Palatul de justitie din Bucuresti reprezintă una din bijuteriile arhitectonice ale capitalei. Constructia sa a pornit in 1890, când Carol I a pus piatra de temelie, si a fost finalizată in 1895. La 4 octombrie, se vor implini 120 de ani de la inaugurarea sa.
Clădirea a fost extrem de afectată de miscările seismice si, practic, din 1988, activitatea in interiorul său incetase. In 2003, au pornit ample lucrări de consolidare care, speram să se incheie in 2004. Din diverse motive, lucrările complexe de consolidare si de restaurare, realizate de firma Bouygues, au durat ceva mai mult.
Intrebarea pe care mi-am pus-o, la fiecare din cele 200 de vizite pe care le-am făcut la Inalta Curte de Casatie si Justitie, „navigând” printre fisetele ingrămădite pe holurile clădirii care a adăpostit sediul Serviciului de informatii externe (si care este astăzi sediul ICCJ), a fost de ce nu s-a revenit la formula initială, in care Palatul de Justitie adăpostea Inalta Curte de Casatie si Curtea de Apel? Cu atât mai mult, cu cât, sper că imi aduc bine aminte, se semnase, in 2003, un protocol in acest sens, asa cum s-a semnat un protocol si cu organizatiile avocatilor.
Este evidentă imposibilitatea de a asigura solemnitatea actului de justitie sau conditii decente de activitate pentru avocati (inclusiv in ceea ce priveste accesul la arhivă) in săli care au 40-50 de metri pătrati. Imaginile de la televizor si relatările celor care merg acolo, in diferite ipostaze, sunt elocvente.
Ideea de a construi o clădire specială pentru diferitele instante din Bucuresti nu este rea dar ea va necesita multi bani si mult timp. Păcat ca, in anii 1998-1999, Ministerul Justitiei a renuntat la clădirea cunoscută sub numele de Casa Radio, unde puteau fi adunate toate judecătoriile din Bucuresti.
Imi cer scuze pentru off topic. Am primit invitatie de participare la lucrarile Consiliului National din 20, 21 martie, de la Palatul Parlamentului. Sunt interesat daca veti participa, macar ca om din popor. Nu conteaza prea mult, este o curiozitate de-a mea. Numai bine, va dorescI Banuiesc ca purcelusii se simt foarte fericiti in libertate, prin curte. Chiar si in absenta dvs. de acasa.
Nu voi participa la reuniunea CN.
Petrus,
nu voi participa la reuniunea CN.
Nu ati fost invitat, sau care este motivul ?
@AN, @all, @fostă basarabeancă(pentru care legătura profundă cu civilizaţia rurală, cea care mai supravieţuieşte plăpând într-una dintre „cele două Românii” descrise de domnul Adrian Năstase, pare a nu fi fost încă distrusă)
Textul de mai jos îi aparţine lui Peter Hurley, despre care nu ştiu să vă spun dacă este un bun român sau un bun irlandez.
“Scrisoare deschisa catre Comisarul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala- 17 martie 2015
Comisare,
Numele meu este Peter Hurley. Sunt din Irlanda. Trăiesc în România de peste 20 de ani. În ultimii sase ani am fost implicat în proiecte civice de promovare a României rurale, pentru care în 2011 am fost decorat cu Ordinul National pentru Merit. În 2012, am fost director de promovare în cadrul Unitătii de Sprijin a Retelei Nationale de Dezvoltare Rurală, fiind responsabil cu încurajarea cooperativelor agricole, turism rural si produse traditionale.
Stiu că multi ar dori să vă vorbească astăzi. De aceea, am condensat punctul meu de vedere la câteva minute si as dori să vă cer permisiunea să vi-l împărtăsesc.
Pentru a răspunde la întrebarea referitoare la rolul PNDR în lupta împotriva sărăciei din mediul rural – răspunsul este suficient de clar. Ca si în cazul versiunii consultative a Ghidului Solicitantului pentru Măsura 4.1 – „Investitii in exploatatii agricole”, resursele concentrate pe exploatatii mai mari de 8.000 unităti exclud marea majoritate a gospodăriilor agricole. Este dificil a vedea planul ca având impact semnificativ asupra sărăciei.
În decembrie 2008, am cinat cu un membru al Comisiei Parlamentare pentru Agricultură din Camera Deputatilor care mi-a spus: „În România sunt 120.000 de fermieri. Acestia reprezintă interesul nostru. Cele 4 milioane de gospodării tărănesti nu sunt problema noastră. Dacă doriti să vorbiti despre ele, luati legătura cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
Totusi nu este firesc să lăsăm responsabilitatea exclusiv în sarcina administratiei românesti. Cred că trebuie să cercetăm mai profund.
