Si vis pacem…

PisicaArici

In 1978, aveam 28 de ani, varsta de astazi a lui Andrei. In acel an, Stefan Aug. Doinas publica volumul de poezii „Locuiesc intr-o inima”, volum care incepea cu balada „mistretului cu colti de argint”. O lunga perioada de timp a fost una din lecturile mele preferate. Intre ele se afla si poemul „Si vis pacem”. Versuri destul de ciudate pentru acele vremuri dar care au rezonanta si astazi. Intrebarea pe care mi-o pun insa este aceea daca formula clasica – si vis pacem para bellum (daca vrei pace pregateste-te de razboi) – este singura varianta in lumea in care traim. Pentru un alt raspuns posibil, adaug un comentariu din serialul „Homeland”: „daca incerci sa cresti serpi in curtea ta sa nu te astepti ca ei sa-i muste doar pe vecini”. Iata insa si textul poeziei lui Doinas, la care am adaugat doua poze din fanarul de la Cornu – o pisica si un arici intr-o faza de coabitare:

„Daca vrei pace, lasa-n vested scrum
sa fulgere penatii casei tale
si, parasind prietenii in drum,
starneste-n varf de pinteni colbul moale.
Femeia ta, pe pragul invechit,
ca un zalog tacute-i vetre-o lasa;
pafta de praf, rotunda, de la schit,
genunchiul ei sa-nscrie pe matasa.
Daca vrei pace, -ncuie ce-ai nascut
in inima, si-mbraca-te in zala;
cu fir albastru, semnul de pe scut
pe sani sa-l poarte fetele, pe poale.
Iar scutul greu, oglinzii din iatac
invata-l credincios sa-i tie locul,
ca sa-ti zaresti in ziua de atac
in fierul lui profilul si norocul.
Dand fiecarui lucru ce-i al lui,
du-te sa dai ce e pe moarte – mortii,
Cantand sa treci pe campuri, si tehui,
zvarlind, precum monede calpe, sortii.
Potcoava sa nu scurme in pamant:
tu nu-ti poti pierde vremea sapand groapa.
De frau du calul tau, si din cuvant,
pe malul mlastinilor, si-l adapa.
Dar vezi sa nu atinga cu suflari
nici sangele-nchegat pe firul ierbii,
si nici cenusa palidelor seri
pe care-o vor aduce-n coarne cerbii.
Daca vrei pace, nu vana in timp
ce stai inca sub bolti, in tara veche:
iubire, fiara, roade, anotimp
sa-ti fie numai floare la ureche.
Nicicand sa nu-ntorci ochii inapoi,
iar sufletul ca palosul sa taie.
Pe cai piezise, in urma ta, si noi,
tarziu, o sa ajungem la bataie,
cand sus, mania ta – stindard – in varf
va flutura pe turnuri, la vigilii,
care si-au ceruit abia cu-un starv
hrisoavele sarace in sigilii.
Daca vrei pace, da mereu porunci
ca strigatul de lupta, la soroace,
sa-l spuna rudele din tati in prunci,
sa-l strige crainicii prin iarmaroace,
Daca vrei pace, bate bani mai buni
cu chipul tau pe fiecare parte.
Fereste-ti fruntea alba de cununi.
Vorbeste cu sfiala despre moarte.
Copiii tai, ca tine de semeti,
sa-i cresti in codri-avand ca dascal ursul:
cu linii vagi, pe trunchiuri si bureti,
sa-nsemne apa vremilor, si cursul.
Iar cand o sa-i trezesti, tarziu, din vis
chemandu-i de sub frunzele opace,
pe stema tarii lor sa vada scris:
Invata sa te lupti, daca vrei pace!”

