Stimată Mediafax

Stimată Mediafax,

Am aflat că ati solicitat un punct de vedere Ambasadei SUA in legătură cu votul din Camera Deputatilor in cazul Ion Ochi.

In opinia mea, această solicitare generează mai multe neclarităti:

1. Ati solicitat, cumva, si pozitiile ambasadelor Frantei, Marii Britanii, Italiei, Germaniei, Olandei, Danemarcei, Cehiei, Ungariei, Poloniei, Rusiei, Chinei, Bulgariei, Spaniei, Portugaliei, Belgiei, Africii de Sud, Braziliei, etc.?

2. Ati avut, vreodată, curiozitatea să cititi Conventia de la Viena, din 1961, cu privire la relatiile diplomatice? Probabil că nu. Ati fi putut descoperi cu ce se ocupă ambasadele străine pe teritoriul altor state. Dacă aveti neclarităti, intrebati si la ambasada noastră de la Washington. Ati cerut, cumva, pozitia publică a ambasadei noastre in legătură cu manifestatiile din orasele americane, legate de moartea lui Freddie Gray? Evident că nu era cazul.

3. Ati creat o situatie in care reprezentantul Ambasadei poate fi chemat de presedintele Camerei Deputatilor sau de către directorul de spatiu din MAE pentru a i se atrage atentia că aceste chestiuni tin de jurisdictia internă iar dacă există unele preocupări ale guvernului american in aceste chestiuni, ele trebuie transmise direct la MAE, la guvern sau la Parlament, nu prin presă. Cred că asa procedează si ambasada noastră atunci când are anumite preocupări legate de unele situatii din Statele Unite.

4. Ati determinat redactarea unui comunicat rabinic – „nu comentăm cazuri individuale” dar „nu trebuie să se facă abuz de imunitatea parlamentară pentru a apăra pe cineva de răspundere”. Ce s-a inteles de aici? A fost abuz al Camerei in cazul deputatului Ochi?

5. Ati pus in pericol jobul consilierului român (expertul pe anti-coruptie) de la Ambasadă care a ajutat la redactarea raspunsului, in conditiile in care consilierul respectiv nu stie ca incă din 2003 Constitutia a fost modificată si ca nu mai există imunitate de urmărire penală pentru deputati. Cu alte cuvinte, dosarul, redeschis, poate merge in instantă, fără nici un obstacol. Problema era dacă, in acest dosar, pentru fapte anterioare mandatului de deputat, pentru care se dăduse deja un NUP, fără să existe elemente noi (cel putin asta rezulta din dezbateri), ar fi trebuit să fi retinut/arestat? Deputatii au decis, in exercitarea prerogativelor lor constitutionale, că nu este cazul. De ce ar trebui ca o ambasadă străină să comenteze o decizie a Parlamentului României? Poate că ar trebui să (re)cititi si Constitutia.

6. Ati fortat Ambasada să răspundă cu un cliseu – „unul din principiile de bază ale democratiei este că toti oamenii sunt egali in fata legii”. Principiul „the rule of law” inseamnă că nu trebuie să-ti faci singur dreptate si că trebuie aplicată legea. Unii, poate că si reporterul Dvs., au crezut că, in România, există o singură lege. Oricât de ciudat ar părea, la noi in tară, ca si in SUA, există mai multe legi (nu una singură)  – pentru persoane cu dizabilităti, pentru gravide, pentru veterani, pentru medici, pentru sindicalisti, pentru pensionari, pentru ONG-uri, pentru scriitori, pentru elevi, pentru pompieri, pentru functionari, pentru militari, etc. In plus, chiar dacă vi s-ar părea paradoxal, si Constitutia este o lege. Poate că ati si votat pentru ea. Acolo există un text referitor la retinerea si arestarea parlamentarilor. Poate că pare nedrept, dar nu toti cetătenii sunt parlamentari (desi, in ritmul actual…), asa incât cetătenii care nu sunt parlamentari nu pot fi egali cu parlamentarii in fata ACESTEI legi. Se poate stabili insă, cu ocazia revizuirii Constitutiei, ca toti cetătenii să fie parlamentari sau să nu mai existe parlamentari si atunci toti cetătenii vor fi egali in această privintă.

