Dacă am scris, astăzi, despre un personaj nesemnificativ din Parlament – Costel – care doreste să se manifeste public prin lipsa de respect si de consideratie, citindu-si analize obraznice sub forma de declaratii politice in Camera Deputatilor, am făcut acest lucru pentru a arăta pericolul ca la nivelul deciziei si al conducerii tării să ajungă persoane lipsite de bun simt si de calităti profesionale. Declaratiile rerspective au fost făcute, probabil, intr-un exercitiu mimetic, preluând diverse clisee din zona partizana jurnalistică. Faptul insă că un Costel, sosit de curand in Parlament, isi permite să conteste, fără argumente, actiunea de politică externă dovedeste nivelul extrem de coborât la care au ajuns unele partide politice. Acest personaj nu realizează nici măcar că trimiterile la familia sa au fost preluate de pe propriul site de prezentare!
Oricum, am prilejul acum să vă transciu si un capitol din cartea mea „Cele două Românii”, in care vorbesc si despre Generatia Oajdea, din care face parte, cu cinste, si Costel.:
„Promovarea tinerilor în partid
Unii m-au lăudat, alții m-au criticat pentru atragerea în partid a tinerilor şi pentru promovarea lor. Consider că și în viitor trebuie continuat procesul de atragere a tinerilor de valoare în partid, pentru a da un mai mare dinamism acţiunii politice. Am făcut acest lucru în perioada în care am fost Preşedinte al PSD, atrăgând în partid generaţii noi de profesionişti capabili care au devenit, în timp, oameni importanţi ai echipei de partid.
Obiectivul permanent trebuia să fie pregătirea generaţiei între 25-45 de ani pentru a juca un rol mai proeminent în luarea deciziilor partidului, la nivel naţional şi local. „Această generaţie este cea care va conduce partidul în viitorul imediat şi, de aceea, trebuie stimulată să îşi asume mai multe responsabilităţii„. 117
Poate fi încurajată din nou organizaţia de tineret să devină o „avangardă a partidului, printr-un stil mai agresiv, mai dinamic şi chiar mai radical de activitate publică? Un punct aparte ar fi stimularea organizării de structuri studenţeşti în marile centre universitare, pentru promovarea unor valori autentice ale stângii moderne. Cred că unele din obiectivele acestea au fost realizate în ultimii ani.
Conflictul dintre generații este considerat a fi expresia unei emancipări a tinerilor, care vor să îşi construiască propriul drum în viaţă. Orice emancipare presupune întotdeauna o ruptură faţă de vechile structuri, care se manifestă printr-o luptă deschisă a noilor veniţi împotriva celor care deţin controlul.
Aparent, acelaşi lucru se întâmplă și pe scena politică. Din când în când, tinerii „se revoltă” împotriva „veteranilor”, sub pretextul că vor să reformeze structurile depăşite ale partidelor din care fac parte. În general, tinerii sunt priviţi cu o uşoară simpatie. Ei sunt socotiţi ca fiind prea naivi pentru a putea fi vinovaţi de interese obscure. Se presupune că ei nu au intrat încă în malaxorul relaţiilor de partid, care macină personalitatea şi caracterul. De aceea, chiar şi cele mai nesăbuite atacuri la adresa veteranilor par a avea ceva măreţ şi înălţător. De obicei, astfel de demersuri nu au nici cea mai mică şansă de izbândă. Dar chiar această înfrângere previzibili conferă o aură de martir, care înnobilează imaginea juniorului luptător.
„Clasa politică trebuie schimbată”. „Clasa politică are nevoie de o întinerire serioasă”. „Clasa politică are nevoie de oameni noi”. Afirmaţii care au devenit veritabile slogane, folosite de partidele politice ori de câte ori liderii își simt atacată legitimitatea poziţiilor deţinute.
Dincolo de problema schimbării de generaţie, foarte puţine voci au făcut referire
la calitatea viitorilor lideri politici. Sunt oare „lupii tineri mai buni decât veteranii, au ei viziuni diferite şi pot genera schimbări reale în bine”?118
Este „Generația Oajdea”119 mai pregătită? Se vorbește adesea despre vechea și noua clasă politică. Înnoirea clasei politice a fost o tema favorită, ani de zile, pentru mulți politicieni. S-a vorbit despre cât de depășiti sunt cei din generația mea, sau cei mai în vârstă – oameni care au contat în anii de după 1989, dar care sunt, în bună măsură și inevitabil, legați (măcar prin educație, dacă nu și prin experiența profesională) și de perioada comunistă. Am fost tot mai mult acuzați ca fiind „foști”, ca fiind voci ale trecutului, oameni depășiti din multe puncte de vedere. Trece timpul și văd cum generația celor care au avut legătură cu trecutul de dinainte de 1989 este înlocuită – în politică, cel puțin– cu generațiile celor formați după. Și, din păcate, nu sunt motive de optimism, în ceea ce văd în jur.
Am vrut, de aceea, să trag un semnal de alarmă în legătură cu ceea ce eu am numit „generația Oajdea”, o generație de politicieni care au crescut și s-au format, în principal, după 1989, și care – cu unele excepții – reprezintă dezamăgiri. Am sentimentul neplăcut că o generație care, deși avea impregnată în ea tușa perioadei comuniste, a reușit, totuși, să impună la vârf personalități educate, remarcabile profesional și uman, este înlocuită de o generație care nu-și găsește identitatea, mult prea puțin cultivată, fără capacitate de dialog, fără cultură și fără pregătire. Sigur, nu pot generaliza. Și nici nu pot (și nici nu vreau) să extrapolez aceste observații pentru nenumărații tineri formați, specializați, în alte domenii decât politica.
Ce încerc să transmit nu este revolta naturală a unui om, care a depășit vârsta de 60 de ani, în fața generațiilor mai tinere care îi iau locul, ci regretul că în urmă, în politica românească, nu „răsar” suficient de mulți oameni de calitate. Din păcate, în noile generații, sunt mulți oameni de valoare, oameni extraordinar de competenți și cu sisteme morale solide, dar care nu aleg politica. Acești oameni, de multe ori, nici măcar nu mai aleg să rămână în țară. Este o dramă pentru o națiune care, pe alocuri chiar și în comunism, era obișnuită să își stimuleze elitele să preia un rol activ în societate. Și este o dramă pentru că locul lăsat liber de oamenii valoroși ajunși la o anumită vârstă, nu este ocupat de tineri competenți și remarcabili, care să genereze optimism, ci – de cele mai multe ori – de oameni care compromit speranța în noua generație.
Asistăm, de câțiva ani, la promovarea în spațiul public a unor personaje impertinente, autosuficiente, oameni ai unei singure cărți (în cel mai bun caz), oameni ai unor idei fixe. Astfel de oameni pot fi, din păcate, culeși și identificați foarte ușor, iar exemplele sunt nenumărate. Din punctul meu de vedere, arhetipul lor l-a reprezentat Oajdea. Din păcate, acest „model” îl găsim la toate partidele. Este un fenomen care a fost amplificat de modificarea regulilor electorale, care au permis accederea în Parlament și a unor oameni fără nici un fel de substrat personal și profesional. Credeam cu toții că Parlamentul va evolua sub aspectul calității atunci când votul se personalizează. Din păcate, rata de înnoire, de peste 60% a Parlamentului, a dus la impunerea unei generații de persoane care sunt dispuse să se lipească cu superglue de scaunele din sală, în loc să se lupte cu argumente pentru ideile lor. Un Parlament care este dispus la astfel de gesturi este însă un instrument ușor de manipulat.
Dacă am fi avut astăzi un Parlament în care ar mai fi existat oameni precum Ion Rațiu, Ion Diaconescu, Corneliu Coposu, Mircea Ionescu Quintus sau Radu Câmpeanu, acesta ar fi fost mult mai greu de manevrat. Astfel de oameni înțelegeau forța principiilor, știau să își cântărească responsabilitatea, să judece între diversele forme de presiune – firești într-o democrație – să decidă în nume propriu și să se comporte la nivelul așteptărilor populației. Știau să respecte Constituția, chiar dacă nu o votaseră.
Din păcate, noua generație este încă restantă la acest examen, și mai are de demonstrat. Numele noi, aduse chiar și din afara partidelor, ar trebui să impresioneze nu prin freză, demonstrații de dans, tupeu sau buzunar, ci prin intelect, cultură, civilizație și viziune.
De la „generația Oajdea” nu mai am nici o speranță. Este o generație eșuată și „îmbătrânită” înainte de vreme, fără legătură cu țara – care are mare nevoie de încredere și perspectivă. O generație care ar trebui să iasă din spațiul public mâine și față de care trebuie să ne delimităm cât putem de rapid.
Am tot vorbit de „cele două Românii”. Mulți dintre cei formați după 1989 sunt tentați să construiască modele în totală opoziție cu cele ce existau înainte de 1989. Suntem din nou în fața a două Românii – cele două Românii tinere și entuziaste. Una este agresivă, urâtă, hidoasă, tupeistă și extrem de dăunătoare pentru viitor. Și alta, încă educată, încă principială, încă entuziastă și dornică de cunoaștere – care se autoexclude și care nu reusește să găsească pârghii de a se impune în politică și societate. Eu cred în această Românie și în ea ar trebui să investim cu toții – doar aceasta poate să reprezinte o salvare.
În 2002, participând la Congresul TSD – momentul de revigorare a organizației de tineret – am făcut unele promisiuni privind promovarea tinerilor în structurile de partid și în cele guvernamentale. Care au fost rezultatele?
În câteva luni, am îmbunătăţit calitatea reprezentării tinerilor în Consiliul Naţional şi în Biroul Executiv Central al PSD. Astfel, liderul TSD a fost ales vicepreşedinte al Partidului, membru în Delegaţia Permanentă; în Biroul Executiv Central al PSD, de la un singur membru s-a ajuns la 12, iar din Consiliul Naţional făceau parte toţi preşedinţii organizaţiilor de tineret, judeţene, din ţară.