72 de gânduri despre “Si vis pacem…

  1. Ce superbă imagine : „cenușa palidelor seri” ! Și încă câte altele…

    Dar apropo de imagini, iată una care mi-a displăcut și m-a întristat : Iohannis stând pe jilțul destinat Patriarhului, tot așa cum Băsescu a stat, în Parlament, pe jilțul destinat fie regelui, fie aceluiași înalt prelat… În ultimul caz, s-au revoltat destui. Pentru duminica trecută, doar tăcere și acceptare… De menționat că alături de tronul aurit, în Catedrala sibiană exista și un scaun normal, neocupat, și nebăgat în seamă nici de Iohannis, nici de Mitropolitul Ardealului…

    Apreciază

  2. «Si vis pacem para bellum» (Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război), un adagiu preluat şi adaptat de societatea sec. XX (militarismul nazist, de ex., ori înarmarea nucleară după cel de-al Doilea Război Mondial, folosită ca mijloc de intimidare) din Cartea 3 a tratatului militar De Re Militari scris de scriitorul latin Vegetius (sec.IV-V), care la rândul său s-a inspirat din Platon.

    Sigur, viaţa este o luptă, iar succesul (=pacea) nu se obţine decât prin intimidarea adversarilor. Păcat că PSD nu a mai reuşit acet lucru din 2012 încoace ; poate că liderii partidului ar trebui să urmeze nişte cursuri de istorie , eventual militară (despre Napoleon se spune că ar fi inversat proverbul : dacă vrei război, pregăteşte-te de pace, la fel a făcut şi Hitler în cazul Rusiei ), pentru a căpăta un pic de perspectivă, o fărâmă de viziune politică, şi să nu se mai schimbe – precum roza vânturilor – în funcţie de criticile adversarilor, care – indiferent de ce ar face ca să le fie pe plac – vor continua să-i atace, direct, sau pe la spate (în SUA, în timpul campaniilor electorale, republicanii îi desemnează pe democraţi cu termenul depreciativ de „roşii”, sau chiar „comunişti”).

    Nu prea sunt multe concesii făcute ideologiei comuniste în poezia lui St. Agustin Doinaş, poate doar ideea sacrificiului suprem, a omului care-şi apără cu orice chip glia străbună, însă un vers (Fereşte-ţi fruntea albă de cununi) m-a făcut să mă gândesc că apologia forţei este oarecum temperată de principii stoice, dacă prin „cununi” Doinaş a vrut să spună „coroane” ; mai precis, mi-am amintit de poezia IF a lui Rudyard Kipling (preferata soţului meu şi a mea) : If you can talk with crowds and keep your virtue / Or walk with Kings – nor lose the common touch).

    Fără îndoială, lupta necruţătoare şi principiile morale se exclud reciproc – sună cinic, dar aşa este. Probabil, nu trebuie aplicate simultan, ci consecutiv, după cum ne sugerează o inscripţie de la Delphi (sanctuarul lui Apolo din Grecia) : Dacă în copilărie ai fost bine-crescut, la tinereţe ai reuşit să-ţi stăpâneşti impulsurile/pasiunile, la maturitate ai fost un om drept, iar la bătrâneţe ai dat sfaturi utile, atunci poţi să mori liniştit, nu ai trăit în zadar. (Inscripţia, într-o traducere liberă care-mi aparţine, a fost găsită sub forma unei copii în Bachtria, nord-estul Afganistanului de astăzi, un centru al culturii elenistice ca urmare a cuceririlor lui Alexandru cel Mare : vedem, aşadar, că „globalizarea” nu constituie pecetea sec. XXI ! )

    Apreciază

  3. E greu sa fii luptator in tara asta când majoritatea romanilor se calauzesc dupa vorbe de duh ca :

    Mielul bland suge de la doua oi .

    Capul plecat sabia nu-l taie ! Etc.

    Studiu antropologic despre romani

    Cum îi vedeau americanii pe români în anii ‘40 antropologie, Ruth Benedict, Margareat Mead, roman, american

    După doi ani de la începerea celui de-al Doilea Război Mondial, la 12 decembrie 1941, România este presată de Germania să declare război Statelor Unite ale Americii. Deşi americanii au răspuns abia în iunie 1942, în aceste 6 luni ei s-au interesat de comportamentul şi obiceiurile românilor. Aşa se face că agenţia guvernamentală însărcinată cu propaganda (Office of War Information) o angajează pe antropologul Ruth Benedict să scrie un studiu despre cultura şi comportamentul românilor.

