Fahrenheit 451 – varianta românească

IMG_1057

 

 

 

 

 

 

 

 

„Fahrenheit 451” este o carte extrem de interesantă, scrisă in 1953, de Ray Bradbury. Ea sugerează o societate viitoare in care cărtile sunt arse, fiind distruse de echipe de pompieri extrem de vigilenti. Superbă ideea celor care vor să le salveze, invătându-le pe dinafară.

Putini stiu insă că si in România, după război, au fost interzise mii de cărti, considerate nocive pentru tineri si nu numai. „Odata cu lichidarea fascismului in România s-a pus problema lichidării tuturor mostenirilor pe care acesta le lăsase in urma sa. Una dintre cele mai grele mosteniri era aceea a enormei cantităti de material tipărit propagandistic” . Volumul de peste 500 de pagini, tipărit de Ministerul Artelor si Comunicatiilor, in 1948, cuprinde mii de titluri ce erau interzise, alături de hărti anterioare amputării teritoriului României Mari  sau de calendare si almanahuri populare din perioada 1938-1944.  Vă voi da mai multe exemple de cărti interzise iar concluziile le puteti trage singuri:

Ion Agârbiceanu („Amintiri”); Gr. Antipa („Chestiunea Dunării”); Bacalbasa („Bucurestii de altădată”); Gh. Băgulescu („Suflet japonez”); N. Bălcescu (Miscările revolutionare…”); Lucian Blaga (” Ferestre colorate”); Cantemir (” Hronicul vechimei  a Româno-Moldo-Vlahilor”); Cosbuc ( „Cântec de vitejie”); N. Dascovici („Dunărea noastră”, „Dreptul războiului si neutralitatea”, „Marea noastră si regimul strâmtorilor”, etc.); Mircea Eliade („Intr-o mânăstire din Himalaya”); M. Eminescu (toate volumele de poezii si de scrieri politice); C. Gane („Trecute vieti de doamne si domnite”); Goga, Gusti, Iorga, Petre Ispirescu, Kogălniceanu, Paul Morand („Bucarest”), Radu Tudoran etc.

35 de gânduri despre “Fahrenheit 451 – varianta românească

  1. Astazi nu mai trebuie sa ardem cartile in Romania, invatamantul romanesc are rezultate echivalente cu costuri mai mici.
    Astazi putem distruge cartile prin uitare si ignoranta. Pentru asta e suficient sa trimitem copiii la scoala. Sau sa nu-i trimitem.

    Apreciază

  2. ” Varianta romaneasca ” ?
    Ma indoiesc .
    Este o lista dictata de consilierii sovietici , in civil sau nu .
    De la intrarea Armatei Rosii in Bucuresti , la 30 august 1944 , au urmat imediat unitatile NKVD si unitati care s-au ocupat direct de presa – oficiile de cinema si fondul de biblioteci .
    1948 este anul genezei denigrarii sistematice a Romaniei – istorii pe care nu le reneaga asa-zisa Mihaela Petkulescu scrise de Roller , unde suntem facuti slavi si o ramura a rusilor , romane abjecte in care taranii romani sunt descrisi ca niste animale cu botnita – Descult – , tablourile lui Baba cu rasculatii din 1907 – indivizi cvasi-goi , desprinsi din Biblie , fug ( rascoala a fost in februarie martie 1907 , frig +++ ) cu pumnii stransi etc etc etc – romanii invata ca in Est au fost mai criminali decat SS-isistii iar strbunul lui Putin , Stalin , ne creeaza o Regiune Maghiara in inima tarii care depaseste cu mult secuimea propriu zisa , dupa modelul Regiunilor Ciuce de la el …
    Bun venit in comunism , Romania !
    Sa ne traiesti , Ghituca Bizonu .

    Apreciază

  3. ,,Cind aud de cultura , imi vine sa scot pistolu” spunea un mahar al regimului fascist . La noi regimul maidanezului de Nana compus din boci shi parashute a actzionat mai persuasiv inscaunind prostapievici , lingaceni , pleshci shi unguieni .

    Apreciază

  4. Economia de piata a dus, de asemeni, la restrangerea fondului valoros de carte, pentru ca se vand best sellers facile ce abunda de aventura, violenta si sex.
    Dar, mai exista anticariatele, bibliotecile publice si bibliotecile personale.
    Eu, spre exemplu, detin o astfel de biblioteca mostenita de la parinti cu carti de valoare aparute in anii 60-70, perioada in care nume mari din literatura romaneasca si straina au vazut lumina tiparului.
    Nu a fost chiar atat de rau inainte de 1989; cel putin, neavand mai mult de doua ore de televiziune, citeam si organizam (participam la) intalniri dese cu prietenii. In prezent. poate si din cauza contextului istoric, trebuie sa recunosc ca am redus substantial ritmul lecturilor directe (fara intermedierea sticlei monitorului). Iar prietenii, alearga cu totii dupa banii care nu ajung niciodata.
    (Z)

