După demiterea lui Titulescu, in 1936, unii dintre oamenii politici – intre care si Octavian Goga – si-au pus intrebarea dacă ” a plecat persoana lui Nicolae Titulescu din guvern” sau s-a produs „o schimbare de directivă in politica externă”. In realitate, răspunsul era afirmativ la ambele intrebări. S-au scris multe cărti despre adeptii lui Titulescu si despre adversarii săi. Unele dintre ele publicate sub egida fundatiei pe care o conduc. Mă voi referi aici insă la discursul lui Goga, din 27 noiembrie 1936, in Parlamentul României, despre politica externă a României, discurs prin care critica vehement strategia externă a lui Titulescu. In 60 de pagini de text, Octavian Goga critica optiunea pro-franceză si pro-britanică, normalizarea relatiilor cu Rusia si solicita schimbarea directiilor de actiune externă a tării:
– mentinerea Micii Intelegeri;
-mentinerea tratatului de aliantă cu Franta;
– „manifestarea dorintei noastre de a stabili bune raporturi cu Italia fascistă…”;
– intensificarea relatiilor noastre cu Polonia;
– atitudine „de apărare fată de expansiunea ideii bolsevice si tratat de prietenie cu Germania”.
Aceste elemente pentru o nouă strategie externă a României, in a doua parte a anilor ’30, acceptate de noul guvern, au determinat inlăturarea lui Titulescu din guvern.
Banca Europeana vrea sa preia datoriile bancilor comerciale fata de state, sa stimuleze astfel creditarea si consumul, paradoxal, provocand deflatia (adica, virgula, cresterea preturilor). Exact ca in perioada crizei si boolei imobiliare.
Se pare ca, virgula, capitalismul nu stie altceva dacat sa forteze spirala cresterii bazata pe productia de bani la tiparnitza, urmata inevitabil de..prabusire.
Ma mir, cu atatia premianti NOBEL….(Z)
Subinteles , se puteau evita amputarile din 1940 ?
Goga , otravit ( de cine ? vecini de la Est ? de la Vest ? ) in 1938 ar fi , responsabil de 1940 ?
Sa nu uitam celelalte fiare interbelice cu care ne speria regimul comunist , retrograzii Maniu , Bratianu , Cuza , extrema dreapta si capcaunul Ion Antonescu – sunt ei de vina pentru intentiile Budapestei si Moscovei ?
Titulescu la Externe , se imblanzeau bestiile ?
Politbiroul Stalin – Molotov – Malenkov – Kaganovici – Mikoian – Beria – Vorosilov , autor nu doar al creari RSS Moldovenesti in august 1940 , dar si al deciderii asasinarii a 220000 de ofiteri polonezi in martie 1940 , si clanul feudal la putere la Budapesta – Horthy – Teleki – Csaki – Banffy – Bethlen ar fi renuntat la pretentiile lor ?
Hitler si Mussolini ar fi devenit romanofili ?
Sa fim sobri …
Sobru cum nu este prim-ministrul actual , care anunta , de ziua Micii Uniri , in stilul lui unic , unic , cadoul pentru Moldova , citez ” autostrada Tg Mures Iasi este inclusa in forma aproape finala a Masterplanului ” … un pic mai incolo , delirul lui Nechita de Iasi ” lucrarile vor incepe in 2016 ” …
Inutil sa adaugam ca nu au decis inca , la 8 luni si 6 luni de la deschiderea ofertelor , cine va construi ce e propus , Bors Barcau si Campia Turzii Targu Mures …
Scuzati pentru ” creari RSS Moldovenesti ” , se intelege ce vreau sa spun .
Ce frumos … Superb ! Statul politienesc incepe sa-si devoreze proprii adoratori ! Sper sa se bucure si d-nii Zgonea & Ghita & Blaga & Basescu de toate beneficiile statului politienesc 🙂
Ce frumos ” ne explica ” zilele trecute d-ul Zgonea cum exista o legatura directa intre prosperitate si Legea Big Brother , ca nimeni nu va construi ceva intr-o zona care nu-i monitorizata 🙂 Am inteles ca fiu-sau deja s-a bucurat de aceste beneficii ! Sau poate tocmai in urma acestor beneficii s-a transformat Zgonul in lobbyst al SRI-ului ?
http://www.dcnews.ro/monica-tatoiu-data-fara-din-banca-cu-bodyguarzii-mi-au-blocat-contul-inainte-de-craciun_465618.html
Adrian B.
..Culmea, am vazut un …sa-i spunem ,,liberal”, pre numele sau Busoi, spunand la o televiziune ca toate tarile europene, ,,se bucura” de privilegiul de a avea o lege ,,protectoare” d etip big brother.
Stiti ce este amuzant ? Tocmai liberalii au contestat, primii, legea la CC (!).