    Fără a veni să viziteze România, Ruth Benedict, unul din cei mai mari antropologi ai tuturor timpurilor, elevă a lui Franz Boas (supranumit şi „părintele antropologiei”), scrie un studiu ştiinţific pe baza unor interviuri cu personalităţi româneşti, studiu pe care îl va finaliza în noiembrie 1943.

    În cele 65 de pagini în care a scris despre români, Benedict a trebuit să prezinte comportamentul şi atitudinea pe care aceştia o au în privinţa războiului. De asemenea, guvernul american dorea să ştie modul în care ar putea face propagandă contra trupelor inamice, dar şi felul în care ar putea îmbunătăţi legătura dintre trupele americane şi populaţia civilă aliată sau inamică.

    Lucrarea începe cu o scurtă trecere în revistă a istoriei românilor. Autoarea spune că, deşi din cele mai vechi timpuri populaţiile de pe teritoriul actualei Românii au fost exploatate pe rând, mai întâi de Imperiul Roman, apoi de cel Otoman, forţaţi la muncă agricolă de grecii care au primit pământ de la stat şi cuceriţi de Imperiul Habsburgic, românii au reuşit să îşi creeze o identitate istorică naţională.

    Trecând apoi în contemporaneitate, studiul susţine că românii sunt, în primul rând, preocupaţi de crearea imaginii de sine şi analizează modul în care aceştia concep formarea unei identităţi în contextul social.

    Pentru că timpul era scurt, autoarea s-a bazat pe analizarea unor proverbe din cultura română, care să reliefeze modul în care românii concep dezvoltarea personală.

    Conform concluziilor cercetătoarei, românii se bucurau din plin de viaţă, iar oportunismul şi agresivitatea erau considerate „arme” pe care orice individ le putea utiliza împotriva celor care îi îngrădeau fericirea.

    Românii erau prezentaţi ca având o dorinţă arzătoare de a se îmbogăţi cu orice chip şi prin mijloace cât mai simple. Pasiunea lor pentru jocurilor de noroc, o potenţială sursă de îmbogăţire, este consemnată şi ea de către antropolog.

    Omul din România era văzut drept un individ impulsiv şi violent, dar care se simţea vinovat atunci când experimenta plăceri şi se pedepsea pentru acest lucru.

    Practicile bisericeşti şi mai ales spovedania sunt mult mai puţin apreciate decât vechile credinţe populare, practicate în zonele rurale. Autoarea consemnează că religia practicată în România nu respectă canoanele creştine, căci preoţii sfătuiesc mamele să îşi trimită băieţii la bordel pentru a-şi potoli ispitele.

    În aceeaşi direcţie, Benedict a urmărit şi educaţia sexuală la români şi a semnalat faptul că „băieţii, atât la sate cât şi la oraşe, fac întreceri care e mai tare între cei de
    aceeaşi vârstă”.

    Cea de-a doua preocupare a românilor, după dezvoltarea personală şi implicit îmbogăţirea, era reprezentat de îndeplinirea obligaţiilor familiale. Solidaritatea socială avea un nivel scăzut şi, prin urmare, nu putea fi vazută ca o povară, dar nici ca un ajutor real.

    Bazându-se pe interpretarea unor proverbe precum „Capul plecat sabia nu-l taie” sau „Sărută mâna pe care nu o poţi muşca”, antropologul afirmă că românii trăiesc într-o societate în care a săruta mâina superiorului este o practică comună, ei fiind umili şi supuşi.

    Nici onoarea nu are o valoare prea mare, concluzionează autoarea în urma analizării unor zicale precum „Onoarea nu ţine de foame”.

