La Multi Ani, de Sfantul Nicolae!

Cu ocazia zilei de Sfantul Nicolae, urez „La multi Ani!” sutelor de mii de romani care isi serbeaza astazi onomastica. Nicolae, Nicu, Nicusor, Nicoleta…tuturor va urez sa aveti o zi si o seara frumoase, impreuna cu cei dragi, membri de familie sau prieteni.

Chiar daca vremea nu a fost prietenoasa, sper sa aveti lumina in suflet si caldura solidaritatii pe care ne-o ofera sarbatorile de iarna.

Prieteni de blog, va urez, in mod special, sa priviti cu bucurie si cu speranta zilele care ne apropie de un An Nou, sper, mai bun si mai linistit.

96 de gânduri despre “La Multi Ani, de Sfantul Nicolae!

  1. Un interesant pdv :

    Dug(h)inismul

    Cîți aveau habar de Dugin (așa apare în grafie latină; reprodus fonetic, în română s-ar scrie aproximativ Dughin) pînă la apariția “listei” ?

    Cred că mă număram printre cei 1% din România care auziseră de el și printre cei 0,1% care știau ceva despre el. Puțin, recunosc.

    Se pare că a început să supere. Nu știu cît de mult personajul, probabil mai mult mișcarea pe care a generat-o.

    Din puncul meu de vedere, Dugin reprezintă simbolul unei anti-ideologii. Cunoscută ca o preferință pentru o coagulare euroasiatică, ideologia fără de ideologie a lui Dugin se vrea o opoziție la euroatlanticism. Mai profund, mișcarea lui Dugin își construiește posibila bază de atracție pe critica adusă globalismului sorosist. Pe partea respectivă nu poate da greș, globalismul existînd în bună măsură datorită eficienței metodei de propagandă și destabilizare sintetizată sub marca Soros a “societății deschise”.

    Pe Dugin l-am urmărit foarte puțin, prin una sau două înregistrări video. N-am avut răbdare, se exprima într-o engleză greoaie, neplăcută. I-am urmărit mai mult pe 2 discipoli, să le zic așa, de fapt inși cu propriile păreri, avantajul duginismului constînd în aria mare de nuanțe pe care le poate îmbrățișa.

    Nucleul comun la care se raportează diferitele abordări se poate rezuma la încercarea de a valoriza noțiunea unui naționalism abstractizat, în care apartenența, valorile familiei, respectul tradiției și al credinței locului au prioritate. Dacă nu ar lăsa libertatea de a te identifica prin completarea după specific a variabilelor tradiție, credință, valorile familiei (sau grupului mai restrîns) ar putea fi asemuit unei ideologii conservatoare. Așa cum arată acum (mă rog, ce am înțeles eu) se vrea o metodă capabilă să contracareze sorosismul. I se opune descentralizat, coordonarea făcîndu-se prin invitarea celor interesați să recunoască singuri și inamicul și punctele comune ale presupușilor aliați.

    Dacă există o sursă principală generatoare de idei undeva în preajma lui Dugin, nu știu cît de pure mai rămîn pe măsură ce diseminează pe alte coordonate geografice. În această flexibilitate s-ar putea găsi forța mișcării. Evident, tot acesta ar putea fi punctul slab.

    Duginismul restrîns propune o alianță ruso-europeană (cu un clasic făcut cu ochiul spre Germania) care să desprindă SUA (atlanticismul) de Eurasia. Pentru asta (duginismul încă și mai restrîns) sugerează că întreaga zonă dintre centrul Europei și Rusia ar trebui să se emancipeze din starea semi-colonială și să recunoască interesul comun pe care țările de acolo/aici îl au cu zonele dinspre Asia – reprezentate prin Rusia – și cele dinspre vestul Europei – reprezentate prin Germania. Dovada că zona e sensibilă, că doare, o aduce construcția americanizată de pană între Germania și Rusia, rol pe care politicienii din țările zonei îl execută cu zel.

    Diferența dintre clasica împărțire ruso-germană (prin care, periodic, Polonia dispare de pe hartă) stă în încercarea de a cîștiga colaborarea țărilor respective. Atractivitatea inevitabilă pe care un astfel de mesaj o va căpăta în timp a fost, se pare, sesizată de rivali. Reacția, pe cît se poate desluși, ar fi chemarea la ordine a Germaniei și încredințarea facțiunii aparent mai fidele cu misiunea de a supraveghea dpv colonial zona est-europeană sensibilă. Metoda de control în țările victimă rămîne spălarea pe creier soros, dar împletită cu dictatul puterii judicicare și, bănuiesc, cu speranța într-o contabilitate germanică. O austro-ungarizare politically correct. Setul de valori rămîne, evident, același: dezrădăcinare, atomizarea societății, decreștinarea și metisajul de toate felurile, adică, în mare, opusul valorilor proclamate în esența duginismului generalizat.

