar în urma propriului lor consimțământ. Autodeterminarea ne este un cuvânt oarecare ci reprezintă principiul imperativ de acțiune…” – Woodrow Wilson, discursul din 11 februarie 1918.
    Dacă vă mai amintiți, acelea au fost vorbele și acela a fost momentul care a marcat începutul recunoașterii mondiale a unuia dintre cele mai vaste procese politice din istoria omenirii, destructurarea imperiilor – Imperiul Britanic, cel Austro-Ungar și cel țarist fiind cele mai importante.
    Recitiți însă paragraful Declarației din 2015 și veți vedea imediat evidenta similitudine, dar mare atenție și la deosebirea esențială, iarăși de natură structurală. Pentru Woodrow Wilson (ca mai apoi pentru Lenin și Stalin), autodeterminarea popoarelor era o mișcare cu sens unic decisă de popoare în raport cu o entitate care nu mai avea niciun fel de drept de decizie sau o reacție previzibilă, muribundă fiind și cu toate instituțiile de forță în colaps.
    De data asta, în noua etapă de joc, partenerii strategici sunt considerați egali, la nivel de decizie și de beneficii, recunoscându-se acel drept suveran de a „fixa nivelul ambițiilor în relația de colaborare sau/și cooperare”.
    Extraordinar de interesant în sine. Dar, mai uitați-vă o dată pe text și puneți-vă întrebarea: oare mesajul este adresat exclusiv țărilor din blocul Parteneriatului Estic sau nu cumva avem aici amorsarea mișcării reale care ne arată cum se va structura setul de propuneri (cu hărțile de putere conexe) ce va negociat cu cele două țări care au perspectiva unui exit în perioada următoare, Grecia și Marea Britanie?
    Este oare aici, foarte frumos ascunsă în spatele unei extreme corectitudini politice a mesajului, un tip de „ofertă care nu se poate refuza” ce se desenează pentru a creiona viitoare formule instituționale pentru a permite „existență europeană post-exit” a țărilor în cauză, exact așa cum se sugerează paliere instituționale de cooperare, ca un fel de service a la carte pentru țările din Parteneriatul Estic. Este vorba despre un mesaj care în est va ajuta la lămurirea rapidă a unor situații politice aflate în echilibru instabil, precum în Republica Moldova, dar vor duce și la o accentuare a vitezei de rezolvare a situației din Ucraina pe care, foarte probabil, o vom vedea în situația de a accepta ideea unui stat federal ca formulă de ieșire din actualul război civil. Dar și pentru Georgia, Azerbaidjan și Armenia mesajul își are valoarea sa extrem de relevantă, pe de o parte privind modul în care UE vede calea de ieșire din „războaiele înghețate”, dar și aprobarea certă dată relațiilor strânse ale unora dintre aceste țări cu Federația Rusă.
    O idee pe care o aud evocată cu insistență pe anumite culoare ale puterii de la Bruxelles, dar nu numai, este că noua formulă a Uniunii Europene ar fi sustenabilă în formatul nucleu dur + o variantă de Commonwealth deschisă partenerilor cu care se vor semna acordurile de cooperare din viitor.
    În acest context, pentru spațiul european, mesajul de la Riga are valoare de test foarte important, semnalând că s-ar putea să vedem, în cazul unor țări, în anumite circumstanțe, se poate deschide o ofertă instituțională similară, multi sau uni-nivel, corespunzând și unor cercuri de putere și influență diferite. Sau, după caz, chiar total diferite.
    Cred că, din acest moment, este evident că nu mai există poziția temătoare și atotnivelatoare de până acum „cu orice concesii, trebuie să ne ținem cu toții împreună”, ci s-a trecut la o formulă de tip parteneriate posibile în folos reciproc. Exact până la limita în care folosul, avantajele și beneficiile de securitate funcționează.
    Mi se pare la fel de evident că se negociază, până în ultima clipă, formule de apropiere de Rusia. Sub presiunea timpului, căci se apropie Consiliul de vară din iunie în care s-ar putea relua problema sancțiunilor. Este în curs de execuție procedura deschisă de Comisia Europeană împotriva Gazprom. Urmează să se dea un verdict privind corectitudinea în raport cu normele europene a contractului de 10 miliarde euro, împrumut oferit de Rusia Ungariei pentru construirea de Rosatom a două noi reactoare etc.
    Se acumulează evenimente contradictorii, iar Europa, pățită și suferindă în orgoliu, nu mai dorește să ia angajamente extensive. Mai degrabă, chiar invers, Se concentrează spre interior, spre punerea la punct, cu o mentalitate de contabil, a proiectelor de făcut bani și crescut puterea diverselor piețe interne strategice. Că se va putea sau nu, asta vom vedea. Dar asta pare să fie intenția, cu singura certitudine că dorința tuturor este de a se depăși starea de blocaj instituțional în care Europa se afundase din cauza și pe timpul crizei.
    Să mai adăugăm și faptul că, așa cum spuneam cu altă ocazie, nici nu mai sunt banii de altădată, cei care puteau acoperi găurile masive lăsate de nesfârșitele concesii (inclusiv cele făcute britanicilor) care permiteau ajungerea la un vot prin consens la nivelul Consiliului. Nu mai sunt bani, evident, dar nici voința politică nu mai este aceea a momentului în care se imagina, spre exemplu, o structură masivă ca cea a Parteneriatului Estic (chiar cu Adunare Parlamentară proprie!) menită să evolueze entuziast pe un drum fără spini.
    În plus, nu mai există răbdare cu corijenții, repetenții sau mincinoșii clasei, cu cei care trimit la Bruxelles statistici umflate și falsificate și care se apropie sau sunt la limita insolvenței de țară.
    Există, în schimb, un Proiect care, cum se vede, se pune în practică, cu o geografie a puterii din ce în ce mai previzibilă. Și noi? Tot acolo unde știți, imobili, suficienți și fericiți.
    Cu noi sau fără, ordinea mondială se reface. Nu pe principiile unei conspirații, ci pe cele, contabilicești, ale supraviețuirii economice. Deocamdată, dacă nu singurul criteriu al noului joc, oricum unul prioritar și definitoriu.
    Sursa: Adevărul