    Benedict nu trece cu vederea nici evenimentele care sărbătoresc riturile de trecere, precum nunţile şi înmormântările. Ea observă că oamenii de aici văd aceste evenimente ca motive de mândrie, iar studiul remarcă cum mii de păsări sunt făcute să cânte la nunţile şi înmormântările românilor. Mai mult, oamenii din România înţeleg nunţile ca pe nişte evenimente unde mirii sunt trataţi ca împăraţi şi împărătese.

    Mândria, înţeleasă în acest fel, era considerată o valoare naţională. Chiar şi nunta era un prilej prin care părinţii mirilor îşi arătau statutul. Ceea ce i se pare bizar lui Benedict este faptul că zestrea fetei era anunţată public şi în detaliu.

    Astfel, Benedict face o comparaţie între obiceiurile de nuntă ale americanilor şi cele româneşti. Ea spune că românii dau ca zestre mult prea multe bunuri, comparativ cu americanii. Atunci când tinerele cupluri americane formau o familie, primeau în dar, de la părinţi, doar o casă, urmând ca restul să obţină ei prin propriile forţe.

    La români, afirmă autoarea, bărbatul îşi alegea întodeauna o femeie frumoasă la trup, dar nu şi la faţă. În acest fel, femeia nu ar fi fost dorită de un alt bărbat şi ispitită de acesta.

    Pe de altă parte, antropologul remarcă în lucrarea sa că, în cultura românească, bătaia reprezintă un preludiu sexual. Ea este considerată un atribut divin, lucru pe care românii l-au consemnat în proverbul „Bătaia e ruptă din rai”.

    De bătaie nu scăpau nici copiii obraznici, dar Benedict notează că, spre deosebire de polonezi, românii sunt mult mai blânzi cu odraslele, fiind şi mult mai permisivi. Situaţia se schimbă totuşi atunci când în familie apare cel de-al doilea copil. În majoritatea cazurilor, românii îl neglijează pe primul şi devin chiar violenţi în prezenţa acestuia.

    Unul din cele mai criticate aspecte ale societăţii româneşti, în studiul lui Benedict, este lipsa unei unităţi politice, dar şi iredentismul politic. Antropologul susţinea că instituţiile naţionale ale României sunt slab dezvoltate, neavând stabilitate. Politica din România se baza pe simboluri culturale, iar masele de oameni se lăsau conduse precum oile.

    Trebuie remarcat faptul că multe dintre observaţiile pe care autoarea le-a făcut acum aproape 70 de ani sunt de o tulburătoare actualitate.

    În Cultura şi comportamentul la români, Ruth Benedict surprinde modul de organizare a traficanţilor de influenţă şi al speculatorilor. „În afară de avocaţi, există mulţi indivizi disponibili să ofere asistenţă în administrarea afacerilor particulare. Aceştia sunt deopotrivă bărbaţi şi femei şi se numesc „afacerişti”. Ei acţionează ca intermediari în dispute, oferă bacşiş reprezentanţilor guvernamentali şi participă la tranzacţii. […] Unii s-au specializat în obţinerea de posturi de muncă, pentru care, ca onorariu, primesc salariul pe trei luni de la postulanţi….”

    Drept concluzii, antropologul a scris că „Idealul de viaţă românesc este practic hedonismul. Oamenii ar trebui să îşi satisfacă dorinţele”.
    „Această aprobare a plăcerii e substratul atitudinilor româneşti în relaţiile interpersonale. Un individ îşi bazează legătura cu un alt individ pe plăcerea pe care i-o furnizează această legătură”.
    „O relaţie omenească bună care să nu dăruiască plăcere este pentru români o contradicţie în termeni”
    „Oportunismul românesc este o expresie a hedonismului românesc”.

    Deşi lucrarea Romanian Culture and Behavior a fost terminată în 1943, ea a fost tipărită mult mai târziu, în România fiind tradusă abia în anii 2000.