Doamne , unde esti tu Eugène Ionesco ? …ce de materie prima pentru nenumarate noi acte de teatru a absurdului ai in prezentul (trist al) Romaniei…
😉
ps
Cine o fi ,,”Cântăreața cheală” ? O fi Ludovic Orban, cel care spune ca s-a dat cu masinutza EXCLUSIV din vina carosabilului ? Dupa ,,logica” menestrelului, ar fi trebuit ca TOATE masinile, inainte si dupa el, sa fi format un imens morman de fier vechi la marginea santului dintr-o curba prin care eu insumi am trecut de sute de ori, vara si iarna…mare e gradina Ta…
😉
Rectific la
ZeV
ianuarie 24, 2015 la 1:41 pm
,,Banca Europeana vrea sa preia datoriile statelor fata de bancile comerciale, rascumparand titlurile de stat, etc…”
Reiau, cu voia gazdei, un comentariu adresat d-lui George Ban, care nu a aparut pe unul dintre firele anterioare, dintr-un motiv care im scapa:
George Ban
Prietene, crezi ca PSD are forta, coeziunea si determinarea sa-l sustina pe Victor pana la capat ?
Sa dea Dumnezeu ca pesimismul meu sa nu se confirme.
Oricum, il simt pe Victor obosit.
Un ,,no name”, care a facut o fixatie obsesiva pe cei care cred in normalitate, spune ca premierul este criticat pentru ,,nustiuce” nerealizari…Nu, stimate ,,no name”, Victor a fost jignit, acuzat de plagiat fara probe specifice (cliseu care a prins la cei lipsiti de discernamant, stiinta de carte si logica), a fost acuzat, seara de seara, de Basescu si acolitii lui, ca este corupt si borfas, mincinos si incompetent. Dar nimeni nu a adus vreo proba.
Justitia nu instrumenteaza niciun dosar pe numele Ponta, economia a crescut, la fel si salariile, numarul de locuri de munca a depasit numarul pensionarilor, inflatia este mai mica ca oricand (chiar daca, virgula, capitalismul european stramba din nas) , deficitul bugetar este la un minim istoric – desi guvernul a inclus in bugetul pe 2015 diferentele salariale decise de instante si plata datoriilor scadente la imprumutul FMI.
Mai mult, Victor face mereu apel la dialog intre partide, la colaborare institutionala cu presedintia, accentueaza determinarea Romaniei de a consolida parteneriatele traditionale. Ce ar trebui sa faca ma mult un premier in exercitiu ?
Cu toate acestea, este atacat din toate pozitiile, in permanenta.
Deci, repet: Este PSD capabil sa-si sutina premierul si mai ales aliantele, pana in 2016 ?
Tu ce parere ai, George ?
Eu am deja parerea ca acest neamt este o marioneta. Am avut cateva momente de speranta ca ar fi altfel decat Basescu -in sensul bun al cuvantului. dar e altfel – in sensul ca este mai rau decat Basescu, dovedindu-se dotat cu un rudiment de coloana vertebrala.
De fapt, cred acum cu fermitate ca presedintii reprezinta Romania, la un moment dat. Aceasta este Romania, George, adica, o tara fara coloana vertebrala, fara principii, fara speranta si fara viitor.
Dar, cu legea Big Brother pe masa. Se pune cineva cu SRI si cu bratul sau inarmat – DNA ?
Apropo, SRI avertizeaza ca prin Romania trec mii de musulmani europeni inspre Siria si viceversa.
Pai stimati agenti, bine remunerati, de ce nu-i opriti si/sau capturati, in deplina liniste si discretie ? Vreti sa-i prinda….jurnalistii ?
😉 😉
Evident că trebuie să denunţăm atitudinea “revoluţionarilor din decembrie 1989” care a dus la distrugerea României.
Cred ca marea batalie la viitoarele alegeri se va da pe cine va reusi sa atraga spre el marea masa de prosti ! S-ar putea sa fiu cam dur dar chiar asa se numesc ei , la propriu !
Ei se regasesc in societate sub diverse forme : basisti , generatia Facebook , tineri fara bac sau cu liceul la seral , nehotarati , drogomani , emo , satanisti , paraziti frustrati ( gen vsile , centru , gruia lui novac , etc ) , sekuristi , etc.
Sebastian Ghita deja a anuntat ca-si va face un partid al tinerilor 🙂 si va intra in competitie cu Dan Diaconescu Direct si cu Noul PNL 🙂
Chiar sunt curios cine va culege mai multi ” alegatori ” 🙂
Analizând cu atentie ultimii 25 de ani mi-am dat seama ca ” Legea Retrocedarii ” pusa la punct si initiata de Monica Macovei este cea mai mare ESCROCHERIE post decembrista !!!
Mult mai mare decat Caritasul lui Ioan Stoica , FNI-ul lui Vantu & Vlas , Delphin International sau alte scheme Ponzi .