Solutia costă bani, cred ca mult peste cele 8 miliarde de euro stabilite prin Pilonul 2 pentru Programul National de Dezvoltare Rurală al României pentru perioada 2014-2020.
În anii 1920, clasa tărănească de României era una dintre cele mai bogate din Europa. Am auzit că îsi trimitea copiii la scoală în Franta. In 1930 în România erau 7.500 de cooperative cu 1,5 milioane de actionari, în timp ce populatia totală a tării era de 10 milioane de persoane.
Această cultură înfloritoare a primit trei lovituri de gratie: 1949 – 1990 – 2007
Comunistii au considerat clasa tărănească cel mai mare dusman al lor. I-au numit pe tărani „micii capitalisti”. Cu ani în urmă, l-am întrebat pe un „capitalist mic” de 80 de ani:
„Cum a fost când a venit colectivizarea?”
„Într-o zi, au venit în curtea mea si au luat totul. Au luat calul, vacile, toate animalele. Căruta, plugul, toate instrumentele noastre mari si mici. Au luat toate semintele si tot din magazie. Au luat chiar si mica râsnită pe care o foloseam pentru măcinarea porumbului. Au dus totul la ferma colectivă. Si din acea zi, dacă nu doream să murim de foame, a trebuit să lucrăm pentru ei.”
„Si cum a fost în 1990, când ti-ai recăpătat terenurilor?”
„În 1990?”, a spus el. „Mi-au dat înapoi terenul Dar nu mi-au dat nici un instrument pentru a-l lucra. A trebuit să încep iarasi de la zero. Numai că de data aceasta eram cu 45 de ani mai în vârstă si nu mai eram tânăr.”
Am auzit despre colectivizarea fortată începută în 1949. Se vorbeste doar foarte putin desprede-colectivizarea fortată din 1990 si efectul său devastator asupra unei populatii rurale deja sărăcite. Milioane de săteni au fost catapultati înapoi la Epoca Fierului, luptând pentru existentă pe 3 sau 4 parcele de teren, situate la kilometri distanta, muncă istovitoare, fără umbră, câteva unelte manuale, poate un cal si o carută folosite în comun.
(M-am întrebat întotdeauna, unde au fost în ultimii 25 de ani organizatiile umbrelă, responsabile pentru promovarea spiritului de cooperare al Europei? De ce au abandonat acestea micii producători din România?)
Si odată cu intrarea în UE în 2007, micii producători au fost pur si simplu distrusi. Au fost spulberati de complexul agro-industrial, care se întinde de la Portugalia până în Grecia. Cartofii sunt culesi în Germania (probabil de români), spălati în Italia si transportati în România. De la producător la consumator este un circuit închis. Acest complex a demarat acum 50 de ani, tot timpul subventionat de UE din toate punctele de vedere imaginabile: educational, ideologic, financiar, tehnologic, logistic, comercial.
Micul producător român nu este doar dezavantajat. A fost scos definitiv din modul său de trai fiind fortat să-si părăsească tara natală. A devenit un refugiat economic. Ceea ce au început comunistii, UE reuseste să finalizeze. Si poate mai presus de toate, ca urmare a acestei dizlocări, între 200.000 si 300.000 de copii români cresc fără unul sau ambii părinti pentru o parte sau întreaga lor copilărie.
Vă puteti imagina, Comisare, protestele publice dacă jumătate dintre elevii din clasele primare din Irlanda ar fi lipsiti de unul sau ambii părinti pentru întreaga lor perioadă de educatie ca urmare a participării la Uniunea Europeana? Si e doar o dimensiune a dificultătilor sociale suportate de către copii români astăzi.
Uniunea Europeană asistă – în spatiul rural românesc – la cea mai mare nedreptate socială din istoria sa. Este echivalentul în secolului 21 al „La dracu sau la Connacht!” (zona cea mai săracă a vestului Irlandei).
România este ultima civilizatie rurală autentică a Europei. Este o mostenire agricolă a cărei unicitate nu o vom mai revedea. Si totusi strategiile noastre nu par să fi avansat fată de politica de „laisssez-faire” din secolul al XIX-lea.
Piată deschisă produce avantaje pentru unii oameni în detrimentul altora. Acesti altii, din cauza pozitiei, educatiei lor, istoriei lor poate, se trezesc exclusi de la beneficiile pietei comune. Ei ar trebui să primească sprijin.
Aceasta nu este o idee nouă. Aristotel a vorbit despre justitie: oamenii inegali (diferiti) trebuie tratati inegal.
Dacă aceasta nu se potriveste situatiei săteanului român….
Acum pot auzi în acelasi timp si întrebarea contribuabilului european: de ce ar trebui să ne pese?
Eu cred ca putem identifica o multime de motive sociale si economice foarte solide pentru care ar trebui să ne pese tuturor de acestă problemă.