  24. Fragmentarium (reiau, deoarece a aparut doar continuarea adessata dvs)

    ,,De ce ar fabula PNL cu o tema de motiune neconvingatoare, care in mod normal nu ar avea nicio sansa de a trece? Doar pentru a-si da singur cu stangul in dreptul? Ca sa se faca de ras, la scena deschisa, ca-si va trimite sageata pe langa tinta? ”

    Chiar nu realizati, de ce ? Pentru ca nu au o alta tema, iar asazisul vot al romanilor din Diaspora inca mai are impact in media si in constiintele atat de manipulate (malformate) in noiembrie-decembrie 2014, chiar daca este o tema de o ipocrizie fara seaman si de un populism cel putin dezgustator. Daca Diaspora l-ar fi votat pe Ponta, Opozitia ar fi afirmat sententios si acuzator ca PSD a furat votul in strainatate. PNL-ul ar fi spus: ,,Iata, in turul doi au votat peste 400.000, fata de 180.000 in primul tur…deci, ati furat”.
    Asa ca, domnule telectual, mai lasati-ne cu motiunea papagalilor leberali.
    PNL se grabeste cu aceasta tema, cat inca nu se dezumfla de tot gogoasa iar cei care au votat ,,schimbarea” inca nu s-au dezmeticit ca votul lor nu duce nicaieri…doar spre o tacere fara continut cu blazon german si cu zero grija fata de romanism pe fond. Cand isi vor da seama ca cineva isi bate joc de ei, romanii nostri vot fi foarte vexati, va asigur.
    Calm si cu mintea limpede, domnule.
    ,,Ei” vor sa starneasca panica, neincrederea si degringolada in randurile noastre.
    Cum am mai spus/intrebat: Exista un proiect coerent al Opozitiei pentru votul romanilor din strainatate ? L-ati vazut ? L-ati citit ? Daca da, va rog sa ne ,,luminati” pe noi, profanii, cu o recenzie telectuala a acestui proiect si sa-l supunem astfel dezbaterii publice.
    In fond, daca au fost in stare sa imagineze o initiativa atat de ,,complexa” (dublarea alocatiilor pentru copii), sunt convins ca pentru geniile pede-peneliste, create in scoli particulare de elita, un proiect electoral este floare la ureche. (Z)

  25. Blogi mai lasa naibii Ideoligiile primare. Unoeri nu este virba despre inteigents si terorii subtile cu pru si simplu despre PROSTIE!!!