Practic , aceasta individa a creat escrocheria perfecta , guvernamentala , cu care a jefuit toate pamanturile si proprietatile acestei tari si si-a imbogatit camarila securista !
Chiar nu inteleg de ce PSD-ul nu cere anchetarea acestui caz …
Pardon ! Suntem deja …
http://www.realitatea.net/octavian-hoandra-vom-deveni-o-tara-de-vinovati-fiecare-se-va-grabi-sa-l-toarne-pe-celalalt_1616404.html
http://www.realitatea.net/romania-in-zodia-turnatorului-octavian-hoandra-in-dialog-cu-catalin-ivan_1616894.html
“Cum de a ajuns PNL la performanta Iohannis, care s-a bucurat de voturile a 6,3 milioane de alegatori, la prezidentialele din 2014, cu 10% mai mult decat candidatul PSD, Victor Ponta, cand inaintea proiectului USL era creditat in sondaje cu putin peste 10%, iar dupa formarea guvernului USL a trecut de 20%? Fara indoiala, raspunsurile trebuie cautate in zona strategiilor si strategilor liberali, dar si in cea a dreptei, pentru ca inainte de toate liberalii sunt un partid de dreapta, iar victoria lor este o victorie a dreptei. Cel mai simplificat raspuns ar fi ca PNL a stiut, in primul rand, sa se pozitioneze fara greseala pe trendurile de castig si sa le evite pe cele de pierdere.”
O curioasă fragmentare de logică, deoarece dacă se impune cu adevărat o întrebare aceea este cum de s-a ajuns ca după ce în primul tur Ponta conducea cu aproape 2 milioane de voturi în plus, în turul doi să piardă la o diferenţă de voturi asemănătoare ?!
Explicaţia cu indignarea subită a diasporei, care a dus la o nemaipomenită şi febrilă comunicaţie internaţională ( STS ar putea confirma, sau nu fenomenul 😉 )între cei câteva sute de mii de străinezi şi rudele şi cunoscuţii lor de acasă, care a făcut ( minune!) să crească aproape de 10 ori numărul celor subit îndrăgostiţi de Iohannis ( de la – 2, la + 2 milioane !!!) nu poate fi o explicaţie, decât în foarte mică măsură, a felului în care au “înnebunit” rezultatele de la o rundă la alta !
Faptul că nici un singur institut de sondaj n-a reuşit să se afle măcar pe aproape de uluitorul rezultat final spune mai mult decât ar vrea unii să se afle !
Curioasă mi se pare resemnarea oarecum nefirească a perdanţilor, care probabil de frica unor mişmaşuri de care nu au fost şi nu sunt străini, au preferat să înghită hapul, mai ales că unora, nu numai că nu le-a stat în gât, dar le-a picat perfect ! Le-a venit ca o mănuşă, pe care s-au grăbit s-o arunce parşiv adversarului din propriul partid !
Cu alte cuvinte, “morţii lui Dragnea” au fost învinşi de “mulţimea de insultaţi” , atent număraţi de serverele unor organe specializate în astfel de acţiuni. De numărare a voturilor, ce-aţi crezut ?! 😉
Faptul că cineva încearcă să dreagă busuiocul liberal, care dragă Doamne ( sau doamnă, Alina Gorghiu 😆 ), ar fi contribuit decisiv la darea pe spate a rezultatului din primul tur, a specialiştilor în sondaje, a unei mari părţi de populaţie încă uimită de ce-au băgat şi ce-a ieşit, dar nu şi a celor specializaţi în malversaţiuni electorale ( aici vorba de domn, că are mustaţă 😆 ), fără a observa şi lua în calcul alte cauze, denotă fie naivitate fie oportunitate .
De exploatare a unui moment politic !
Ambele planuri de politica externa s-au prabusit. Mica Intelegere nu a facut fata ambitiilor si fortei militare germane si sovietice. Intensificarea relatiilor cu Polonia a dus la unele gesturi de amicitie fata de polonezi, care, ce-i drept, au costat statul roman; pentru expansiunea bolsevica nici Titulescu, nici Goga si nimeni altcineva nu a gasit solutii, fiindca singura solutie, apararea armata, nu a mai fost luata in considerare. Inteleg ca Litvinov ii declarase inca din 1935 , intre patru ochi, lui Titulescu, ca nu se vor lasa pana nu ne vor lua Basarabia. Tratatul de prietenie cu Germania a fost foarte costisitor si incheiat nu cand am vrut noi, ci cand au vrut germanii si anume atunci cand Germania a inteles ca petrolul romanesc ii este pus in pericol de sovietici. Inteleg ca pozitia lui Titulescu era, probabil, pretul de platit pentru a imbunatati relatiile cu Italia si Germania. Totusi, intr-o politica externa coerenta, Titulescu si-ar fi gasit cu siguranta un loc in umbra. Totusi, inteleg din biografia sa ca a comis fapte care ii pun la indoiala judecata limpede, dupa 1936. Astfel, cedarea a 100 de tunuri grele franceze (Schneider) care trebuiau sa ajunga la armata romana catre republicanii spanioli, ceea ce l-a adus in corespondenta cu un colonel NKVD si anume cu tatal ultraliberalului Petre Roman, reprezinta, in opinia mea, un lucru foarte grav: tunurile Schneider de 105mm, cate am mai primit, alaturi de obuzierele Skoda de 150mm, au fost arme de mare calitate, grozave pentru armata romana in al doilea razboi mondial. In 1939, Franta insasi nu avea decat 159 de astfel de tunuri. Renuntarea la pozitia de senator de drept pentru o deputatie prin elegeri in mediul electoral ostil iar e un lucru de neinteles ca si toxicomania de care este acuzat in ultimii sai ani din Franta. Cu toate pacatele sale, nu cred ca guvernul de 44 de zile al lui Goga a reusit sa schimbe politica externa asa de mult. Mai degraba politica lui Titulescu, ca si persoana fizica, nu mai avea suficiente resurse.