Dar care este cea mai importantă cauză pentru mine după 21 de ani de când sunt aici?
Acesti fermieri si strămosii lor au tinut prima linie a Europei de sute de ani. Si nu sunt doar români. Există 400.000 de mici fermieri maghiari aici. Si până în 1991 au existat si o jumătate de milion de săteni germani. Împreună au tinut sus drapelul astfel încât toti ceilalalti europenii să poată prospera si dormi bine. Ei au fost pacificatorii neplătiti si tăcuti ai Europei, timp de mai multe generatii. Zona tampon. Pentru a păstra pacea, de multe ori au trebuit să meargă la război. Si niciodată nu s-au eschivat de la responsabilitătile lor. Au plătit timp de 45 de ani, pretul fără milă sub comunism, abandonati de vest si având unghiile smulse în timpul programelor de reeducare. Si ce primesc în schimb? Locuri de muncă de livrare pizza în Scunthorpe si documentare pe Channel 4 numite „The Romanians are coming! (Vin românii)”.
Are loc un cataclism în România, Comisare, iar epicentrul său se afla la sat.
După ce am trăit timp de 21 ani aici pot confirma multe lucruri. Unul dintre ele este că irlandezii si românii sunt exact la fel. Singura diferentă este aceea că Irlanda este o insulă. În 800 de ani am avut doar un singur vizitator. Românii mereu la mijloc, literalmente, au avut un alt vizitator în fiecare generatie.
Cel mai recent vizitator este Uniunea Europeană.
Cel imediat înainte era Uniunea Sovietică.
Si adevărul dureros este că toti acesti vizitatorii iau mult mai mult decât aduc.
Povestirea mea finală este referitoare la bancherul pe care l-am întâlnit în 1997, când au început să intre pe piata româneasca:
„Exista 6 milioane de case si apartamente în România. Iar toate proprietătile sunt 100%, fără a fi ipotecate. Nicăieri altundeva nu există asa ceva. Aceasta reprezinta un „stoc de locuinte” în valoare de 300 miliarde de euro pe care noi le vom transforma în datorii, care să producă profit.”
De 15 ani, cel mai mare import în România a fost euro.
Comisare, România este o tară fascinantă si complexă. Într-un mod ciudat, destinul său pare a fi testarea fermitătii si verticalitătii tuturor celor care se nasc sau se aventurează pe aici, indiferent că sunt oameni sau imperii. În cazul în care mesajul nostru este „Bine ati venit la UE, lăsati demnitatea la usă!”, e greu de crezut că acesta nu va avea un efect de bumerang.
Fac apel la dvs pentru ca trebuie să existe un mecanism pe care să il puteti declansa, care ar precipita o evaluare independentă a ceea ce eu numesc „nedreptatea din mediul rural al Romaniei” (Rural Romania’s Raw Deal), o evaluare care ar putea permite Comisiei să si asume responsabilitătile reale în România, pentru securitatea pe termen lung a tuturor cetătenilor UE. Românii nu sunt doar o piată. Sunt cei care mentin pacea. Nu pare sa existe nici o limită pentru ceea ce cheltuim pe arme si protectie bancară. Deci, o data am putea, vă rog, să punem un pret pe pace?
Am cu mine o fotocopie a unei cărti rare. A fost scrisă în 1921 de către un alt irlandez, trimis aici de Horace Plunkett. Se numeste „Miscarea cooperatistă din Iugoslavia si România – lectii pentru reconstructia postbelică”. Cândva micii producători ai României au fost un model pentru Irlanda în perioada de tranzitie. Nu există nici un moment mai prielnic decât acum pentru a dărui ceva în schimb.
Nicolae Titulescu a fost cu siguranţă un vizionar politic care a militat pentru stabilirea unui echilibru de forţe între naţiuni, ce ar fi avut drept rezultat securitatea Europei şi a lumii întregi. Din nefericire, istoria ne învaţă că nu este bine să ai dreptate prea devreme.
Îngrozit, ca mulţi alţi umanişti, de ororile Primului Război Mondial, Titulescu şi-a imaginat că se poate preveni izbucnirea unui noi conflagraţii mondiale printr-o reţea de alianţe. Promotor (şi preşedinte în două rânduri ) al Ligii Naţiunilor, N. Titulescu a mizat pe întărirea colaborării internaţionale în interesul păcii şi stabilităţii. El şi colaboratorii săi au pierdut însă din vedere două aspecte fundamentale. Primul, că înfrânţii şi nemulţumiţii Primului Război Mondial ( Germania, Italia, Japonia ) se vor uni ; al doilea, că Liga Naţiunilor nu deţinea nici puterea politică, nici cea militară, pentru a-şi impune deciziile.