    Apreciază

  5. …Mafiota Nu Se Dezminte

    Ei bine, a venit si ziua asteptata cu sufletul la gura de milioane de romani, spoliati, batjocoriti, mintiti, scuipati in fata carora timp de zece ani tiitoarea prezidentiala le-a aratat zi de zi degetul mijlociu ridicat in sus, simbol al sentimentelor pe care aceasta parasuta le nutrea fata de romani. Si ca sa nu fie loc de interpretare sau de intors, in ciuda unui discurs ce s-a dorit epitaful de sanctificare a Nutzicii pe post de Ioana D’Arc a Romaniei capitaliste, la sfarsit “distinsa” doamna si-a dat arama pe fata si folosind de aceasta data un alt deget, pe de-o parte a aratat romanilor apartenenta ei fara niciun dubiu la structurile basist mafiote din Romania, iar pe de alta parte a luat un muc de pe fata si l-a aruncat in fasolea cu care a ajuns sa fie comparat Parlamentul tarii.

    Vazand gestul respectiv mi-am amintit de un episod dintr-un foarte placut sitcom american, Dadaca, episod in care Fran se straduie din raspunteri sa le transmita ingrozit codificat celor din jurul sau faptul ca noua sa “achizitie” cu perspective matrimoniale, care i-a sucit mintile trimitandu-i cadouri ce contineau fleici si muschiuleti de carne de vita nu este altceva decat un paesano mafioso, motiv pentru care toata lumea trebuie sa aiba mare grija de modul in care se comporta fata de el. Modul in care Fran isi atingea nasul era haios, modul in care l-a facut otreapa a fost de-a dreptul hidos. Pentru ca daca la Fran era o satira, la Udrea el semnifica prezenta Mafiei basiste in plin Parlament al unei tari europene.

    Dupa comiterea gestului, fel si fel de analisti si-au dat mana cu mana, au intrat in dispute, si-au stors creierasele infierbantate pentru a “descifra” ce si cui a insemnat si i-a fost destinat gestul respectiv. Niciunul insa dintre acesti formatori de opinie nu s-a intrebat, nici macar pentru o clipa, ce cauta un asemenea gest in acest forum al romanilor.

    Ei bine, el nu inseamna altceva decat schimbarea directiei degetului in sus aratat romanilor atata amar de vreme in sensul continuarii bataii de joc fata de tampitii cu drept de vot, de pe pozitii declarat mafiote, la lumina lampadarelor din sala parlamentului, gest facut de o neica nimeni ajunsa prin folosirea celei mai vechi meserii de pe pamant, prostitutia, in pozitia in care a putut sa practice un jaf national nemaiintilnit in istoria acestui neam.

    Apreciază

  6. @ZeV, Marian Nicolae. „Oficial rus: O serie de obiective militare din România vor fi trecute pe lista acelor ţinte care vor fi neutralizate cu diferite tipuri de arme”. Asta e declaratie de buna vecinatate, nu?

    Apreciază

  7. Gasiti mai jos, un articol foarte interesant:
    –––––––––––––––––-
    Adrian Severin – February 8 at 2:47pm

    De ce trebuie lichidată stânga?

    https://www.facebook.com/groups/GrupulProspectiv/permalink/991780300849469/

    De când m-am implicat în lupta politică internațională două tendințe m-au frapat și contrariat: insistența în demonizarea partidelor de stânga (ca și când ele ar fi jucători din afara sistemului democratic) și timiditatea exponenților stângii în a combate politicile partidelor de dreapta. De ce oare se întâmplă așa?

    Recent, trecând printr-o comună din preajma Bucureștiului, am văzut un afiș uriaș plasat deasupra șoselei, afiș pe care cu frumoase litere gotice erau scrise cuvintele „Cruciadă împotriva comunismului!”. …..

    Împotriva cui?! – m-am întrebat cu mirare, privind la cei câțiva țărani abrutizați care se chinuiau să înlăture noianul de zăpadă ce acoperea sărăcăcioasele lor gospodării capitaliste. Lozinca respectivă fusese de actualitate la începutul celui de al doilea război mondial când mareșalul Antonescu recursese la o formulă asemănătoare, dublându-o și cu o decorație omonimă, spre a-i mobiliza pe români în lupta cu bolșevismul. De ce mai este nevoie de o mobilizare similară în 2015 când comunismul românesc nu mai există nici măcar la nivel de strigoi și când ceea ce afectează viața oamenilor este criza capitalismului neo-liberal?! De fapt nu despre comunism este vorba ci despre partidele stângii, în scopul lichidării cărora se alimentează confuzia între social-democrație și bolșevism. De ce?

    Pentru a răspunde acestor întrebări, în condițiile în care diferențele dintre stânga și dreapta sub aspectul discursului public sunt tot mai dificil de observat, trebuie făcut apel la istorie.

    În mod tradițional stânga a fost partidul muncii iar dreapta partidul capitalului.
    Cu alte cuvinte, partidele de stânga au sintetizat și reprezentat interesele celor care își asigurau existența din câștigurile aferente prestării unei activități profesionale; adică din muncă. Partidele de dreapta au sintetizat și reprezentat interesele celor care își asigurau existența din câștigurile aferente interpunerii în schimb și realizării de investiții; adică din specularea circulației banului. Ambele categorii sociale sunt respectabile; la fel ca și cele două tipuri de venituri pe care le realizează.