Situarea pe poziţii eligibile a tinerilor pe listele electorale a însemnat un motiv în plus în determinarea cu care aceştia şi-au îndeplinit misiunea. În urma alegerilor locale din primăvara anului 2004, au fost aleşi 84 de primari de pe listele PSD propuşi de TSD. După aceleaşi criterii, au fost aleşi 43 de viceprimari, 2094 consilieri locali şi 102 consilieri judeţeni la nivelul întregii ţări.
Alegerile preliminare din 6 octombrie 2004 au evidenţiat la nivel naţional pe locuri posibil eligibile 26 de tineri, unii fiind în mod deosebit apreciaţi de organizaţiile proprii, fiind votaţi astfel: 5 tineri s-au situat pe locul I pe liste, 5 pe locul II, 3 pe locul III.
Dacă în legislatura 2000-2004 au fost aleşi 4 deputaţi din rândul tinerilor, în urma scrutinului din 2004 au fost aleşi 17 deputaţi şi 2 senatori propuşi de TSD. Din acest punct de vedere se poate spune că proiectul „PSD întinereşte Parlamentul” a reuşit.120
Îmi aduc aminte că, la o întâlnire a Delegației Permanente, în februarie 2004, i-am cerut lui Victor Ponta să organizeze o întâlnire națională cu oamenii din partid sub 35 de ani – din administrația locală, din guvern, din parlament, etc. Am vrut să arătăm, printr-o mare reuniune – la Sala Palatului – că, în partid, fuseseră aduși numeroși tineri și că ei aveau deja funcții în administrație. Era și un răspuns pentru Băsescu – cel care în campania de la București, în 2000, se plimba cu barca, cu niște tineri care, pe urmă au dispărut – dar și pentru campania de atunci a lui Dan Voiculescu.
Acțiunea cu tinerii din partid a avut loc în martie 2004, când aproximativ 6000 de tineri social-democrați au participat, la București, la o mare reuniune. Le-am vorbit atunci despre reformele și schimbările de care România avea nevoie.
În discursul meu, am făcut apel la liderii tinerilor social-democrați din administrația publică să ni se alăture în viitoarele demersuri:
„Îmi face o plăcere deosebită şi sunt foarte onorat să am ocazia de a mă adresa liderilor tineri ai partidului şi ai ţării noastre. Un prim-ministru se gândeşte în fiecare minut la situaţia României de astăzi. Este în fişa postului. Uneori gândurile nu sunt prea optimiste. Privindu-vă acum, am bucuria de a mă gândi la situaţia României de mâine. Şi ceea ce văd îmi dă curaj. (…) Pentru că acesta este momentul în care trebuie să lucrăm împreună pentru a produce schimbări majore. În special, tinerii din România şi tinerii conducători trebuie să ducă la bun sfârşit această sarcină.
Fiecare generaţie din România se confruntă cu propriile provocări şi responsabilităţi. Unii au fost chemaţi să-şi apere ţara în vreme de război. Alţii au condus la eliberarea noastră de sub dominaţie străină. Părinţii noştri au încercat să îşi păstreze demnitatea şi mintea limpede sub un sistem dictatorial. Generaţia mea a fost chemată acum 15 ani să conducă ţara în lupta pentru democraţie şi libertate. Greu, cu eforturi, cu ezitări, am construit sistemul democratic în România. Am reintegrat România în rândul ţărilor democratice. Nimănui nu îi mai este acum ruşine de sistemul politic din România.
A venit rândul generaţiei voastre. Este rândul vostru să produceţi un alt fel de revoluţie – o revoluţie a standardului de viaţă şi al civilizației„.
117 Victor Ponta a fost alers în 9-10 noiembrie 2002, președinte al TSD.
118 „Unul dintre cele mai importante elemente de analiză a evoluţiei unui lider politic este mediul în care acesta se formează. Tinerii membri de partid intră foarte devreme într-un sistem care are reguli informale, dar stricte, de comportament. Ei sunt obligaţi să înveţe rapid că devierea de la acestea şi ieşirea din pluton sunt echivalente cu autoexcluderea din sistem. Efectul acestei stări de lucruri este că tinerii politicieni ajung să se uzeze într-un timp foarte scurt. Lupii tineri devin bătrâni, comportamentul lor e rigid şi le lipseşte cu desăvârşire acel spirit dinamic specific vârstei. Dimpotrivă, ei trebuie să-şi facă loc în interiorul unei lumi în care contează relaţiile personale, venalitatea, obedienţa sau apartenenţa la o gaşcă şi ajung invariabil să repete greşelile şi comportamentele pe care poate doreau să le schimbe atunci când au intrat în politică. Din această cauză îşi construiesc universul şi reflexele politice în cadrul unor mecanisme de decizie înguste şi fixe, care le subminează creativitatea şi capacitatea de a lua decizii. Dintre aceste mecanisme, pot fi evidențiate fidelitatea față de susţinător şi nevoia de conflictualitate… Din toate aceste motive, „lupii tineri” devin cu mare greutate lideri proactivi şi cu atât mai puţin vizionari. Criza de lideri şi personalităţi politice puternice la care asistăm astăzi este consecinţa politicii deficitare de gestionare a resurselor umane din cadrul partidelor politice româneşti”. (Multimedia Political Communication, „Secunzii din clasa politică”, în vol. Anul Armaghedon. Cronica Politică a anului 2002, vol.cit., p.120)
119 Vezi Adrian Năstase, Blog’n roll (4), vol.cit., p. 52-55
120 Înainte de a deveni membru cu drepturi depline, TSD participase la majoritatea acţiunilor organizate de ECOSY. Cel mai important eveniment l-a constituit a Vll-a Tabără de Vară ECOSY sub egida „For a reunited Europe” organizată de TSD în perioada 22-28 iulie 2004 la Năvodari. Au participat aproximativ 3000 de tineri reprezentând toate partidele socialiste şi social democrate din Europa şi au fost dezbătute sub formă de conferinţe şi seminarii, teme politice şi sociale, inclusiv aspectele privind integrarea europeană.
Mai este cale lunga pana la rezultate concrete…e nevoie de mii de revolutii.
din pacate domnule Nastase noua generatie PSD dezamageste….am cateva exemple de oameni incompetenti care nu au ce cauta pe functii….ori tara ne vrea prosti, ori partidul se foloseste de prostia lor….imi pare rau dar asta e situatia….problema grava e ca sunt pusi in pozitii delicate cxare ar fi necesitat oameni cu tiglele pe casa….asa cum e aviatia de exemplu….
http://www.conteledesaintgermain.ro/de-ce-deranjeaza-nicolae-breban/12-05-2015
De ce deranjează Nicolae Breban?
La această întrebare există un răspuns politic și unul artistic. Răspunsul politic este: pentru că nu face parte din gașcă. Răspunsul artistic este: pentru că nu are egal, ca romancier român în viață, printre „gloriile” găștii.
Orice observator documentat și onest al fenomenului politico – literar apărut după decembrie 1989 în România, fenomen inflamat la paroxism în pestilențialul deceniu băsist, nu se poate să nu fi sesizat ca pe o dominantă deloc artistică luptă acerbă pentru influență și supremație în rândul scriitorilor. O luptă dusă de unii reprezentanți ai acestora cu o încrâncenare și mijloace dintre cele mai subversive, proprii mai degrabă clanurilor stăpânite de morbul căpătuielii decât unei bresle elitiste.
Cu un oportunism nu îndeajuns valorificat sub regimul Ceaușescu, cu iscusința cameleonică de a se înfățișa mai repede și mai bine decât alții drept persoanele potrivite înnoirii, o mică famiglie cu bună ureche muzicală a știut să-și acordeze prima instrumentele la corul popular iscat de tumultul revoluției din 1989. Un membru a ajuns Ministrul Culturii, apoi Ministru de Externe, apoi Consilier Prezidențial, celălalt a scris un patetic Apel către Lichele. După care totul s-a aliniat cuminte sub comanda ori sub influența lor, la nivelul la care trebuia, ca-n vasele comunicante: fosta Editură Politica, CNSAS, ICR, Colegiul Noua Europa, Dilema Veche. Un arsenal de îngenunchiat chiar și marea literatură sud – americană, nu doar pe micii veleitari autohtoni, când vine vorba de număr de titluri și evenimente conexe plătite de la buget sau prin stipendii oculte. Toate materiile prime, delicatesele și ingredientele pentru o masă bogată, pe măsura rafinaților aspiranți la „marea crăpelniță”, erau astfel asigurate. Cu o singură condiție: solidaritate internă fără fisură.
În aceste condiții gașca de profitori s-a constituit la minut. Printre grăbiții la bucate s-au înființat, cu ifose de ghiftuiți blazați, atât condeie de lux ca Mircea Cărtărescu și Horia Roman Patapievici cât și impostori gălăgioși ca Vladimir Tismăneanu și Mircea Mihăieș.
Mașinăria pusă la punct pentru breasla scriitorilor reconstituia în mic societatea feudală: jupâni și rumâni. Jupânii, cei puțini, „ aleși” și „de-o credință”, aveau editura lor (Humanitas), ziarele lor (Dilema Veche, Revista „22”, Evenimentul Zilei), care îi tipăreau în ediții și cu onorarii mai ceva decât au fost vreodată onorați „principii de la Junimea”; în plus aveau și pușculița numită ICR care le asigura traduceri și promovări internaționale pe sprânceană. Rumânii, cei mulți și fără naș în suflet, erau condamnați la rigorile crizei și ale nemiloasei economii de piață.