Urmaşa Ligii Naţiunilor, ONU ( apărută după cel de-al Doilea Război Mondial ) a evitat asemenea slăbiciuni : marii perdanţi ai războiului (Germania şi Japonia ) au fost practic anihilaţi prin capitulare necondiţionată, iar Consiliul de Securitate (constituit iniţial din puterile învingătoare ) a oferit de la bun început organizaţiei forţa de constrângere necesară . Chiar şi atunci când învingătorii s-au împărţit în două blocuri (Est şi Vest ), tocmai această bipolaritate ( URSS – SUA ) a oferit echilibru şi stabilitate ; astăzi ne aflăm din nou într-o lume pluripolară şi instabilitatea şi-a făcut deja apariţia.
Deşi N. Titulescu a mizat pe o carte perdantă în jocul politicii internaţionale ( Mica Înţelegere, Înţelegerea Balcanică, etc. ), el rămâne totuşi – prin viziunea şi idealurile sale – o personalitate emblematică a poporului nostru şi un model pentru tinerele generaţii, a căror concepţie despre existenţă este – din păcate – exclusiv materialistă.
Bai Zev , vezi ca bate vantul si te scoate din radacini . Astea-s reminiscentele tale de basist ! La cat de instabil esti , cred ca in 2005 te bucurai de necazul unora pe care azi ii lauzi …
Apropo , care esti tu de fapt din cele doua comentarii de mai jos ( la distanta de 2 zile ! ) .
Macar centru e sincer si ticalos pana la capat ! Se bucura de necazul d-lui Mazare , ca orice sobolan …
As vrea sa-ti spun ceva , frumos si fara suparare . Fata de tine si de centru , d-ul Mazare este un EROU . Este un primar respectat , iubit de cetateni , care a ajutat o multime de oameni sarmani , un om destept , cu simtul umorului si foarte curajos si care este victima abuzurilor unui sistem securist . Este un politician vanat de ani de zile de dna si terorizat pentru a fi bagat la puscarie ! I s-au fabricat si lui zeci de dosare si i s-a facut viata un calvar !
Dar tu n-ai cum sa intelegi aceste lucruri pentru ca esti prea ingust la minte ( as spune prost dar as incalca regulile blogului 🙂 ) si ai si reminiscente basiste in tine !
………………………………………………………………………………………………….
ZeV
martie 16, 2015 la 11:00 pm
PS
..Da, Mazare a construit cateva case pentru amarati in Constanta…DAR !
Pentru ca nu a facut nimic si a lasat Cazinoul sa se degradeze, el si Nicusor Constinescu ar primi de la mine cate 10 ani fiecare cu executare.
Nu este social democratie ce a facut Mazare del Rio.
Acesti ne-oameni si-au batut joc de imaginea partidului.
…………………………………………………………………………………………………
ZeV
martie 18, 2015 la 9:47 am
Dupa decizia salutara a judecatorilor de a-l mentine pe Mazare in libertate, constat o evolutie pozitiva, datatoare de speranta. Daca procurorii au prins curaj in urma apelului sashului ca sustine lupta anticoruptie, iata ca si judecatorii , adica ADEVARATII SI SINGURII MAGISTRATI LEGITIMI se simt mai putin timorati.
…………………………………………………………………………………………………….
Spargerea unei ideologii: Ce ar scrie partidele de la guvernare si cele din opozitie pe cioburile lui Clistene?
Stimate Z., va apreciez determinarea si discursul de tip argument, ceea ce ma motiveaza sa revin asupra unui subiect pe care imi propusesem sa-l suspend, in aceasta saptamana. Am sa va dezamagesc daca veti astepta niste raspunsuri in termeni dihotomici. Chiar daca le-as avea, nu as risca sa intru in capcana-cliseu a raspunsurilor cu da si nu, cel mai usor demolabile de catre adversar, una dintre lectiile de la maestrii politicii care mi-a ramas bine intiparita in memorie. Desi aceasta recunoastere nu-mi serveste, acum, o fac cu un scop nu neaparat didactic, o deformatie care mi-a ramas, din pacate sau din fericire, ci cu unul politic, pentru companionii politici. Faptul ca am opinii diferite nu inseamna ca am sentimente sau interese diferite. Uneori, trebuie sa jucam si rolul diavolului, daca vrem sa testam argumente si sa tragem cele mai bune concluzii. Este o a doua idée la care tin, care ar trebui larg cunoscuta si practicata.
In fond, ce reprezinta schimbul nostru contradictoriu de mesaje daca nu un joc de brainstorming sau poate unul de tip think tank, prin care contribuim la oferta de alternative pentru decizie? Totusi, pot sa va asigur ca nimeni nu detine raspunsurile absolute la crizele de partid si de guvernare cu care se confrunta PSD, care sa justifice respingerea, suspendarea sau intarzierea dezbaterilor cu activul si cu masa aderentilor. In dezbaterea democratica se afla toate raspunsurile, prin urmare, sa nu canonizam liderul, ci democratia.
