Se discută mult, in aceste zile, si in perspectiva reuniunii de la Riga, despre situatia din Ucraina. M-am gândit că ar fi util să reamintesc, in acest context, alocutiunea mea, din mai 1993 – in calitate de presedinte al Camerei Deputatilor – in fata Radei Supreme a Ucrainei. Era o perioada de nationalism identitar, dupa desprinderea de Uniunea Sovietică (vă mai amintiti celebra formatiune politică RUH?). Cu toate acestea, am mentionat, in fata parlamentarilor ucrainieni, necesitatea eliminarii consecintelor Pactului Ribbentrop- Molotov:
„Domnule preşedinte,
Domnule preşedinte I.S. Pîiuşci,
Stimaţi colegi,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Mă onorează invitaţia care mi s-a făcut, de a vorbi în faţa dumneavoastră. Acestei invitaţii sper să îi răspundă prietenia şi sinceritatea mesajului cu care a venit delegaţia Parlamentului României.
Vă rog să îmi daţi voie să încep prin a-l evoca pe Gheorghe Brătianu, unul dintre marii istorici români, care a scris o lucrare despre Marea Neagră. Acolo, vorbind despre apariţia statelor româneşti în Evul Mediu, autorul face referire la marile drumuri comerciale: „drumul tătăresc”, care lega Cracovia şi Lwow de Caffa şi de Crimeea, trecând prin Podolia şi Ucraina şi „drumul moldovenesc”, care mergea spre Chilia şi spre Cetatea Albă. «Acest drum nou — spune Gheorghe Brătianu — pretindea, la fel ca şi celălalt, securitatea convoaielor şi a popasurilor şi controlul unui stat organizat: acest drum este cel care, fără nici o îndoială, a determinat în ultimă analiză întemeierea şi dezvoltarea statului moldovenesc, de la leagănul său din Carpaţii Bucovinei la „ Marea cea Mare”».
Cred că şi astăzi, aici, în partea noastră de continent, noi stăm sub acest semn al legăturii profunde şi de durată dintre ţările noastre, legături bazate pe interesele pe care ni le-a construit aşezarea pe drumuri comerciale şi care încep să ne refacă vocaţia dintotdeauna: aceea de a fi zonă de sinteză între Occident şi Orient.
Vreau să subliniez toate acestea din două motive. în primul rând, noi credem cu tărie că relaţiile dintre ţările noastre nu pot fi simple relaţii de bună vecinătate; ele trebuie să fie relaţii speciale, care să pună în valoare aceste resurse imense pe care le avem în comun şi pe care le putem spori prin acţiune comună.
In al doilea rând, noile realităţi care au apărut în spaţiul fostei Uniuni Sovietice şi care au dat perspectiva dreptului popoarelor la autoderminare impun consolidarea independenţei tuturor republicilor. Pentru România şi pentru stabilitatea generală a zonei are o mare importanţă consolidarea Ucrainei ca stat independent, suveran. Pentru noi este esenţial să lucrăm împreună în aşa fel încât să nu mai permitem, în nici un chip, refacerea imperiului.
Procesele tranziţiei cu care se confruntă întreaga Europă Centrală şi Răsăriteană au pus în faţa noastră sarcini specifice, la care trebuie să răspundem conform unor criterii pragmatice şi de eficienţă. Recrearea parlamentarismului este una dintre ele şi, aş spune eu, una esenţială, atâta vreme cât Parlamentul este sediul pluralismului, acest indicator al democraţiei şi, în acelaşi timp, al acţiunii legislative, ca mod de creare a structurilor noi ale societăţilor noastre şi al stabilităţii instituţionale.
Trăim într-o zonă în care frontierele s-au schimbat deseori şi unde construcţiile statale au fost fluide în multe momente ale istoriei lor. Consecinţele s-au perpetuat până azi şi ele ar putea crea, între statele noastre, evoluţii tensionate. Tocmai de aceea conlucrarea dintre parlamentele noastre, impulsionată astfel încât să cuprindă tot mai multe domenii, ni se pare calea de urmai.
Noi trebuie să identificăm o soluţie paşnică pentru eliminarea consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov, pe care istoria şi statele l-au făcut caduc, este drept, dar fără a înlătura toate urmările lui nefaste, care apasă încă asupra Europei Răsăritene. Afirmând interesul nostru pentru soluţionarea tuturor problemelor legate de acest pact, dorim să subliniem, totodată, preocuparea pentru evitarea oricărei tensiuni între statele noastre şi pentru găsirea unei soluţii nu prin crearea unui contencios care să ridice între noi un zid de duşmănie şi de neîncredere, ci gândind împreună la imperativele integrării într-o Europă care poate fi ea însăşi un răspuns problemelor noastre.
Există, în România, o minoritate ucraineană, al cărui reprezentant înCamera Deputaţilor este aici,membru al delegaţiei noastre. în Ucraina trăieşte un mare număr de români, lată un domeniu în care, dacă trecem dincolo de încărcătura emoţională firească, avem multe de făcut în aşa fel încât să
construim o societate civilă puternică, diversificată, care să-i facă pe toţi aceşti oameni „minoritari” numai sub raport numeric, dar niciodată din perspectiva drepturilor şi a şanselor pe care le au.______________________________________________
Istoria trebuie să fie pentru noi şi un rezultat la care ajungem, nu numai o premisă. Noi trebuie să ne valorificăm avantajul poziţiei geopolitice şi al potenţialulului geostrategic în interesul nostru naţional dar, totodată, şi în interesul stabilităţii euroatlantice. Nu va fi suficient să dezvoltăm un nivel înalt al cooperării şi colaborării bilaterale (şi noi sperăm că această vizită va impulsiona acţiunile reciproce în această direcţie); noi trebuie să gândim în termenii Europei, care nu are nevoie de o nouă sursă de tensiune şi conflict şi faţă de care noi constituim o veritabilă placă turnantă — din nefericire, nu numai pentru fluxurile comerciale, ci şi pentru emigranţi, pentru droguri, pentru terorism şi pentru crima organizată, pentru noile Mafii răsăritene. Trebuie să fim conştienţi că efortul nostru de modernizare şi progres va fi luat în considerare şi va putea constitui o resursă pentru noi în măsura în care vom răspunde şi acestor probleme general-europene.
Parlamentele noastre se întâlnesc la nivelul multor foruri parlamentare internaţionale. Acestea constituie tot atâtea ocazii, pentru cele două ţări de a imagina noi forme de conlucrare şi de traducere a lor în viaţă.
Probabil va trebui să utilizăm potenţialul parlamentelor pentru a revigora colaborarea noastră privind rezolvarea situaţiei din Republica Moldova în trei, dacă mecanismul cvadripartit nu va mai putea fi reluat.
într-un moment în care nu fuseseră stabilite relaţiile diplomatice între ţările noastre, în martie 1991, România a făcut primul pas spre o deschidere către un dialog politic şi construirea unor relaţii directe între România şi Ucraina. De atunci, România a primit vizitele domnilor Ivan Pliuşci, preşedintele Radei Supreme, Dimitri Pavliciko, preşedintele Comisiei de politică externă, ca şi a domnului Anatoli Zlenko, ministrul afacerilor externe. Vă întoarcem aceste vizite, cu convingerea că relaţiile româno-ucrainene au o importanţă cu totul aparte pentru stabilitatea şi securitatea din zona noastră şi, mai mult, din întreaga Europă Centrală şi Estică. Şi ceea ce ne dorim este ca dialogul nostru politic să ducă neîntârziat la o mai bună colaborare şi o stabilitate de durată. La nivelul unor state, aceasta mi se pare o foarte potrivită definiţie pentru prietenie.”
Reblogged this on operatiunispeciale.
Excelent!
Cronicarul medieval Leon Diaconul (http://en.wikipedia.org/wiki/Leo_the_Deacon ) numea această regiune Taurosciţia. Amintită şi de cronicarul Ioan Kinnamos atunci când descrie campania militară a împăratului Manuel I Comnenul din anii 1166-1168. Campanie în care se creează conceptul geopolitic Ungrovlahia. Ioan Kinnamos mai spune că bizantinii recrutează valahi pentru cea de a treia armată din Taurosciţia! Eu vorbeam la un moment dat aici despre politeia Angulum (istoriografii bulgari îi spun Ongal). Frontiera de răsărit pentru Angulum ar fi curba Niprului. Istoricul militar Mircea Diaconu vorbeşte despre locuire de români până la „pragurile Niprului”. Există nenumărate dovezi, dar nu este „politiceşte corect” să fie prezentate.
[…] medieval Leon Diaconul (http://en.wikipedia.org/wiki/Leo_the_Deacon ) numea această regiune http://www.adriannastase.ro/2015/04/17/ucraina/ Taurosciţia. Amintită şi de cronicarul Ioan Kinnamos atunci când descrie campania militară a […]
S-a renunţat mult prea uşor la „Dacia preistorică” a lui Nicolae Densuşianu în ştiinţa despre istoricitatea noastră.
Ce vedem azi, in 2015, fata de ideile politice romanesti din 1993, pe care politicieni patrioti si lucizi le-au pus la baza unei tranzitii ireversibile catre libertate, democratie, pluralism, drepturile omului, incredere si securitate in regiune si in Europa?