A murit Tudor Opriș…. și împreună cu el, un fragment frumos din adolescența mea.
Într-o vară de dinainte de începutul lumii, adică înainte de 1989, într-o tabără de creație pentru elevi, dintr-o blândă localitate din Ardeal, o prietenă mi-a spus, într-o dimineață, că domnul profesor Opriș se interesează cine este Luminița Matei.
Eu nu știam nimic despre domnia-sa și aveam oricum aroganța absurdă a adolescentului care dacă a hotărât că este în vacanță, crede că nimeni nu are suficiente motive să-l deranjeze. Într-o dimineață, a bătut la ușa dormitorului unde i se spusese că s-ar ascunde Luminița Matei . Eram singură . L-am privit drept în ochi și i-am spus că persoana de care întreabă abia ieșise pe ușă.
Am înțeles pentru ce anume mă căuta abia când s-au dat premiile . Atunci m-a întrebat cu un zâmbet larg: ”Doamne, unde ai fost , Luminița Matei ?Știi de când alerg după tine? ”
Nu și-a adus aminte că-l orientasem pe o pistă greșită cu câteva zile înainte și m-am bucurat, pentru că m-a scutit, fără să știe, de remușcări .
În toamna aceluiași an, a făcut un lucru minunat pentru Luminița Matei, copil dintr-un orășel de provincie de la marginea geografiei, domnul profesor Tudor Opriș…
Dar toate acestea s-au întâmplat înaintea erei noastre …
În era noastră, adolescenții nu mai au nevoie de poezie și nici măcar de limba română ca să spună într-un SMS sau pe FB ce frumoasă e lumea…sau poate nici lumea nu mai este atât de frumoasă încât să merite să fie povestită…
Luminita Arhire,
Astăzi am aflat si eu că Tudor Opris nu mai este. In perioada in care eram elev la Sf. Sava, mergeam la cenaclul „Săgetătorul”, unde i-am intâlnit pe Doina Uricariu, pe Ioana Crăciunescu si pe multi altii. De altfel, am publicat câteva poezii, nereusite, in plachetele Cenaclului… Oricum, inteleg mai bine, acum, Luminita Arhire, motivele pentru care citesc cu atâta plăcere comentariile tale.
Sunt recunoscator colegilor George Ban si ZeV pentru reactii, accept ca mi se datoreaza, am ales insinuarea si echivocul, in locul transantei si spuselor directe. Este insa mult prea devreme pentru contraactiune strategica, atata timp cat ultimele alegeri au dat Romaniei o alternativa, mergem pe ea, cat este functionala, in paralel cu pregatirea unei noi alternative, pentru cand ii va veni vremea. “Daca ne tin curelele”, cum spunea unul din marii mei profesori in stiinte politice, care s-au vazut ca nu ne-au tinut, din pacate, in 1989, sub aspectul construirii din timp a alternativei. Niciodata nu exista o alternativa “unica”, intotdeauna exista un set de optiuni, problemele care se pun sunt de identificare sau construire si, bineinteles, de oportunitate, de profitabilitate si, implicit, de etapizare. Cam asta este dialectica alternantelor de putere, nu afirm ceva nou, doar repet, pentru ca in politica nu este redundanta, dimpotriva, repetarea mesajelor poate fi o conditie de succes (sunt si definitii contradictorii pe aceasta tema). Una din primele lectii politice pe care le-am aflat, in perioada cea mai formativa, a vietii universitare (si marturisesc ca am avut viciul invatarii, asa cum pe betivi carciumarul ii da afara din carciuma pentru a putea inchide, bibliotecarii erau nevoiti sa ma dea afara pentru a putea inchide bibliotecile, am fost un copil de tarani insetat sa absoarba, precum un burete, cum spunea Ion Ratiu) a fost ca atunci cand esti surprins de evenimente (si PSD a fost, la ultimele alegeri, ma refer la membrii si votanti), nu-ti ramane decat sa identifici trendul majoritar si sa te pliezi pe el. Raportarea critica sau alternativa ramane o