In democratia greaca antica, prin reforma lui Clistene orice cetatean avea dreptul sa inscrie pe un ciob numele celui pe care il considera un pericol institutional, iar daca denuntul intrunea 3000 de voturi, cel banuit ca potential tiran era exilat pe 10 ani. Al cui nume credeti ca l-ar scrie pe cioburile lui Clistene partidele din opozitie si, aproape incredibil, cele de la guvernare? Cine este vinovat de asteptarea, pentru ca si asteptarea se construieste sau se contracareaza, ca guvernul Ponta sta sa pice? Portarul din Victoria sau din Kiseleff? Cum de este admisibil sau unde este eroarea care face posibila abandonarea, nesanctionabila, de catre parlamentari a angajamentului electoral si bulucirea spre cantecele de sirena ale Alinei Gorghiu? Sau, altfel spus, ce i-ar face sa fuga de Victor Ponta? Este sau se profileaza sau nu o criza de partid, de coalitie si de guvern? Ori, mai suav, se poate vorbi mai degraba de greseli decat de criza?Sau, mai disculpant, de manipularea perceptiei de criza? Vom vedea care din aceste nuante se va impune.
Nu-i pot da lui Victor Ponta o alta varsta decat cea pe care o are, cu siguranta ca evolueaza dinspre conducerea pe baza de ordine guturale spre cea prin consultare si dezbatere, e o chestiune care tine de experienta si rabdare, care vin cu timpul. Altfel, ar fi stiut sa faca diferenta intre ideologie si politica, intre identitatea pe care o da prima si compromisul care il realizeaza a doua, intre ceea ce este permanent si ceea ce este conjunctural. Mai clar, nimeni nu-i reproseaza premierului concesiile de guvernare facute dreptei, tin de arta compromisului, cum mai este definita politica. Dar concesiile de ideologie nu se fac, ideologiile exprima identitate si interese. Nu trebuie cedate, culmea!, programatic, prin savantlacul de import al centrismului, ci trebuie aparate si promovate, programatic.
Cu ideologiile nu se fac compromisuri, asa cum nu se fac cu coruptia, identitatea ideologica se confunda cu insasi existenta unui partid. Cu atat mai mult cu cat ideologiile sunt supuse unui atac neintrerupt, venit de la dreapta, a se vedea “Sfarsitul ideologiilor” (Daniel Bell), care este o alta ideologie. Doar lideri tineri ii mai pot cadea victima, cand, in cazuri in care rup sau antagonizeaza legaturile dintre generatii, pot sparge ideologiile propriilor partide. Deci nu varsta, ci stilul poate fi un impediment. Concesiile ideologice sunt avantaje acordate adversarilor, de neconceput in orice competitie. Cine nu discerne pericolul, ar putea replica: “Ce este rau in ducerea stangii spre centru si spre dreapta, nu este un castig, o modernizare si o europenizare?” Istoria, cel putin a ultimilor cinci sute de ani, de capitalism, a aratat limpede ca este o pierdere si o manipulare. Difuzia liniilor dintre cele doua spectre si atragerea stangii in sistemul de gandire si de valori al dreptei duc la confuzie, la atenuarea, pana la disparitie, a identitatii, a reprezentarii politice a intereselor si a potentialului de lupta al electoratului de stanga. O asemenea abulie slujeste status quo-ul inegalitatilor sociale, adancirii prapastiei dintre saraci si bogati.
Oricat ar fi de suparator, analizele factuale arata acelasi lucru, o criza de conducere si de ideologie. Spargerea ideologiei a devenit un fapt implinit, traseismul combinativ pentru o majoritate neelectorala este pe cale sa se intample, urmaririle penale, arestarile si condamnarile s-au prins ca o molima de corpul partidului si al guvernului. Sunt acestea evenimente create? Nu vad niciun partid alb ca zapada sau negru ca abanosul, desi suntem impinsi sa credem o asemenea partitie. Vad, in schimb, asmutirea licuriceasca a “intetirii ritmului” luptei anticoruptie, ca la o lupta de caini sau de cocosi, vad cum si dupa ce nu mai este in functie cel care a zidarit sistemul, in deceniul guvernoratului, il pretinde ca pe o proprietate, amintindu-ne de regimurile unipersonale despre care Euripide spunea: “Un singur om guverneaza, proprietarul legii.”