    Varianta de rezervă sau prima variantă, nu se știe, poate doar se așteaptă condițiile optime, rămîne războiul cu Rusia. Criza din Ucraina se potrivește, logic, cu ambele variante. În prima, americanii și fidelii lor din UE au mutat punctul de interes și atenția mai spre Rusia, ca să-și protejeze influența peste partea de Europă de est pe care au integrat-o mai înainte. În a doua, forțează apariția focarului care poate impune Rusiei reacția necesară pentru a justifica un război și, în același timp, încearcă să poziționeze vestul cît mai avantajos dpv strategic.

    După mine, duginismul ar putea avea influență ca mesaj în măsura în care mai există rezonanță, în occident, cu apelul la valorile tradiționale, adică depinde de gradul de infestare sorosistă din mințile oamenilor de acolo. Un pariu riscant.

    Apreciază

  2. @Zev:

    Mulțumesc. Așijderea.
    Nu vreau să știe colegii (încă) de partid pentru că nu m-ar înțelege, ar zice că nu sunt un liberal sadea, cu state vechi, și, zău, ar avea dreptate.
    Am principii liberale, dar apreciez și alți politicieni din alte partide, și, pe lângă asta, consider că guvernul a aplicat și politici liberale, pentru dezvoltarea sectorului privat. Nu sunt de acord cu negarea de-a-mboulea a tot ce face un guvern numai pentru că nu-i al tău. Apoi, nu sunt de acord cu darea jos a guvernelor din 6 în 6 luni. Instabilitatea nu e bună.
    Indexarea pensiilor și înapoierea banilor câștigați de profesori în instanță, ajutorarea cu rechizite a elevilor săraci și mărirea alocațiilor pentru copii nu sunt pomeni, ci măsuri absolut necesare.

    Apreciază

  3. Disprețuirea pensionarilor care, vezi Doamne, l-ar fi votat în masă pe Ponta e o dovadă de înapoiere.
    Pensionarii sunt oameni din diverse categorii sociale, nu sunt ei înșiși o categorie socială slabă sau bună. Există pensionari cu carte, pensionari doar cu diplome și pretenții, pensionari foști funcționari, pensionari foști muncitori calificați sau necalificați, pensionari inteligenți și pensionari neinteligenți, cu educație din familie și fără, pensionari care folosesc calculatorul și pensionari care nu-l folosesc. Folosirea calculatorului nu e o dovadă de inteligență. Orice prost îl poate folosi.
    În locul cuvântului „pensionari” putem pune „tineri/activi/emigranți…”
    Tineri cu carte și fără, tineri inteligenți și ne, tineri cu educație și fără…

    Apreciază

  4. Il va pierde robespierre-ismul anticoruptie pe premierul Victor Ponta? Se discuta, tot mai apasat, in ultimele zile, despre o iminenta iesire sau inlaturare a stangii de la guvernare. Despre “un Craciun cu un guvern mai bun”, cum isi speculeaza dreapta vointa de putere totala, dupa ce a reusit sa-l aduca pe Klaus Iohannis la presedintie. Cum ar trebui interpretata o asemenea posibilitate? Victor Ponta este premierul care a recunoscut ca a facut greseli de campanie, insa amestecarea alegerilor cu guvernarea nu ar trebui fortata, cel putin pentru ca se folosesc unitati de masura diferite, politice, in primul caz, economice, in cel de-al doilea. Cred ca o guvernare ar trebui privita prin ceea ce s-ar numi Sfanta Dreptate. In termenii de bilant ai unei guvernari, toti specialistii sunt de acord ca trebuie sa se aiba in vedere argumente din interiorul guvernarii, intre care indicatorii economici si sociali sunt prioritari. Or, la capitolele economic si social, guvernarea Ponta este pe plus. Cresterea din trimestrul trei, pe intregul an 2014 si chiar din perspectiva imediat urmatoare (2015) este recunoscuta si apreciata de organismele de sinteza UE. Daca va urma o demisie sau o demitere a guvernului (pe votul din diaspora, pe buget, pe restructurare etc.), ar fi pentru prima data cand se va produce din cauze politice, nu din motive de gestiune economico-sociala. Daca acest lucru se va intampla, se va produce, fara indoiala, si cu “sprijinul” unor forte politice din PSD, nemultumite, cel mai probabil, de toleranta zero pe care presedintele PSD a aratat-o fata de coruptia din propriul partid. Nici amagirea ca o asemenea tradare va fi recompensata cu o protectie anti-DNA (precedentul Teodorescu, PDL, alimenteaza sperante) nu ar trebui ignorata. Intr-o asemenea ipoteza, ar fi vorba, in opinia mea, de un pret pe care premierul il va plati robespierre-ismului sau anticoruptie, nealterat de partizanismul politic.