    Diferențele privind modul de operare, nivelul averii și stilul de viață sunt, însă, enorme. Societatea muncii este preocupată în primul rând de apărarea dreptului câștigat, în timp ce societatea capitalului de apărarea dreptului de câștigat.
    Cea dintâi este interesată, așadar, de securitatea statică a circuitului civil în timp ce cea din urmă vizează securitatea dinamică a acestuia. Cea dintâi dorește stabilitatea în muncă, pe când cea din urmă preferă flexibilitatea pieței muncii. Cea dintâi este favorizată de concurență – care ieftinește bunurile și serviciile, premiind, totodată, meritele – iar cea din urmă de monopolism – care conservând clientela mărește profiturile. (Există, într-adevăr, și o stângă a dreptei care vede în onestitatea concurenței libere potrivinice monopolismului garanția accesului tuturor la clientelă în funcție de merite și care înțelege că protecția muncii este o premisă pentru creșterea producției și a productivității dar inclusiv aceasta este condusă de logica măririi profitului prin accelerarea circulației banului. După cum există și o dreaptă a stângii care admite că pentru a avea ceva de redistribuit mai întâi trebuie să produci și de aceea capitalul la rândul său trebuie ocrotit dar și pentru ea, în ultimă instanță, egalitatea este mai importantă decât libertatea și interesele masei muncitoare mai demne de susținere politică decât interesele indivizilor posesori de capital.)

    Pentru cei de stânga statul – care reglementează, protejează și păzește – este soluția, în schimb pentru cei de dreapta statul – intervenționist, redistribuitor de venituri și colector de impozite – este problema. Din acest punct de vedere, munca are nevoie de protecție în timp ce capitalul are nevoie de libertate.

    Dreapta pune accentul pe înavuțire; stânga pe redistribuție. De aceea munca are în statul democratic un aliat esențial spre al cărui adăpost fuge într-una, iar capitalul un adversar temut de care fuge în străini atunci când nu îl poate învinge. Totodată, dacă munca are nevoie de stat spre a civiliza capitalul (respectiv spre a-l pune în slujba tuturor, a cetății și cetățeanului), capitalul are nevoie de stat pentru a domoli pretențiile muncii (respectiv spre a limita creșterea costului muncii cu impact negativ asupra profitului).

    Pe de altă parte, iubind sau acceptând riscul, lumea capitalului pe de o parte, se îmbogățește mai mult și mai repede dar, pe de altă parte, elimină din rândurile ei pe cei mai puțin pricepuți ori mai puțin norocoși, care falimentând (adică pierzând banul și rămânând doar cu brațele) îngroașe rândurile lumii muncii. În ceea ce o privește, lumea muncii, iubind prudența, acumulează avere într-un ritm mult mai lent și de aceea, în timp ce din punct de vedere numeric este tot mai numeroasă, din punctul de vedere al puterii economice este tot mai slabă. Decalajele de avere și cele de putere care, astfel, cresc într-una, determină comportamente diferite atât în viața privată cât și în cea publică.

    Treptat asemenea diferențe devin sursă de înstrăinare, frustrare și conflict. Organizarea democratică a societății face ca atari conflicte să se rezolve pe cale pașnică prin intermediul partidelor politice care se confruntă pe terenul instituțiilor statului.

    Munca și capitalul s-au înfruntat pentru prima dată în formule instituționalizate și consensual reglementate în cadrul statului național, al statului modern. La început, în condițiile democrației cenzitare, adică ale sistemului în care decizia politică aparținea „producătorilor de avuție” prin speculație iar nu „consumatorilor de avuție” pentru întreținerea muncii, capitalul a fost mai atașat de stat întrucât îi controla acțiunea și îl putea folosi spre a disciplina munca astfel eficinetizându-o. În atari circumstanțe, partidele stângii s-au opus statului limitat la funcția de „paznic de noapte al capitalului”, plasându-se pe poziții internaționaliste. Dreapta era națională; stânga internaționalistă. Prea slabă pentru a câștiga bătălia politică internă prin mijloace nerevoluționare, stânga a căutat o putere de completare prin solidarizare transnațională.

    Trecerea la votul universal a inversat raportul de putere. Partidele stângii au adus în balanța puterii numărul superior al celor fără de putere și astfel aceștia au ajuns să determine decizia politică dirijându-o, evident, în direcția intereselor muncii. Statul național a devenit astfel principalul instrument al redistribuției averilor ori a mijloacelor înavuțirii, încetând a mai fi doar paznicul lor. Având la dispoziție un asemenea stat munca a căutat maximizarea protecției obținute de la el așezându-se pe baze naționale, respectiv cerându-i să intre în concurs cu celelalte națiuni organizate politicește și întărindu-l în așa fel încât să poată câștiga întrecerea cu acestea. Astfel stânga s-a naționalizat.