Comentariu: Autoflagelarea a reprezentat o modalitate prin care unii călugări isi arătau credinta. Eu cred,  in continuare, că, in relatia cu Statele Unite, noi trebuie să dovedim loialitate, nu umilintă.

74 de gânduri despre “Stimată Mediafax

  1. Când Dorel nu pricepe, nu mai e nimic de făcut! Pentru el, nici deuteriul și tritiul nu există în stare stabila, asa ca ce sa-i mai cerem sa priceapă „complicata” problema a nearestarii PREVENTIVE a celor aleși prin vot popular?

  2. @ Doru Coarnă,
    Ghiţă a zis bine, rămâi la alea la care te pricepi. Eşti tare în avionică, rachete şi cam atât, deşi te vrei şi alfa şi omega în fizică. Da-n politică scuză-mă eşti cam Gheorghe. Nu de alta, da’ ţi se explică cum că de unde şi de ce ezixtă aşazisa imunitate parlamentară, da’ jaba, nu pricepi şi basta. O tot ţii ca gaia maţu’ că Gică poate fi arestat şi parlamentaru’ nu. Mie mi s-ar părea mai normal să te gândeşti că preşedintele nu e nici el botezat a doua oară şi, până una alta, se consideră că poate omorî, poate fura, tâlhări etc, da’ nu poate fi judecat, c-aşa zic procurorii, nu scrie-n constituţie, nu scrie nicăieri, da’ dacă vrea procuratura, are imunitate totală! Ai ceva de zis? Hai lasă-mă cu Gică, că ăla sunt io, aşa că ‘te şi te plimbă!.

  3. Boicotarea festivităţilor de la Moscova din 9 Mai reprezintă una din cele mai jalnice forme de capitulare totală chiar de la principii majore ale politicii internaţionale !
    Felul în care dispreţuiesc şi neagă evenimentele de atunci dovedesc o încrâncenare şi o încăpăţânare aproape nemaintâlnită de a le repeta !
    Să vedem ce o să se întâmple şi cu intenţia de a boicota campionatul de fotbal, numai pentru faptul că are loc în Rusia !
    Deja se joacă murdar !
    Câns sportul ajunge să fie folosit ca presiune politică se pare că următoarea etapă, inevitabilă e războiul !
    Dar, la fel ca la aderarea la UE , se va face vreun referendum prin care cetăţenii ţărilor beligerante să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu acest îngrozitor eveniment ?!

  4. @Doru Coarnă

    Imunitatea parlamentară nu apără persoana, ci apără mandatul încredințat de cetățeni și exercitarea lui deplină.
    Atâta vreme cât cercetarea penală nu se împiedică de imunitatea parlamentară în România, nu văd de ce mandatul încredințat de noi să fie restricționat absolut prin punerea parlamentarului după grații.
    La o adică, mă pot gândi chiar că unii ar putea avea interesul să rețină sau să pună în arest preventiv vreo 50 de parlamentari pentru a ieși un vot ”convenabil” la o lege care mă interesează în cel mai înalt grad și pe mine. Cum ar fi o lege sau o hotărâre a Parlamentului de a declara un război sau de a livra armament letal cine știe cui și unde. Peste interesele celor care au dat votul lor la alcătuirea unui parlament.
    Din păcate, la noi s-a executat o manipulare absolut jegoasă astfel încât populația să creadă că imunitatea apără alesul de brațul lung al legii. Și nu-i adevărat! Imunitatea apără mandatul.
    Lipsa experiență politică i-a ademenit pe parlamentari să stabilescă faptul că cererea de ridicare a imunității în vederea arestării să fie însoțită de tot dosarul. Greșeală! Francezii au fost mai isteți și ei decid ridicarea imunității în baza unui referat al procurorului general care detaliază care sunt acuzațiile și care anume aspecte ale mandatului parlamentar se cer a fi restrânse în timpul anchetei penale (interdicția de a contacta anume persoane, interdicția de părăsi Franța, etc). Procurorul își asumă răspunderea în momentul în care solicită afectarea mandatului parlamentar. Iar parlamentul francez nu este interesat de ”dosar”, ci de caracterul judicios al cererilor de a se limita mandatul încredințat de cetățeni. Poate ar fi cazul să privim mai atent la practica francezilor. Ei, în ultimele legislaturi, nu au aprobat întotdeauna cererile procurorului.
    Este interesant de știut că, sub actuala Republică, primul parlamentar pentru care s-a cerut ridicarea imunității parlamentare (prin 1958 dacă nu mă înșel) a fost domnul François Maurice Adrien Marie Mitterrand. Ironic, nu-i așa?