chestiune secunda (a nu se intelege secundara) si de durata. Iar Victor Ponta a facut-o si a si spus-o, atunci, imediat, pe loc, cand a afirmat ca “poporul niciodata nu greseste”. Nu este insa locul in aceste randuri de a vorbi despre Victor Ponta, fara indoiala un tanar politician de mare valoare si de cursa lunga, ori despre cei care incearca sa ne convinga ca ar exista un ceas al “apocalipsei” PSD ale carei limbi indicatoare s-ar apropia de ora 12.00 (desi fractionistii incearca vartos sa dea ceasul inainte). O voi face, sper, in mai multe analize, succesive sau nu, pana la Congres, oricum. Dar sa revin la reactiile critice ale colegilor, care repet, sunt preferabile celor de lustruire, in competitia de idei. Categoric, politica are nevoie de puncte tari, dar, in aceeasi masura, cred, si de o zona glisabila, de tatonare, prin care sa se identifice noi puncte de sprijin, care nu intotdeauna sunt de avans. Tocmai in acest glissando am incercat sa ma pozitionez, pentru a determina niste reflectii de resuscitare (iar PSD trebuie resuscitat), care nu pot veni decat din zona de leadership. Spre mirarea mea, sunt dus, de catre una din reactii, spre zonele “alienarii” si “abandonarii”. Ah, stimate coleg, te asigur ca nu-mi schimb idealurile de o viata pe niciuna din conjuncturi. Din 1989, mi-am votat ideile de fiecare data, si, aici, recunosc, sunt inflexibil, stiind foarte bine ce inseamna falsa echidistanta, asupra careia mi-ai si atras atentia, in mod exemplar, cine este neutral este de fapt singur, neangajat, in afara circulatiei de idei sau a miscarilor politice, deci vulnerabil. Mai mult, poate fi angajat cu forta in miscarile raului, niciodata nu am constientizat mai acut acest lucru ca in 2003, cand discursul dominant al momentului santaja, sforaitor, cerand sa alegi, pentru ca “vine o vreme cand fiecare trebuie sa aleaga”. Cand unei mase neangajate i se cere acest lucru, reaua alegere poate fi pe cale sa se intample, esti prins pe picior gresit, fara cadrele referentiale din timp constientizate si internalizate, pentru care poti fi nu numai decontextualizat, dar si alienat, in sens sociologic total, la nivel individual, contextual scl. Daca tot am indemnat, in comentariul despre enigma liberala, la un exercitiu contrafactual, pe tema relatiilor dintre presedinte si premier, din vremea crizei, care si-au atras eticheta de “Guvernul Basescu-Boc”, as indemna la asemenea exercitii si pe temele alegerilor prezidentiale din 2004, 2009 si 2015, ce s-ar fi intamplat, adica, daca rezultatele ar fi fost cele dupa care continuam sa plangem, retoric, la nivelul discursurilor de perdanti. Ei, bine, cu siguranta, azi am fi plans de-adevaratelea, si inca mult timp de acum incolo. Intr-o “ordine europeana” a PPE, un presedinte socialist ar fi fost “demontat” pana la nivel de doctrina si ideologie. Pentru ca si ultimul neincrezator sa priceapa, sa privesca la Franta, care este Franta, si la Hollande, care este Hollande. Exista un timp pentru un presedinte de dreapta si unul pentru un presedinte de stanga, iar acest timp pentru un presedinte de stanga inca nu a venit. Eu nu vorbesc pentru niste oameni simpli, pentru a nu folosi hulita expresie a lui Brucan, ci unor cunoscatori ai fenomenului politic. Dar nu demobilizati, vremea se apropie, este mai aproape decat ne-am putea inchipui. Sa ne concentram pe proiectul alternativ si pe oamenii alternativi. Pentru aceasta, schimburile critice de idei sunt vitale, precum aerul si apa. Sa nu uitam niciodata, cel mai mare ideal este unitatea romanilor, trebuie sa fie un ideal transpartinic.