    Cum a reacționat dreapta la această sfidare? Pe de o parte, încercând să introducă în politica sa ideile stângii și făcând concesii exigențelor muncii. Neputând anihila influența numărului, a încercat să se alăture majorității sociale. Astfel s-a ajuns la situația bizară în care ideile stângii au câștigat în timp ce partidele stângii au pierdut. Problema a fost, însă, că o asemenea adaptare s-a realizat pe seama profitului, adică prin sacrificarea, fie ea și parțială, a legii de aur a capitalului – câștigul. De aici a doua soluție reactivă a dreptei: fuga de controlul statului, refugiul în afara statului național. Dreapta a devenit astfel internaționalistă. Un internaționalism definit, însă, nu pe terenul solidarității ci pe acela al evaziunii, și organizat nu de manieră democratică ci de manieră oligarhică.

    Așa s-a ajuns ca „munca naționalizată” să intre în confruntare cu „capitalul globalizat”. Raportul de forțe dintre muncă și capital s-a schimbat dinnou, acum fiind iarăși favorabil capitalului. Statul este azi mai degrabă al muncii sau în orice caz mai apreciat de masa muncitoare (care domină numericește societatea / demosul) dar el este mult mai slab față de oculta plutocratică globală scăpată de sub control statal. Piața globalizată devenind mai puternică decât statul național sau cel puțin autonomă față de el, capitalul a ajuns dinnou să își impună voința în detrimentul muncii.

    Corespunzător celor două tipuri de reacție ale capitalului, respectiv ale dreptei, la acțiunea civilizatoare a statului muncii, dominat la un moment dat de partidele stângii, relațiile internaționale cunosc două realități complementare.

    Acolo unde dreapta a învins stânga prin însușirea ideilor ei, munca a ajuns la un grad de satisfacție care face inutilă confruntarea cu capitalul național. Acolo șovinismul bunăstării stă la baza unei solidarități care nu mai este propriu-zis națională ci imperială. Munca și capitalul, stânga asimilată de dreapta (formal structurată într-o stângă-caviar și o dreaptă neo-conservatoare), stau în spatele hegemonismului prin care se tinde la asigurarea mijloacelor externe necesare perpetuării confortului intern. În acest caz lupta dintre muncă și capital s-a transferat exclusiv la nivel internațional și s-a transformat în confruntarea dintre statele bogate și statele sărace.

    Cea de a doua realitate constă în războiul plutocrației globale, a capitalului transnațional împotriva statelor naționale care, dacă ar ajunge să se federalizeze în cadrul unor democrații transnaționale ar reuși să îi impună dinnou puterii banului trecerea în slujba cetățenilor și cetății. Din această perspectivă alianța națiunilor imperiale cu plutocrația transnațională împotriva forțelor de stânga sau forțelor muncii care susțin statul național apare logică.

    Există desigur și forțe naționale de dreapta. Există și capital național fără ambiții hegemonice. Această dreaptă și acest capital, odată plasate exclusiv în cadru național sunt, însă, mai slabe decât forțele stângii; pentru simplul motiv că la nivelul oricărei societăți, după cum s-a mai spus, în mod firesc cei care se aliniaza la stânga sunt mai mulți. De aceea, având rădăcini sociale mai adânci și fiind dependente de mase care le pot oricând impune conduita, partidele de stânga sunt mai greu controlabile din afară și, deci, trebuie anihilate, demonizate, lichidate. Nu pentru că sunt de stânga (asta nici nu mai contează) ci pentru că sunt naționale. Naționale și populare (în sensul că sunt susținute de populație, așa cum se întâmplă în chiar aceste zile în Grecia unde cetățenii au ieșit în stradă spre a susține guvernul Syriza împotriva Troicii care reprezintă oligarhia internațională).

    Lichidarea stângii se realizează prin două metode.

    În primul rând prin demonizarea partidelor de stânga și prezentarea lor ca partide anti-sistem sau din afara sistemului democratic. În acest sens stânga politică este echivalată cu corupția și dictatura. Din aceste motive i se interzice, pur și simplu, accesul la putere. Modalitățile sunt multe. Dezinformarea, intoxicarea și manipularea opiniei publice sunt numai unele dintre ele. Mass media, infestată de agenți formatori de opinie sub acoperire, dar și instrumentarea rețelelor sociale de comunicare virtuală joacă un rol nefast în acest proces. Folosirea justiției în cooperare cu serviciile secrete (evident politizate și controlate din afara țării) pentru eliminarea tuturor elitelor politice naționale – de stânga sau pretins de stânga – este o altă modalitate. Presiuniele externe fățiște sau falsificarea directă a rezultatului alegerilor li se adaugă. Toate au fost utilizate și în România.

    În al doilea rând, stânga este lichidată din interior prin pervertirea identității ei.
    Cu lideri mai interesați de cursele de mașini decât de injustiția socială, care își țin adunările între două partide de vânătoare sau vin la întruniri cu iahturile personale, care umblă în mașini de superlux sau își construiesc vile opulente, care își petrec vacanțele în stațiunile frecventate de oligarhii lumii și caută să facă afaceri cu aceștia, despre ce stângă se poate vorbi.