    De la predecesoarea lui Ruth Benedict, Margaret Mead, un alt mare nume al antropologiei, aflăm unele detalii legate de modul în care s-a produs cercetarea. Ea a evidenţiat în lucrarea The Study of Culture at a Distance faptul că pentru efectuarea studiului despre români, Benedict a avut două surse principale: literatura de specialitate, românească şi americană, şi unele declaraţii ale românilor din America.

    Detaliile legate de sursele orale lipsesc tocmai din pricina principiului confidenţialităţii impus în antropologie şi aplicat strict.

    În prefaţa lucrării, Mead susţinea că „au fost aproximativ douăzeci şi cinci de români [care] au depus timp şi efort pentru a înlesni acest studiu. […] Prin aceşti români, scheletul de fraze abstracte a putut primi carnea şi sângele experienţelor personale, astfel [încât] copilul român şi familia română apar descrişi într-o manieră fără precedent”.

    Nu se cunoaşte dacă lucrarea lui Benedict a fost cu adevărat de ajutor pentru guvernul american în implementarea strategiilor de propagandă, însă Romanian Culture and Behavior a rămas în istorie ca fiind unul dintre studiile ce au deschis calea metodei denumite „antropologie de la distanţă”.

    http://www.descopera.ro/cultura/9091109-cum-ii-vedeau-americanii-pe-romani-in-anii-40

    Apreciază

  4. Cred ca in scurt timp va incepe show-ul si in ” noul pnl ” . Aceasta alianta intre prosti ( PNL ) si escroci ( pdl ) incepe sa semene tot mai mult cu casnicia dintre Silviu Bahmutiean Pegoana ( Vasile Blaga ) si Adriana Pringoarna Bahmutiean ( Alina Gorghiu ) . Se va lasa cu sicane , reclamatii , inregistrari , ochi vineti , amantlacuri , picioare de lemn in sezut , …

    Deci luati-va popcorn si bere …

    Apreciază

  5. @ Marian Nicolae spune: +Berlinul nu acceptă planurile economice ale lui Tsipras. Citând surse apropiate guvernului german, săptămânalul Der Spiegel a dezvăluit că Germania consideră aproape inevitabilă ieșirea Greciei din Zona Euro, dacă șeful opoziției Alexis Tsipras conduce guvernul după alegeri, abandonează linia de austeritate bugetară și nu rambursează datoriile ţării.+
    Au şi grecii foarte multe lucruri urâte de povestit despre UE şi ce-a fost înainte de Maastricht (Comunitatea Economică Europeană). Despre felul cum li s-a cerut grecilor să distrugă (prin elenizare forţată) cele 2 milioane de vlahi din ţară. MittelEuropa începuse procesul distrugerii “legitime” (“legitimarea” a venit cu Pacea din Westphalia) a valahilor încă de pe vremea războiului de 30 de ani. CEE şi UE au băgat atâţia bani în ţară, încât i-au învăţat pe greci cu fenomenul corpupţiei la scară foarte mare. A mai rămas doar un mic nucleu (“anarho-separatiştii”) de Armâni pe la Salonic, cu vechi titluri de nobleţe dovedite încă de la anul Domnului 212. Însă ori de câte strănută mai ameninţător un vlah de acolo, tot grupul parveniţilor Bilderberg tremură!

    Apreciază

  6. ML
    Totusi, eu incerc sa sortez informatia altfel…iata, azi, domnul Yohannis a spus un lucru extraordinar in CSM (atragand ceva critici din partea simpatizantei Inchizitiei, recte, Monica Macovei Gherghescu si starnind strambaturi din partea ,,politicianului” Horatiu Dumbrava- epitetul lui Basescu) :
    ,,JUSTITIA NU ESTE O SUPRAPUTERE SI TREBUIE SA JUDECE CU CELERITATE, RESPECTAND PANA LA CAPAT PREZUMTIA DE NEVINOVATIE SI DREPTUL LA IMAGINE AL INCULPATULUI.”.
    Iata o afirmatie memorabila, care ne aduce aminte principiul separatiei si egalitatii puterilor in stat, cel care sta la baza democratiei.
    Cand merita, nu ezit sa-l felicit. Incet incet, pare ca se va detasa de promiscuul PNL.