Dar valoarea literară nu joacă niciun rol? Ba da! Însă doar atunci când convine. Domnii Pleșu și Liiceanu îi ironizează pe toți criticii care nu au o operă comparabilă cu a lor descalificându-i, prin însăși această lipsă, de la dreptul de a avea dreptate și chiar de a primi un răspuns. În schimb, atunci când criticile le vin din partea unor „incontestabili” precum Herta Muller sau Adam Michnik, criteriul valorii și al notorietății nu le mai este favorabil și atunci îl ignoră cu seninătate și cu argumente non-valorice. Pur și simplu se declară neînțeleși și victime.
În acest punct se reface joncțiunea cu titlul.
Nicolae Breban este un romancier uriaș. Pe lângă care Mircea Cărtărescu întruchipează aspirantul încă în faza de căutare a propriei identități, cu cartilagiile stilistice abia începând să se osifice.
În 1968, când a apărut romanul „Animale bolnave”, eram în anul I de facultate. Dormeam cu cartea asta sub pernă pentru că uneori, noaptea, simțeam nevoia să recitesc anumite pasaje ce-mi dădeau insomnii. Impactul, mai ales asupra tinerei generații, a fost unul alarmant pentru zbirii epocii. Ediția a doua a romanului a fost publicată la mai puțin de un an de zile după prima. La doar 34 de ani Nicolae Breban avea să se instaleze pentru decenii, alături de prietenul său Nichita Stănescu, pe locurile de onoare din sufletele generației lor de cititori.
Au urmat cărți geniale. Îngerul de Gips, Bunavestire, Don Juan, Drumul la Zid sunt tot atâtea repere într-o lume stranie, care nu are nimic de-a face cu românismul (în depreciatul său sens din comunism) dar care, totuși, sunt atât de artistic pornite dinspre specificul nostru național spre universal.
Revin la comparația cu Mircea Cărtărescu. Pe care „gașca” l-a transformat în eternul și unicul candidat al nației la Nobelul pentru literatură. Orice unitate de luptă are nevoie de un stindard. Ei, comandamentul găștii, care luptau să controleze industria literară românească, l-au ales să fluture, pentru victoria lor, pe acest scriitor inițial tânăr, mai apoi îmbătrânit în tinerețe de atâta așteptare și așteptări. Promițător, nimic de zis, dar mereu împiedicat să confirme de elogii premature.
Cum să nu-i deranjeze că în afara angrenajelor lor atât de bine gresate cu propagandă, suport politic și orgoliu elitist apare un nume, Nicolae Breban, care-i surclasează la operă și care, dezastru, este numit onorific în fruntea unei instituții pe care, până de curând, au jupânit-o ei?
Neavând cum să-l întreacă la operă (chiar de i-ar fi adăugat lui Cărtărescu pleși și liiceni) s-au gândit să-i aplice tehnici de demolare securistică deprinse de la marele lor model de luptător anticomunist, Traian Băsescu. Și-au mobilizat toți lătrăii din presă să-l atace pe Nicolae Breban la trecutul lui de „turnător”. S-au dezgropat niște acuzații formulate de „prietenii” din „gașcă”, pe vremea când aceștia făceau parte din CNSAS, conform cărora ar fi fost turnător al Securității.
Ieri, în România Liberă, doamna Sabina Fati, o binecunoscută cutie de rezonanță a unor instituții ventriloce, semnează un articol intitulat „De ce avem nevoie de turnătorul Breban?”. Tot articolul este un pretext pentru a mai publica o dată un fragment de stenogramă care pare a-l incrimina pe incomodul scriitor.
Un lucru dă de gândit: din moment ce respectiva stenogramă a stat și pe masa judecătorilor de la ÎCCJ, care au decis irevocabil (pe data de 18 iunie 2014, deci sub regimul Băsescu) că „scriitorul Nicolae Breban nu a fost colaborator al Securităţii”, cui să dăm crezare? Doamnei (gradu’) Fati, cu fragmentele ei incomplete și scoase din context sau instanței supreme (care numai de antibăsism nu ar putea fi suspectată la momentul la care a pronunțat decizia)?
De-asta spun: Nicolae Breban deranjează grav. Iar eu, când se fac gesturi publice importante, sunt foarte atent să văd pe cine deranjează. Dacă au deranjat gașca, atunci e bine.
Foarte interesant și adevărat după mine. DAR,
ați pierdut alegerile și am intrat într-o zonă gri – neagra de 10 ani! Non implicarea dlui Iliescu (adică i-a crezut pe toți șmecherii care s-au dat pe lângă dânsul) și regimul Băsescu (adică hoț între hoți) au umplut țara de excroci și derbedei. de vrea lumea să se întoarcă în” Epoca de Aur”.
[…] http://www.adriannastase.ro/2015/05/13/costel-si-generatia-oajdea/ […]
Nu exista persoane nesemnificative in parlament!
Costel și schimbarea de generații. El a trecut generația lui prin buzunarele lui. Generația Udrea, Anastase…
FELICITARI! Pertinenta si concludenta analiza domniei voastre ca de obicei, dar, CINE N-ARE BATRANI, SA-I CUMPERE!. Achiesez 100% la analiza de mai sus, cu 2 amendamente>
1.)Promovarea tineretului sa se faca pe baza de meritrocratie, valoare profesionala, morala, politica. Multi au venit de sus in jos, s-au trezit la lapte si miere, la culesul fructelor. NU, intai sa are, sa praseasca, sa cultive, sa ingrijeasca ca de gradina proprie, sa-si expuna proiectele, ideile si sa creasca in propriul partid, ca daca vine secretar executiv, vicepresedinte, etc. este dezastru organizatoric, psihologic, ierarhic. Sa aiba recomandarea batranilor si experienta profesionala
2.)SFATUL INTELEPTILOR>format din fosti presedinti, fosti premieri, curajosi si demni de o lupta ideologica, juridica, economica, social-politica!
3.)Transfugii, emigrantii, oportunistii, acoperitii, la munca de jos, nu la functii si placinte!!
Către dl. Adrian Năstase,
Ce ați afirmat despre deputatul Costel Alexe este un adevăr foarte trist, dar el reflectă o realitate care are un temei. Critica dvs. este un serviciul public, pe care-l faceți partidelor politice și tinerelor generații, care caută să-și găsească locul în societate. Aș putea să fiu de acord cu dvs. dar nu pot, pentru că abordarea este unilaterală.
Nu pot să nu observ faptul că atunci când vorbiți de „generația Oajdea” priviți lucrurile doar dintr-o perspectivă – o perspectivă negativă. O generație cred că este complexă și nu aș vrea să cred că o putem reduce la ce numiți dvs. metaforic „generația Oajdea”, eu aș adăuga – tot metaforic – și „generația Corlățean, Aurescu” în cadrul aceleași generații, iar exemplele pot continua. Dacă am privi o generație și dintr-o altă perspectivă ( să nu zic din mai multe) vom observa că putem găsi și oameni excepționali.
Este adevărat că în funcție de anumite circumstanțe istorice numărul oamenilor valoroși, cu caracter, poate varia. Dar atunci când criteriul merit, care ar trebui să fie un filtru al partidelor politice, nu există îmi pare rău să vă spun că personajul Costel nu este singurul vinovat că este deputat.
Semnalul de alarmă pe care-l trageți vine să răspundă la următoarea întrebare: Cum putem face ca oamenii incompetenți, fără vocație politică și fără caracter să nu mai ajungă în demnități publice?