  5. @Fane – comentariul tau este scos din arhivele comentariilor de pe forumuri din 2002 – 2003 ? ” Romania nu este stat democratic pe deplin ” , ” americanii fac investitii doar in statele democratice ” – de unde scoti tampeniile astea , Fanica ?
    SUA sunt foarte , foarte bine cu mari democratii ca Arabia Saudita , Bahrein si Qatar , ai acolo firme texane , plin de ele , investesc , cum spui tu .
    Iar la noi avem Emerson la Cluj sau Cameron si Henkel la Ploiesti , investitii americane .
    Firmele americane nu investesc la comanda , Fane , nici a ta , nici a lui Predoiu , nici a lui Clinton sau Bush .

  6. @Doru Coarna
    Un raţionament simplist şi greşit în esenţa lui: Dacă vrei botez, află că chiar există unul: investirea, care conferă calitatea de reprezentant. Ce i se pare interesant, în paranteză fie spus, este că nu pui la îndoială nici o secundă imunitatea absolută a preşedintelui, spre exemplu.De altfel a început să mi se aplece de patosul anticorupţie generalizat:Cetăţeni care dau mită pentru a abţine favoruri sunt poate mai gălăgioşi decât allţii în marea bătălie anticorupţie. Aşa încât să lăsăm un pic mai moale isteria asta, că aşa a ajuns. La un nivel mult mai modest am văzut destui maeştri în ocolirea legii super revoltaţi când o constată la alţii. Da, parlamentarii trebuie să se apere – potrivit legii – de excesele confreriei procurorilor. Să ne gândim la Toni Greblă, spre pildă, al cărui dosar e de tot râsul, dar care nu mai e la CCR. Stau şi mă întreb dacă nu care cumva te-ai convertit la macovism.

  7. Mediafax sunt niste mercenari in tot acest joc politic … Daca nu erau ei , erau Romania libera , B1TV , Realitatea tv , sau Monica Macovei , sau Kovesi , sau Basescu , sau Vasile Blaga sau whatever . Practic , o intreaga generatie de politicieni TRADATORI si IRESPONSABILI .
    Dealtfel , Florin Negrutiu de la ziarul Gândul / Mediafax este si cel care a lansat minciuna aceea cu ministrul culturii ( confuzia intre Hamlet si Shakespeare ).
    Oamenii cu asta se ocupa !

  8. Draga domnule Coarna

    cred ca suneti de acord ca pana acum v-am acordat toata deferenta .
    Dar am o nelamurire : dumneavoastra de ce nu va respectati ?!