S-au scris multe despre NT, ca ar fi de origine asiatica, ca ar fi spus nepopularele cuvinte „Inapoi la mamaliga” („si la ceapa”, adauga unii), ca ar fi avut temperatura corpului mai mica cu un grad (probabil o „explicatie” pentru raceala luciditatii), ca ar fi fost omul comunistilor etc. Este insa in afara de orice discutie ca NT a adus Romaniei cea mai mare vizibilitate internationala interbelica si ca a fost apreciat ca un politician al pacii si intelegerii internationale, pentru care a si primit prestigioase distinctii. La fel de indiscutabil este ca NT a fost mai mult decat un diplomat, a fost si un geopolitician, iar diplomatia sa a fost puternic marcata de o linie geopolitica, Inlaturarea sa, din 1936, a insemnat, in primul rand, ruperea liniei geopolitice titulesciene, mai précis, orientarea geopolitica exclusivista „Spre Vest”, cum am auzit si dupa 1989 si, mai intens, dupa 2005. Pe de alta parte, daca ne gandim la contribitiile remarcabile ale lui NT in problemele pacii si razboiului, respectiv la definirea agresorului si a agresiunii, vom intelege ca din punct de vedere a ceea ce se pregatea Europei si a ceea ce avea sa urneze, diplomatia si geopolitica lui NT, cred ca nu gresesc daca spun „in toate azimuturile”, dupa conceptual lui Charles de Gaulle, devenise un factor extreme de irritant, chiar o frana, care trebuia inlaturata din calea pregatirilor de razboi. Interesant este ca regale Carol al II-lea, care l-a mazilit pe NT, parea sa aiba cunostinta despre lipsa de viitor a monarhiei romanesti, cand s-a exprimat, in anturaj, ca tara oricum va deveni republica si ca „ar fi o prostie sa nu-si traiasca viata”. Sunt si alte afirmatii din epoca, in special despre URSS, despre care sunt opinii ca I-ar fi venit pe filiera Elena Lupescu, aflata in legatura cu evreimea mondiala, si care s-ar fi exprimat despre inevitabilitatea revolutiei est-europene, daca nu chiar mondiale (si termenii Lupeascai sunt descrisi ca fiind „admirativi”). In aceste conditii, mie mi se pare limpede ca s-a actionat pe doua fronturi, pentru a adduce in coliziune Europa de Vest si Europa de Est, si ca regale Carol al II-lea chiar a fost un pion, in cunostinta de cauza, care s-a lasat jucat pana la capat. In fine, vizita la FET a lui Aleksandr Dughin, ideologul eurasianismului, ar putea avea si simbolistica repornirii romanest a giruetei gaulliste, dar si a renesterii doctrinei privind punerea in afara legii a agresiunii si a agresorilor (v. accentual pe respectarea dreptului international).
În urmă cu două zile, aflam ştirea morţii (embolie pulmonară) cântăreţului german de muzică electronică Edgar Froese. Se născuse pe data de 6 iunie 1944 într-un oraş din Prusia Orientală care acum se cheamă Sovetsk, şi se află în regiunea Kaliningrad din Rusia. Dar pe vremuri poate mai bune se chema Tilsit. Am mai spus aici faptul că pe data de 25 iunie 1807, Napoleon Bonaparte se întâlnise cu ţarul Rusiei Alexandru I pe un ponton instalat la mijlocul rîului Neman ce trece prin oraşul Tilsit, pentru „a pune lumea la cale” într-un fel care ne afecta foarte grav şi pe noi. În schimbul insulelelor ioniene care formau Republica Septinsulară, Franţa lui Napoleon I dădea permisiune Rusiei ca să ne fure provincia Basarabia (ceea ce s- a întâmplat efectiv în anul 1812), pe fondul corupţiei fanariote care atinsese proporţii de nedescris. Dar să revenim la muzică. Edgar Froese şi grupul Tangerine Dream -la care el era cofondator- foloseau sintetizatoare analogice din categoria Moog pentru a realiza o atmosferă de transă minimalistă. Era o alegere premeditată. După cum explica, „realizase bine că era imposibil pentru tine, ca un german, să realizezi performanţa melodică magnifică permisă de limba engleză. Pur şi simplu canelura limbii germane împiedică aceasta.” Chiar dacă opera lui Edgar Froese era caracterizată din exterior ca fiind „muzică electronică”, Edgar Froese era categoric împotriva folosirii termenului. El declara în anul 2010 : „Eu şi grupul Tangerine Dream nu am creat vreodată muzică electronică. Muzica noastră subliniază aspectul intelectual într-un eveniment de studio. Lucrul cu sintetizatoare constituie o abordare complet diferită faţă de muzica electrificată.”