    În a sa „Ars poetica” Horatiu spunea „Si vis me flere, dolendum est primum ipsi tibi” („Dacă vrei să mă faci să plâng mai întâi trebuie să te doară pe tine.”). Fără a exclude posibilitatea excepțiilor, cum este posibil, oare, ca aceia care au, să simtă durerile celor care nu au; ca aceia care se hrănesc cu caviar să știe gustul ciorbei reîncălzite? Există și oameni de afaceri care suferă pentru șomeri. Există bogați care fac acte de caritate față de săraci. Când, însă, majoritatea zdrobitoare a conducerii unui partid autointitulat social-democrat trăiește din dividendele produse de societățile în care membrii săi sunt acționari iar nu din salariu, cum să înțeleagă frământările muncii sau să aibă același fel de viață cu masa salarială?

    Nu este nimic rău în a fi patron, comerciant sau investitor, industriaș sau moșier, dar dacă aparții acestor categorii este mai firesc să mergi în partidele de dreapta iar nu în cele ale stângii. Această „stângă caviar” a distrus adevărata stângă tot așa precum au făcut-o propaganda și acțiunile subversive ale dreptei internaționale.

    Găsim aici răspunsul la cea de a doua întrebare pusă la începutul prezentei analize. Liderii actuali ai ceea ce se numește stângă socialistă, social-democrată sau laburistă nu apără cu vigoare valorile stângii pentru simpul motiv că ei nu sunt de stânga, nu aparțin universului muncii ci sunt niște capitaliști sub acoperire, un fel de cioară vopsită care solicită aplauzele mulțimii pretinzând că este papagal. Ei îmbracă vestmântul modest al stângii nu pentru că așa se simt bine ci pentru „a da bine” în fața săracilor; timp în care salivează cu gândul la masa bogaților. Bogați ajunși mult mai credibili și mai respectabili întrucât mănâncă exact ceea ce spun că le place și cărora le place exact ceea ce spun. Așa a dispărut stânga adevărată de aproape pretutindeni. Este cazul în România dar nu numai.

    În concluzie, lupta globală împotriva stângii nu (mai) este lupta dintre ideologii ci lupta puterilor hegemonice (statale și nestatale) împotriva statului național.

    Cei ce vor să lichideze stânga nu vor să lichideze un program de guvernare ci statul național. Aceasta într-o lume în care capitalul s-a globalizat și nu mai dorește să fie supus nici unui control politic și în care globalizarea a redeșteptat ambițiile hegemonice ale națiunilor bogate. Iată de ce noua stângă trebuie să se inventeze și să își definească identitatea în primul rând la nivel internațional în bătălia pentru apărarea statului național, pentru salvarea națiunilor sărace și pentru edificarea democrației transnaționale.

    Stânga nu mai este relevantă și nu mai are aproape nimic de spus pe plan intern, acolo unde ideologiile practic s-au contopit. Ea are totul de făcut pe plan internațional acolo unde se confruntă acum în realitate capitalul și munca, oligarhia (consolidată) și democrația (emergentă), neoimperialismul și națiunile

    Apreciază

  8. Am răsfoit mai multe studii şi eseuri care analizează fenomenul difuziei ideilor sociologice de la Auguste Comte în literatura lui Michel Houellebecq. Nu mă pot reţine să nu spun aici concluzia principală: Comunismul se bazează pe forţă ca să facă societatea să funcţioneze. Liberalismul se bazează pe corupţie.

    Apreciază

  9. Nu suntem departe de vremurile pe care le descrieti … Retraim anii ’50 intr-o alta forma ! Dar ce-i mai ingrijorator e faptul ca multi aproba/aplauda aceste abuzuri !

    Apreciază

  10. Stiu ca pe firul anterior se rade de speech-ul lui Johannis, dar mie mi-a placut: omu’ este lucid si stie cu ce handicapati are de-a face si deci le-a enumerat ca la scoala, lege cu lege, ce au de facut idiotii astia pana la vara, in iunie…

    Bineinteles ca idiotii tot idioti raman, ma uitam ca absolut nici unul nu-si nota legile, cei mai trecuti motaiau ca la plenara, cu ochii deschisi, si cei mai tineri, fara deosebire de sex, se jucau la telefoanele mobile… ca niste veritabile tzoape ce-si negociaza prin sms tariful si serviciile… Atat pot ei.

    Interesant e ce va face Ionica cu ei in iunie, cand astia se vor prezenta cu temele nefacute si cu alte zeci de cazuri de suspendare a imunitatii pe motiv de zvast…

    Apreciez nespus faptul ca presedintele a ignorat jegurile cotidiene, si vad ca si premierul a inceput sa se fereasca de ele… Deh, puterea exemplului. Daca s-ar feri si sa-si mai auto-laude neintrebat si neintrerupt guvernarea la amigos-tv, parca-parca ar incepe sa devina premierul de care tara are (mare) nevoie…

    Apreciază

  11. Citind zilnic astfel de stiri ma intreb daca nu este oportuna o analiza serioasa ( dar fara penibilii aia care apar pe la TV ! ) privind riscurile conflictului din Ucraina asupra Romaniei si romanilor ! Sa inteleaga si romanii ce li se poate intampla in cazul unui razboi cu Rusia !