• Caracterul natural al zonei, de sinteza intre Occident si Orient, a fost siluit, geopolitic, si transformat intr-unul artificial, de ruptura intre Est si Vest.
• Relatiile de vecinatate nu au trecut de la simplitatea lui “a fi” la complexitatea lui “a face”, prin relatii speciale, de cooperare economica, de incredere si de securitate, ca cea mai puternica resursa anticriza si de crestere a zonei. Orbirea politica si geopolitica ne impiedica sa vedem ca forta si solutiile sunt in noi, ca vecini, nu in alta parte.
• Independentele noastre sunt slabite. Refacerea imperiului peste vointele noastre va fi imposibila, dar ideea de a incredinta apararea teritoriilor noastre altor templieri decat cei ai locurilor ne va face vulnerabili la facerea de imperiu.
• Parlamentarismul, pe care l-am recreat dupa 1989, a ajuns in situatia incredibila de a fi reatacat in mod furibund, dupa 25 de ani de democratie parlamentara.
• Ideea solutiilor politice se afla sub presiunea tot mai puternica a unor solutii militare, o idée degenerabila in noi surse de tensiune si conflict, de care Europa nu are nevoie.
• Istoria premisa este folosita impotriva istoriei construct. Neuitarea este folosita ca neiertare si imbolnavire a relatiilor din zona, nu pentru iertare si vindecare, ca antidoturi la nerepetarea istoriei otravite.
Nefericita placa turnanta a imigratiilor ilegale, drogurilor, terorismului, crimei organizate s-ar putea bucura de sansa unei noi realitati, de schimbare in bine, printr-o noua politica a riveranilor pontici, de solidaritate si de integrare regionala. Cred ca, intr-adevar, o negociere in trei a potemkiniadei “moldovenesti” ar elimina terte imixtiuni geopolitice si ar da o mai buna perspectiva unei solutii de drept national si international. Parerea mea este ca o returnare care sa implice un acord trilateral de vointa ar lasa fara obiect urmarile unui pact de agresiune.
[…] http://www.adriannastase.ro/2015/04/17/ucraina/ […]
Kelemen Hunor atacă Angustia, pentru a ţine România în starea de angst.
e umflata si artificiala aceasta tara, iar dreptul international e istorie, asa ca….
În Excepţionalismul american, cultura meritocraţiei se confundă adesea cu lauda de sine : “Look at what I’ve accomplished. I’m special!”
1. Romani , stati linistiti ( dar pregatiti de o deplasare ordonata si fara panica spre cimitire ) , ca nu se va intampla nimic america .
Toata batalia se va da la noi si iar o sa vina un paralitic terminal , un alcolic si un badaran si iar vor mai trage o linie rosie pe harta lumii .
2. Mare papagal e ponta asta al nostru Doamne !
Cand avea 70% majoritate , a batut palma cu moghiorii iubitori de Romanie , si ia rugat sa vina cu el la marea putere absoluta .
AZI , cand e pe muchie de cutit , papagalul le zice la moghiori ca el nu mai are ce sa-i roage ! Bai baiete , incepi sa-mi dai ameteli si palpitatii cardiace de la cerebelul hepatic .
http://www.expresmagazin.ro/victor-ponta-la-congresul-udmr-nu-va-mai-rog-nimic/
3. Tare de tot !
Radio Europa Liberă despre Iohannis | Din promisa reformă a statului nu a reuşit până acum decât să-şi concedieze un consilier
Din promisa reformă a statului nu a reuşit până acum decât să-şi concedieze un consilier, spune Radio Europa Liberă într-un comentariu referitor la întâlnirea pe care președintele Klaus Iohannis urmează să o aibă săptămâna viitoare cu partidele.
Unii cred că preşedintele a stat până acum ascuns în măruntaiele maşinăriei de stat, făcând reglaje fine marcate de plecări neaşteptate şi de o agendă cu multe note de subsol. Din promisa reformă a statului nu a reuşit până acum decât să-şi concedieze un consilier, înainte cu câteva zile ca acesta să devină eroul unui dosar de corupţie. Aşadar, chiar dacă meştereşte, fie n-are piese, fie stă mai mult înghiţit de marele peşte, ca profetul biblic. Promite cărţi, dar de ce ar fi acestea prioritare? Şi cum ar putea fi memorialistice câtă vreme, în ritmul lui de lucru, nu prea poate să-şi facă multe amintiri? Le scrie singur? Şi de ce? Întrebările au săpat deja o hartă a nemulţumirii pe frunţile tovarăşilor de drum, cei care i-au acordat diverse termene de graţie, se mai spune în analiza postului de radio finanțat de Congresul american.
4. Sunt shokat , nu se poate asa ceva , trebuie sa fie o neintelegere la mijloc , cum sa spele bani un mare sef de FMI , astia sunt niste virgine , in gura mamii lor asa suna .
http://www.antena3.ro/externe/fostul-sef-al-fmi-arestat-pentru-spalare-de-bani-290698.html
Germania ‘încă sub un șoc de neimaginat’ spune Joachim Gauck. Îmi exprim şi eu compasiunea faţă de familiile victimelor. Însă Joachim Gauck, fiind preşedintele Germaniei, trebuia să spună mult mai mult. Şi nu spune, verificaţi articolul http://www.agerpres.ro/externe/2015/04/17/catastrofa-aviatica-a320-germania-inca-sub-un-soc-de-neimaginat-joachim-gauck–15-43-24 Joachim Gauck provine din fostul stat R.D.G. Se vede că pastorul Joachim Gauck habar n-are despre cultura prudenţială a percepţiei riscului ! Pe vremea comunismului, un redactor al revistei de ştiinţă şi tehnică a venit la redacţia revistei echivalente de la noi. Şi a început, cu nemaipomenit tupeu, să-i dăscălească pe ziarişti : “De ce-i învaţă şcoala românească pe copii atât de multă carte ?“ Totuşi, noţiunea aceasta de cultură prudenţială ţine de Antropologia pragmatică a lui Kant. Şi în Germania, şi în România, şi în toată Uniunea Europeană, este nevoie în şcoală de mai mult accent pus pe antropologie, în particular pe Antropologia pragmatică. Am mai zis, psihologia cognitivă clasică oferă o plasă de siguranţă pentru o societate, şi pentru o ţară. Reamintesc că pe vremuri, şi Constantin Rădulescu-Motru, şi Dimitrie Gusti, au învăţat psihologie în Germania, cu Wilhelm Wundt la Lipsca.
Stiu ca presa romaneasca a anilor 90 comenta reactia parlamentarilor ucrainieni cand Adrian Nastase a indraznit sa numeasca pactul Ribbentropp Molotov – se intorceau unii spre altii , spunand ” despre ce vorbeste ? ” cu mirare si indignare …
Numai ca : 1 ) nu Ucraina a rapit in 1940 11 judete si o subprefectura din Dorohoi Romaniei , ci URSS , adica Rusia Sovietica
2 ) pactul intre banditi care a dus la aceasta a fost semnat intre germani si reprezentantii lui Stalin , seful de la Kremlin
3 ) chiar daca atitudinea fata de Romania acestui stat tanar , imatur , gangrenat de coruptie si violenta si infestat de serviciile ruse la toate nivelurile a fost in general neprietenoasa , astazi acest stat , care are dreptul la viata – ucrainienii sunt cel de-al doilea grup etnic slav – este agresat in mod samavolnic .
Nu putem aplauda agresarea acestui stat de catre ursul de la Est .
Cu atat mai mult cu cat ursul , daca este lasat sa faca ce vrea in Ucraina , nu se va opri la Poltava si Ujgorod , va ataca si pe baltici , si spatiul romanesc ( Moldova inclusa in spatiul romanesc , normal )
La temă, Domnule Profesor: https://www.facebook.com/basarabiareala/posts/951265791559922
Eliminarea consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov ?!
Aceest pact de neagresiune semnat la 23 august 1939 între al III-lea Reich şi URSS conţinea într-adevăr un protocol secret de împărţire a unor ţări şi teritorii între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică. Cu toate acestea, situaţia post-belică a Europei a fost consfinţită prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947 (inclusiv frontierele României fără Basarabia şi Bucovina de Nord, în schimb cu retrocedarea Ardealului de Nord ). Aşa că, până la urmă, beneficiara pactului Ribbentrop-Molotov este Ukraina, ce deţine în continuare sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei : mă îndoiesc că ar fi interesată de eliminarea consecinţelor pactului sus-numit.
Cu atât mai mult cu cât criza „naţionalismului identitar” ukrainean continuă : în ultimele 24 ore s-au înregistrat încă trei asasinate politice la Kiev. Mă întreb cum ar fi fost România tratată pe plan internaţional dacă şi noi, românii, ne-am fi permis să ne purtăm la fel cu minoritatea maghiară în timpul tulburărilor din martie 1990 ? Probabil, am fi ajuns paria lumii întregi.