    Apreciază

  5. Ponta propune ” un nou guvern ” in 15 decembrie ?
    Daca o face , se acopera de discredit si mai mult .
    Déjà a intrat in istorie cu afirmatiile ministrilor sai de finante si ai economiei cu nepieritoarea ” au fost acordate fonduri pentru investitii , dar nu au fost cheltuite ” ( pentru ca nu a deschis investitiile in cauza )
    E sfarsitul , e ce a facut Basescu cu guvernul Boc in februarie 2012 , l-a sacrificat .
    Sa schimbe din nou conducerea Transporturilor ?
    De ce ?
    De cand MS Ponta a preluat guvernul , in primavara lui 2012 , am avut acolo doi invizibili , Silaghi si Manescu , ” une tete a claques ” – Sova , si in sfarsit , Rus .
    Rus e cinci clase peste Sova , o spun sefii intreprinderilor de constructii in Ziarul Financiar , nu o spun eu .
    Rus e prezent , urmareste dosarele ,aeroportul Brasov , Oradea , Iasi , e pe punctul inceperii lucrarilor spre Targu Mures si Oradea , primul sector cu fonduri europene , de ce sa-l schimbi ?
    Cu cine sa-l schimbi ?

    Apreciază

  6. @Cris

    M-ați tradus! Nu știu a câta oară, dar greșit! Eu am spus „Dna LA a devenit principalul motiv pentru care urmăresc comentariile”. Dvs traduceți: „Dna LA este unica rațiune pentru care mai citesc comentariile” Păi, stimată Doamnă, e tot aia? Mai ales că sunteți printre puținele motive secundare…

    Apreciază

  7. Pe măsură ce ne îndepărtăm în timp de ziua de 16 noiembrie 2014 și de finalitatea ciudată a acestor alegeri prezidențiale, care au cocoțat în turnul cel mai înalt al statului român un oarecare Klaus Iohannis, îmi vin în minte niște întrebări , fără să aștept neapărat un răspuns .

    Vedetă locală în Sibiu și în încă trei-patru localități din jurul acestuia, dar un cetățean cvasi-necunoscut pentru restul țării, încerc să-mi aduc aminte cum a intrat pe poarta marii politici acest tip fără calități la vedere, dar cu niște ” amănunte ” biografice care ar fi pus pe gânduri pe oricine (cu excepția cetățeanului român cu drept de vot , desigur), cine l-a adus și cum a fost el legendat, pentru ca deznodământul să fie acesta în anul de grație 2014.

    Unii își amintec că , în 2009 , Geoană l-ar fi descoperit. Memoria mea spune altceva . Eu cred că Antonescu Crin a scormonit în Piața Mare a Sibiului și a găsit comoara neprețuită. Nu cred că fostul lider liberal a mai avut în lungul său parcurs de parlamentar o idee mai fistichie -asta în ipoteza că ar mai fi avut și o altă idee în mandatele înnodate – decât să aducă de nicăieri un tip construit din tăceri, deci dificil de dibuit, pentru a-l unge prim-ministru . Dar l-a găsit Crin întâmplător sau l-a îndemnat cineva să sape ? Că nu cred că s-a prezentat la Primăria Sibiu –bună ziua –bună ziua- hai să vă fac Prim-ministru !

    Pentru Klaus, faptul că n-a primit un Guvern cadou în 2009 , n-a fost o tragedie .Dimpotrivă, s-a întors liniștit la Sibiu și și-a bifat în agendă un succes: ”lumea începe să mă cunoască! ” . Bonus, doamna Eugenia Vodă i-a dedicat un episod din PROFESIONIȘTII, emisiune în care dânsa a vorbit , bineînțeles, mai mult de una singură .