[…] http://www.adriannastase.ro/2015/01/24/goga-despre-titulescu/ […]
În atenţia domnilor Mihai Gâdea şi Radu Tudor: Despre valori (etice, bineînţeles!) şi codificările lor. Trebuie să faceţi mai clară distincţia aceasta în emisiunile pe care le realizaţi la postul Antena 3. Pentru că există distincţia ! Şi tocmai dintr-o apăsare pe butonul distincţiei, al diferenţei (dară nu-i vorba aici despre diferenţa specifică din logica formală), apare adevărul ! Să fiu mai lămuritor. De exemplu, în ortodoxia noastră medievală, valorile etice erau denumite „puterile fără trup”. Dacă-i vorbeşti unui american din a doua generaţie despre „puterile fără trup”, el nu va înţelege chiar nimic, însă va considera despre tine, ca român ortodox, că eşti un tip primitiv. Cu o săptămână în urmă, vorbind la Antena 3 despre români purtători ai unor valori universaliste, l-aţi amintit pe Florin Piersic, ceea ce este perfect ! Dar nu aţi explicat –pentru că nu aţi sesizat distincţia necesară, bănuiesc eu- pe ideea codificărilor româneşti pentru valorile etice pe care le înţelege şi le propagă prin arta sa interpretativă actorul Florin Piersic. În ceea ce priveşte imaginea absolut fantezistă, chiar mirobolantă, despre adaptarea sa instant valorilor etice de la Hollywood, aceasta este –ca să folosesc expresia marelui moldovean Petre Carp- o gogomănie ! Pentru că întâi şi întâi vine aparenţa, codificarea valorilor ! Or, să fim oneşti, Florin Piersic n-are cum să ştie codificările de la Hollywood, ceea ce nu-i un reproş. În ceea ce-l priveşte pe domnul Mihai Gâdea, cu o parte a familiei în America, el trebuie să lămurească totdeauna în astfel de emisiuni, când vorbeşte despre valori etice identice în România şi în America, aspectele de codificare ! Ca să revin la o sintagmă celebră din secolul XIX românesc care cuprinde termenii „formă” şi „fond”, ei bine, pentru discuţia din cazul acesta, codificările de valori sunt „forma”, iar valorile sunt „fondul” !
Orice răspuns la întrebarea „ce-ar fi fost dacă” e pură speculaţie. Actorii mari au sfârşit întotdeauna prin a se înţelege, măcar temporar, de obicei pe spinarea celor mici. Ce mi s-a părut îngrijorător în Europa anilor 90 a fost încurajarea (prin orice mijloace) a pulverizării statelor federale. Tema descentralizării e conexă. Şi am cele mai mari dubii în legătură cu beneficiile ei reale. Între altele arghiroflii autoproclamatei noastre „elite” au ajuns să se oripileze de nostalgia „lumii bune sârbo-croate” (cum o fi reapărut, că erau până mai ieri „sârbă” – rea – şi „croată” – bună) după Tito (vezi-l pe execrabilul fost ministru de externe Pleşu).
@ ZeV,
este invers, statele sunt datoare bancilor deoarece nu au administrat corespunzator resursele si economiile lor nu au creat valoare noua! BCE va da bail-out bancilor ca sa nu sugrume definitiv statele-gazda!
Ar trebui sa te bucuri!
Este drept, la un moment dat asta tot se va intampla si atunci vom produce valoare noua sub presiune construind doar arme, ca dincolo… apoi folosindu-le…
Orice sistem economico-social, dupa consolidare, devine unul militarist… motivul real este de a-si „conserva valorile”, adica averile create in perioada consolidarii…
Ce sa intelegem de la tanarul si distinsul Adrian B ?
a) Ca dl Hoarda Octavian este noul dansului mentor si nu acela care dadea o replica de stalinist, stupefianta „nu conteaza pierderile colaterale” adica nevinovatiii arestati si haituti de DNA!
Tot de la Adrian B intelegem ca dl. Hrebenciuc si-a inceput afacerea gratie lunei legi gandita de Monica si Traianb , la un pahar!
Elpenor Van den Eynde
matale „intelegi” cam „aleatoriu” cam in genul aluia care bate cuie cu microscopu’ ca cand scrii ca Mica Intelegere nu a facut fata ambitiilor si fortei militare germane si sovietice. cam asta faci.
Mica Intelegere era alianta dintre Romania, Cehoslovaci si Iugoslavia care alianta avea ca scop tinerea cuminte a Ungariei (cu care aveau granita comuna) . Nu avea ca scop sa asigure o rezistenta impotrova Germaniei – care era dezarmata! – si nici impotrova URSS (cu care cehoslovacia si Iugoslavia nu aveau granita comuna)
Idem supozitia ta ca cum pentru expansiunea bolsevica nici Titulescu, nici Goga si nimeni altcineva nu a gasit solutii, fiindca singura solutie, apararea armata, nu a mai fost luata in considerare. straluceste prin absenta oricarei Asa pentru uzul tau .. in ce priveste Romania planul era ca sa se opuna ceva rezistenta in Est si sa se execute o retragere controlata spre aliniamentul Focsani-Namoloasa-Galati unde urma sa fie „fixat” frontul in aspetarea actiunii „aliatilor” francobrtoanici plus cine mai dorea sa se dea anticomunist.
In afara de asta exista si o intelegere cu Polonai – in cazul unei agresiuni sovietice celalat stat trebuia sa decare razboi URSS (actiune dilatorie mwenita si ea sa favorizeze o rezistenta pana la aparitia occidentalilor)
Fiindca vezi matale … nici Romania si nici Polonia nu puteau rezisat singire impotriva URSS . Singure sau impreuna erau sortite distrugerii . Ambele se bazau pe faptul ca vesticii ar fi dat tot ajutorul din motive anticomuniste.