Totuşi, ziarul La Repubblica – al doilea ca tiraj din Italia – a luat astăzi în sfârşit atitudine rupând tăcerea mass-mediei occidentale, atît de favorabilă până acum regimului post-Maidan de la Kiev : Aceasta este Noua Ukraină !
Vrea cineva, dintre colegii de blog, să candideze la alegerile parlamentare? Sper că nu… deoarece , dacă are cineva o opţiune atât de riscantă, ar trebui să afle următoarele:
Întrând în templul democraţiei nu va mai avea nici un fel de imunitate, deoarece aşa s-au gândit nişte inteligenţi din România ( în frunte cu promotorul lucrului „bine făcut ”, vârât în propria-i imunitate până în gât ) că ar trebui să satisfacă poftele bizare, de femeie gravidă, ale populaţiei.
Dacă ar fi stat cuminte în treaba lui şi nu ar fi avut fantezia să devină parlamentar, eu cred că nu i-ar fi răscolit statul de drept prin cearceafuri şi pubele, ca să afle ce a făcut acum 10 ani, pe când nici nu era persoană publică, pe când nici nu făcea politică, dar orişicât…
Toată presa, dar TOATĂ, indiferent de interese economice sau simpatii politice, că de presă independentă nu mai putem vorbi de multă vreme, va spune despre el că e penal, leneş, nesimţit, incompetent, chiulangiu, agramat ( că este agramat va afirma chiar reporterul de teren, care este, în general, un exemplu de utilizare măiastră a gramaticii limbii române).
Nu va beneficia niciodată de o mărire de indemnizaţie deoarece s-ar sufoca şi ar leşina în direct toate ştiristele patriei, anunţând pretenţia lui absurdă.
Dacă va programa o ieşire peste hotare, toată societatea civilă, atât de preocupată de integrarea noastră în „concertul” ( sanchi!) ţărilor civilizate îi va spune să stea dracului acasă, că simpozioanele şi conferinţele externe costă, şi dânsa, societatea civilă, resimte dureros cum i se scurg bănişorii din buzunar pe prostii şi fasoane.
La sfârşitul mandatului, în caz că, întâmplător, e în libertate, va beneficia de o pensie mititică, pentru că, dacă ar avea neruşinarea să scoată vreun geamăt pe tema asta, în dă afară din partid Gorghiu Alina (dânsa având ceva anişori buni în faţă până la pensie). Când îl va întreba nepoţelul cu ce anume s-a ocupat în această viaţă , va spune sfios că a fost lăcătuş mecanic, cu inima ticăind de emoţie, ca puştiul să nu afle cumva de mandatul, bine tăinuit, din Parlamentul României.
Dacă nu va vota cum vrea ANI, se va trezi cu o frumoasă amendă care astăzi, cât mai are o brumă de imunitate pentru vot şi pentru opinie politică , este de doar 2000 de lei, dar mâine, când toate acestea vor fi dispărut, poate creşte exponenţial, pe măsura imaginaţiei noului Horică Georgescu.
Dacă va dori să repare pe ici-pe colo uriaşa clădire a Parlamentului, vor fi manifestaţii publice de amploare, că de! mare lucru că se desprind candelabrele din tavan şi pică în capul unor aleşi, oricum ăia nu sunt buni de nimic şi, în orice caz, sunt prea mulţi , cu tot efortul eroic al DNA-ului de a-i rări.
………………………………………………………………………………….
Populismul scabros care se întinde astăzi ca o mâzgă în toată societatea românească ne va costa. Pentru că, în condiţiile de mai sus, spuneţi-mi, vă rog, care om competent, integru şi de bună credinţă îşi va mai trece numele pe lista de vot?
Aventurieri, în schimb, se vor găsi mereu.
………………………………………………………………………………………………….
Am impresia că noi menţinem ideea de Parlament numai pentru ca să avem pe cine face de ruşine, când nu avem altceva mai bun de făcut .
Domnule profesor, mi se pare că Udrea şi-a cerut astăzi scuze pentru ceea ce vi s-a întâmplat dumneavoastră în ultimii 10 ani; dar nu ştiu dacă sunt chiar aşa de deşteaptă ca să pricep subtilităţile doamnei Udrea…
Luminita Arhire,
Si mie mi s-a parut…
Cica , meniul de Paste la ” Beciul domnesc ” a fost Cocos cu mazare . Iar seara s-a citit almanahe …
http://www.dcnews.ro/victor-ponta-cine-sunt-cei-care-lucreaza-mili-iene-te_473389.html
Cel mai militieneste lucreaza procuroarea baschetbalista Kovesi urmata indeaproape de procurorul baschetbalist Ponta . Recunosc , pentru o lunga perioada , d-ul Ponta m-a pacalit si pe mine ! Chiar l-am crezut de buna credinta si l-am votat . Pana am avut o revelatie . Dar sa revenim …
” Lupta anticoruptie ” a fost inventata de Basescu si sefii lui ca sa-si elimine toti adversarii politici si toate centrele de putere din Romania ( elita politica , elita financiara , patroni media , personalitati ) si sa instaureze un stat politienesc .
” Lupta cu evaziunea fiscala ” pornita de Ponta si sefii lui urmareste sa puna pe butuci si sa falimenteze toata clasa de intreprinzatori romani si sa faca loc marilor concerne straine . Probabil ca in cativa ani o sa ne spuna nemtii si americanii ce sa mancam , ce sa cumparam si o sa ajungem ca in versurile regretatului poet national Adrian Paunescu .
Eu chiar ma mir cat ii mai pacaleste Victor Ponta pe cei de la Antena 3 ? Pentru ca omul asta a tradat pe toata lumea !!! Inclusiv pe Dan Voiculescu .
Dealtfel , este foarte interesant modul in care acest baiat s-a folosit de-a lungul timpului de oameni si apoi s-a descotorosit/dezis de ei . Asemeni Sfantului Petru la al 3-lea cantat de cocos …
In toata mizeria asta ma bucur sa aud si o voce curajoasa : Calin Popescu Tariceanu . Nu mi-a placut niciodata omul dar il respect pentru demnitatea si curajul lui .
http://www.dcnews.ro/c-p-tariceanu-la-congresul-udmr-libertatea-individuala-este-din-nou-desconsiderata_473383.html
Am sa inchei cu niste declaratii gretos de populiste ale celor doi renumiti baschetbalisti . De fapt , acestea ne si arata micimea personajelor si faptul ca oamenii se schimba dar metodele securiste raman aceleasi !
http://www.jurnal.md/ro/international/2015/4/15/laura-codruta-kovesi-recuperarea-prejudiciului-din-cauzele-dna-in-2014-ar-putea-dubla-salariile-medicilor-din-romania/
http://www.infoziare.ro/stire/2239975/PROIECT:+Imobilele+confiscate+transformate+în+unităţi+medicale+sau+de+învăţământ
Relatiile de buna vecinatate si mai ales de prietenie intre popoare reprezinta un lucru demn de luat in seama.
Totusi, aceste relatii de buna vecinatate, intr-o lume condusa de organizatii supra-statale chiar NU mai conteaza……..pentru moment.
Dupa resetarea lumii in care traim, cei imbatati de aerul tare al Potomacului vor fi nevoiti sa vada adevarul si sa redescopere vecinii nostri traditionali de la Rasarit, aceeasi vecini care ne-au sarit mereu in ajutor, chiar si atunci cand problema Otomana era mare cat casa……
De reflectat aici, de preferat respirand aerul nostru mioritic.
Tariceanu ( nu mi-e drag absolut de loc , imi este chiar antipatic ) are dreptate , in treaba cu diaspora , cu un mic amendament insa , nu toata diaspora voteaza pt. un mic si-o bere (adica cu ala care plateste consumatia ) , ci si pt. multi , multi bani pt. ziare si emisiuni de radio si tv , pt. tot felul de spectacole cu artisti si manelisti din Tara , si cu alte multe paranghelii si vernisaje si lansari de carte , platite gras prin intermediul ICR-ului si DPR-ului , unde chioru’ flatulat a excelat , pompand zeci de milioane de euro in 10 ani , in coooorul lingailor recipienti , care-si bateau joc de oamenii simpli din jurul lor , prin intoxicari catastrofale .
PSD-ul meu n-a vrut sa asculte , sa aplice si ei modelul de succes al chiorului flatulat , si au luat-o-n clantzau , regeste !
În urma războiului Polonia a fost translată spre Vest, în beneficiul vecinilor, azi independenţi, pe atunci însă membrii ai URSS. şi în dauna Germaniei. Ucraina independentă nici nu concepe să admită raptul. Aud că în Polonia există partide care-şi amintesc cu voce tare că Lvovul a fost polonez. După vechi năravuri, niciodată pierite, nă întreb câtă vreme va tăcea Germania cu privire la partea de subiect care o interesează.Th. Mann, care se aştepta la o rectificare a graniţei de Est, a considerat totuşi că s-a intrat cam prea adânc în Germania cu această rectificare. Semnificativ pentru vecinii noştri ucrainieni, ei au fost foarte harnici şi zeloşi în a schimba structura etnică a populaţiei din teritoriile primite cadou.
Mostre de prostie pedelista .