    http://www.antena3.ro/externe/avertismentul-rusiei-impotriva-romaniei-vom-fi-obligati-sa-reactionam-vom-anihila-flota-militara-282802.html

    http://observator.tv/social/in-caz-de-razboi-cu-rusia-romanii-intre-20-si-35-de-ani-vor-fi-inrolati-145306.html

    http://www.antena3.ro/externe/trupele-ruse-efectueaza-manevre-militare-intr-un-poligon-nefolosit-din-perioada-sovietica-282829.html

    http://www.antena3.ro/externe/polonia-livrarea-de-arme-ucrainei-ar-fi-ultima-optiune-282827.html

    http://adevarul.ro/locale/suceava/Ingroziti-razboi-romanii-ucraina-fug-inrolare-oficiali-ucraineni-acuza-romania-gazduieste-recrutii-disparuti-1_54cc94f0448e03c0fd234563/index.html

    Sau poate , organizarea unor detasamente de lupta formate din politicienii care instiga la razboi , din familiile lor si din cei care presteaza pentru altii ! Si trimisi direct in linia I . Sa vada pe pielea lor cum e la razboi , sa ne impartaseasca si noua din experienta lor ! S-ar aduna cateva sute de osteni : MRU , Geoana , Iohannis , Basecsu , Degeratu , Rares Bogdan , etc.

    Apreciază

  12. Doru Coarna
    Nu putem lasa doar comentatorii TV, adversarii politici, rauvoitorii si diletantii sa discute despre guvernare.
    Trebuie sa o faca in primul rand, premierul, ca de aceea este premier. Mai ales ca, realmente, acest guvern are rezultate care se vad in cifre macro si in preturi. Mai mult, nu era normal sa ne spuna ce a discutat cu FMI ?
    Ba da si il felicit pentru ca nu a cedat la presiunile acestei structuri birocratice, prin definitie, ostila interesului national al oricarei tari-tinta.
    Inca o dovada ca stam bine la economie si la finante, daca ne permitem sa le spunem ,,Hai s…….”, asa cum merita, FMI, de altfel. (Z)
    Premierul nu este sef de serviciu secret, obligat de fisa postului sa nu vorbeasca in public despre programul de activitate si planurile de viitor ale institutiei. (Z)
    Cand premierul nu comunica, i se reproseaza ca nu o face, cand comunica, de ce nu tace ca Yohannis…sau, ma rog, sa se auda, prin contrast, si vocea Presedintelui.
    (Z)
    ps
    Dorule, tu chiar isi imaginai ca Yoannis se putea face auzit in Parlament cu Udrea in sala ? Dumnezeule, ai devenit naiv la maturitate ?
    😉

    Apreciază

  13. Edorta Surroi
    februarie 10, 2015 la 11:15 am

    La ce fel de obiective va referiti ? Poate la ,,pasnicul” sistem antiracheta de la Deveselu, destinat (chipurile) combaterii rachetelor Iranului si Coreei de Nord ?
    Sau la comandamentele NATO prevazute a fi implementate pe teritoriul Romaniei ?
    Nu cred ca va referiti la actualele unitati ale armatei romane, ca nu va cred.
    (Z)
    Stimate coleg, cine seamana vant peste mari tari, culege doar dolari din vanzarea de arme. Cei care culeg furtuna, sunt cei mici, slabi si sacrificabili, adica, cei din linia intai.

    Apreciază

  14. Adrian Năstase: ”Putini stiu insă că si in România, după război, au fost interzise mii de cărti, considerate nocive pentru tineri si nu numai. „Odata cu lichidarea fascismului in România s-a pus problema lichidării tuturor mostenirilor pe care acesta le lăsase in urma sa. Una dintre cele mai grele mosteniri era aceea a enormei cantităti de material tipărit propagandistic” . Volumul de peste 500 de pagini, tipărit de Ministerul Artelor si Comunicatiilor, in 1948, cuprinde mii de titluri ce erau interzise, alături de hărti anterioare amputării teritoriului României Mari sau de calendare si almanahuri populare din perioada 1938-1944. Vă voi da mai multe exemple de cărti interzise iar concluziile le puteti trage singuri:….”

    Liviu Drugus: ””Putini stiu insă că si in România, după ”REVOLUȚIA din 1989”, au fost interzise mii de cărti, considerate nocive pentru tineri si nu numai. „Odata cu lichidarea COMUNISMULUI in România s-a pus problema lichidării tuturor mostenirilor pe care acesta le lăsase in urma sa. Una dintre cele mai grele mosteniri era aceea a enormei cantităti de material tipărit propagandistic” . … Vă voi da mai multe exemple de cărti interzise iar concluziile le puteti trage singuri:…. Aristotel: (”Etica Nichomatică” și altele) ”Xenofon”, Platon, Machiavelli etc. etc. Nil nove su sole! Și o concluzie: bolșevism = fascism. Concluzia concluziei: nu există extremă dreaptă, ci doar extremă stângă (poate află și dl Adrian Severin despre asta).

    Apreciază

  15. @ Edorta Surroi februarie 10, 2015 la 11:15 am

    Din cate stiu eu, exista multe „facilitati” cu multe „capabilitati” instalate sau pe cale de a fi instalate in Romania dar care NU sunt comandate de catre ofiteri romani……

    Romanii au ajuns sa fie buni numai ca bell boy sau copii de mingii……

    Aceste „facilitati” cu multiple „capabilitati” risca sa trimita catre Federatia Rusa ceva mai mut decat dragostea si intelegerea noastra de buni vecini.