Vezi tu planurile militare se fac mai cu cap si vand in vedere cestii mai vulgare (cine, cat , unde, cum , cu ce) nu fantezii morla-filozoficesti.
Cat despre Inteleg ca Litvinov ii declarase inca din 1935 am mari dubii . Dupa cate stiu URSS declara oficial ca nu recunosate unirea Basarabiei (ei ziceau anexare) si neoficial sugerau ca poate ar recunoaste insa ar dori compensatii – prima fiind recunoasterea URSS si a doua fiind sa se renunat la orice pretentii asupra tezaurului depus la Moscova… Deci Litvinov nu avea cum sa decalre intre patru ochi ce era pozitia oficiala a URSS …
@ vsile
Doar atata ai inteles , d-le Grigorenco ?
@Ghita Bizonul, inteleg ca Mica Intelegere a facut fata ambitiilor germane si sovietice, din moment ce eu gresesc? Cehoslovacia a cazut victima ambitiilor germane, ceea ce ne-a pus in suspensie achizitiile de armament. Romania a cazut victima ambitiilor si sovietice si germane, iar Jugoslavia celor germane si, din aliati, a ajuns sa bombardeze Timisoara in 1941.
Asa, si? Ne-am retras pe linia Focsani – Namoloasa – Galati? Cand s-au purtat acolo lupte intre armata romana, sustinuta de franco-englezi, si armatele inavdatoare ruso-germane? Am invins, oare?
Uite care e treaba, Ghita: tu esti un tip destept care, in general, face pe prostul. Insa fi amabil si nu-i mai considera pe altii de pe blog prosti asa cum te prefaci tu a fi. Cum canta Joe Cocker, let me be, fiindca altfel voi fi fara sa mai imi pese de tine.
Si o anecdota militar – filozofica, apropo de planurile militare care se fac cu cap.
Plutonierul inspecteaza grupa de infanterie si se opreste in fata unui soldat.
-Soldat, ce esti in viata civila?
-Filozof, sa traiti!
-A, deci stii ce este o idee.
-Da, sa traiti! O idee este o abstractiune teoretica a unei actiuni practice!
-Bravo. Atunci ridica arma o idee mai sus.
Doru Coarna
Ai citit doar comentariul, dar nu si corectia care precede replica ta.
😉
Elpenor Van den Eynde
nec sutor ultra crepidam!!!
asa ca vezi-ti de „cultura” si nu te baga unde nu te duce capul!! Findca amice nu sti in stare sa intelegi ce ti-am scris …
Continui să cred că atunci când trăiești evenimentele în desfășurare și când ești nevoit să iei decizii capitale vezi altfel lucrurile decât post-factum. Acum, noi putem să spunem cine a avut dreptate, cine a fost vizionar, dar atunci nu erau decât niște idei, păreri care se înfruntau cu argumente și de-o parte, și de alta.
Înțeleg că Tudor Opriș a fost profesor de Română… Cu ocazia asta îmi amintesc și eu cu plăcere și recunoștință de profesorul meu de Română de la Liceul Spiru Haret, Gheorghe Crivăț, despre care nu știu dacă mai trăiește sau nu.
Din Memoriile lui Constantin Argetoianu, 1930-1935, (în ciclul înființat de mine, „despre unul și același om, zece oameni au unsprezece păreri”):
În fine, am reușit să-l conving pe rege să facă un guvern Titulescu. Acesta a primit tot programul meu economic și financiar. Vedea și el ca singura soluție a normalizării stării noastre un mare împrumut în tranșe anuale. Era încântat de formula mea, „guvern în afara partidelor dar nu contra partidelor”. Cântam amândoi la unison și „pertractările” (cuvânt drag ardelenilor) noastre ar fi fost duioase dacă nu s-ar fi ivit o neînțelegere: ca și cum tot ce vorbiserăm n-ar fi fost, Titulescu mi-a declarat că ar trebui un guvern de colaborare a tuturor partidelor. „Pricepe, mă”, zicea el, „noi știm ce vrem, dar trebuie să priceapă și boii ăia din Occident, că avem nevoie de ei”.
Nu mai pricepeam nimic. Lumea nu mai voia să audă de partide și toată popularitatea tânărului rege se întemeia pe nădejdea că ne va scăpa de tirania și de murdăria guvernărilor de gașcă.
1938 (bonus):
După înmormântarea reginei Maria, generalul Gheorghe Argeșanu, zis Ghiță ostașul, mi-a spus: „Domnule Argetoianu, a fost bine azi că n-a fost prea cald, dar când mă gândesc că o să se țină lanț înmormântările, că or să moară domnul general Văitoianu, domnul mareșal Prezan și domnul mareșal Averescu, m-apucă groaza să-i ducem pe toți prin tot orașul la cimitir”.
@Bizonu’. Sa nu crezi ca nu ti-am raspuns.