Ultimul material semnat Predoiu pe pagina lui Facebook ” respectul meu sindicalistilor Dacia … samd . Bravo baieti !Acesti oameni inteleg mai bine si vad mai multe decat Ponta . Ponta raspunde amenintandu-i si jignind opozitia ” .
Predoiu face insa figura de intelept pe langa Alinuta Gorghiu – tineti-va bine : ” azi la congresul UDMR am multumit pentru ca majoritatea covarsitoare a maghiarilor a votat cu Klaus Iohannis ” – incredibil ! Prostuta asta care pare sefa de sindicat studentesc pe anul 4 incurajeaza sectarismul si comunitarismul ! Lasa sa inteleaga ca pentru un vot ar fi dispusa sa faca concesii , sa promita orice ….
Astia la putere vor opri in 24 de ore toate investitiile incepute in 2014 – metroul in Bucurestii Noi , autostrazile de la Alba Iulia si Aiud , Bors – Barcau , Targu Mures … vor arunca intr-un sertar Masterplanul de Transport , ca e facut de Diavolul Ponta si vor face ceva , daca vor face ( dupa 4-5 ani de spectacol de circ ) spre Pitesti de la Sibiu , cu mare intarziere ….
Destinul dictatorului Nicolae Ceauşescu atinge un arhetip cultural din mitul Arthurian : “Jilţul de primejdie” (http://en.wikipedia.org/wiki/Siege_Perilous). Şi asta chiar dintru început. Promisiunea pe care a făcut-o prin 1966, aceea de a schimba rapid viaţa românului în mai bine, a fost necugetată. Pentru că mai binele este totdeauna duşmanul binelui. Care înseamnă o viaţă în echilibru, în acord cu nişte norme fiziocrate. Or, asta deja exista. Discutam atunci cu un amic: “N-aş vrea să fiu pe jilţul său.” “N-ai vrea să fii?” “Nu, pentru că este un loc periculos”.
[…] care nu pot fi sau care nu sunt de fapt liberali ar cam trebui sa paraseasca acest partid… Nu se poate mentine la nesfarsit o neclaritate ideologica. Ma intreb de ce ar trebui mentinuta? USL a […]
Pentru toate dobitoacele de anal isti , fumatori de ierburi alese , specialisti si mari cunoscatori in ale pactului de coabitare institutionala , de mare, mare profunzime posterioara , care daca nu se semna , Tara ar fi fost in pericol de invazia omuletilor mici si verzi :
bassecu , flatulatu’ , a fost la Realitatea unde a raspuns , printre altele , la niste intrebari privind PACTUL DE COABITARE incheiat cu ponta.
Raspunsurile flatulatului arata clar ca in spatele acelui pact de coabitare , javra ordinara a avut strategia unui ajutor de gropar .
cateva dintre replicile cu Rares Bogdan:
R.B.: Regretati pactul de coabitare?
Basescu: Nu!
R.B.: L-ati ingropat (pe Ponta)!
Basescu: Nu!
R.B.: L-ati ajutat sa se ingroape!
Basescu: Da!
ponta , anybody home , or the elevator doesn’t go to the top ?
Ma frapeaza lipsa crasa de simetrie a reactiilor vestice la asasinarea lui Nemtov la Moscova in contrast cu linistea asurzitoare dupa ce o serie de 6-7 personalitati publice ucrainiene sunt eliminate dela inceputul acestui an. Mi-aduce aminte cum ministrii lui Milosevici mureau ca mustele si nimeni nu se sinchisea – e drept ca au facut-o cu prisosinta cand Hariri a ‘calcat’ pe o bomba. Curat murdar, coane Fanica.
Genial discurs! Ce sa mai zic, jos palaria, acolo fiecare cuvint e cintarit si fiecare nuanta importa. Spuneti:
„…Pentru noi este esenţial să lucrăm împreună în aşa fel încât să nu mai permitem, în nici un chip, refacerea imperiului.”
Din pacate, imperiul se reface, sau mai bine spus se va reface. Rusia e un stat mult prea puternic, si extrem de ambitios, iar SUA este un imperiu in cadere vizibila. Va rog, cititi in NyTimes „At Global Economic Gathering, Concerns That U.S. Is Ceding Its Leadership Role”
Razboiul in Ucraina e doar o piesa in lupta intre SUA si Rusia. Lupta se duce cu toate celelalte ‘arme’, mai ales profitind de slabiciunea celuilalt.
Ma tem ca daca SUA nu „invie” ca putere economica pe termen lung, si lasa din brate institutiile care i-au asigurat succesul, nici statele „partenere” nu o sa aiba mult timp de profitat de pe urma acestor aliante.
http://www.nytimes.com/2015/04/18/business/international/at-global-economic-gathering-concerns-that-us-is-ceding-its-leadership-role.html?hp&action=click&pgtype=Homepage&module=first-column-region®ion=top-news&WT.nav=top-news&_r=0
Criticos
Sunteti sigura ca opozitia ?
Ia sa vedem:
,,Fostul premier (Adrian Nastase n.m.) a anexat Raportul Comisiei speciale parlamentare din care rezulta, dupa cum spune el, metoda consensuala folosita, dar si din partea cui au venit amendamentele.( referitor la aprobarea proiectului constitutional din 2003 n.m.).”
………………….
„Fara a intra prea mult in amanunte, mentionez ca atat PD, cat si PNL au votat in unanimitate legea de revizuire, iar declaratiile liderilor de grup (Emil Boc, Valeriu Stoica, Mircea Ionescu-Quintus, Maria Petre) au mentionat ca a fost vorba de o premiera sub semnul maturizarii clasei politice, fiind vorba de un ‘acord constitutional’ (V. Stoica), ‘ce are foarte multe merite’ (E. Boc)”, a continuat el.
El a precizat ca singurii care nu au votat Constitutia au fost cei de la PRM, dar asta s-a intamplat pentru ca nu s-au prezentat.
Nastase a spus ca mandatul prezidential de cinci ani nu a fost propunerea sa, ci amendamentul respectiv a fost propus de Antonie Iorgovan.”
COMENTEZ:
1. Hopaa….Ce spuneti doamna Criticos ? Cine a fost Antonie Iorgovan ? O fi fost penelist ? O fi fost basist ? O fi fost ,,tata lu’ Ponta” ?
2. Din textul de mai sus mai rezulta ceva :
Domnul Adrian Nastase SUBLINIAZA sustinerea opozitia in sensul de CONFIRMARE SI VALIDARE a unui proiect bun al PSD. Prin trimiterea la opozitie, domnule Adrian Nastase a vreu sa arate ca proiectul este apropiat de perfectiune, in raport cu cerintele preaderarii din acele momente, si pentru ca a primit girul intregii clase politice.
ALTEVA:
,,in privinta Constitutiei din 2003, Nastase a adaugat ca inca de acum 10 ani afirmase ca legea fundamentala va trebui modificata inca o data, dupa aderarea la UE si NATO.
„Spuneam dupa votul din Camera Deputatilor, in 30 iunie 2003, ca, daca textul din 1991 reprezentase o constitutie a tranzitiei, textul din 2003 trebuia sa fie o constitutie a pre-aderarii, urmand ca, dupa 2007, textul constitutional sa fie modificat din nou, conform noului statut al Romaniei. Ceea ce, evident, se propune in acest moment”, scrie Nastase.”
COMENTEZ:
Adica cum ? Modificata in ce sens, din moment ce actualele institutii de forta, din tara, de prin ambasade si de pe aiurea spun ca avem, sau sugereaza ca avem, o Constitutie aproape perfecta ?
Daca in 2003 -30 iunie d-nul Nastase spunea ca mai trebuie modificata odata, inseamna ca mai avea ceva in vedere si care nu putea fi implementat ATUNCI, in 2003. Ce anume si de ce nu putea fi implementat in 2003 ?
Nu ne jucam cu Constitutiile din ciclu in ciclu electoral.
La ce se referea domnul Nastase cand spunea ca trebuie modificat ceva ce tocmai fusese proaspat terminat ?
Daca citesc ce scrie in Constitutie, eu vad acolo tot ce este specific unui stat membru al UE…principii, non-discriminare, CSM, drepturile omului, CC, Minister Public IN CADRUL Puterii Judecatoresti (?!)…..etcetera
..Dar mai vad si prerogative extinse pentru presedinte…nu cred ca domnul Nastase se gandea ca dupa 2007 sa se renunte la tipul de republica semiprezidentiala, avand in vedere ca nu asta are legatura cu post-aderarea si, mai ales, daca privim la Franta, stat co-fondator al UE, cu un presedinte si mai puternic. Poate isi dorea sistemul francez in totalitate. 😉
FINAL
Doamna Criticos, iata ce vreau sa spun:
NU PUTEM INTELEGE BINE ISTORIA DIN 2005 INCEPAND, SEGMENTAND-O DE PERIOADA ANTERIOARA.
Ce s-a intamplat dupa 2005, nu este un accident istoric, ci, o consecinta a unui insufficiente expertize (in PSD, in special) in ceea ce priveste viitorul Romaniei si relationarea cu vestul si a grabei de a satisfice vointa vestului, indentificand-o in totalitate cu interesul general al Romaniei.