    Eu nu cred că lui Klaus i-a încolțit atunci gândul că ar putea cuceri această Românie bizară, în care nu s-a deplasat nici până în „județul” Deva,colea , aproape de el, darmite până în județul acela fără nume, de lângă Constanța.

    Cuiva i-a venit însă ideea …

    Apreciază

  8. Mirel Bran, un caz de incultură crasă / http://www.lemonde.fr/idees/article/2014/09/13/roumanie-une-histoire-allemande_4487081_3232.html Prin luna septembrie, anul acesta, domnul Mirel Bran publica în jurnalul Le Monde articolul “România, o istorie germană”. Distorsionat la maximum, din motive de incultură crasă. Ceea ce jurnalistul respectiv nu realizează. Astfel, Mirel Bran vorbeşte despre “micul burg ridicat de colonii germani în secolul XII, şi transformat de către aceştia în bijuteria Transilvaniei.” Trei lucruri absolut esenţiale trebuie neapărat să fie zise de noi. Pentru că domnul Mirel Bran uită (sau nu ştie?). Primele burguri apar pe teritoriul actual al României, în Sud!, pe vremea împăratului Valens, în secolul IV după Hristos, consemnate ca atare pe un revers de monedă. Deci cuvântul burg este un cuvânt românesc. În secolul VI, cronicarul Procopius consemnează chiar localitatea românească “Burgu latu”, adică un burg extins printr-o piaţă sau obor. Fapt curios pentru mine, deşi am găsit datele acestea pe Internet relativ recent, deja în 1960, profesorul nostru de istorie de la Fraţii Buzeşti din Craiova, ne vorbea despre ele. Nu-l prea credeam atunci pe “tata Uda”, aşa cum îl supranumisem noi cu multă afecţiune. Dar uite că avea dreptate ! Apoi, domnul Mirel Bran uită să observe că Transilvania s-a bucurat de 730 de ani scutiri de impozite (de la anul Domnului 271, istoriografii occidentali ostili românilor spun că atunci ar fi avut loc aşa-zisa “retragere aureliană”, dar un advocatus fisci precum Zosimus, cel care a scris Historia Nova, spune că a fost numai retragerea administraţiei fiscale, şi până la anul 1001, când arpadianul rege Ştefan cel Sfânt (un alde Voicu de fapt, ca să restabilim adevărul istoric!) introducea iarăşi un sistem de impozitare). Se adunase o bogăţie fabuloasă în Transilvania şi în Pannonia, regele Bela al III-lea era consemnat ca fiind cel mai bogat suveran din Europa ! Apoi, prin diploma Andreanum de la 1224, patricienii saxoni (la origine saşi sărăntoci), dar şi nobilii maghiari, primiseră drept cadou pădurile românilor (“silva blachorum”). Atunci când seniorul Corneliu Coposu cerea bieţilor români să respecte principiul RESTITUTIO IN INTEGRUM, aceasta în favoarea nobililor maghiari şi a patricienilor saxoni, el proceda consequential, cerând aplicarea principiului probabil chiar de la “începuturile lumii” (era un democrat-creştin, nu-i aşa, seniorul Corneliu Coposu, marele iubitor de alogeni, chiar de alogeno-cominternişti, m-au enervat mereu discuţiile sale în şoaptă, “shopa shopa”, cu Petre Roman, despre ce vorbeau oare ?).

    Apreciază

  9. Curbele marshalliene ale cererii şi ofertei sunt două crampoane, unul în formă de S, celălalt imaginea lui în oglindă, care se taie la mijloc, într-un fel de X cu braţele ondulate. Sunt curbe cubice de cantitatea produsului ce se reportează pe axa orizontală, pe axa verticală fiind reportat preţul produsului. Ecuaţiile algebrice ale curbelor conţin de asemenea termeni de gradul întâi şi doi în cantitate.

    Apreciază

  10. Din Adancul Putz (a) Al Gandirii Ioahanniste

    Herr Und Frau President, ca doi bugetari romani care se respecta, in vacanta la un restaurant din Palm Beach US:

    Iohannis: – Auzi, draga, tu iti mai aduci aminte ce le-am zis romanilor mei in campania electorala?
    Frau Number Einz: – Pai, nu prea le-ai zis nimic!
    Herr president: – No, gut, atunci sa-mi aduci aminte dupa ce depun juramantul sa le mai zic o data!