Ideologie americană : „Nu ai venit la facultate aşa, de dragul cunoaşterii, ci pentru a deveni intim cu fenomenologia, hermeneutica, postscructuralismul şi noul istoricism.” http://www.nytimes.com/2015/05/12/books/review-war-of-the-encyclopaedists-by-christopher-robinson-and-gavin-kovite.html?&moduleDetail=section-news-2&action=click&contentCollection=Books®ion=Footer&module=MoreInSection&version=WhatsNext&contentID=WhatsNext&configSection=article&isLoggedIn=false&fallbackSection=recommendations&pgtype=article
Un citat: „Starea pădurilor reflectă gradul de civilizaţie al unei ţări, influenţând direct echilibrul ecologic, social şi economic al acesteia. Ele vorbesc precis un singur limbaj, care spune lămurit cât de conştient este un popor de rosturile sale, cât crede un popor în propriul său viitor […]. Starea lor nu se poate improviza de azi pe mâine” (Drăcea, 1937)
Maria Diana Popescu, Agero : + Cu o concurenţă acerbă în spate, Stelian Tănase are minunata şansă să închidă pe dinafară uşa T.V.R. El zice că are demisia în sertar dar nu vrea s-o semneze. O ţine morţiş că nu-i de paie. Nu-i de paie, dar s-a făcut de oaie, ferma lui Mircea Dinescu l-a băgat la apă. Raportul de activitate prezentat de Stelian Tănase în Parlament arată datorii de 700 de milioane de lei, din care 440 de milioane către bugetul de stat, motiv întemeiat pentru a-şi lua bocceluţa şi a pleca de bună voie şi nesilit de nimeni. Cu ce se laudă Stelian Tănăse de-a lungul şefiei la TVR? Faceţi-vă crucea mare că Skaraoţki-i neînfricat! Stelică s-a mutat la televiziunea naţională împreună cu lăutarii, crama, purceii, tigăile, măgarii, oalele, raţele, găinile şi chiolhanurile lui Mircea Dinescu. Sub „şefia” sa, TVR a continuat să se împrumute masiv, să mărească preferenţial salariile, să facă noi angajări şi să vîslească „viguros” spre faliment. Odată cu venirea sa se deschisese un bal financiar, doar nu era să stea „de lemn Tănase”. Şi-a cinstit cum nu se cuvenea „pretinii” din banii poporului! Cu vîrf şi îndesat, pe Mircea Dinescu, „ospătarul de lux al fazanilor de aur din diverse comitete şi comisii”. Un bufon a plătit altui bufon suma fantastică de 50.000 de euro lunar din banii publici, pentru o singură emisiune pe săptămînă, în condiţiile în care TVR are datorii uriaşe şi încasează de la populaţie, în mod abuziv, de trei ori taxa radio-tv; în condiţiile în care un român din clasa medie primeşte această sumă colosală în doi ani de muncă grea. Îl vom pierde pe Tănase – zglobiul cu mina sa flegmatică şi plictisită, care s-a linguşit pe unde ştim cu toţii ca să facă săritura olimpică din realitate la postul naţional de televiziune. Mă apucă plînsul de mila personajului aterizat în fotoliul de director precum musca în doniţa cu lapte – biet executant docil al poruncilor „de sus”. Să-l iertăm pentru neinspirata şi jignitoarea pentru popor, „oră a regelui!” Fermierul Dinescu, amicul lui Tănase (plătit cu cincizeci de mii de euro pe lună, cînd poporu-i rupt de foame şi de sete cu numai 200 de euro pe lună), va rămîne şi el pe drumuri, un fel de Pristanda din Caragiale: „pupă-i în bot şi papă tot!” Ni-l vom aminti pe Stelică în modul său grotesc şi lipsit de profesionalism, cum şi-a dat în petic, voind să arate cine e el cînd a întrerupt, printr-un simplu telefon, la numai opt minute de la începerea difuzării, documentarul „Moştenirea clandestină” cu istoricul american Larry Watts. Curat cenzură Coane Stelică!, dar ca atîtea altele în Ţară, „apa trecea, iar Stelică tot acolo îşi făcea veacul”. Ne vom aminti cu „pioşenie” de murdara şi mult prea costisitoarea cîrdăşie cu fermierul de la Dunăre, care a lansat în presă, mai cîţiva ani în urmă, „invenţia odioasă cum că nişte români ar fi mâncat lebedele din nu mai ştiu care lac din Viena”. Ne vom aminti cum visa Stelică să fie şef pînă la moarte, iar în plus, dorea o majorare a ilegalei taxe radio-tv, ca să acopere datoriile instituţiei şi peşcheşul nemeritat oferit lui Dinescu şi altor ageamii, taxă încasată de trei ori din puţinii bani ai poporului prin factura la energie, prin abonament la diferite firme de cablu şi prin bugetul alocat de stat. Mulţi români sînt atît de săraci, n-au nici radio, nici televizor. Iar statul îi sileşte să plătească taxa radio-tv. Absurd. Această taxă aberantă a fost impusă chiar unor persoane care locuiesc în zonele neelectrificate ale ţării!+ SURSA http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Ospatarul%20de%20lux%20al%20fazanilor%20de%20MDP.htm
Domnule profesor, dacă nu ar fi atât de jalnic, dacă nu ar fi vorba despre oameni aflaţi în poziţii înalte, cred că ne-am tăvăli de râs, cu toţii…
De ce să mă mir că un Costel oarecare crede, “după el”, ca s-o citez pe Aspazia, că politica externă a unei ţări este domeniul unde sunt chemate amoebele să se exprime liber, când am avut şi un Gigel, Ministru al Culturii, care, luat repede la întrebări, a reuşit să emită despre Eminescu nişte opinii şchioape, scandalos de bâlbâite chiar şi pentru unul ca Vanghelie Marean?Ambii liberali cu ştaif.
Şi ,bănuiesc că nu aţi aflat, dar am citit eu într-o publicaţie online că astăzi aţi primit “o replică dură ” din partea lui Costel; nici nu ştiu dacă este bine că v-am spus, pentru că replicile astea dure ar putea să vă afecteze puternic…şi ştiu că aveţi o fire simţitoare…În războiul lui devastator cu dumneavoastră, Costel crede că sunteţi lipsit de simţul umorului, aşa că vă explică pe-ndelete şi chestia cu “politicianul precoce”- era doar o glumă, ştiţi, o mostră de umor bun, sănătos, de la mama lui de umor, nu aşa cum aţi crezut dumneavoastră că el, Costel, ar fi caraghios de precoce în anumite acte şi fapte…Părerea mea-“după mine”- e că tocmai acea “bulă ” a deputatului l-a impresionat atât de neplăcut şi l-a determinat să scoată artileria grea şi trotineta pe şenile.
Am citit despre “generaţia Oajdea” în cartea dumneavoastră şi mi-am amintit atunci de un capitol din ”Casanova în Boemia”, romanul lui Andrei Codrescu, şi anume acel capitol în care eroul principal , rafinat, erudit, inteligent şi sensibil, trece , pe parcursul unei zile, printre felurite grupuri compacte de mulţimi , constatând cu o oarecare consternare că oriunde s-a dus sau s-a întors a văzut mase, mase şi iar mase…Şi e silit să accepte că venise vremea maselor…
Poate că asta ni se-ntâmplă…o fi venit vremea “Costelilor” şi a “Gigeilor”…
Nenorocirea este că, spre deosebire de “puterea populară” a secolului trecut, care nu a avut nevoie de 25 de ani, după anii 50, ca să înţeleagă cum trebuie să-şi recupereze şi, mai ales, să-şi REABILITEZE valorile (cele care au avut şansa de a rezista măcelului) , se pare că democraţia fără frontiere de astăzi este cu atât mai arogantă şi mai autosuficientă cu cât este mai nătângă.
Bun articol,domnule Adrian B.!Mi-a mers la suflet
@ Albu Constanta
Ma bucur ca va place . Si mie mi-a placut ; de aceea l-am si postat . Nu este articolul meu , este o preluare de pe site-ul d-lui Patrick Andre de Hillerin .
Este aproape imposibil ca un om cu bun simt si cu valoare sa mai razbeasca in politica romaneasca !
La nivel local si central s-au format tot felul de gasti si coterii care functioneaza pe cu totul alte principii decat valoarea .
Toti politicienii care prind o functie nu mai vor sa se dea plecati ( pe model Basescu ) si folosesc orice fel de mijloace ( legale si ilegale ) ca sa ramana la putere sau sa-i domine pe altii .
In marea majoritate , modelul de leadership folosit de politicieni este sa se inconjoare de rude si de persoane supuse si cu IQ redus care pot fi usor manipulate si dominate . Prea putini politicieni romani s-au inconjurat de persoane de valoare . Cred ca dumneavoastra si d-ul Iliescu sunteti singurii !
Un alt motiv pentru care oamenii valorosi nu intra in politica este acela ca inteleg ” realitatea in care traim ” . Adica , Romania este un stat politienesc si este guvernat de alte reguli decat democratia . In momentul in care intri in politica esti expus total . Esti vanat de autoritati si risti sa te trezesti cu tot felul de dosare penale . In plus , afli despre tine lucruri pe care nici tu nu stiai … 🙂
Ideea celor două Românii e și a mea, doar că eu am formulat-o altfel:
Societatea românească e constituită din categorii sociale bune (din care fac parte oameni cu educație din familie) și categorii sociale slabe, ca să nu le zic altfel (din care fac parte oameni fără educație din familie).
E natural să existe și unele și altele, doar că la noi categoriile slabe sunt mai numeroase și mai populate decât celelalte care se împuținează pe an ce trece.
Mai mult, cei din categoriile slabe au devenit modele de comportament și exprimare, astfel încât, de exemplu, cuvinte ca „șpagă”, „harneală”, și expresii precum „buricul orașului” au ajuns la loc de cinste în societate și media.
Mă deranjează faptul că toți cei care au diplome se consideră ca făcând parte din categorii bune. Nu diploma te categorisește.
🙂 Ultima zvacnire …
http://www.ziartricolorul.ro/traian-basescu-a-fost-parasit-de-nevasta-2/
Cica , a fugit cu ” briliantul ” Adi Mutu . Ultimele ei cuvinte au fost : ” Am suferit destul ” si ” Decat sa-mi para rau , mai bine sa-mi fie rau ! „
Interesant ….
http://www.romanialibera.ro/actualitate/proiecte-locale/coridorul-verde-al-dunarii–un-proiect-in-permanenta-reactualizare-378030
Si mai interesant devine cand imi aduc aminte ca in 2005 la inundatiile alea grozave bulagrii ne-au injurat ca nu am inchis portile barajului de la Portile de Fier ,,,
Curat deceniu basist pestilential cum ar fi spus si amicul Caragiale!
Ce e de facut ?
Nu putem spune ca prostia si lipsa educatiei in Romania este limitata la generatia celor sub 40 de ani .
Ca sa ne dam un pic de optimism ajunge sa dam o tura pe aleele complexelor studentesti din tara ( daca complexele nu sunt invadate de haite de caini vagabonzi ) – Regie , Grozavesti , Hasdeu , Observator – sute de baieti si fete sclipind de inteligenta , cultivati , curiosi , educati .
Nu este o fatalitate faptul ca in primele randuri din PSD – PNL – PDL apar indivizi primitivi , inculti , obtuzi , iresponsabili si incompetenti .
Nici ca in mass media , in locul stralucitelor studente de la Litere de la Iasi sau Cluj sunt angajate personaje grotesti .
Consecintele sunt ingrozitoare – va imaginati Romania cu un prim ministru la nivelul lui Predoiu ?
Sa raman la media – TVR – ul public – unde vedeti Telejurnal public ironizand sistematic guvernul tarii ? cu emisiuni infioratoare – Starea Natiunii ( Patraru poate concura la campionul gprostului gust ) ? Ce educatie , ce imagine a tarii da aceasta TVR romanilor ?
La-ti vazut pe fratiorul unsuros , ala mai sofisticat al ramei lu’ costel si a lu’ oajdea , la realitatea , la lingaul celalalt de pupator de cooor tacut , rares bogdan ?