…Si mai cred ceva: prea mult s-a marsat pe avocati. Avocatura si viziunea nu se suprapun intotdeauna. De exemplu,unul dintre cei mai toxici avocati ai Romaniei, a fost Valeriu Stoica, in timp ce Iorgovan a fost un diletant prins in chichite procedurale din care a iesit foarte sifonat.
..As mai spune ceva si despre CC, care in alte constitutii nu exista, sau despre ,,abuzul in serviciu ca delict penal”, dar prea o lungesc, asa ca o las pe altadata. Numai cand mai gandesc la avocati, mi se face parul maciuca.
Am citit, la recomandarea d-nei Luminita Arhire,
SCRISOAREA INTEGRALĂ ADRESATĂ DE ADRIAN SEVERIN AMBASDAORUL REPUBLICII FEDERALE GERMANIA LA BUCUREȘTI:
Excelență,
Cu doar câteva zile în urmă Ambasada ce cu onoare conduceți ca înalt reprezentant diplomatic al Germaniei în România, a dat publicității un punct de vedere referitor la raporturile dintre statul de drept și statul democratic român. Mă adresez dvs în legătură cu acest comunicat. În primul rând, observ că, în numele preocupării pentru ordinea de drept din România, aflată firește în competența românilor, comunicatul încalcă – atât în formă (prin comunicarea cu statul român altfel decât pe canale diplomatice) cât și în fond (prin amestecul în afacerile interene ale României) – ordinea de drept internațional, de care ar fi trebuit să vă îngrijiți dvs. În al doilea rând, rețin că în luarea de poziție a ambasadei germane sunt formulate aprecieri pe cât de inexacte prin raportare la standardele democratice europene, pe atât de diferite față de practicile germane din alte cazuri. Fac aceste remarci într-o calitate pentru care mă tem că aveți puțin respect: aceea de cetățean român. Mă simt îmboldit a o face, însă, întrucât dintre cetățenii României, în 1997, în calitate de ministru de externe al țării mele, sunt cel care a exprimat regrete publice pentru ceea ce am socotit a fi derapajele morale ale românilor în raport cu națiunea germană – deopotrivă cea civică și cea culturală – de-a lungul istoriei. Am sperat că prin acest gest – care mi-a atras criticile și dezaprobarea multor compatrioți – voi șterge rezervele germane față de națiunea română și voi pune astfel bazele unui parteneriat durabil cu valențe strategice între România și Germania. Declarația mea de atunci, făcută în fața vice-cancelarului și ministrului de externe german Klaus Kinkel, și bazată pe admirația și respectul autentice nutrite de poporul român pentru poporul german, a fost sinceră și dureroasă atât sub aspectul evaluării trecutului cât și sub acela al intențiilor referitoare la viitor.
Cu aceeași sinceritate și durere mă adresez Excelenței voastre și acum, în circumstanțe cu totul diferite dar cu aceeași speranță într-un viitor mai bun al relațiilor româno-germane.
În comunicatul Ambasadei germane se spune printre altele: „Din perspectiva noastră, este decisiv ca activitatea instituțiilor care sprijină, protejează și dezvoltă în continuare statul de drept în România să se poată desfășura fără limitări.” O asemenea formulare afirmă aluziv că în România ar avea loc un conflict între niște instituții „care sprijină, protejează și dezvoltă în continuare statul de drept” și alte instituții care s-ar opune statului de drept.
Aluzia este falsă. În România toate instituțiile „sprijină, protejează și dezvoltă în continuare statul de drept”. În România nu se consumă conflictul inter-instituțional pe care îl sugerați. Controversele care au loc în România și la care Ambasada Germaniei probabil se referă, privesc combaterea manipulării instituțiilor statului de drept în scopul promovării agendelor politice ale unor grupuri de interese oculte prin abuz de drept. În oricare din aceste ipoteze, însă, avem de a face cu o problemă de politică internă și potrivit art 41 al Convenției de la Viena, referitoare la relațiile diplomatice, amestecul în asemenea probleme vă este interzis. Este greu să crezi în angajamentul proclamat de străini în apărarea legalității din România, lucru care nu este în răspunderea lor, atâta timp cât o fac încălcând obligații legale ce le revin direct din convențiile internaționale la care țările lor sunt parte. Veți fi de acord cu mine, sper, că acela care încalcă legile ce i se aplică lui, nu are nici o legitimitate morală să vorbească despre respectul legilor aplicabile altora.
În același comunicat al Ambasadei dvs se mai spune: „Respectul față de independența justiției și față de principiul separării puterilor în stat impun abordarea imunității parlamentare de așa manieră încât aceasta să nu fie utilizată în mod abuziv, în scopul protejării unor persoane individuale.” Acestei idei cu caracter de principiu îi lipsește partea a doua. Într-adevăr, „respectul față de independența justiției și față de principiul separării puterilor în stat impun abordarea imunității parlamentare de așa manieră încât…” ridicarea imunității în scopul urmăririi și judecării parlamentarilor în stare de arest să nu fie utilizată în mod abuziv cu scopul discreditării unor persoane individuale sau al smulgerii de mărturii prin tortură (fizică sau / și morală). Numai așa, cu ambele părți, principiul evocat de dvs poate fi primit.
Supremația legii nu poate fi asigurată pe seama limitării libertății. Originile latine ale românilor și experiența tristă a dominației străine în multe momente ale istoriei lor, îi fac să iubească prea mult libertatea pentru a primi cu ușurință limitarea ei. Vorbim aici de tradiții diferite de cele germane care au marcat prin exaltarea autorității și inegalității nu numai soarta propriului dvs popor dar și soarta popoarelor pe care poporul dvs a găsit cu cale să le domine.
Sub masca principiilor comunicatul dvs induce reproșul că în România abordarea imunității parlamentare ar avea loc în mod abuziv. De aceea vă exprimați și „deosebita atenție și îngrijorare” asupra „evenimentelor actuale”, amenințând discret că ele vor avea „efecte directe asupra evaluării procesului MCV”. Evident, efecte negative!
O asemenea acuzație ar fi meritat niște argumente concrete, desigur întărite prin probe. Nu văd în ce constă abuzul Parlamentului României care este chemat să aprecieze nu dacă justiția trebuie să își urmeze cursul – aceasta este în afara discuției – ci dacă este indispensabil ca libertățile fundamentale ale unor persoane investite cu un mandat popular, să fie limitate pe perioada procesului judiciar, perioadă în care prezumția lor de nevinovăție rămâne intactă. Fiind o chestiune de oportunitate a cărei apreciere este lăsată de Constituție în competența Parlamentului, respingerea cererilor formulate de procurori nu poate fi etichetată automat și întotdeauna ca abuzivă. Dacă există argumente concrete în sens contrar ele trebuie formulate. Altminteri, atâta timp cât se găsește în exercițiul unui drept exclusiv de apreciere, Parlamentul beneficiază de prezumția de bună credință. Abuzul începe numai acolo unde încetează dreptul.
Să vedem, însă, cum percepe Germania imunitatea parlamentară atunci când în cauză este „protejarea unor persoane individuale” de cetățenie germană. Cu doar câțiva ani în urmă, parchetul german a solicitat Parlamentului European ridicarea imunității onorabilului Elmar Brok, acuzat de evaziune fiscală. Menționez că nu era vorba de ridicarea imunității în vederea arestării ci exact în vederea declanșării procesului judiciar.
Distinsul europarlamentar s-a prezentat cu avocați în fața Comisiei juridice și a explicat că de evidența veniturilor sale se ocupa secretarea iar de declararea lor la fisc soția. Întrucât secretara uitase să transmită soției unele informații asupra veniturilor soțului, unele venituri nu au fost declarate și prin urmare impozitele aferente lor au rămas neplătite (sic!). Pentru că această poveste nu excludea realitatea evaziunii ci oferea doar niște circumstanțe atenuante, avocatul dlui Brok a precizat că, dată fiind gravitatea minoră a faptei și împrejurarea că acuzatul era dispus să plătească ceea ce era datorat, insistența parchetului german de a deschide un proces ar fi avut exclusiv motivații politice. Pe baza acestui argument s-a propus și s-a votat respingerea cererii de ridicare a imunității. Am votat și eu în același sens, cu teama că Guvernul german ne-ar putea acuza de abuz. Spre ușurarea mea nu am auzit, însă, o astfel de acuzație. Ceea ce înseamnă că în concepția germană oprirea cursului justiției, suspectă de politizare, în cazul dlui Brok a fost un fapt corect, în timp ce refuzul posibilității de a-i aresta pe parlamentarii români înainte de judecată nu a fost. (!!)
Este adevărat că Germania nu susține oprirea cursului justiției din rațiuni politice doar în cazul cetățenilor germani. A făcut-o și în cazul fostului premier ucrainean Iulia Timoșenko, cerând pe față puterii executive ucrainene, respectiv Președintelui Ucrainei, să impună puterii judecătorești achitarea doamnei cu pricina. Aceasta nu pentru că ar fi fost nevinovată ci pentru că era „pro-occidentală” (a se citi pro-germană). Vorbind în numele Germaniei, același domn Brok a mai adăugat și „argumentul” că dna Timoșenko era colega sa de partid în cadrul PPE; cu precizarea că este firesc ca tovarășii de partid să se susțină între ei.