    Sa zic asa ma surprinde ca dumneavoastra imi raspundeti cu argumentele subrede ale propagandei de partid.
    Domnule Coarna stiti la fel de bine ca nu este vorba despre egalitatea cetatenilor ci despre dorinta exPDL ramura neudrista si a unei masive parti din exPNL (ramura orbanist-gorghista europopoulara) de a isi „lua tara inapoi” mai ales ca relativele succese ale guvernului Ponta starneste glandele salivare ale libelarcoruptilor „din nou sunt bani de furat cum punem laba pe ei?” si dorinta de a reinoda cu tehnicile verificate ale constructiei de terenuri de fotbal in panta, a tronsoanelor de autostrada zis „experimntale” si restul tehnicilor uzate in timpul guvernului Boc.
    Aceasta exte explicatia obtuzitatii bocii a unei propagande care zice lacrimos-crocodilian despre egalitatea cetaneanului in fata abuzului de dreptzi penal vizand de fapt „surplusul” banesc care ar putea fi smantanit in numele „austeritatii”, „dreptei” si „corectitudinii crestine” si „uita” modul in care, de aproape 3 ani, sunt „palmate” niste sesizari ale Curtii de Conturi.

    Insa cele de sus nu excplica fatul ca desi v-am tratat cu tot respectul dumneavoastra imi raspundeti cu o insulta!!
    Fiindca mesajul dvoastra din mai 1, 2015 de la 4:36 pm contine premiza ca as fi suficient de dobitoc sa iau de bune acea „argumentatie” si ipoteza ca as putea accepta sa devin „prost conventional”
    Scuze nu accept sa fiu prost degeaba. Din aceasta cauza mesajul dvoastra este pentrui mine cea mai grava insulta cu putinta ,,,

    Drept pentru care primiti va rog asigurarea completei mele desconsideratii…

    Bizonu’

  9. blogideologic

    Nu infierati proletcultist o editura, doar pentru ca aveti dubii fata de Liiceanu.
    Editura Humanitas a scos pe piata numeroase scrieri de valoare, ale caror autori, nu au nicio vina ca editura este condusa de un director, sau altul.
    Apropo, dvs ce scrieri notabile ati diseminat in spatiul public, eventual, prin intermediul altor edituri si unde le gasesc ?

  10. doru coarna

    ,,„de ce cetateanul de rand poate fi arestat iar parlamentarul, nu?”

    Eu as raspunde cam asa:
    Haideti sa promovam legi care sa permita arestarea cetateanului si parlamentarului, doar dupa o sentinta definitiva a instantei de judecata.
    Altfel, ne facem de ras retinand cu catuse un primar, doar pentru ca urlau hormonii varstei a doua in el, de care profita haimanalele blonde ale plaiului mioritic. Iata de ce Romania este o zona turistica, mai ales pe litoral, atat de apreciata. Doar in Romania si mai ales la Mamaia, exista un autentic all inclusive.
    (Z)

  11. @ ZeV
    1/De la mitul astral la astrofizica Autor(i): Titus Filipas Editura: Scrisul romanesc Anul: 1984 http://www.carteadecitit.ro/carte/de-la-mitul-astral-la-astrofizica/137684/
    2/Calatorind prin Univers Autor: Titus Filipas,An publicare: 1989, Editura Scrisul Romanesc, Nr. Pagini: 274 http://www.magazinul-de-carte.ro/25171-calatorind-prin-univers.html
    3/Dincolo de curcubeul stelar, Autor(i): Titus Filipas, Editura: Stiintifica si Enciclopedica http://www.anticariat.net/autor/21963/titus-filipas
    http://anticariatbazar.ro/autori/Titus_Filipas/
    4/”Materie si Tehnologie” Editura: Stiintifica si Enciclopedica
    http://buchinisti.ro/index.php?route=product/product&product_id=4857
    5/”Mediul ambiant si exergia” la Editura Academiei
    http://www.librariaeminescu.ro/autor/13081/Titus-Filipas
    6/”Romanian University develops SME EcoDesign model” în volumul colectiv „Raising EcoDesign Awareness” http://www.ecodesignarc.info/servlet/is/160/ProjectBrochure_Nov05.pdf?command=downloadContent&filename=ProjectBrochure_Nov05.pdf
    Referent la cartea „Macro-Engineering: A Challenge for the Future”, edited by V. Badescu, R.B. Cathcart, R.D. Schuiling https://books.google.ro/books?id=5bZBEM31K1MC&pg=PA4&lpg=PA4&dq=titus+filipas&source=bl&ots=grIaJzNJfB&sig=nKSAHQcFKk3u4334Xh5p31W7DHk&hl=en&sa=X&ei=c5JEVfKSGI_LaN6ZgPAP&redir_esc=y#v=onepage&q=titus%20filipas&f=false