Mama ce limbi catifelate au astia , d-aia-i iubeste mutu’ izdii .
L-au facut pe mut sa arate ca sfantul salvator al padurilor Romaniei , fara sa clipeasca . Unguentu’78 de zile , minte ca chioru’, adica cum respira !
Iti vine sa-ti vomiti ficatul cand il auzi ce zice . Ce expresii puerile , cata falsitate in exprimare , e tare periculos individu’ , e alunecos si prosteste multa lume cu curvasareala lui de logoree slinoasa .
Si daca-l vedem premier sau inapoi la SIE , ce ne facem fetelor ?
P.S. la textul din 13 mai 2015, 6:21
Păi bine ,domnule profesor, îi faceți vedete pe Costel și pe Oajdea și-l abandonați într-un nemeritat con de umbră tocmai pe Cătă′ ? Cum care Cătă′ ? Ăla care vă spune ”ADI ”și ”SENECT”, nu neapărat în acestă ordine ( băiat bun, Cătă′ , îl știe lumea, că a apărut și la o televiziune de buzunăraș, până să-l dea afară) și care crede, fără mari complexe, că Adrian Năstase a stat ”în cantonament” pentru, citez : ”utilizarea în stil mafiot a diplomației și diplomaților în interes propriu și penal, totul finalizat cu condamnare la închisoare”(!!!) .
Măi domnu′ Cătă′…măi băiete…sigur că noi putem să ”ne râdem” fără limite citind ce scrii mata, putem să afirmăm că ”faci glume cu caracter hazliu”, să ”ne riscăm” ca ”și” fani ai tăi și să ”aprobăm pozitiv” un ”spirit de glumă la un șpriț de vin”, cu condiția să ”nu ne cauzeze la ficat ”, dar spune, dragă, sincer : oare când ai scris cele de mai sus , tu exact pe o reacție de acest tip a cititorilor ai mizat?
Ca sa fim sinceri pina la capat: sistemul de educatie era mult mai bun in comunism, fiind si gratis de altfel. Personal am ajuns sa ma mindresc cu asta. Toti prietenii mei, buni profesionisti, au scoala romaneasca din comunism, si toti recunoastem superioritatea acelui sistem. Nu aveam noi aparate ultramoderne, dar asta ne facea sa cautam mai mult, si sa fim mai inventivi. Lipsurile te invata. In capitalism, depinde de tara, insa cu referire la America de Nord, scoala publica produce „oameni in cutie”, care nu vad in afara ei. Consumatori de ginduri, dar nu ale lor.
http://www.stiripesurse.ro/ponta-acuzatii-grave-la-adresa-liberalilor-ce-l-au-informat-serviciile_955717.html
Bravo ponta , in sfarsit ai invatat si tu sa citesti rapoartele pe care le tot pun serviciile pe biroul tau , mai papagalule . Mai bine mai tarziu decat niciodata !
chiombetele le citea pe toate , facea copii la toate si chiar pana astazi cand e un mare kkat flatulat , tot va face muci , unu’ cate unu’ .
mai vrei exemple de superficialitate si aroganta ?
ia de vezi toti metrii cubi de dosare privind Rosia Montana si gazele de sist care ti-au fost pusi pe masa si tu n-ai miscat o fila din ele ( asa vorbesc taximetristii mei din arondismentul al 6 lea , dar si niste babe cu patrunjel , dar fata taraba din piata Gorjului ) , de era cat pe-aci sa-ti rupi gatu-n ele .
daca nu faceti voi dreptatea ai promisa pana la capat in regim de urgenta , nu va vad bine tineret frumos , schimbul nostru de maine !
[…] Sursa: Adrian Nastase […]
https://youtu.be/18vHqFUaots
Sunt bun român, sau mare fraier ?! 😉
Vezi gropi în asfalt, care-ţi distrug maşina? Ăia sunt banii tăi, fraiere, care au fost luaţi pur şi simplu din asflatul ăla şi băgaţi la ei în buzunar. Stai în trafic şi-ţi numeri zilele pierdute? Ăia sunt banii şi anii tăi, furaţi din proiectele de modernizare a infrastructurii care nu s-au mai făcut pentru că „nu sunt bani” ca să fie făcute la preţul triplu la care se gândiseră ei. Trebuie să cumperi manuale? Trebuie să dai şpagă la medic? Trebuie să vii cu medicamente de-acasă? Trebuie să strângi din dinţi când vezi pensia de mizerie a părinţilor şi bunicilor tăi care au muncit o viaţă-ntreagă? Trebuie să jonglezi cu jdemii de caiete, documente, registre şi hârtii care să dovedească un singur lucru, şi anume că ţi-ai plătit toate taxele inventate şi parainventate, doar ca să fii lăsat în pace să trăieşti? Fii fericit: toţi banii ăştia, repet, peste jumătate din veniturile tale, sunt luaţi cu japca de ei şi pentru ei, nu pentru tine, fraiere.
[…]
Iar când vei crăpa sub toate taxele astea, adu-ţi aminte de campania noastră de publicitate. Să nu zici că n-ai fost prevenit, fraiere: noi trăim din taxe letale. Ai priceput gluma? Hăhăhăhăhăhă. Poanta eşti chiar tu, fraiere.
Parerea asta, pe larg, o putem citi la Ţara lor, taxe letale:
Zici că ţi-ai luat ţara înapoi? Păi dacă tot ţi-ai luat-o, e timpul să plăteşti. Iei ceva, plăteşti, nimic nu e gratis în viaţă, cum spunea Arsenie Boca. Sau Papacioc, nu mai ştiu. De exemplu, dacă eşti român, e cazul să plăteşti cu vârf şi îndesat onoarea de a te fi născut în ţara asta, care a dat lumii atâţia poeţi geniali şi somităţi fără de care globul pământesc ar fi încetat să se învârtă. Iar dacă ai ales şi să rămâi în ţara asta, e cazul să bagi mâna în buzunar, pentru că a trăi în România costă.
Dar de ce costă? De ce atâtea taxe, care înjumătăţesc orice venit făcut în mod legal? Pentru că ţara în care trăieşti tu nu e, de fapt, ţara ta. Tu eşti un minoritar. Un prost. Un fraier. Un bun de plată. Ţara asta este de fapt ţara lor. Cum adică a lor, cine sunt ei? Ei sunt cei care trăiesc din taxele tale. Taxele tale finanţează tot, iar fără banii tăi, ei n-ar putea trăi. Nu, nu te uita la amărâţii care iau câteva sute de lei în fiecare lună ca ajutor de stat pentru a sta acasă, ei sunt ţinuţi într-o stare continuă de sărăcie pentru ca apoi să voteze cu cei care le aruncă mărunţişul – dacă ar fi pe picioarele proprii, ar fi taxaţi şi ei, la sânge, cât să nu se poată elibera din strânsoarea drăgăstoasă a statului.
Uită-te, în schimb, la cei care reuşesc să facă milioane de euro dintr-un pocnet de degete. Cei cu patru-cinci-şase clase şi patru-cinci-şase case obţinute cinstit, din meditaţii şi moşteniri de la diverse mătuşi care au binevoit să moară la timpul potrivit. Sunt cei care se află de decenii în fruntea consiliilor locale şi judeţene, şi care ştiu foarte bine ce să facă cu taxele tale – unde să le deturneze, cum să-şi plătească servicii personale din ele, cum să le toace pe jardiniere de lux şi alei din dale care se sparg după două luni, pe drumuri care trebuie întreţinute mereu şi mereu pentru că sunt prost executate, ba, mai nou, şi pe renovări istorice făcute de mântuială, cu firme alese pe sprânceană. Inspectori, vameşi şi judecători care-şi fac vile din salariile mici de la stat, primari, şefi de consilii judeţene şi poliţişti care reuşesc în fiecare lună minunea de a trăi regeşte pe bani puţini. Deasupra lor, adevăraţii băieţi deştepţi, cei care învârt marile proiecte ale ţării, alea pe care nu le-ai văzut decât în clipurile de la televizor.
Nivelul jafului din taxele tale este atât de mare, încât la buget ajung prea puţini bani. De când cu DNA-ul, mare parte din banii ăştia care erau sifonaţi din buzunarul tău au devenit excedent: ne e prea frică să mai facem ceva cu ei, iar interesul nostru nu este acela de a-i investi cum se cuvine, în proiecte acordate legal, în licitaţii nemăsluite, în infrastructură gândită pentru tine şi pentru voi toţi, iar nu pentru buzunarele noastre. De când cu jihadul ANAF-ului, s-au strâns chiar şi mai mulţi bani, de nu mai ştim ce să facem cu ei.
Dar să nu crezi că doar sus-puşii te fură, nu. Te fură în grup, ori de câte ori eşti nevoit să scoţi bani din buzunar pentru o adeverinţă inutilă, dar necesară ca unchiul sau nepoata cuiva să aibă un post călduţ la administraţia publică. Te fură ori de câte ori plăteşti degeaba un timbru fiscal, doar pentru ca un inspector să aibă ce controla. Te fură atunci când munceşti, te fură atunci când te duci în vacanţă, te fură când dormi şi te fură când te trezeşti. Te fură când stai pe întuneric pentru că a mai cedat un transformator înlocuit pe hârtie, te fură când ţi s-a oprit apa pentru că ţeava raportată ca fiind înlocuită cu una nouă n-a intrat de fapt niciodată în pământ, te fură când treci bariera de la Feteşti şi te fură când îţi plăteşti amenzile, doar pentru ca Fiscul să-ţi mai ceară banii o dată peste câteva luni, pentru că nu le-ai adus dovada în triplu exemplar, ca să meargă câte unul la mătuşa, la nepoata şi la fratele celui care a inventat posturile dintr-o simplă mişcare de pix. Adică la ei !