    Faptu ca Ocarina face apel la „mercenari” este o nota extrem de proasta ptr portocalii maidanului. Chiar daca estul Ucrainei este masiv rus/ rusificat, totusi vestul presupus oranjat si cica cacatolic samd ar trebui sa reprezinte o populatie de 25-40 milioane.

    Daca „eroii” revolutiiei antiruse de amu un an trebe sa faca apel la americanca Natalie Jaresko, cofondatoare şi directoarea fondului de investiţii Horizon Capital, şi lituanianul Aivaras Abromavicius directorul fondului de investiţii suedez East Capital plus cravatofagul Stupidasshvili si nema ucraunean in stare sa fie gubernator in Odesa inseamna ca au o problema de „cadre” . Adica ca sunt in havno psieci azi ca si la 1919 …

    Si Stupidasshvili …Hai sa ne amintim.. Se deschidea olimpiada de la Beijing. Multa lume „buna” era prezenta loco. Altii cu ochii pe tembelizgor sa aaza cum se lauda sineziii cate parale cheltuie in mod obscen precum Imparatii de dinainte de rascoala Taping. Plus ca incepea WE (si as zice ca unii bazandu-se ca lumea va fi atenta la olimpiada .. se pregateau ptr un uichend f discret in care doreau sa testeze noile „relatii” . Relatii imorale)

    La care desteptu asta , Stupidasshvili , s-a gandit ca este data perfecta ca sa recupereze Abhazia si Osetia. Ca si muscalii se deplasasera nistel mai a cote la o miuta sau aplicatie asa ceva …

    Si intre 2 stiri despre Olimpiada – cate tone de artificii au fost, cati dansatori au facut nu stiu, cine a fost primu’ sportiv care a terminat prima proba si altele la fel de importanate s-a auzit ca trupele gruzine au cam intrat in Abhazia si Osetia… Mai spre seara cand se zicea ca prima medalie .. se aude ca Imperiul contraataca! Si cam juma din lume a zis : nu acum! Iar? Pai de cate ori il reiau ? Mai bine ne uitam la Olimpiada!!

    In fine luni pe la pranz (dupa ora Penatgonului) se prinde lumea ca nu era vorba de Intoarcerea lui Jedi ci de a lu Valdimir Valdimirovici Putin. Si ca Mishunea ala de il dadu jos pe parintele (KGB) al democratiei gruzine tipa HELP ME! Cam de vreo 36 sau 48 de ore tipa saracu tont. Da cea mai importanta discutie devenea daca la televizor s-au vazut tot atatea artificii ca si la Peking. Ca cica erau mai putine la Peking decat la tembe ca e mai ieftine efectele TV decat artificiile…