  12. Pentru Kovessi si Livia Stanciu care sint bulucite la usa ambasadei americane pentru a primi „lumina”.Luati-l cu voi si pe Doru Coarna fiindca am auzit ca se fac ore acolo de interpretare si intelegere a Constitutiei Romaniei.

  13. @ ZeV
    Un comentariu mai vechi : +De ce, Humanitas? Jurnal / 2001, în primăvară. „Tezele şi antitezele or fi bune ele la Paris, dar chestiile astea nu merg şi în România”, pare să fie politica editorială a casei http://www.humanitas.ro . Actuala editură Humanitas dă impresia că a uitat procedura foarte neortodoxă prin care a intrat pe piaţa cărţii din România : a luat pur şi simplu cu japca patrimoniul fostei Edituri Politice, care înainte de 1989 făcea o adevărată echilibristică printre politici şi politruci pentru a putea scoate anual şi câteva cărţi bune. În fine, „revoluţia pentru Gabriel, Gelu şi Sorin” justifică orice, nu se pune acum problema nelegitimăţii sau a furtului de patrimoniu, dar, cred eu, Humanitas avea obligaţia morală să întrerupă pe bune politica de cenzură împotriva titlurilor interzise pe vremuri în ţară, dar prezentate laudativ în emisiunile culturale ale postului de radio „Europa liberă”. Din păcate, faţă de unele titluri practica editorială efectivă, aleasă însă acum în mod deliberat, a noii Humanitas nu diferă prea mult de practica, impusă atunci de cenzura comunistă, a vechii Edituri Politice. Unul dintre aceste titluri ce rămân prohibite este „Dacia hiperboreană” a lui Vasile Lovinescu. Cartea apăruse mai întâi la Paris, înainte de 1989, fără să fie dezvăluit numele real al autorului. Să fie astfel protejat faţă de cine, mă întreb acum, faţă de securitatea din România, sau faţă de verişoara sa primară, implacabila lideră de opinie pentru comunitatea de intelectuali români de la Paris ? Am aflat destul de recent despre antipatia profundă, până la un punct justificată, care exista între cei doi. Însă aspectele acestea, subiective la maximum, nu trebuiau să precumpănească în politica editorială a editurii Humanitas. Căci, ne place sau nu să recunoaştem, Vasile Lovinescu rămâne unul dintre cei mai mari cărturari români ai veacului său. Prin comparaţie, opera Doamnei Monica Lovinescu, oricât de extensiv publicată şi popularizată a fost aceasta, este cea a unui „autor secund”, ca să folosesc o formulare a lui Constantin Noica. Alături de imensul volum de manuscrise rămase de la severineanul Ştefan Odobleja, nu doar nepublicate, dar nici măcar necitite de nimeni, în ciuda unor eforturi de altminteri lăudabile, ale domnului Alexandru Surdu, manuscrisele rămase de la Vasile Lovinescu reprezintă dovada cea mai peremptorie a existenţei unei componente ezoterice a culturii române. Au mai fost, poate, şi alţii. În „Bietul Ioanide” şi înainte de instaurarea comunismului, G. Călinescu portretiza, cu admiraţie nedisimulată, pe unul dintre acei mari cărturari (am spus cărturari, nu intelectuali, căci ultimul termen a ajuns doar să însemne „persoană aflată în posesia unui carton” ) ezoterici, fără să- i dea numele, ori să ne ofere, nouă, profanilor din lumea obişnuită, măcar şi cea mai mică sugestie despre cine ar fi putut fi acela. După instaurararea comunismului, criticul şi romancierul G. Călinescu se minuna de perseverarea prohibitului Vasile