    Apreciază

  7. Am tot așteptat să văd, oriunde, un comentariu lucid privind motivația reală a răsturnării de situație de la ultimile prezidențiale. poate n-am fost eu pe fază, dar, în afara unui editorialist de la J.N., n-am mai citit/auzit vreun comentator-analist politic, să remarce pastorala patriarhală din ziua turului 2 de la prezidențiale!
    @Luminita Arhire
    ianuarie 5, 2015 la 7:48 pm
    „I-a dat biserica ortodoxă „un cec în alb” noului preşedinte sau a fost invers, şi cel din urmă i-a dat un frumos cec semnat cu înflorituri celei dintâi, cumpărând o bucăţică de indulgenţă şi-un loc în faţă pe lista prea-cinstiţilor ?”
    DA, B.O.R. a dat un cec în alb, prin chiar Patriarhul său ,care a declarat că de multe ori binele românilor a venit de la cei străini de neam, la finele slujbei din dumineca turului 2 !!!
    Pentru cine chiar a vrut să aibă o imagine corectă a situației și a privit și harta cu județele ce au adus victoria lui Johannis, a fost clar că IEȘIREA LA VOT ȘI A CELOR CE ÎN MOD OBIȘNUIT NU MERG LA VOT, a avut o altă explicație, decât mult și fals tălămbănita afirmație a succesului echipei macoveascăi, pe FB!
    Cine crede că județele din Moldova au virat votul din turul 2 spre dreapta pentru că acolo este o mare densitate de tineri internauți este ori de rea credință, ori nu a aflat încă ce-i cu greutatea ce cară permanent pe umeri, ori chiar nu știe unde-i ce-a mai mare densitate de creștini practicanți!

    Și, apropos de spiritul de discernământ: MAI REȚINE CINEVA CĂ PROCURORUL PENSIONAR IACOBESCU A ANUNȚAT CĂ PE 21 DECEMBRIE 2014 UN PERSONAJ, CARE ARE DOVEZI INDUBITABILE, VA FACE DEZVĂLUIRI IMPORTANTE DESPRE HOȚIILE FAMILIEI BĂSESCU?!
    Sper că numai superficialitatea unor presari este de vină că n-am aflat încă nimic despre domnul Iacobescu și misteriosul personaj.

    Apreciază

  8. Iata-ne din nou intre fanarioti, prilej pentru Blogideologic sa scrie din nou despre pacea de la Kauciuk-Canoe urmat de un expozeu despre Destul de Cracy (glumesc, Blogi, numai glumele ne mai tin in viata in tara asta de c…t!). Poezia o cunosc probabil din tineretea mea revolutionara; in liceu se studia, atunci, Mistretul cu colti de argint, insa cred ca am facut si ceva lectura suplimentara. Am uitat fiindca pe atunci eram foarte preocupat ca, in pauze, sa le citesc, fara voia lor, colegilor din Nichita Stanescu, cu glas agonic si horcaieli, de ma injurau (incultii!) cum le venea la gura. Daca Si vis pacem, Parabellum (!!!) mi se pare a fi mai filozofica, pentru politica mi se pare mai adecvata vorba americana „sa vorbesti cu blandete, dar sa tii in mina o bata mare”. Iata tocmai am aflat ca a fost respinsa contestatia lui Dan Voiculescu, ceea ce ne priveaza de un spectacol di granda, care ar fi avut loc daca patronul Antenelor ar fi fost eliberat deseara. Ca sa revin, problema este, cred, c’ariciul cand se rostogoleste colecteaza tot ce intalneste in cale. Mai tineti minte cu cate saptamani in urma boscorodeam noi pe aicea de 2% pentru aparare? Ei, bine, iata-l azi pe arici cerand 2% pentru aparare. Ca sa nu mai zic de faptul ca a terminat-o inainte de a incepe, nemtii originali anuntandu-ne ca degeaba l-am ales noi pe Johannis, tot in usa Schenghen-ului o sa stam; asa ca nu mai vedem noi podoabele dnei Merkel, tot cu poza veche de pe cand era utecista dederista trebuie sa ne multumim. Ori, referindu-ma aluziv la Ilie Moromete, ariciul asta trebuie sa faca dovada ca are doi creieri, nu sa reia cu intarziere chestii pe care le discuta altii. Dar, ca sa revin la filonul poetic (Calliope, Euterpe si, de ce nu, cate o aparitie a Erato nu strica), dupa aceea m-a preocupat poezia lui Radu Stanca. Sa fie oare o intamplare ca versurile acestuia „Intru-n Sibiu ca intr-o incapere/ In care e un mort.” ma preocupa si acum? Oricum, semnalez o tendinta de a confunda, sub actualul presedinte, tara cu o parte a ei, care sta sa ia capitalele europene nemailasand nimic Moldovei si Munteniei in tot secolul.
    Oare care o fi motivul intalnirii la varf dintre Johannis si IPF? Se muta presedintia la Tanacu?