Prin urmare nu avem de a face cu principii ci exact cu ceea ce condamnați în cazul României, adică „protejarea unor persoane individuale”. Criteriul distincției între persoanele individuale care pot fi protejate și cele care nu pot fi este acela al interselor germane. Nu justiția selectivă vă supără ci criteriile selecției. Nu pot să nu mă întreb, însă, care sunt interesele Germaniei în România dacă pledează pentru încarcerarea generală a elitei politice române cu efectul evident al blocării deciziei politice și al destabilizării sociale? Și asta exact în momentul în care UE se află într-o confruntare dură cu Rusia?
Ne comunicați dle ambasador că Germania „sprijină eforturile constante ale autorităților române de urmărire penală în lupta împotriva corupției”. Este o intenție salutară dacă se are în vedere punerea la dispoziția autorităților germane de urmărire penală a instrumentelor necesare spre a lupta împotriva corupătorilor germani care i-au infectat pe unii români cu virusul corupției. De autoritățile române de urmărire penală are a se ocupa statul român. El trebuie să le sprijine iar nu statul german. Germania ar face bine să pună capăt legislației și practicilor germane care oferă impunitate cetățenilor germani care prin mită și alte mijloace similare promovează interesele germane în străinătate. Când încurajezi pe corupătorii de la tine de acasă și îi combați pe corupții altora spunând că vrei să combați corupția acolo unde tu însuți i-ai permis să înflorească, nu te poți aștepta decât la a fi calificat drept ipocrit și duplicitar.
Ne certați, Excelență, făcând vorbire de nevoia respectării „obligațiilor asumate de România în cadrul comunității de drept și de valori pe care o reprezintă UE și care se concretizează în Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV)”. Trec peste faptul că MCV nu are nici o bază legală în vreun tratat european (cel puțin cu începere din 2010 când a expirat termenul de valabilitate al clauzei de salvgardare). Deja suntem obișnuiți cu maniera în care de pe poziții nelegiuite ni se cere respectarea unor reguli inexistente și unor standarde arbitrare.
Să subliniem însă că, așa după cum chiar comunicatul Ambasadei germane o spune, dacă sunt în discuție anumite obligații ale României acestea ar fi cele asumate în cadrul UE. Or, domnia voastră, Excelență, sunteți la București nu ca reprezentant al UE ci ca ambasador al Germaniei, împuternicit și obligat să vegheați la consolidarea relațiilor bilaterale iar nu la administrarea raporturilor dintre UE și România.
UE este o entitate de tip federal care aparține României tot atât cât aparține Germaniei. În cadrul UE România are un statut egal cu cel al Germaniei. Germania nu are nici o calitate de a vorbi României în numele UE. Dacă are ceva de clarificat cu România în calitate de stat membru al UE, o poate face în cadrul procedurilor și instituțiilor europene, acolo unde România va vota alături de alți membri care nu împărtășesc îngrijorările germane față de soarta justiției române.
Dacă Germania nu are competența de a discuta în plan bilateral presupusele obligații ale României față de UE, ea are în schimb obligația de a-și plăti datoriile față de România asumate în raporturile bilaterale. Este cel puțin ciudat, veți fi desigur de acord Excelență, că Germania se preocupă de obligațiile României față de UE dar nu spune o vorbă despre plățile germane restante rezultate din acordul germano-român de clearing din 1936. Este nevoie, într-adevăr, de un tupeu uluitor ca să te uiți la paiul din ochiul românilor când tu ai ditamai bârna în propriul tău ochi. Pentru Germania, Excelență, statul de drept se rezumă oare la executarea obligațiilor României, fără a mai ajunge și la executarea obligațiilor germane? Sunt români care nu ar mai dori să aducă în discuție aceste obligații. Ei sunt, însă, împinși să o facă de obrăznicia cu care le bat obrazul unii fără obraz. Dacă doriți să ne judecați, atunci trebuie să acceptați a fi judecați cu aceeași judecată.
Ne amenințați, Excelență, că deciziile Parlamentului României vor avea „efecte directe asupra evaluării procesului MCV”. Ce am putea face și ce am putea zice? Bucuroși le-om duce pe toate. Ceea ce Excelența Voastră nu observă este că oricât de răi ar fi parlamentarii români ei sunt aleșii noștri, ai acestui popor amărât. A-i acuza pe ei înseamnă a ne acuza pe noi. A-i insulta pe ei este egal cu a ne insulta pe noi. Ca alegători avem dreptul să ne criticăm și să ne sancționăm aleșii. Ca români, demni cetățeni ai unui stat suveran, nu putem permite nimănui, inclusiv Germaniei, să ne umilească reprezentanții și mai ales să facă presiuni asupra lor pentru a lua anumite decizii la care Constituția României – certificată de experții Consiliului Europei, dintre care unul german, ca fiind perfect compatibilă cu standardele europene – nu îi obligă.
Sunt de aceea convins, Excelență, că mulți, foarte mulți români, chiar și dintre cei nemulțumiți de prestația clasei politice românești, nu acceptă ca umilința unei rele conduceri naționale să fie amplificată de umilința unor intervenții externe lipsite de cel mai mic respect pentru demnitatea lor națională. În numele acestora cred că pot vorbi cerându-vă să puneți capăt amestecului în treburi care nu vă privesc și totodată să respectați obligațiile care vă revin potrivit Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice, la care m-am mai referit, de a comunica ceea ce aveți de comunicat pe cale instituțională Ministerului Afacerilor Externe iar nu presei.
Nu vă lăsați înșelați de lipsa de reacție a autorităților române. În această tăcere nu se regăsește sentimentul național. Nota de plată a acestei tăceri va veni într-o zi. Să evităm, însă, ca plata să se impute și asupra relațiilor româno-germane. Aceasta mai ales într-un moment în care sfidările și amenințările la adresa arhitecturii de securitate europene ne cer să fim mai uniți ca niciodată. Evident, dacă nu cumva Germania are în vedere o ordine europeană din care România să fie exclusă ca stat suveran sau dacă nu cumva dorește să pedepsească România pentru că nu împărtășește opțiunile geo-strategice germane în relația cu Rusia și vrea să o aducă în situația de a nu se mai putea opune.
Aceasta, Excelență, nu este o scrisoare germanofobă. Fiți convins că ea este scrisă de un germanofil. Un germanofil îngrijorat și dezamăgit. Un germanofil care face cel mai mare serviciu Germaniei neuitând că este român și vorbindu-i ca român; european convins dar român iremediabil. Sper că o veți citi cu înțelepciunea pozitivă așteptată de la un membru al acelei mărețe națiuni care i-a dat omenirii pe Kant, Beethoven și Goethe iar nu cu aroganța revanșardă a acelui Reich care a însângerat omenirea dar și Germania sub acțiunea devastatoare a unui Hitler, Ribbentrop sau Goebbels. Nădăjduiesc, Excelență, că veți oferi românilor iar nu neapărat mie, un răspuns convingător la problemele ridicate în prezenta scrisoare; răspuns formulat de preferință într-un alt limbaj decât cel de lemn al diplomației fără caracter. Până atunci vă rog să primiți expresia desăvârșitei mele considerații.
Comments are closed.
Powered by SOIM Press
Facebook
Copyright 2014 – FLUX 24 ROMANIA
blogideologic
Ati scris mai sus : ,,Excelent”.
Nu am nimic de comentat, doar traduceti va rog urmatorul fragment:
,,Probabil va trebui să utilizăm potenţialul parlamentelor pentru a revigora colaborarea noastră privind rezolvarea situaţiei din Republica Moldova în trei, dacă mecanismul cvadripartit nu va mai putea fi reluat.”
Impresionanta scrisoarea domnului Severin. Cred ca PSD ar trebui sa mizeze mai mult pe domnia sa si pe expertiza domniei sale, la viitorul Congres.
Hristos a Inviat ! D-le, Adrian B, ati omis …….
Noutzy Udrea ex gaina lu Clapon ex Blonda Nationala ex Duduia Reloaded gineste marginea a ce a crezut ea ca este „justitie” si scrie
„Îmi cer scuze pentru eroarea uriașă de a fi crezut în justiția făcută cu implicarea SRI. Îmi cer scuze pentru că ani de zile am apărat sistemul și nu am înțeles că orice victimă colaterală acceptată înseamnă uciderea democrației
Imi cer scuze pentru ca ani de zile am aparat sistemul si nu am inteles ca orice victima colaterala acceptata inseamna uciderea democratiei.
Imi cer scuze tuturor celor carora le-am ignorat dreptul de a fi considerati nevinovati pana la pronuntarea unei instante, ca si celor condamnati carora le-am negat dreptul de a contesta independenta justitiei inainte de a-i lasa sa ne arate argumentele lor”
Desi nu ma aflau printre cei enumerati IO NU O IERT!!!