Voiculescu întru a scrie pentru făurirea unei opere ezoterice. În „Rotonda plopilor aprinşi”, Valeriu Anania ne dezvăluia dimensiunile acelor eforturi intelectuale ale lui Vasile Voiculescu : un cufăr de manuscrise. Ce se va fi întâmplat oare cu ele ? Se mai păstrează oare în arhivele fostei securităţi ? Fără să ştie poate despre ce vorbeşte, Constantin Ticu Dumitrescu ne asigura că acolo nimic nu s- a pierdut, totul s- a păstrat. Domnii Mircea Dinescu şi Andrei Pleşu, foşti membri P.C.R., (oare în profitul cărui partid o fi făcut fosta securitate poliţie politică, al liberalilor lui Dan Amedeo Lăzărescu ? pentru că asta pare să fie opinia lui Mircea Dinescu), deşi ei spun că pe atunci erau mici, şi nu ştiau realmente ce înseamnă P.C.R.- ul, prezenţi în C.N.S.A.S. chiar şi împotriva stipulaţiilor legii Ticu Dumitrescu, strâmbă, incompletă, cum poate fi calificată ea, n- au schiţat nici măcar un gest de căutare a manuscriselor pierdute, şi ar fi trebuit, în contul sumelor uriaşe pe care le primesc de pe spinarea bietului contribuabil român. Îmi este greu să cred că Doamna Monica Lovinescu ar fi putut să ceară, ori măcar să sugereze, editorului Gabriel Liiceanu să nu îl publice pe Vasile Lovinescu. Dar cazul este clar, editura Humanitas n- a publicat nici un titlu semnat Vasile Lovinescu. Ceea ce arată că Gabriel Liiceanu s- a simţit obligat să nu îl publice. După umila mea opinie, în celulele membrilor celor două ramuri ale familiei Lovinescu se află aceeaşi genă a genialităţii. De ce a favorizat Gabriel Liiceanu doar o singură ramură ? Îmi vine în acelaşi timp greu să cred că Gabriel Liiceanu nu a auzit nimic despre manuscrisele rămase de la Vasile Lovinescu. Unele dintre ele au fost tipărite totuşi, în edituri minuscule şi tiraje aproape infinitesimale de către nişte oameni admirabili. Chiar şi „Dacia hiperboreană”, am aflat aceasta dintr- un articol scris în România liberă de către Dan Stanca. În ciuda căutărilor unor librari din Craiova, pe care i- am convins despre importanţa cărţii, nici măcar un singur exemplar nu ajuns în librăriile craiovene, ori în vreo bibliotecă publică din Craiova, cel puţin eu am căutat-o în toată vara anului 2000. L- am rugat şi pe un fost coleg de liceu ce se bucura de o largă audienţă, mă refer la actorul, cântăreţul şi autorul Tudor Gheorghe, să mă ajute în această căutare, dar nici el, sincer iubitor de cărţi bune, n-a reuşit măcar să vadă coperta vreunui exemplar al „Daciei hiperboreene”! Mă mai întreb în acelaşi timp dacă, acţionând în chip de cărturar veritabil, domnul Gabriel Liiceanu, a cărui editură ne- a furnizat o mulţime de traduceri strepezite ale unor cărţi care sună totuşi admirabil în limba franceză, nu- şi va fi procurat, pentru plăcerea sa intimă, o copie a acelei cărţi interzise, pe care să o fi citit apoi în taină. După eşecul meu de a contacta editura Rozmarin, l- am întrebat pe domnul Dan Stanca într- o scrisoare la care nu mi- a răspuns niciodată, cum pot ajunge să citesc cartea. Însă mă îndoiesc că domnul Dan Stanca ar fi putut să refuze accesul lui Gabriel Liiceanu la acea lectură. Iar dacă Gabriel Liiceanu nu l- a citit totuşi pe Vasile Lovinescu, atunci el nu este marele cărturar pe care îl credem cu toţii. Un alt titlu rămas prohibit la