    Pana la urma situatia s-a stabilizat. Asta si ptr ca RKKA a mers cu frana de mana trasa .. ceva cam in genu “baieti ! hai sa fumam o tigara!” .. mai mergeau 14 minute ”ba da-o dracului de treaba nu bem si noi un ceai?” Apoi venea gustarea. Si in fine “gata ba! 8 ore ca nu platim ore suplimentare!!!” Tot pe loc pe loc sa rasara busuioc!!!
    In plus inteligentii lu Stupidasshvily au “uitat” de nu stiu ce tunel …. Asa ca sa aiba rusii pe unde veni! Dupa care ca niste ghiocei se mirau “da de ce se baga si trupele ruse care erau la aplicatie?!”
    Intre timp chinezi recunosc vreo 4 minute de efecte numa la tembelizgor, incepe un nou sucar planetar cu fetita care a fost vazuta cantand imnu , rusii ocupa portu Poti si in fine sunt rugati sa dea dovada de ceva moderatie (adica nunma 2 km pe ora si numa 4 ore pe zi)
    Iar Stupisdahvilly isi paste cravata in direct fara mustar sau maioneza si nici macar nu a cerut ketchup (si a facut studii in SUA !!! ), rusii accepta sa se retraga din Poti si toata lumea se felcitocheaza.
    Eu mai putin ca desi nu prea aveam de unde am facut un mic efort sa cumpar un Paris Match. Ma asteptam sa citesc ceva despre cum se luota georgienii .. sa .. vax albina. Important era cine a cantat la Olimpiada si cati bani au kentuit chinezi ….

    Mai tarziu am aflat ca ca 1/3 din fortele gerogiene erau in Irac sau Afganistan.. ca Stupidu adusese instructori Zahal (ce or fi instruot si aia ?!) si dorise sa cumpere 200 de Merkava.

    Insa eu am ramas si azi cu o nelamurire : de ce naiba georgienii nu s-au ridicat la valoarea normala a caucazienilor?

    Atentie!! Eu nu zic “de ce a vrut sa recupereze” ci ma intreb de ce a fost asa de prost?
    Fiindca in starea lui (mic slab prapadit ca de abia se inscrie la semi-musca) trebuie sa te gandesti sa poti fi sprijinit. Data pe care a ales-o era splendita .. daca el avea fortele Rusiei :”hac?! Scuzati din neatentie ce sa ii faci nu mai este!” adicq temina totul sambata la pranz si luni dimineata afla tot mapamondu ca intre 100 metri plat si triplu –salt s-a “rezolvat” Osetia . Sa zicem mersi ca Putin este “moderat” si ca in zilele alea nu a profitat sa “rezolve” Gruzia!!! (asta se intmapla cu “teleptaulii”- nu pricep ce invata! Adica da! aia era ocazia perfecta sa ataci – DACA AI FORTE!!! Daca…)
    Apoi nu inteleg ce a fost cu tunelu. Nu l-au ocupat, securizat ca se gandeaui ca rusii nu vor trece pe acolo!!! Ca … scuze imi creste tensiunea …. astia ar trebui impuscati de mici!! Orice cale de acces de pe teritoriul tau national trebuie “securizata”. Blocata. Minata! Aparata!!!!
    E cumva un ofiter pe aici ? Io ca sgt mj cdt plt pifa facut pe pcte (mult chiul si somn la Megidia regiment comandat de Roland Parlogeanu ) zic ca poate o companie, 8 aruncatoare si 2 piese de 100-122 plus 6-8 piese AA erau sufizante .. si daca nu 3 genisti si 40 kile de trotil! E mai bine sa fiu „inteligent” si „provest” si sa „las” tunelu?!

    Stupidashvily nu a avut un plan de aparare. Mai tineti minte pe Dudaev? Ala nu studiase in SUA prostologeala ..era general Premonituis preparatus insa inteligentu proamerloc a ales el locu si data …. la care a fost „facut” in cel mai „alternativ mod de viata”

  26. @Criticos
    nu, corectia nu este gresita: se scrie si se pronunta „propriu”, cu doi „r”.
    e usor de verificat in dictionare, carti de gramatica, etc.
    in ce priveste opinia exprimata de mine, anterior, nu ajunge sa emiteti sentinte ca sa aveti dreptate.
    asadar, argumentati: cu ce am gresit?