Cum, care ei? Ei, de la prim-miniştrii care s-au perindat în ultimii 25 de ani, la miniştrii penali, la parlamentarii analfabeţi, la secretarii si subsecretarii, la secretarele şi pestesecretarele, la blondele lor intrate şi ieşite din puşcărie, la tezele lor de doctorat plătite en-gros direct la umilii profesori universitari, la birourile pline de funcţionari care plimbă hârtii de la unii la alţii, umflate pe rând de toate guvernările ţării ăsteia, indiferent de culoarea politică, la toţi şefii şi şefuţii din toate departamentele acestui imens aparat de stat cu milioane de guri şi dublu milioane de mâini, toate grăbite să-ţi ia banii ca să existe şi să-şi ducă viaţa în continuare la acelaşi nivel la care s-au obişnuit. Banii tăi, taxele tale.
Plăteşte, fraiere, plăteşte şi ultimul bănuţ. Avem grijă să-ţi arătăm că eşti evazionist, că doar dacă tu furi 10 lei şi celălalt fură alţi 10 lei din toate taxele astea de care avem noi nevoie să hrănim sutele de mii de posturi de stat care nu produc nimic, de unde să mai luăm banii? Ce, ai nevoie de ăia 10 lei ca să subzişti? Haidade, nu zău, serios? Cum, să dăm afară 30-40% din toate posturile inventate în ultimii 10 ani şi atunci ar scădea şi taxele iar tu n-ai mai fi sufocat de ele, ci le-ai plăti cum se cuvine? Cum, să investim mai mult în educaţie şi sănătate, în detrimentul birocraţilor al căror singur scop e de a-ţi număra ţie banii? Cum, să stimulăm antreprenorii, IMM-urile, micile afaceri familiale care scot oamenii din şomaj şi-i fac să fie productivi, realmente productivi, preluând astfel şi mare parte din cei pe care i-am da afară de la stat? Păi cine te crezi, fraiere, cu cine crezi că stai de vorbă? Noi suntem votaţi mereu de aceşti oameni ale căror posturi tot noi le-am inventat, tu du-te şi adu banii!
Data viitoare gândeşte-te mai atent: te-ai născut şi ai crescut în România, fii patriot. Plăteşte-ţi taxele până la ultimul leuţ, fraiere, doar aşa se va propăşi funcţionărimea care ţine ţara asta pe umeri. Cum care umeri? Umerii ăia cu grade multe, desigur.
Iar când vei crăpa sub toate taxele astea, adu-ţi aminte de campania noastră de publicitate. Să nu zici că n-ai fost prevenit, fraiere:
noi trăim din taxeLE TALE.
Ai priceput gluma? Hăhăhăhăhăhă. Poanta eşti chiar tu, fraiere.
Radu Humor
,,Cei cu patru-cinci-şase clase şi patru-cinci-şase case obţinute cinstit, din meditaţii şi moşteniri de la diverse mătuşi care au binevoit să moară la timpul potrivit”
Te referi cumva si la matusa Tamara ? Ca asa s-ar parea domnule Basescu.
😉
ps
Altadata citeste cu atentie materialul preluat si indica si sursa.
(Z)
Abia acum aflu că marele scriitor de limba engleză Joseph Conrad, de al cărui mod de gândire mă simţeam atât de apropiat!, a fost de fapt un bolohovean (valah de pe istmul baltico-pontic) bine camuflat.
M.E.P.
Stimata colega, nu numai ca am o parerea proasta despre Uniunea Europeana, dar daca as avea puterea de a o face, maine as decide iesirea Romaniei din acest lagar birocratic si autist dedicat exclusiv corporatismului, cu aparenta de libertate.
Spuneti ca asa este in capitalism. Adica , sa acceptam, fatalist si neputincios, ca nu putem face nimic pentru a ne remodela destinele. ca natie si ca specie ? Atunci, de ce ne numim ,,oameni” si nu ,,animale” , ca oricare altele ?
UE nu se confunda cu Europa. Europa este o reuniune de state suverane si de culturi demne de tot respectul care interfereaza/coloaboreaza mutual avantajos si asa ar trebui sa fie si sa ramana pe vecie.
Priviti si dvs ce argument invoca ,,maria sa” kaiser ([pe romaneste – piept de porc fiert și afumat) Yohannis in sustinerea intoarcerii Codului Silvic in Parlament:
Sa nu cumva sa ofuscam suceptibilitatile investitorilor straini si mai ales, legislatia europeana (sic!)
Dar eu vin si va intreb: Austria nu face parte din UE ? La ei ce legislatie se aplica ? Poti taia acolo copaci…ca-n codru ?
(Z)
Dupa cum usor puteti observa, in Romania, orice terchea berchea de atasat de la ambasada SUA, Olandei, sau Marii Britanii, vine cu tupeu in orice institutie romaneasca dupa cum vor muschii lui si face lobby pentru orice si pentru oricine. Chiar si firma austriaca discuta cu oameni politici (din Opozitie n.r.) si isi permite sa ameninte Romania cu procese.
Nu mai spun cat de mult le sticleste olandezilor ochii dupa portul Constantza. Poate DUPA, ne vor admite cu strambaturi in cacialmaua numita Schengen, o simpla himera care nu foloseste nimanui care gandeste cat de cat. Oricum, romanii si tirurile umbla demult brambura prin Europa. Chiar inainte de aderare.
Mai avem o tara, in cadrul intim si caldutz al …. UE ? (era sa adaug ca prefix o consoana situata langa litera ,,n”, dar ma abtin)
Repet: Mai avem o tara, stimata colega MEP ?
Se anunta un razboi juridic intre palate: Klaus Iohannis se pregateste sa-l dea in judecata pe Victor Ponta, pentru afirmatii calomniosae la adresa institutiei prezidentiale. Pentru justitie ar fi o provocare, poate o misiune imposibila. Incep sa cred ca pactul de coabitare a fost o cadere la pace intre doua personalitati la fel de puternice. Nu este nimic deosebit in acest fapt, adeseori in viata reala doua forte comparabile care prin ciocnire s-ar distruge reciproc sfarsesc prin a se alia. Pactul pare sa fi avut si o alta fateta, de ucenicie, prin care novicele, pe atunci, premierul Victor Ponta, a invatat tot ce se poate invata de la un maestru al contrafacerilor in politica, care fara indoiala a fost presedintele Basescu. Noile naravuri, care, in treacat spus, par sa-l fi facut sa nu ridice niciun deget pentru fostul profesor, persecutat politic, care a vazut in el un mic Titulescu, au devenit vizibile in relatiile cu noul presedinte, Klaus Iohannis. Nimeni nu ar fi crezut ca dupa un presedinte-premier vom asista si la tentative veleitare de premier-presedinte. Cel putin asa arata ultimele actiuni de politica externa ale lui Victor Ponta, vizitele in tarile arabe, despre care presedintele a spus ca premierul le-a facut dupa capul lui. Este binecunoscut ca, prin Constitutie, politica externa este atributul functiei de presedinte al republicii. Ar putea fi vorba despre un mod al lui Ponta de a arata ca scaunul de la Cotroceni ar fi putut sa-i apartina, de un complex, poate, psihologia politica ar putea explica mai bine, mai ales ca jocul lui Ponta nu se opreste aici, fandarile sale repetate, ca de scrima, cautand cu insistenta fata adversarului, lovirea in efigie. Joi dimineata, presedintele Johannis a declarat, vizibil afectat, ca afirmatiile premierului Ponta, pretinse a se baza pe informatii de la servicii, prin care lasa sa se inteleaga ca la nivelul administratiei prezidentiale ar avea loc un trafic de influenta privind exportul de lemn sunt false. Presedintele i-a cerut directorului SRI sa verifice informatiile, iar departamentului juridic al presedintiei sa le stabileasca incadrarea juridica, daca nu se confirma. „Daca ele se confirma, sa se ia de urgenta masurile care se impun, iar dacă nu se confirma, atunci prim-ministrul va raspunde pentru aceste afirmaţii. Astfel de afirmatii, de insinuari de trafic de influenţa la nivelul presedintelui, nu pot fi clasificate ca simple afirmatii prin care vrea sa para interesant la televizor. Sunt mult mai grave şi trebuie tratate ca atare”, a afirmat presedintele. “Este foarte grava afirmația, (…) nu mai sunt în campanie, nu mai tolerez așa ceva”, a conchis Iohannis, decis sa mearga pana la capat. Asadar, colaborarea institutionala dintre presedinte si premier nu a tinut nici macar o primavara. Relatia incepe sa ia o turnura conflictuala, care, daca va intra sub incidenta justitiei, inedita dar perfect democratica, ar putea avea un impact neprevazut si de proportii, care sa depaseasca cu mult raporturile dintre titularii celor doua ramuri ale puterii executive. Greu de intrevazut daca va cadea un cap, amandoua sau niciunul. In orice caz, serviciul de informatii si justitia vor fi puse in fata unui examen. Nu este exclus ca, in caz de blocaj sau in care nimeni nu ar avea de castigat ci doar de pierdut, sa se ajunga la un acord de refacere a cartilor si de reluare de la capat a jocului. In ultima instanta, important nu va fi cine este baiatul bun si cine este baiatul rau, ci ca puterile si institutiile statului sa functioneze. Poate ca, in postmodernitate, independenta si congruenta vor inlocui teoria prafuita a separatiei si concurentei.
Valahii Teşinului http://en.wikipedia.org/wiki/Cieszyn_Vlachs Harta http://en.wikipedia.org/wiki/Cieszyn_Vlachs#/media/File:CieszynVlachs.jpg
blogideologic
Trebuie sa-i dau si bizonului partea lui de dreptate. Romania, in anii 80. nu mai avea iesire din fundatura economica si politica in care a intrat singura ca urmare a ambitiei irationale a familiei prezidentiale.