Humanitas tot aşa cum era pe vremuri la Editura Politică, este un bestseller al anilor şaptezeci, „Zen and the Art of Motorcycle Maintenance”, scrisă de Robert Pirsig, probabil cel mai celebru technical writer american, dar semnată cu pseudonimul Robert Pursig. Este o carte de filozofie aplicată, şi astfel ar fi putut să înveţe şi filozoful român Gabriel Liiceanu ce înseamnă această noţiune, şi cât de importantă este pentru viaţa de zi cu zi într- o societate modernă. Pe vremuri, comentând succesul ei în SUA, săptămânalul de cultură Contemporanul i- a consacrat un articol elogios. Însă aceasta se întâmpla în timpurile bune ale Contemporanului, cu mult înaintea venirii lui Andrei Pleşu în fruntea ministerului culturii, care l- a şi adus ca director acolo pe Nicolae Breban, despre care este greu măcar să spui că este un intelectual, necum un cărturar. Chiar dacă, pe vremea comunismului, mai reuşeam să public câte ceva din gândurile mele în Contemporanul, după instalarea lui Nicolae Breban ni s- a interzis, mie şi altora, printre care şi regretatului Edgar Papu, în cuvinte jignitoare pronunţate de Andrei Pleşu, să mai publicăm în Contemporanul- Ideea Europeană. De aproape un deceniu Contemporanul a dispărut complet de pe piaţa publicaţiilor din România ( Forum RL este locul cel mai potrivit să întreb pentru a căpăta un răspuns pertinent : ajunge cumva în Diaspora ?), iar cineva ia în continuare bani buni pentru că a reuşit performanţa aceasta. Profesiunea de technical
    writer este una dintre cele mai importante pe piaţa serviciilor din SUA. Cartea mi-a fost recomandată insistent de către un bursier Fulbright american venit pe la începutul anilor optzeci la Craiova. „Voi aveţi nevoie de această carte”, mi- a spus el. Este o carte despre metafizica profesiunii de technical writer. Pentru înţelegerea vieţii în lumea modernă trebuie realizată o congruenţă între adevăr şi calitate, este unul dintre mesajele acestei neobişnuit de complexe opere, prima pe care ar fi trebuit să o traducă editura Humanitas. Prin politica de traduceri insipide pe care o practică, Gabriel Liiceanu poate fi creditat cu meritul de a fi fost unul dintre factorii culturali care au acţionat după 1989 pentru menţinerea României în fundătura în care se află. La toate întrebările mele adresate editurii Humanitas pentru a explica aceste două grave omisiuni din politica sa editorială, întrebări la care trebuia să răspundă, pentru că o parte din patrimoniul ei a fost constituit şi cu munca mea, adevăr valabil de altminteri pentru oricine se afla în „câmpul muncii” înainte de 1989, am fost întâmpinat cu lipsa totală a oricărui chef de comunicare. Atitudine cât se poate de balcanică. În fine, să mai amintesc refuzul de a publica manuscrisul unui alt filosof intelectualist de la Turnu Severin, Constantin Marghitoiu, un personaj viu, real, făcând, pentru cine îi poate urmări rapiditatea gândurilor, o conversaţie fascinantă. Basarab Nicolescu ar putea depune şi el mărturie în acest sens. Dar, prin faptul că nici acest manuscris nu are şansa de a se transforma într- un text tipărit, zona componentei ezoterice a culturii române capătă caracter de continuitate.+ Titus Filipas, 2001, primăvara, în Craiova. Publicat pe Forum la Romanialibera.