Utila, prin invataminte, ar fi si o analiza contrafactuala. Ce s-ar fi intamplat daca Ponta nu ar fi semnat pactul de coabitare cu Basescu? Parerea mea este ca ciudata intelegere a conservat regimul Basescu, dar cred ca si reciproca este la fel de valabila, pactul a fost un fel de carja pentru ambele puteri. Insa fara stabilitatea politica care a urmat nu ar fi fost posibile reparatiile de dupa taierile de salarii si pensii, prin care electoratul a castigat. Pentru acest castig social-democrat, cred ca istoria va retine pactul de coabitare ca o reusita tactica a micului Titulescu. A existat si un revers, in opinia mea, ca in zicala una calda, una rece. Foarte probabil ca tot de la pactul de coabitare sa se fi tras si soarta USL, un cost politic pentru Ponta, pe care Basescu l-a folosit cu abilitate in avantajul dreptei, prin saltul de la fragmentare la fuzionare, care a dus la noul PNL.
Un fapt cu adevarat nefavorabil pentru Victor Ponta mi se pare a fi fost candidarea la presedintie. Daca ar fi jucat si dupa destramarea USL rolul “un presedinte de dreapta, un premier de stanga”, din contractul social-liberal, Ponta ar fi iesit din atentie sau ar fi avut un alt scor de imagine, iar Crin Antonescu si PNL ar fi intrat sub incidenta unui alt tip de presiuni. Desi a balbait-o destul cu nominalizarea, Ponta nu a reusit pana la urma sa faca fata cererilor baronilor din propriul partid de a candida, care-si vedeau asigurati sacii in caruta pentru mult timp cu un presedinte socialist. Apare foarte clar ca analiza crizei din PSD va reprezenta baza de la care va porni reforma anuntata. Daca va fi superficiala, obiectivele vor fi la fel, iar reforma, discutabila. Gradul de profunzime cu care va patrunde bisturiul criticii in analiza leadershipului PSD va determina gradul de reforma interna, dar si capacitatea de strangere a randurilor pentru bataliile electorale din 2016.
Ca analiza prospectiva, as spune ca ar trebui schimbata perceptia despre puterea monocolora, nu va fi un cap de tara daca dreapta va avea presedintia si guvernul. Inainte de a protesta, sa ne gandim ca sistemul american, in care presedintele este si seful guvernului, este exact un sistem de putere executiva monocolora, care fac din SUA, de decenii, cea mai democratica tara din lume.
Si pt.ca tot veni vorba de CASA RADIO ……………,
CAM CINE AR TREBUI SA FIE IMPUSCAT SI/SAU SPANZURAT IN PIATA PUBLICA PT. TRAGEDIA SI NENOROCIREA STARII ACTUALE A CASEI RADIO IN RUINA , PARCA BOMBARDATA , DE PESTE DRUM DE BATRANA DOAMNA , OPERA ROMANA ? BLESTEMATI SA FIE IN VECI !
E adevărat, dle A.Năstase, că actul de justiţie ar trebui să aibă solemnitate şi, de asemebea, că spaţiul are un rol important în realizarea ei.Dar uitaţi-vă la magistraţii ÎCCJ şi spuneţi dacă nu cumva elementul uman s-ar potrivi într-un spaţiu adecvat actului de justişie. O tuşă de grosolănie şi vulgaritate de mahala pigmentează apariţiile magistraţilor şi generează impresia de figuanţi de bâlci ajunşi prin te miri ce întâmplare acolo. Când mai deschid şi gura e ca la un spectacol de carnaval.
Proces al Inchizitiei tinut in Plaza Mayor din Madrid
https://www.museodelprado.es/imagen/alta_resolucion/P01126.jpg
https://www.museodelprado.es/imagen/alta_resolucion/P01126.jpg
Adrian B.
Procurorii nu au cerut arestarea pe motiv de stare a Cazinoului din Constanta, ci, s-au legat de cu totul altceva, extrem de subtire, care nu a convins judecatorii. (Z)
..Iar Mazare a mai spus ceva , la iesirea din sala de judacata, care, il absolva de 50% din toata vina pe care i-ar putea-o imputa cineva: Nu va mai candida pentru un nou mandat la Primaria Constanta. Se prea poate ca datorita surmenajului de a imagina atatea costume de carnaval, sa se pensioneze anticipat, in beneficiul unui municipiu care merita mult mai mult, chiar daca nu toti cetatenii sai realizeaza care le sunt prioritatile.
(Z)
ps
Pun invectivele din postarile tale pe seama energiei negative insuficient consumate si imposibil de contracarat, dar asta e treaba moderatorului, nu e problema mea. Eu, compatimesc astfel de personaje (ca tine), nu ma pot supara pe ele.