  27. @ Doru Coarna
    Caracterizarea psihologiei şi pedagogiei de la Sfântu Sava –în sensul de acquis european al vremii– era aceea de „senzualism”. Şi pedagogia Montessori, reamintesc, se bazează tot pe „senzualism”. Centrală în pedagogia senzualistă era –şi este încă– legătura foarte strânsă idee-obiect. În treacăt fie spus, asociaţionismul senzualist este aplicat pe o gamă foarte extinsă a culturii universale, de la justiţia lui Cesare Beccaria până la construcţia teoretică a mecanicii cuantice în fizica modernă! Care sunt principiile şi limitele pentru asociaţionism ? Filosoful John Stuart Mill inventa nişte reguli ce par acum naive. Totuşi, împrumutând ideea de utilitate de la Condillac, matematicianul francez Jules Henri Poincaré (1854-1912) enunţa că „Invenţia constă în evitarea combinaţiilor asociaţioniste lipsite de utilitate ; astfel, se recomandă construirea combinaţiilor asociaţioniste utile, ce-s într-o minoritate îngrijorătoare. A inventa înseamnă să ştii să discerni şi să alegi.” Gândirea asociaţionistă poate fi caracterizată printr-un distih al medicului Ştefan Odobleja : “Primul gând ce-l are Gândul/ E Gândirea s-o-ntâlnească”. Aşa că pentru a-l înţelege corect pe Henri Coandă, trebuie să-i privim opera de inventică, totodată şi de marketing a invenţiilor sale, prin prisma relaţiei idee-obiect din psihologia senzualistă. Dacă agregăm –chiar sîntem obligaţi să recurgem la această agregare conceptuală dacă dorim să fim în spiritul timpului şi în onestitate intelectuală– obiectul tangibil din invenţia tehnică a lui Henri Coandă şi prezentarea marketing pentru avion, atunci reţinem conceptele-obiecte „compresor” şi „turbină”. Or, acestea sunt principalele ingrediente materiale pe care se bazează termodinamica ciclului Brayton (ciclul motorului reactiv).

  28. @ Ghiţă
    Dacă şi Bill Gates a început să-l citească pe Fernand Braudel… Ideea de care spun este reprezentată şi la Moldoviţa.

  29. Dvs.in calitate de elita, avand toate cele necesare la indemana, ce idealuri ati creat sau macar ati incercat sacreati? As dori 3 exemplificari.

  30. Analiza e justă şi, la urma urmei, sintetizează opinia multor români (şcoliţi) care l-au votat pe Băsescu în 2004! Din păcate, analiza cu pricina a fost făcută de unii abia după ce l-au mai votat şi în 2009, sprijinind frauda finală prin care s-a reales!

  31. @ Flaviu spune : +Dvs.in calitate de elita, avand toate cele necesare la indemana, ce idealuri ati creat sau macar ati incercat sacreati? As dori 3 exemplificari.+
    Păi nu există bazinul culturii române? Oare chiar nu îl cunoaşteţi ? Atunci abordarea dumneavoastră este chiar din start imens de răuvoitoare.

  32. Intr-o lume fara securisti, doamna Saftoiu ar fi putut fi prima femeie presedinte al Romaniei. Desi nu am urmarit-o indeaproape de-a lungul anilor, stiu cum sa recunosc un strateg de valoare si o minte deosebita cand o vad. Din pacate, deciziile si vocea doamnei Saftoiu nu-i mai apartin de mult timp. Pacat, fiindca ar fi fost un real castig pentru acest popor.
    https://cristianmoldoveanu.wordpress.com/2015/06/01/stanciu-si-demisia-pnl-si-alocatiile-2/

  33. Fara sa acord o atentie prea mare faptului , pot sa stiu de ce comentariul meu este cenzurat , fiind 100 % inocent si civilizat , cel putin atat de mult ca interventiile echilibratilor si sobrilor Adrian B si Papasha ?

  34. Cenzurat este prea mult spus , mai degraba pus in asteptare – unde vorbesc de ostilitatea de turma anti-Iliescu si anti -Nastase a oamenilor de teatru , sociologilor , filozofilor care se pricep si la Istorie ( in lectura budapestana ) si Economie ( in traducerea – nu va amestecati in nimic , lasati Dorohoiul sa se descurce singur ) si de discutia Marghiloman – Argetoianu ( ” sa fim intotdeauna contra a ce spune Bratianu , fara sa ne pese de situatie ” ) – poate nu a fost vazut , nimic grav .

Dă-i un răspuns lui blogideologicAnulează răspunsul