Ceausescu a vrut musai sa plateasca datoriile, cu orice sacrificiu, din dorinta de a izola Romania de capitalism. Altfel spus, sa nu ne imaginam ca ar fi urmat vremuri mai bune pentru romani.
Am colaborat si cu CUG Iasi candva si va spun ca, intr-adevar, s-au mai importat cateva utilaje performante (chiar din Japonia), dar fara tehnologie si fara mentenanta (care ar fi costat mai mult decat utilajul). La fel, la Uzina de tevi din Roman, s-au adus echipamente americane pentru laminare la rece, mai productive decat vechii mastodonti ai anilor 50 produsi in Uniunea Sovietica. Dar, la un moment dat, s-a spus STOP la importul de piese de schimb.
Ceausescu pusese biciul pe cercetatorii romani sa…redescopere ,,roata”, pentru a scoate Romania din angrenajul economic si stitintific mondial.
Am vazut proiectele viitoarelor locuinte……nu mai erau prevazute cu bucatarii. Romanului i se rezerva masa la cantina de cartier. Asta ati fi vrut ?
Cam asa se petrec lucrurile in Coreea de Nord…unde se cerceteaza, dar si mai mult, se fura. (Z)
Va imaginati ca facand parte , astazi, dintr-o Romanie similara Coreei de Nord ?
Poate daca l-ar fi ascultat pe Gorbaciov…cine stie ? ….acum ar fi fost in viata, sau, in cel mai rau caz, mort din cauze pur biologice. (Z)
Asta nu inseamna ca nu il consider vinovat pe Ion Iliescu de crima. Da, este vinovat pana-n gat, dupa parerea mea, acest ,,liber cugetator”.
@George Ban
Evident că nu putem trăi numai cu aer… şi nici nu trăim. Să reflectăm doar la ce ne doream înainte de 89 şi la ce ne dorim acum : parcă nici nu există un numitor comun, nu vi se pare ? Concepţia şi pretenţiile noastre referitoare la o viaţă „civilizată” s-au schimbat radical.
În postările mele anterioare, am punctat câteva dintre lacunele guvernării post-decembriste şi mai ales cele din ultimul deceniu. Cu toate acestea, m-am gândit de multe ori că s-ar putea să fi aderat la UE înainte de a fi pe deplin pregătiţi să ne confruntăm (noi, cei proveniţi dintr-o dictatură crâncenă dar cu accente paternaliste : locuri de muncă asigurate, sănătate şi învăţământ gratuit, etc. ) cu asprimea sistemului capitalist, cu duritatea pieţei libere, cu competivitatea. Un pas înapoi însă nu se mai poate face.
Societatea contemporană este modelată de prezenţa unor macro procese la nivel planetar : lumea bipolară ( SUA – URSS ) din perioada războiului rece a fost urmată de încercarea eşuată a Statelor Unite de a se erija în „jandarm universal”. Acum trăim fenomenul agregării mai multor poli geo-politici cu implicaţii economice directe, de unde şi instabilitatea politică a momentului – aşa cum am mai spus, războiul din Ukraina este doar un episod al acestei etape. SUA rămân în continuare o mare putere, însă evoluează către o sferă de influenţă mai degrabă locală ; giganticul bloc euro-asiatic format din Rusia, China, Iran şi India prinde forme din ce în ce mai concrete prin colaborare economică, militară, nucleară, etc. ; America Latină îşi afirmă şi ea propria personalitate. În aceste condiţii, dacă noi am refuza să fim integraţi în polul geo-politic al zonei noastre, UE, ne-am condamna la dispariţie ( şi nu folosesc termenul doar în sens figurat : gândiţi-vă la ce a păţit Yugoslavia ! ) Demagogia electorală a premierului David Cameron referitoare la ieşirea din UE ascunde şi încercarea Marii Britanii de a-şi renegocia contractul de aderare din 1973, când Margaret Thatcher a obţinut totuşi avantaje exorbitante pentru Regatul Unit. Nu pot face pronosticuri despre ce i se va oferi Marii Britanii în plus, dar o ieşire din Uniune ar echivala cu sinuciderea !
Nimeni nu neagă că UE este confruntată cu grave probleme, datorate în bună măsură eşecului guvernării popularilor europeni care au adoptat o strategie economică eronată pentru ieşirea din criză. Există însă şi dificultăţi care iau Europa prin surprindere (chiar dacă sunt generate tot de propriile greşeli ) : criza imigranţilor clandestini (1,7 milioane în 2012, cu aproape 50% mai mult în 2014 ) poate fi rezolvată cu bancuri vulgare doar de cei incapabili de a înţelege complexitatea fenomenului. Este economia europeană, abia ieşită din recesiune, capabilă să absoarbă această forţă de muncă uriaşă, cu o slabă pregătire profesională, cu o rată demografică infinit superioară celei europene, o populaţie care din plecare se arată ostilă (prin religie ) valorilor europene – ceea ce o va împiedica să se integreze ? Reprezintă imigranţii care nu pot şi/sau nu vor să fie identificaţi o ameninţare la securitatea continentului nostru ( terorism, infiltrări criminale…) ? Liderii europeni trebuie să găsească răspunsuri la aceste întrebări, şi nu se prea grăbesc să o facă, iar când o fac, propria lor propagandă îi obligă să fie extrem de timizi şi precauţi. Premierul Italiei (sufocată de valurile aproape cotidiene de imigranţi ) a început totuşi să vorbească de necesitatea rezolvării situaţiei în ţările de origine şi de destrămarea reţelelor islamiste care organizează traversarea, pe parcursul căreia imigranţii descoperiţi a fi creştini sunt aruncaţi în mare…
Probleme sunt, aşadar, ca peste tot în viaţă. Doar moartea este liniştită şi senină, cel puţin aşa sperăm. Ce face însă românul din moşi-strămoşi în faţa greutăţilor ? Îşi suflecă mânecile şi se pune pe treabă !
erata
..cat de mult le sticlesc olandezilor ochii dupa….
scuze
RESPECT Calin Popescu Tariceanu !
http://www.cotidianul.ro/tariceanu-serviciile-trebuie-sa-fie-controlate-de-societate-si-nu-invers-261517/
@ Radu Humor
Asa se consuma banii din taxe si impozite … Sunt curios cat a costat si publicitatea asta gretoasa facuta de ANAF ca sa-i prosteasca pe naivi ! Din aia gen serbanfl …
http://www.evz.ro/3000-de-euro-factura-de-mobil-a-primarului-robu.html
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/140806/Candidat-pe-banii-nostri-Cat-a-cheltuit-Basescu-din-bugetul-de-stat-pentru-campania-electorala.html
Domnule Adrian Năstase, mi-am permis, în cel puțin o altă ocazie, să vă contest poziția dumneavoastră exagerat consecventă pe conceptul – politically correct.
Când opozanții sunt ipocriți fără limite și profită mizând exact pe corectitudinea dumneavoastră, pentru a vă scoate din joc cu orice mijloace, ESTE O MARE GREȘEALĂ să evocați cu deferență personalitatea mentorilor lor.
Liderii evocați de dumneavoastră sunt cei ce au lansat refrenul din Piața Universității în anul 1990: „să nu-i lăsăm p’aștia să facă ceva, că se va zice c-au făcut comuniștii”! DIN PĂCATE ȘI AZI DISCIPOLII LOR AU ACEST SLOGAN !!!
Strict legat de dumneavoastră, îmi amintesc că ați afirmat că v-au trebuit doi ani pentru a organiza, la București, o întâlnire a vârfurilor diasporei românești, dar ați fost acuzat că ați organizat o contra manifestație la acțiunea organizației conduse de Ion Rațiu – personaj care afirma, înainte de primele alegeri președințiale: alegeți-mă și am să fac multe lucruri bune pentru țară, ca, după ce a pierdut alegerile, să certe electoratul: dacă mă alegeați pe mine …
Legat de problema tineretului din politică, chiar dacă o (epitet negativ la alegere) își postează dezamăgirea față de tineretul din PSD, eu consider că dumneavoastră personal aveți un mare merit, fie și numai pentru domnii Ponta și Bănicioiu!
La ce nivel se situiază fostul Prim Ministru Mihai Răzvan Ungureanu sau fosta ministru Elena Udrea? Ca să nu mai vorbim de Roberta Anastase (ajunsă al 4-lea om în ierarhia națională!) sau Țurcanca sau Boureanu sau Neamțu sau ….
Revin la prima idee – consecventa poziționare pe principiul politically correct. Din ce în ce mai mult mi se formează o convingere – CĂ ȘI PONTA FACE EXACT ACEEAȘI GREȘEALĂ! O confirma noua ieșire în public a (iarăși ocazie pentru enumerarea unor epitete negative) cazat recent la Cotroceni.
Se pare că invocarea președințială a intervenției neamțului de la SRI și amenințarea cu suportarea consecințelor de către Ponta, are la bază comunicarea depășirii prognozei indicatorilor de performanță a economiei naționale – adică: SĂ NU-I LĂSĂM P’ĂȘTIA SĂ FACĂ CEVA.