Te sfatuiesc, totusi, sa faci mai des dusuri reci. Efect garantat, am incercat asta in armata, atunci cand nu eram de acord cu ordinele superiorilor mei. 😉
Hmmmm, justitie, adica Justitie….care vra sa zica chiar J U S T I T I E …..
Justitia este un lucru extrem de necesar in orice stat de drept.
NU, chiar nu am zis statul de drept roman…sic.
Pentru ca daca ar fi existat asa ceva, Sfanta Justitie…ar fi actionat si aruncat in oublietele sale toti parlamentarii care au votat pentru ocupatia militara americana a Romaniei…..
Ce va urma este usor de prevazut:
Rosia Montana SRL isi va continua incercarile de distrugere si violare cu cianura…sic, a pamantului romanesc.
Cei care nu se vor alinia acestei tendinte vor simti democratia americana pe spinarea lor….pe bune de asta data si extrem de literar…..
Avis nostalgicilor Revoltei de la 1907…….
Vedeti aici:
–––––
Un convoi militar NATO a ajuns sâmbătă în România (filmare dintr-o dronă)
http://www.cotidianul.ro/un-convoi-militar-nato-a-ajuns-sambata-in-romania-filmare-dintr-o-drona-258263/
Peste o sută de vehicule blindate care aparțin forțelor NATO au ajuns sâmbătă la Constanța. Imaginile filmate cu o dronă a Claboo Media arată trenul care a intrat în țară prin vama Curtici, transportând vehiculele la baza militară americană de la Mihail Kogalniceanu, scrie Mediafax.
US Army Convoy 14.03.2015
US Army Convoy 14.03.2015
Location Medgidia , Constanta, Romania
Time: 8.12 min AM
Doar ca fapt divers, domnule presedinte….
In parcarea RIVERANA a blocului in care locuiesc se instaleaza bariere, camere le luat vederi si….aparate de taxare pentru parcare…..intr-un simplu spatiu care AVEA destinatia de…PARCARE RIVERANA……
Adica eu ca simplu riveran NU MAI AM DREPTUL sa-mi parchez masina proprietate personala…era sa scriu proprietate nationala…..fara a fi obligat sa platesc pentru acest lucru…..
Dupa jupuiala cuvenita printr-un pret dispretuitor la adresa romanului pe litrul de benzina…acum trebuie sa platim parcarea in spatiul destinat pentru parcare al oricarui riveran in oricare stat de pe planeta asta.
In fond NU ma mai mira nimic.
Daca romanii NU au zis nimic atunci cand li s-a taiat si dat la fier vechi INTREAGA INDUSTRIE A ROMANIEI, plus flota comerciala si alte mici acareturi…cum ar fi Petrom-ul…..oare de ce m-as mira ca ni se instaleaza parcmetre chiar in parcarea riverana…..fara ca acestia sa miste nici macar un muschi pe fata, nu neaparat sa efectueze o conexiune intre doi neuroni din creierul personal si sa vada ce inseamna acest lucru…..???
Ok , am inteles . Una era opinia inainte sa-ti iei doctoriile si alta era opinia dupa ce ti-ai luat medicamentele .
Ai cumva si o a treia opinie referitoare la subiect ? E necesara pentru conturarea profilului tau psihologic … 🙂
@ Zev
@ Mihaela Erika Petculescu spune: „Nicolae Titulescu a fost cu siguranţă un vizionar politic care a militat pentru stabilirea unui echilibru de forţe între naţiuni […] Din nefericire, istoria ne învaţă că nu este bine să ai dreptate prea devreme.”
Într-adevăr, foarte bună observaţie! Mai ales pentru că ideologia suveranismului maghiar s-a construit sub semnul apocrifului ossianic din Chronicon Pictum. Împăratul habsburg Iosif al II –lea, un mason, avea ceva informaţii preliminare privitoare la această construcţie. Din cauza aceasta a refuzat categoric să îşi pună pe creştet Coroana Sfântului Ştefan !
[…] Mihaela Erika Petculescu spune http://www.adriannastase.ro/2015/03/18/palatul-de-justitie/ : „Nicolae Titulescu a fost cu siguranţă un vizionar politic care a militat pentru stabilirea […]
@ Luminita Arhire:
Irlandezul: În anii 1920 clasa țăranilor din România era una dintre cele mai Bogate din Europa. Am auzit că își trimitea copii la școli în Franța.
Tipul are, după părerea mea, informații total eronate. Țăranii români erau foarte săraci. Cei înstăriți erau foarte puțini. Peste 80% din populație era rurală și trăia în condiții mizerabile.
Ăsta a și fost unul dintre motivele pentru care a prins comunismul, ca și în celelalte țări sărace.
Când accepţi un pact, chiar de colaborare, depinde şi cum intri în el !
Dacă intri de pe o poziţie de forţă, una de conservare a unui statut , sau una de a dobândi nişte avantaje altfel imposibil(e) de obţinut !