    Apreciază

  9. Faptul că în România „PRESA”- de orice fel- a ajuns să fie doar un cuvânt mult folosit, dar fără pic de conţinut, nu trebuie să mire pe nimeni.

    Era, de asemenea, extrem de previzibil ca, ajungându-se în această situaţie, gogoaşa aşa-zis jurnalistică, ambalată într-o carcasă de cuvinte, să se dea de ceasul morţii explicând tăntălăilor ce minunăţie este gogoaşa ambalată în costum de preşedinte.

    Nu încetez să admir perseverenţa cu care viguroasa presă ne bagă sub nas zilnic „DISCURSURILE PREŞEDINTELUI ” (conform DEX- „DISCURS = expunere făcută în fața unei adunări; cuvântare, etc”; conform imaginilor televizate -“ DISCURS” = înşirarea monotonă a unor cuvinte scrise de nu se ştie exact cine şi care reprezintă opiniile cuiva, dar nu se ştie exact ale cui) .

    Deoarece domnul care citeşte este flasc precum o moluscă aţipită, înfundată pe jumătate în nisip, nu reuşesc să-mi dau seama dacă este de acord sau nu cu ceea ce recită. Astfel încât, mi se pare mult mai lesne să-mi imaginez că avem la conducerea ţării –că aşa a ales poporul român –un fel de balaur, o fiară octocefală ( scuze dacă am greşit numărul de capete deoarece nu ştiu exact câţi consilieri, cronicari şi scribi deţine dânsul în momentul de faţă), care se prezintă în public sub o formă amintind vag de Arnold Schwarzenegger în “Cactus Jack ”- adică mare şi blond .

    Interesant este că nici unul dintre capete nu-i aparţine lui Klaus.

    Şi mai interesant este că nici nu ştim dacă domnul Klaus are, totuşi, cap.

    Apreciază

  10. @mihaelataniastoica spune:+În esenta, totul este o problema de raport între harta si teritoriu, cum minunat explica în lucrarea lui Manhood of Humanity, Alfred Korzybski(http://www.gutenberg.org/files/25457/25457-pdf.pdf). Asadar, în masura în care ne imaginam ca “a fi” înseamna a-l obliga pe celalalat sa accepte ca doar ce se cultiva în teritoriul tau este mâncare, sa nu te miri ca esti mereu atacat de invadatori care, fie vor sa mânânce ce cultivi tu, deoarece cred în tine, fie vor sa-ti strice recoltele, deoarece cred ca mâncarea lor este mai buna.+
    In sudul Olteniei, favorizat de sol și de soare primăvara, dându-i caracter aleatoriu de climat mediteranean, se cultivau organic în gospodării particulare tomate timpurii, foarte apreciate de germani, care cumpărau totul. Câștiga și statul -asta era pe vremea lui Ceaușescu- și particularii. Până când bulgarii au observat că românii le făceau concurență. Cum au procedat ca să le strice afacerea ? Le-au dat, prin contrabandă -Dunărea se trecea ușor noaptea în barcă- stimulatori de creștere pentru plante. Germanii au observat schimbarea de calitate și au sistat comerțul.