Nu o iert, nu pe motiv ca ani de zile s-a folosit cu nerusinare de farmecele ei .. sau ptr ca dama bine fiind adopta unele tinute si poze cam sucare. Ntz. Asta chiar m-a amuzat… asa cum faza cu parasuta mi-a provocat un ras cainesc no 3 „In sfarsit IATA un politican cinstit!!”
Nu o iert, nu pe motiv ca a crezut ca daca are bani obtinuti „prea usor” este de acu si desteapta sau ca fiind cam prima din familia ei care a terminat mai mult de 8 clase de acu’ ea poa da lectii tuturor. In definitv in societatea noastra aste vicii sunt prea comune … ca sa i le imput cu vehementa.
Nu o iert, nu pe motiv ca a furat neica din gros la foc automat cu tuspatru manurile sau ca in calitatea ei de Cabinetul 2 a fost un personaj central al anilor bashesti. Dupa ce ar petrece 15 ani in recluziune as ierta-o ..
Nu o iert PENTRU CA A PUS – din nou – BRICIUL IN MANA MAIMUTEI!!!
Pentru aia mai tineri – asa cam de varsta Noutzey Vouitoanca – in copilaria mea frageda era unu Alexandru Draghici. Un soi de Beria roman. SI se pare ca cam la fel cu Beria a visat sa devina independent .. adica ca Securitatea sa nu raspunza decat in fata sefului ei care sa „verifice” pe toata lumea … si noul (pe vremea aia ) Secretar General al PMR se pare ca a avut ceva de muncit ca sa poata aduce Securitatea sub controlul partidului…. si din auzite securistii mai vechi nu era fericiti nici in anii 80 ..
INSA in anii bashesti , in care Vouitoanca ot Plescoi era Cabinetul Doi , „serviciile” s-au intarit (din nou!).
Si se pare ca odata de Stapanul Serviciilor a iesit la penzie din nou avem de a face cu revenirea spiritului Lavrenti Beria.
Ca , din NOU, ca in anii de inceput ai comunismului, ca din NOU ca in anii terorii , ca azi din NOU multora le este frica sa vibeasca ca nu se stie .. si toate astea dupa 25 de la „revolutia” anticomunista si democratica … este PREA MULT!!
De NEIERAT!
Dar ca sa fiu cinstit cu Noutzy plescoaica nu este singura de vina..
Ca se mai adauga Basescu al ei – desi poa la acest tovarasel a fost normal. Normal daca tinem cont de ascendenta sa si „pregatirea” sa (pregatirea obscura nu aia de scoala meletara!)
Ca mai trebuie adaugati diversi „istorici” si „critici” ai comunismului ce se inghesuie prin cele C.N.S.A.S uri … diversi transttaltici „luptatori ptr democratie” gen Tismaneanu (la care este sa zic asa genetic) , filozofarzi de aeronava gen Liiceleanu, Plesu si alte Pete la dosare , fosti USCRisti „democratizati” de Freedom House, Hertie School of Governance sau European Council on Foreign Relations. toti acestia sunt f bucurosi ca azi este .. „democratie” findca maimutza are, din nou, briciul …
victor-ponta-la-congresul-udmr-nu-va-mai-rog-nimic/…
Excelent, papasho…prin contrast cu dulcegaria gretoasa si absolut penibila a co-liderilor viermanosi si nevertebrati ai PNL.
Cred ca liderii UDMR, mai inteligenti decat multi politicieni romani, vor aprecia mai mult discursul extrem de bine elaborat, subtil si demn (probabil si cu ajutorul lui György Frunda). Nu te poti asocia cu insi care tremura pentru putere si care au dovedit ca pot trada cat ai clipi din ochi.
(Z)
Bravo, Victore
BUNII ” NOSTRI VECINI…UCRAINENII
1. In 1918 au dorit anexarea Basarabiei si doar prezenta militara a românilor a forțat retragerea acestei cereri;
2. în 1945 au dorit anexarea Basarabiei si doar presiunea lui Stalin a forțat eliminarea acestei pretenții;
3. în 1992 au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor românești, pentru a desprinde regiunea transnistreana, pe care si-o doreau atât de mult pentru ei;
4. din 1992 până în prezent au fost parte activa din formatul de negociere pentru regiunea Transnistreana
5. în mod permanent au susținu poziția Rusiei si au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierile sa fie formale si sa eșueze;
6. cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova după 1991 este reprezentata de ucraineni si nu de ruși; aceștia aveau rolul clar dat de
la Kiev ca Republica Moldova sa eșueze pe toate planurile; cei care au condus regiunea transnistreana, care promovează separatismul la Bălti, Cahul si Gagauzia sunt ucraineni si nu ruși; ucrainenii au dus o politica de distrugere a identității românești din teritoriile ocupate, mai dura chiar decât Stalin în restul imperiului;
7. in mod arbitrar, Ucraina deține următoarele teritorii românești: patru cincimi din Maramureșul istoric (ținuturile Apsei de Sus si de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), nordul Bucovinei istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Alba), Insula Șerpilor, cu toate dăruite lor de foștii sovietici.
8. timp ce câțiva ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte suparăți pe noi pentru pierderea platformei continentale;
9. una din problemele principale ce sta în calea reunirii celor doua state românești este tocmai Ucraina, ce manifesta o opoziție mai mare chiar decât Rusia;
10. ea vede în aceasta reunire eventuale pretenții teritoriale ale tarii noastre asupra teritoriului ucrainean;
11. prima măsura luata de „europeniștii ucraineni” a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba româna
12. Crimeea nu a aparținut niciodată Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari acolo; ea a fost dăruita în semn de prietenie de către Nikita Hrușciov în perioada sovietica, un gest mai mult formal si niciodată efectiv;
13. În Crimeea prezenta ucraineana era mai mult formala. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparține, adică bunurile pe care le avea înainte de
căsătorie. Cererea Rusiei este una normala (din perspectiva dreptului istoric si nu cel internațional) din moment ce aceasta era un inel de nunta;
14. sper ca nu ați uitat cazurile Canalul Bastroe si nava Rostok.
Mihai Hriscanu,
utila aceasta recapitulare…
Poate ca a venit momentul ca Romania, Republica Moldova, Ucraina si Rusia, impreuna cu garanti ca UE, SUA, si China, sa se gindeasca si sa se aseze la masa discutiilor pentru a repara marile greseli istorice. Stiu, suna a revizionism, dar daca partile cad de acord, totul poate fi facut legal si pasnic.
Iata cum vad eu „harta” pe scurt: Ucraina accepta piederea Crimeei, dar primeste Transnistria. In schimbul Transnistriei, Ucraina accepta ca Republica Moldova sa primeasca teritoriile istorice: nordul Bucovinei in special, cu capitala la Cernauti. Transnistria nu e Crimea, dar ucraenienii au sanse mai mari sa o integreze in spatiul lor slav decit Moldova.
Un astfel de aranjament, daca ar fi acceptat, si implementat bine, ar crea premisele unei paci durabile, si cu ea va veni stabilitate si prosperitate, si chiar relatii bune cu Rusia. Europa de Est, de Vest si SUA ar fi mult mai linistite si si-ar vedea de treaba acolo unde o au.
Realizez ca am deschid o cutie, sper nu a Pandorei. Stiu ca lucrurile sunt foarte complicate, dar poate trebuie pornit ca sa fie simplificate acolo unde se poate. Nu cred ca trebuie doar sa asteptam de la SUA sa gaseasca solutia, pentru ca pentru SUA solutia e continuarea confruntarii cu Rusia (si vice-versa) pe idea simpla ca „iti arat eu cine e mai tare”.
@Mihai Hriscanu – 1 ) in decembrie 1917 – martie 1918 Trotski , de la Moscova , anuleaza relatiile cu Romania , declara ca Tezaurul Romaniei este sechestrat , aresteaza diplomatii romani la Moscova si familiile romanesti avute refugiate la Odessa , ca raspuns la dezarmarea armatei ruse in debandada in Moldova ( asta era inainte chiar de Unirea Basarabiei cu Romania ) .
2 ) ucrainienii , in 1917 – 1918 , aveau o reprezentare politica foarte vaga , parte a razboiului civil din Rusia
3 ) in 1945 cred ca vreti sa spuneti Maramuresul , nu Basarabia – ianuarie – februarie 1945 , in tot Ardealul de Nord aveati armata sovietica atotputernica – tulburarile de la Sighet , ” traiasca Maramuresul sovietic ” nu puteau avea loc fara binecuvantarea armatei sovietice si a conducatorilor sovietici ; ucrainenii care se declarau ucrainieni , in acel an , erau foarte rau vazuti de puterea sovietica din cauza sprijinului dat de populatia ucraineana germanilor
4 ) cand Rostock blocheaza circulatia pe un intreg canal al Dunarii , incarcat , asa cum trebuie ca sabotajul sa fie eficace , este in toamna lui 1990 sau 1991 – ordinul pentru aceasta actiune criminala are mari sanse sa fi fost dat de la Moscova , nu Kiev
5 ) ucrainienii sunt responsabili de razboiul de pe Nistru in 1992 ?
Armata a 14 -a nu este rusa , generalul Lebed nu este rus , militiile salbatice care mutileaza cadavrele politistilor basarabeni nu sunt venite din fundul Rusiei si formate din cazaci rusi ?