Victor Ponta avea toate atuurile pe masă şi câteva sub masă, pentru a nu accepta deloc pactul, sau de a-l întocmi după propriile interese ( vorbesc aici şi despre interesul de partid, dar şi despre cel personal, pe care am fi meschini dacă nu l-am lua în calcul 😉 ). Pentru că interesul naţional se vede clar că nu mai poate fi luat în discuţie atâta timp cât toţi cei ajunşi la putere au acceptat cu slugărnicie şi lipsă de demnitate, naţională, dar şi personală, deciziile venite din afară. Care numai benefice poporului român nu s-au dovedit ! Cei care pot găsi câteva beneficii în aderarea la UE şi chiar la NATO, sunt rugaţi să vadă şi dezavantajele actuale, dar mai ales să le întrevadă pe cele viitoare ! Să ne amintim ce aveam la momentul zero şi cu ce ne-am ales acum, că de avut nu prea mai avem nimic !
Fac o mică paranteză :
Călătorind împreună cu un israelian plecat de mulţi ani din România, am intrat în nişte discuţii contradictorii în special pe tema evenimentelor din Gaza, eu acuzându-i pe bună dreptate, că ceea ce face Israelul acolo poate fi oricând calificat ca un genocid, el susţinând că ăia sunt vinovaţi că nu le dau pace şi tot aşa…
La un moment dat i-am spus că palestinienii sunt nevoiţi să-şi lase casele şi să fugă de frica deselor atacuri asupra lor, la care el îmi spune senin că nu-i adevărat, deoarece palestinienii îşi vând de bună voie tot ce au şi pleacă. – Păi, o fac de frică zic eu, ameninţaţi şi atacaţi tot timpul !
La care ăla îmi zice :
– Da, dar voi ce mai aveţi ?! Că aţi ajuns şi voi să nu mai aveţi aproape nimic al vostru !
Aţi vândut aproape totul, deşi nimeni nu vă ameninţă şi nimeni nu vă atacă !
………….
Şi cu toate astea, ni s-a tras şi ni se trage ţara de sub picioare, fără ca nimeni să protesteze !
Toţi ceilalţi au limitat despăgubirile la nişte sume rezonabile, corect calculate, noi, mai cu moţ, nu numai că le restituim in integrum, dar o mai şi facem către nişte escroci, adevăraţii proprietari neputând să intre nici măcar în posesia a 10 % din averile restituite .
Dacă se accepta un procent minim, calculat după criterii evidente, ţinând cont de cheltuielile cu întreţinerea şi impozitele aferente în cei 45 de ani de la naţionalizare, Statul ar fi putut despăgubi imediat şi toată lumea ar fi fost mulţumită ( poate şi cei care intră acum la închisoare în urma ingineriilor făcute 😉 ).
Numai noi putem trece cu uşurinţă peste datorii ce ni se cuvin, urmare a unor livrări de petrol şi gaze Germaniei în perioada 1936 – 1944, echivalentul a 19 miliarde E, la Tezaurul de la ruşi, încă vreo 4 miliarde,
sau mai recent la averea Fundaţiei Gojdu, tot cam 4 miliarde .
Asta fără să mai luăm în calcul „zestrea” pe care ne-o lăsase Ceauşescu în conturi şi de încasat de la terţi, sume colosale dispărute fără urmă, deşi majoritatea celor vinovaţi de aceste crime sunt încă în viaţă şi buni de tras la răspundere !
@Cris
Probabil că-i vorba despre culacii/chiaburii din Basarabia. Politica economică a lui Stolîpin îi îmbogăţise. În vreme ce în Vechiul Regat am avut „anul 1907”.
Palatul de Justiție e una dintre puținele clădiri frumoase din Bucuresti.
Am fost înăuntru după refacere și mi-a plăcut. Cred că restaurarea a costat o groază de bani.
Sunt multe de făcut cu banii din Buget, în afară de asigurarea salariilor bugetarilor.
Cei care ocolesc Fiscul nu se gândesc că, dacă ar exista mai mulți bani la Buget, ar beneficia și ei de servicii mai bune: ar exista investiții mai multe, salariile bugetarilor ar fi mai mari, stabilimentele culturale ar avea mai multe fonduri, s-ar construi mai multe șosele, Învățământul și Sănătatea de stat ar beneficia de dotări superioare…
Italienii (și ei „un popolo di evasori”, un popor de evazioniști) pot vedea un clip publicitar al guvernului în care se spune: se tutti pagano le tasse, le tasse pagano tutti (dacă toți plătesc taxele, banii se întorc la toți).
Românii au deci o „scuză”: uite că nu suntem numai noi în defect!
Ei, giantă latină, giantă latină…