    Apreciază

  11. Recunosc că nu prea l-am citit pe Doinaș pentru că mi se pare cam încifrat, dar îmi propun să „studiez” poezia ca să vă scriu ce-am înțeles.

    În privința pisicii și ariciului, cred că se poate spune: cei diametral opuși pot trăi în pace unul lângă altul dacă fiecare-și vede de treaba lui și nu-i „reproșează” celuilalt că nu e ca el.

    Apreciază

  12. @ fanariotul:

    Nu urmăresc în mod special Antena 3 și nicio altă Antenă, nu îl simpatizez/antipatizez pe Voiculescu (îmi e indiferent), dar, de dragul adevărului, vă spun că Voiculescu nu a contestat sentința, deci, chiar dacă i-ar fi fost acceptată contestația, el n-ar fi fost eliberat.
    „Păcatul” publicului e că nu are răbdare să recepteze corect informația, ci o parcurge superficial, nefiind atent la nuanțe.

    Apreciază

  13. Serbanfl,

    Apeleaza la promisiunile unui procuror pensionar , indepartat din sistem sa ne spuna ce? Povesti ?
    Realitatea insa ascunsa precum gunoiul sub peres este cunoscuta, fost informator ajuns presedinte al Republicii, ca, in primul mandat de Ministru al MT, a antamat ,pentru a putea instraina navele, legea „gajarii” ,lege care le-a permis societatilor straine sa puna navele romanesti ca gaj pentru finantari care nu au ajuns la nave,a mesterit pusculite,ca in al doilea mandat ca Ministru al MT a contribuit decisiv la a treia dezmembrare a flotei facilitand predarea de catre armatorii romani Navrom,Romline si Petromim in contracte paguboase de b/b , prin directorii numiti la firmele respective cu aprobarea lui directa sau indirecta, unor prieteni, fosti comandanti ,sefi mecasnici sau pretini de pahar.. si-a atribuit sub declaratie in fals o parte dintro vila….a abuzat, a abuzat ,a abuzat…Pentru toate acestea nu este nevoie de povestile unui procuror pensionar ci de un om curajos din sistem!
    A fost un militian acum general in rezerva o jigodie de om , care a tot cautat semnatura lui Basescu ocupind in totalitate cu ceva ani in urma sediul „petrominului” falimantat , ei nu a gasito pentru ca Traian nu semna nimic el dadea ordine asa cum se proceda in Comunism , dar sa nu-l acuzi de neglijenta in sevici cu prejudiciu parca este prea de tot!
    E bine totusi ca a retinut ce a spus luminita, bravo …aplauze furtunoase!

    Apreciază

  14. Pacatul unora e ca sunt foarte atenti la media, o sursa afirmand ca, in ipoteza acceptarii contestatiei, Voiculescu ar fi trebuit pus in libertate iar procesul rejudecat la curtea de apel. Asa ca, vezi, conteaza cu ce sursa mediatica se intampla sa fii conectat la un moment sau altul. Dar, in fine, tu preferi sa o dai pe receptori si nu pe emitatori, am retinut.

    Apreciază

  15. Esența poeziei stă în titlu și în ultimul vers: Învață să te lupți, dacă vrei pace!
    Am remarcat imagini poetice precum:
    Genunchiul femeii tale să lase la schit o pafta de praf rotundă!
    Du-te să dai ce e pe moarte – morții!
    Cenușa palidelor seri, pe care-o vor aduce-n coarne cerbii…
    Mânia ta -stindard- în vârf va flutura pe turnuri.

    Frumos! Nu e un poet foarte accesibil, te muncește, dar, dacă muncești sârguincios, ești răsplătit în final.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s