    Daca aveti reclamatii de facut in acest sens….va sugerez sa va adresati direct Pentagonului si Organizatiei NATO……

    Apreciază

  16. Calculatorul, informatica au acționat mai eficient ca orice lege anti-carte.
    Cei mai mulți au renunțat de bună voie, ba chiar cu voie bună, la lectură.
    Eu însămi citesc mai puțin.

    Apreciază

  17. Tipic totalitar, dictatorial!! Inceputurile comunismului, stalinismului in Romania. Astfel de regimuri, dictatoriale, au in obicei interdictiile intrucat sunt opuse libertatii. O societate libera este o societate in care poti sa gandesti, sa scrii liber, sa te manifesti in mod liber, sa spui exact ce gandesti, fara sa-ti fie frica de faptul ca poti fi ridicat de pe strada etc. Or, regimuri de tipul acesta, cum a fost la noi regimul comunist, dar, in general vorbind, orice regim dictatorial ingradeste total libertatea omului si, asta ca o consecinta, comite crime, abuzuri asupra individului si, dupa cum putem constata din Istorie, crime impotriva umanitatii.

    Apreciază

  18. Un răspuns pentru Geffrei Reiter

    Sunt o profesoară de limba şi literatura română educată profesional complet pe principiile derivate din iniţiativele descrise de Adrian Năstase în ipoteza acestor comentarii. Mi-am încheiat studiile universitare cu doi ani înainte de revoluţie. În consecinţă, am fost obligată să profesez într-un stat democratic, capitalist interpretând textele propuse de programele şcolare prin raportare la ipotezele comuniştilor.

    Un timp, adică vreo cincisprezece ani, între ideile mele şi cele ale elevilor mei a existat suficientă consonanţă încât să îmi păstrez convingerea că sunt un bun profesor. Adică un om care ajută copiii să devină oameni înţelegându-se mai bine pe ei şi lumea în care trăiesc prin limbajul literaturii şi prin rigoarea gramaticii.

    Apoi, încet, încet, am început să nu ne mai înţelegem. Conştientizam că imaginile pe care le creez prin ipotezele mele de interpretare sunt percepute de elevii mei ca fiind idealiste şi naive. Ideile mele despre muncă, despre onoare, despre patriotism, despre datorie, despre cinste, despre curaj, despre altruism ş.a.m.d, primeau replici din ce în ce mai vehement exprimate, replici care se concretizau aproximativ într-o idee: ” Dumneavoastră, doamna profesoară, nu trăiţi în lumea aceasta. Lumea dumneavoastră este o lume ideală. Nu există cinste, onoare, iubire de patrie, respect, datorie, dragoste de muncă ÎN REALITATE. Priviţi în jur şi o să vă convingeţi. ”

    Eu le ceream să privească în CĂRŢI. Ei îmi cereau să privesc în jur. Eu fiind cea care interpreta rolul dascălului am înţeles că este datoria mea să înţeleg ce văd elevii mei. Şi …am ridicat ochii din cărţi, din caietele pe care le corectam, din programele pe care încercam să le înţeleg, din testele pe care trebuia să le concep şi am privit acolo unde mă îndemnau ei să privesc.

    Şi am văzut. Primul om pe care l-am văzut am fost eu însămi. În timp ce credeam că sunt un deschizător de drum în lumea specializării mele, devenisem un exponent al sărăciei şi umilinţei sociale. În jurul meu, cei care aleseseră să urmeze calea profesională începută în anii de dinainte de revoluţie se aflau în situaţii asemănătoare. Discreditaţi profesional, falimentari social. Am descoperit, cu surprindere, categorii sociale pe care nu le pot încadra socio-profesional,oameni despre care nu ştiam să fi avut vreo specializare sau vreo profesie bine definite, îmbogăţiţi în condiţii despre care nici ei nu pot da prea multe detalii, deveniţi modele sociale pentru elevii mei. Într-un stat capitalist, capitalul este definitoriu. Pentru un stat devenit capitalist după aproape o jumătate de secol de comunism, doar capitalul vizibil este important.

    Îndrăznesc acum să vă întreb, domnule Gheffrei Reiter, ce ar putea să facă şcoala într-un stat care nu a ştiut şi nu ştie să dea capital de încredere profesorului?

    Ce fac eu? Lucrez la problema aceasta. Sunt decisă să le demonstrez tuturor celor interesaţi de evoluţie ca singur capital valabil pentru o viaţă de calitate este cunoaşterea. Folosesc pentru argumentarea acestei idei două instrumente:

    1. Demontez fără remuşcări orice ipoteză prin care se caută soluţiile unor probleme prin indicarea vinovaţilor;

    2. Mă asigur că stabilesc preţul fiecărui produs educaţional pe care îl concep în aşa fel încât oamenii să înţeleagă valoarea de facto a cunoaşterii.

    Şi cărţile?