În legătură cu nimicnicia celor pentru care nu-i cazul tratării principiale și în contextul „cazului” Nicolae Breban, țin să citez câteva rânduri din „Bunavestire” :
„ Legile nu pot instaura, de pe un an pe altul, o egalitate între oameni pe care natura o dezice mereu … spuse Tavi, cu politețea sa neobosită. Natura e aristrocratică, ea dă, în cel mai înalt grad, dovada unei părtiniri, a unui partizanat aproape ridicol, cred eu … unora, pe unii, îi încarcă de calități și altora, multora, le dă câte una, câte un sfert, o zecime, o calitate de mâna a doua, a treia … unii sunt plăcuți la înfățișare, inteligenți, dotați cu forță de muncă … au noroc … alții sunt încărcați cu tot felul de vicii, sau au vreo infirmitate din naștere … nu totdeauna defectele fizice sunt compensate, cum credeau romanticii … nu totdeauna o femee urâtă e și sensibilă … sau virtuoasă! …
@ ZeV
Un articol mai realist despre Coreea de Nord : “Dangerous, isolated and primed for war? North Korean clichés debunked” http://www.theguardian.com/world/2015/apr/27/north-korea-cliches-debunked-hazel-smith
@ ZeV
„Am vazut proiectele viitoarelor locuinte……nu mai erau prevazute cu bucatarii. Romanului i se rezerva masa la cantina de cartier. Asta ati fi vrut ?” Aţi uitat un detaliu : Era vorba despre locuinţele oferite GRATUIT populaţiei mai defavorizate. Însă era loc pentru middle class (care există chiar şi în Coreea de Nord!). Cei din middle class plăteau pentru toată locuinţa, prevăzută şi cu bucătărie. Problema reală era : Unde tai porcul (rasă de carne) de 200 kg ? Dar a venit Silviu Brucan, şi a spus că desfiinţează middle class care-i „sarea pământului” adică sectorul populaţional cel mai dinamic dintr-o ţară. Polarizarea îngrozitoare a bogăţiei existentă acum arată că planul malefic al lui Silviu Brucan a reuşit.
[…] inteligente nu si-ar pleca urechea, ar face doar „educatia omenescului”? Atunci eu stau si ma intreb cati ar mai trece examenul de bacalaureat in asemenea conditii! Eu ma intreb de ce […]
Articol cu un aer de optimism despre antreprenoriatul social. Marile Şcoli franceze se implică, de asemenea platformele educaţionale în linie MOOC. http://www.lemonde.fr/campus/article/2015/05/13/l-entrepreneuriat-social-seduit-les-jeunes-diplomes_4632872_4401467.html
@ ZeV
Comoditizarea înseamnă pierderea importanţei brandului. Este mişcarea pieţei de la o competiţie diferenţiată a preţului, la o competiţie nediferenţiată. Deci comoditizarea forţează transformarea pieţei monopoliste, într-o piaţă de competiţie perfectă. Industria României crescuse enorm, în domenii până atunci complet neantamate în economia României. Or, asta însemna că se învăţau lucruri noi din mers, şi asta mărea costurile de producţie. Evident, mişcarea pe curba de învăţare prin experienţa acumulată reduce costurile de producţie. Apoi, sub îngrijirea dictatorului Nicolae Ceauşescu, s-a recurs de asemenea la economia de scală – ce reduce costurile- precum şi la economia-de- extensie-şi-diversificare (scope-economy) care creează multe locuri de muncă şi multe specializări. Comoditizarea dădea posibilitatea ca mărfurile industriale româneşti să pătrundă şi pe alte pieţe, nu doar pe acelea din lumea a treia. Puteai spune precum Dimitrie Bolintineanu : „Viitor de aur ţara noastră are/Şi prevăz prin secoli a ei înălţare.” Dar unora nu le place poezia românească. Mai ales viersurile : “De la Nistru pân’ la Tisa / Tot Românul plânsu-mi-s-a / Că nu mai poate străbate / De-atâta străinătate. /Din Hotin şi pân’ la Mare /Vin Muscalii de-a călare, /De la Mare la Hotin /Mereu calea ne-o aţin; /Din Boian la Vatra Dornii /Au umplut omida cornii /Şi străinul te tot paşte, / De nu te mai poţi cunoaşte. /Sus la munte, jos la vale / Şi-au făcut duşmanii cale; / Din Sătmar până ’n Săcele / Numai vaduri ca acèle. / Vai de biet Român săracul, / Indărăt tot dă ca racul, /Nici îi merge, nici se ’ndeamnă, /Nici îi este toamna toamnă, / Nici e vara vara lui /Şi-i străin în ţara lui. / Dela Turnu ’n Dorohoiu / Curg duşmanii în puhoiu /Şi s’aşează pe la noi; /Şi cum vin cu drum de fier, /Toate cântecele pier, /Sboară paserile toate / De neagra străinătate. /Numai umbra spinului / La uşa creştinului. / Îşi desbracă ţara sânul, /Codrul – frate cu Românul – /De secure se tot pleacă / Şi isvoarele îi seacă – / Sărac în ţara săracă! // Cine-au îndrăgit străinii / Mânca-i-ar inima cânii, / Mânca-i-ar casa pustia /Şi neamul nemernicia. / Ştefane, Măria Ta, / Tu la Putna nu mai sta, / Las’ Arhimandritului / Toată grija schitului, / Lasă grija Sfinţilor / În sama părinţilor, /Clopotele să le tragă / Ziua ’ntreagă, noaptea ’ntreagă, / Doar s’a ’ndura Dumnezeu /Ca să-ţi mântui neamul tău! / Tu te ’nalţă din mormânt / Să te-aud din corn sunând / Şi Moldova adunând. / De-i suna din corn odată, /Ai s’aduni Moldova toată, / De-i suna de două ori / Îţi vin codri ’n ajutor, / De-i suna a treia oară /Toţi duşmanii or să piară / Din hotară în hotară, / Îndrăgi-i-ar ciorile / Şi spânzurătorile! ”
[…] alta parte, ceea ce am vazut eu sunt tot felul de studii referitoare la criza actuala, laborioase, si multe grafice care arata sau doresc sa arate cauza: competitivitatea superioara a statelor nordice […]
Dle A.Năstase, cel puţin in două ocazii s-a văzut la alegerile prezidenţiale masa (adică gloata) care e rezervorul din care se ivesc diverşi „Costel” (nume predestinat, dacă ne referim la celebrul serial „tanţa şi Costel). Pe la ceas de amurg o mulţime de votanţi guralivi şi agresivi au asaltat centrele de votare, toţi zişi „de dreapta”. La alegerea lui Constantinescu în oraşul meu s-a dezlănţuit gloata asta, care a spart geamuri şi a devastat zonele publice. Erau pregătiţi să o facă şi la recentele alegeri.Golănimea asta de o incultură crasă, iresponsabilă şi agresivă e un eşec educativ. O văd in nuce în parcul din vecini mărginit de trei şcoli.
Dragnea un an cu suspendare. Nu inteleg de ce.
Adica din ce am citit este inovata ca s-a folosit de un sistem infromatic si de telefonie mobila. Ca ra necesasara o paralosa si un nume ca sa intrei in sistem…]
A se mai zice in treacat cfost condamnat t si pentru „folosirea de mijloace interzise de lege” fara a se specifica ce este aia „mijloace interzise de lege” in legatira cu Dragnea …
Asta imi aduce aminte de Haidsam. Condamnat ptr „terosism” insa scandlul mare a fots in jurl averii si tituis=-a stins cand un preacinsit doctor a preluta averea teroristului …
Politica…..
A ajunge sa faci politica, implica in primul rand sa cunosti politica.
Ce reprezinta aceasta politica si mai ales cu ce se mananca.
Dupa care este bine sa cunosti exact ce vrei sa obtii prin politicile pe care le vei duce, daca vei avea sansa sa fii acceptat in mediul politic.
Faptul de a dori sa strangi 8 milioane de euro si dupa aceea sa dai cu tifla atat politicii dambovitene cat si poporului roman, nu cred sa intereseze pe nimeni, in afara subiectului care-si doreste acest lucru de la poporul in mijlocul caruia s-a nascut.
Riscul….
Cu cat vei duce o politica mai apropiata de nevoile poporului tau, cu atat risti sa-ti creezi dusmani extrem de puternici care nu vor ezita sa-ti faca viata amara ani in sir la rand……
Asta in cazul in care nu vei suferi un „accident” intre timp.
Cred ca politicienii adevarati, ma refer la cei care nu vor ezita sa riste totul pentru poporul lor, trebuie crescuti de mici. Nu ai cum altfel.
Patriotismul se inoculeaza de mic, incepand cu varsta de…5 ani, continuand putin cate putin, pana la varsta la care viitorul politician va fi capabil sa inteleaga nu numai ceea ce se intampla in tara lui, dar si ceea ce se intampla la nivel global.
Mai ales la nivel global.
Faptul de a putea sa jongleze cu intamplarile din politica internationala, pentru ca acestea sa aduca un beneficiu poporului sau este de la sine inteles.
Politicianul adevarat trebuie sa stie de care parte a baricadei se gaseste, de partea Stangii, sau a Dreptei….
Se exclude trecerea dintr-o tabara in alta de-a lungul intregii vieti, deoarece acest lucru ii va distruge credibilitatea pe plan national dar mai ales pe plan international.
Sa stie sa-si pastreze cuvantul, indiferent daca va trebui sa respecte ce-a jurat acum, sau peste 30 de ani.
PS. Nu este o contitie sine qua non ca respectivul politician sa fie extrem de bogat si nici sa tinda catre acest tel, din moment ce se presupune ca acel politician aduce servicii poporului sau si tarii sale.
Inteleg ca PNLul jubileaza si cere capul lui Dragnea pentru ca a „indemnat la vot”, desi toti liderii politici au facut acelasi lucru, inclusiv si mai ales Basescu, si sunt bine merci necondamnati. Bucuria lor ca Justitia nu se uita (inca?) la cum s-au folosit bani ilegali in campania lor electorala. Dar, in final insa ce ar trebui judecat si condamnat sever este modul in care a fost manipulat si fraudat acest referedum in esenta lui. De cine insa, cind cei mai mari judecatori de la CC, in frunte cu Zegrean si amicul lui Boc au fost implicati in fraudarea sa? Sunt de acord cu propunerea ca judecatorii CC sa nu mai fie pusi acolo politic. Nu e OK ca judecatorii astia in loc sa se ocupe de cauze, ei fac servicii politicienilor care i-au pus in functie.