6 ) separatismul din Basarabia , coordonat de la Kremlin , este condus de ucrainieni ?
Ma surprindeti . ” Republica Gagauza ” a d-lui ambasador Maglinov ( 27 de sate si 3 orase autoproclamate asa ) cere ca limba oficiala limba rusa , nu limba ucraineana , cere alipirea la Rusia , nu la Ucraina .
Balti ? Chisinau ? Slavii de acolo sunt esential rusi.
@ZeV spune : traduceti va rog urmatorul fragment: ,,Probabil va trebui să utilizăm potenţialul parlamentelor pentru a revigora colaborarea noastră privind rezolvarea situaţiei din Republica Moldova în trei, dacă mecanismul cvadripartit nu va mai putea fi reluat.”
Nu l-am scris eu !
După Cantemir şi Pray, “extremus angulus” este Sudul Basarabiei şi al Transnistriei.
Aş mai adăuga la lista lui Mihai Hiriscanu că aceiaşi „buni vecini” s-au opus cu obstinaţie (şi succes) recunoaşterea statutului de cobeligerantă pentru România după a doua conflagraţie mondială. „Buni vecini”, n-am ce zice.
@centru
1 si 2 M-am referit la 1918 cind nationalistii ucranieni proclamasera o „republica ucraineana” cu capitala la Cotmani, în nordul Bucovinei, si cerusera integrarea în Ucraina. Proiectul a fost zadarnicit prin intrarea trupelor române în Bucovina. Un alt proiect viza proclamarea unui stat ucrainean în Galitia, cu capitala la Lvov si care includea si Bucovina. In fruntea lui ar fi trebuit sa vina arhiducele Wilhelm de Habsburg, varul ultimului împarat austro-ungar. Interventia rapida a trupelor române si polone în Pocutia în mai-august 1919 a pus capat acestei încercari, iar arhiducele Wilhelm a fost arestat de români. Republica Populara Ucraniana exista de un an avind o organizare statala si era rupta de Rusia.
4. Stranie coincidenta cu locul scufundarii si incarcaturi navei Rostok. Acest lucru a dat motiv ucranienilor ca sa inceapa lucrarile la canalul Bastroe fiind blocata circulatia pe bratul Sulina. Au fost nevoie de 15 ani sa fie scoasa epava. Nu rusii au dat ordin. Nu ar fi avut nici un beneficiu chiar daca canalul a fost folosit de ei pina in 1957 pina s-a colmatat. Este vorba de a controla gurile Dunarii si a circulatie navelor acest canal fiind pe bratul Chilia. Sulina este numai pe teritoriul romanesc. Daca nu exista canalul Dunare-Marea Neagra prin care Romania poate controla nivelul apei Dunarii.
5. Pina sa intervina armata rusa conflictul era deja pornit si parea ca se aplaneaza. Armata 14 a intervenit cind a venit la comanda generalul Iuri Netkacev. Parca are alta contonatie numele. Acest general l-a inlocuit pe generalul Lebed. Oare de ce a fost inlocuit ?
6. Transnistria actuala este cam 30% din ce a fost. A fost modificata de Stalin in asa fel incit populatia romaneasca su nu depaseasca 30 %. La ora actuala sunt 30% rusi, 30 % ucranieni, 28% romani. Garzile „populare” care s-au format la inceputul „conflictului” erau in majoritate ucrainieni.
Cazacii care au facut porcariile din acest conflict erau din cimpiile Donului si Niprului ( foarte aproape de Transnistria) .Nu sunt veniti din fundul Rusiei. Acesti cazaci sunt tot de origine ucraineana cu obiceiuri din partea poporului turco-tatar.
@criticos – pentru ca RSS Ucraineana era , ea , independenta de Stalin si Moscova in 1947 .
@centru
Nu, nu era, cu siguranţă. Să spunem însă că Ucraina independentă a fost extrem de bucuroasă să conserve tot ceea ce statutul ei de membră a URSS i-a atribuit. Invers însă – cazul Crimeii – i-a displăcut cu violenţă. După situaţia Bucovinei de Nord şi a părţii din Maramureşul istoric, pot să spun franc că reticenţele mele faţă de Ucraina nu sunt mai mici decât cele faţă de Rusia. Mare dreptate a avut Gh.I. Brătianu: România are un singur vecin bun: Marea Neagră.
@centru – In privinta Crimeei domnul profesor are perfecta dreptate. Din punct de vedere istoric Rusia avea toate drepturile asupra ei. Din punct de vedere drept international nu avea dreptul sa intervina in forta. Asa cum si noi din punct de vedere istoric avem toate drepturile asupra Moldovei, Bucovinei de nord si a Maramuresului istoric. Din pacate noi nu avem forta Rusiei. Singura noastra sansa este diplomatia. Acuma ma intreb daca o avem si pe aceasta fiindca intodeauna „am dat in cap” elitelor. Ne-a placut mai mult hahaiala, mishtocareala, vulgaritatea.
@Criticos – sa nu exageram cu ” partea din Maramuresul istoric ” din componenta Ucrainei .
Este vorba de o zona care in 1919 a fost atribuita Cehoslovaciei , istoric era ” Rutenia subcarpatica ” – numele ii spune cine o populeaza , rutenii ( ucrainienii ) .
Sa facem scandal pentru 10 -sate romanesti de peste Tisa – Peri , Apsa de Sus etc – dar sa tacem mai bine pentru ca avem in Maramuresul nostru treizeci de mii de ucrainieni , cu comune – Ruscova , Poienile de sub Munte , Petrova , Câmpulung la Tisa – compact ucrainiene , mari !
@all
Ce-i ciudat în această dispută e faptul că nimeni nu aminteşte ILEGIMITATEA prezenţei Rusiei în Crimea. Eu trebuie să reamintesc mereu consecinţele nefaste pentru România ale tratatului de la Kuciuk Kainargi din anul 1774 (suspendarea temporară a legitimităţii frontierei răsăritene a principatului moldovenesc pe Bugul pontic, o legitimitate recunoscută prin Capitulaţiunea de la 1740 garantată de către Franţa absolutistă şi de Imperiul Otoman care pe atunci era condus de un „împărat poet”, cum îl numeşte Mihai Eminescu ; episodul acesta istoric cu totul şi cu totul memorabil prin consecinţe pentru noi este povestit de către Winston Churchill în MEMORIILE sale, volumele respective fiind cumpărate şi aduse de Nicolae Ceauşescu la marile biblioteci din ţară, printre care şi BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA pe vremea când Sabin Gherman era student acolo, însă acesta a refuzat categoric măcar să frunzărească MEMORIILE lui Winston Churchill !). Datorită acelui tratat nedrept din anul 1774, Rusia se simţea liberă să fondeze la anul 1783 baza navală de la Sevastopol (Oraşul Stăpânului). Care la anul 1940 era cu totul comparabilă prin forţa ei de disuasiune cu baza navală englezească din Gibraltar. La 1940 o “retragere controlată spre Constanţa şi de acolo în Egipt la Comandamentul britanic” cum cereau Lioncik şi Vladimir Tismăneanu ar fi însemnat de facto scufundarea guvernului român pe calea exilului precum şi înecarea trupelor româneşti prin atacuri navale masive sovietice. URSS controla în mod absolut toate mişcările din Marea Neagră, prin forţele sale de la Sevastopol. Dar evaluarea ideologilor Tismineţki- Tismăneanu, cum că ar fi scăpat doar vreo “doi soldaţi” români, este foarte corectă. Este totodată şi mărturisirea ideologului Vladimir Tismăneanu despre “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Tratatul de la Kuciuk Kainargi trebuie asociat tratatelor de împărţire a Poloniei în secolul XVIII. Tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774 a dat Rusiei nişte drepturi absolute, şi nemeritate, asupra spaţiului nord-pontic din Romania Orientală. În ciuda ideologiei Montesquieu-Voltaire-Gibbon, pe spaţiul din Romania Orientală a apărut România, magnificul proiect voluntarist-intelectualist al romanticilor şi ideologilor naţionalişti români din veacul al XIX-lea.
„Troia rusească” şi „Pompeiul ucrainean” / Istoria lui Karamzin, foarte frumos scrisă !, deşi este împănată cu hubris şi minciună, vrea să justifice pentru acea parte din intellighentsia rusă cu înclinaţie spre umanism, hulpava şi cruda creaţie geopolitică intitulată NovoRossiia ori Rusia Meridională pe teritoriul nord-pontic din vechea Romania Orientală (să nu uităm că peninsula Crimea, apoi zona riverană a Mării Azov, a fluviului Don inferior şi a rîului Kuban fuseseră romanizate înainte de a fi fost romanizată Dacia!). După anul 1774, ruinele antice din Chersonesul Tauric (peninsula Crimea) fuseseră botezate „Troia rusească”. Iar după ce însăilarea artificială de teritorii furate de la alţii, profitoarea pactului Ribbentrop-Molotov, vorbesc despre Ucraina, s-a desprins din URSS, aceleaşi ruine au fost rebotezate „Pompeiul ucrainean”.