  14. Dle Negrutiu, si dl Adrian Nastase are dreptul sa se exprime liber, ca si noi aici. Eu unul insist ca Mediafax, si grupul din care faceti parte este portavocea unui grup de interese ostil Romaniei. Ati sprijinit 10 ani regimul Basescu, fara nici un fel de probleme de constiinta. Ati ignorat sistematic efectele dezastuoase ale arogantei basistilor de la putere asupra populatiei sarace. Ati poleit permanent, fara remuscari, cancerul ce a mincat societatea romaneasca. V-ati uitat in alta parte, ati intors capul cind cineva striga „Ajutor!”. Ati ignorat codul profesional al jurnalistului.

    Stiti care sunt jurnalistii buni? Aia carora nu le e frica sa se duca intr-un razboi si sa ia interviuri de pe front. Aia ca care nu au o problema sa faca investigatii care sa scoata la iveala puroiul din administratie. Aia care au curajul sa ia partea celor dezavantajati. Nu cei care stau si arunca de sus cu mesajele sa le fie preluate si mestecate de altii, gata facute.

    Dilema nu este cum sa folosesti conceptul de „libertatea de exprimare”, ci daca te doare undeva despre ce afirmi sau nu. Ori eu cred ca posteriorul dvs. e foarte dureros.

  15. Bravo tovarasi! Odata ce gazda a argumentat, intregul colectiv ma condamna precum odinioara cand faceai o traznaie si te puneau la zid in sedinta de sindicat ori in aia de partid… Urma sa-ti pui tarana in cap si sa ranjesti timid secretarului de vreo doua ori si gata, pana la urma erai baiat bun ce a avut o scapare, si treaba nu se consemna ca nu dadea bine in analele organizatiei si aflau aia de la judet…

    Problema e ca din cauza acestui fel de a servi (interesele cui?), va doriti toti sa ramaneti cetateni de mana a doua, care deci puteti fi arestati cand vreun procuror se plictiseste… noroc ca nu au timp de plictis, au mult de lucru cu cetatenii de prima mana, alesii, care au fost mai vrednici si au furat…

    Stiti unde veti ajunge? La sfanta monarhie si apoi as vrea sa mai vad ce scrie cel care mai sus sustine ca niste emirate si sauditii sunt democratii… De o democratie ca alea veti avea parte daca acceptati cetatenia cu doua viteze… Dar in fine, treaba voastra, fiecare cu adevarul lui…

    I-as mai putea raspunde lui Georgica cu privire la deuteriu si tritiu, dar nu i-ar folosi la nimic… Altora despre fizica, dar tot asa… Fiecare cu adevarul lui, ca sa n-o zic neaos… me, also…

  16. „De ce ar trebui ca o ambasadă străină să comenteze o decizie a Parlamentului României? Poate că ar trebui să (re)cititi si Constitutia”. Da, domnule Nastase, este o intrebare chiar buna. Mai bine ati adresa-o ambasadei care si-a permis sa se amestece in treburile interne ale tarii, nu ziaristilor care va sunt mai mult sau mai putin pe plac.

  17. O bună punere la punct.
    Media, în cea mai mare parte a ei, nu face decât să manipuleze, nu să informeze.
    Cetățeanul de rând care n-are pregătirea necesară și timpul pentru a afla adevărul ia de bune toate prăpăstiile pe care le debitează media cu interese în a sădi în opinia publică anumite păreri.
    Astfel media a deturnat de multe ori rezultatele alegerilor și a eliminat din viața publică personalități valoroase.

  18. @ Doru Coarna, mai 3, 2015 la 5:22 pm

    Despre Monarhie si …democratie.
    Acestea sunt doua lucruri care nu merg impreuna.

    Monarhia inseamna autocratie si evident o sanatoasa dictatura….

    Pentru cei care nu cred spusele mele ii invit sa se documenteze si sa citeasca tot ce le cade in mana despre cele doua lucruri de mai sus.

  19. „Mediafax este o pubela .” numai?!?!

    de ce publicati numai raspunsurile care va sunt lingusitoare?

  20. Multumesc pentru raspunsul din partea nastase.
    Acum stiu: sunt respinse doar comentariile jignitoare, cele care au o opinie sau exprima un adevar, nu.

Dă-i un răspuns lui santinelaAnulează răspunsul