    Copiii au dreptate. Ca să interpretezi corect viaţa trebuie să o trăieşti, nu să o citeşti. Literatura este doar una dintre arte. Atât frumosul cât şi ideea pot fi descoperite prin oricare dintre celelalte şase. Şi toate la un loc pot deveni forme de exprimare pentru oamenii care îşi descoperă condiţia naturală de creatori inspiraţi de spectacolul vieţii.

    Apreciază

  19. Centrule

    nu stiu de ce te referi la mine. Nu de lata dar si tu esti unu care denigreaza. Ma rog nu ma mira – cam asa fac ignoramtii cu pretentii.

    A spre stiinta ta. Nu sunt din Drmul taberei .. ci din Andronache. Cartier de pe langa cartierul Tei (din TEi este gazda noastra ) . OPricum mai bien decat niste Notre Mahalale catolice ca tine …

    Apreciază

  20. Edorta Surroi

    cestia cu „vor fi neutralizate cu diferite tipuri de arme” este „doar” Realpolitick militar .
    Nu stiu ce iti inchipui tu , insa stiu ce nu inteleg altii. Niste cunoscuti de ai mei erau incantati de Deveselu pana cand nu le-am explicat ca un astfel de obiectiv este „prioritar” si „de distrus” in momentul H – 5 . Si ca distrugerea implica in gnl o lovitura „tactica” . Findca nu au fost incantati sa auda ce este aia o „tactica” ma evita….

    Acu nu stiu de ce te superi pe rus …. cestia asta trebuia sa o stii ….

    A da. Ca sa stii vor fi neutralizate cu diferite tipuri de arme este o aluzie f vaga si politicoasa la o lovitura „tactica” . Adica una nucleara de „mica putere” (tacticele incep de la David Crocket de 10 tone echivalent TNT pana la cele de 2-4 „hiroshime” ) Uite d;aia in anii 80 nemtii federali proestau impotrva Pershing 2 .. fiindca STIAU!!!
    Oricum nu te speria prea tare.. Pana prin 1989 (presupun ca si prin 90, poa 91) Bucurestiul, Ploiestiul si poate Craiova erau tinte nucleare. Ptr Bucuresti erau pregatite 3 rachetele dragute : una americana, una franceza si una britanica!!! Acum (cred) ca numa una…

    Apreciază

  21. @mihaelataniastoica. Deci, toata lumea se uita in jur, la realitate. Si uita cartile. Ceea ce si ziceam. QED.
    Insa dumneavoastra meritati cateva vorbe in plus. E vorba si de intregul sistem de invatamant si si de atitudinea romanilor fata de romani. Si si de educatia, in sens global, de valorile sociale din aceasta perioada. Rezultatul, in vorbe cinice, este cel specificat de mine si care poate ca v-a facut sa va simtiti jignita. Sigur ca sunt exceptii ca sunt copii sclipitori, care invata bine, care isi formeaza o cultura, silitori la carte, avizi de cunostinte. Din ce in ce mai putini.
    Principala valoare sociala astazi este banul. Tin minte ca, in liceu, dirigintelui clasei, astazi un apreciat profesor universitar de filizofie, ii cerea un pantof de mancare (adica i se desprinsese talpa) si ca timp de trei ani a venit la scoala in aceleasi haine. Ca profesor stagiar, avea salariu mic. Pentru noi chestiunea nu a contat, banul nu era asa de important atunci. Am cunoscuti profesori – din zone in care nu se poate lua ciubuc – asa ca nu imi este strain ce imi ziceti. Mi-au povestit despre momentele in care elevii care isi schimba telefoanele mobile dupa sezon isi privesc cu dispret profesorii care nu-si pot schimba un mobil cu anii. Si de chestiunile vestimentare. Si de altele. De sexul oral practicat in clasa a VI-a ati auzit? De faptul ca scolile au devenit focare de boli datorita igienei precare v-a zis cineva? Ori ati remarcat? Nu simtiti, practic, virusii si microbii in aer de indata ce intrati in scoala? Daca nu, atunci sunteti norocoasa.Toate conteaza in modul in care imi formulez frazele.

    Apreciază

  22. Ghituca , sa ne traiesti !
    O mie de ani Rusia !
    Cum s-ar pune prin Ghitucaland , ” si tale telectual ? ” (referindu-te , in marinima si generozitatea ta ghiteasca , la mine ) .
    Ma bucur ca esti mai bine si ca pari in forma.
    Era o boala somatica sau nu , nu e treaba mea , principalul este ca esti vioi pe aici .
    Batiste ? Iar nu ai una la tine ?
    Nu numai elegant , fin , civilizat , print de Andronache – Tei , dar si in forma .
    O zi buna , Ghituca !
    Sa ne traiesti !

    Apreciază

  23. Să ne consolăm? sau să ne întristăm mai tare, fiindcă fenomenul de respingerea lecturii se manifestă în toată lumea?
    Să ne consolăm cu ideea că nu regresăm numai noi!
    Să sperăm că lectura va renaște pe tabletă!

    Apreciază

  24. @Ghita Bizonu’. Ta’ Major, pe umar sticla! La picior sticla! Ai inceput sa fantazezi! Imi inventezi stari, temeri…Esti obosit, du-te si dormi cateva ore! Vorbim altadata.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s