    Apreciază

  11. Pierdut de propriile exprimari savante ,un parangon al acestor exprimari pensionarul nostru prof , confunda centrele de modernitate pliate pe axele Sibiu-N.Y. sau/sau Bucuresti – Dubai.
    Uita in uitarea anilor care-l incorseteaza al nostru prof, ca mondenul mana in mana cu modernisnul s-a mutat de la Paris, Londra sau N.Y. la Dubai, mai ales daca prietenul la nevoie se cunoaste.
    Trezeste-te domnule profesor!
    PS
    Dl. Ilustru altadata culturnik Tudor Gheorghe , oltean ales , pe care si eu acum il stimez a fost cantaretul lui Ceausescu …A. Plesu a fost altceva si acum este cu altcineva!

    Evangheliatorule,
    praf in ochii prostilor imprastiat de tatucul natiunii fost tov actual domn inca necesar oricarui partid cu doctrina adevarata de stanga , Ion Iliescu! Modelul suedez nu se instaleaza nici instaureaza cu mineriade!

    Ghita,
    iar amerizezi dirijabilul? Pai dumneata nu vezi ca negocierile guvernului cu FMIul nu mai stau sub semnul intrebarii ci sub semnul aprobarii.

    Sa vedem citi ani ne vor fi suportate datoriile.Auzi Guvernul Ponta dupa zece ani vor pune pe piata , adica la vanzare , titluri valorice cu valoare mai mare decit a aceliasi produs oferit de bani, valori aparute din minusul tvaului calculat la dobanda! O chestie inteligenta , statul vinde indulgente pentru un loc in rai,colecteaza agoniselile capsunarilor, cu obligatia ca alt guvern sa le inapoieze garantat posesorilor de hartii!
    Nu-i asa ca miscarea este inteligenta si ca nu-i apartine lui Johannis?
    Ba , ce dracu aiurezi ceausime precum Titus?

    PS.
    Exista oare vreo deosebire intre prosti si dobitoci, eu cred ca da ,dobiticul fie el tanar ca AB sau batran YY nu simte nici o durere atunci cind este prost, si viceversa!

    Apreciază

  12. De la un misel la un nemisel,

    Stimate nemisel Carcotas,multumesc dar daca contribui cu 1/2 alocatie micsorata la cocirt si vsile devine 1/2 misel!
    Sper sa donezi diferenta , alocatiilor din armata sau alocatiilor pentru catei, pe copii sa-i lasam ciinilor!

    Mare domn mare caracter , lumina ca o luminitza!

    Apreciază

  13. Bizonu’
    Sashul care a ramas in Romania este un neamtz de mana a doua, care prefera balaceala in ,,supa” tulbure si mediocra a spatiului carpato-danubian. In mediu tulbure, cel mai raspandit sport este pescuitul…se mai ,,agatza” cate o casa, cate un copil abandonat, o diversiune cu diaspora…etc.
    ps
    Daca DNA-ul ar fi cu adeverat independenta, ar ancheta aglomeratiile constituite premeditat la ANUMITE sectii de votare, atat din tara, cat si din strainatate, cu mediatizare preferentiala.
    Mai mult, ar putea identifica, dupa CNP, cati dintre romanii care au votat afara locuiesc si muncesc efectiv in strainatate, sau, au fost simpli ,,turisti” de weekend.
    Pana la urma trebuie ca lumea sa afle cat respect are dreapta fata de dreptul de vot, fie si daca ne gandim la boicotul din 2012.

    Apreciază

  14. Romanii continua sa fie ucisi atat in tara lor cat si in strainatate……
    –––––––––––––––––––––––––––––
    Luciana Maurer, o tânără de 23 de ani, a fost ucisă în Scoția

    08.12.2014 – 14:23 | Scris de: ZIUA NEWS
    http://www.ziuanews.ro/stiri/luciana-maurer-o-tanara-de-23-de-ani-a-fost-ucisa-in-scotia-136138

    Luciana Maurer, o româncă de 23 de ani din Mediaș a fost ucisă în locuința sa din Scoția. Polițiștii au găsit trupul femeii în casa acesteia din localitatea Falkirk unde tânăra lucra de mai muți ani.

    Din primele informații trupul tinerei a fost găsit în dormitorul apartamentului, iar polițiștii care au deschis o anchetă au reținut deja un bărbat de 38 de ani suspect că ar fi cel care a ucis-o cu sânge rece pe Luciana.

    Luciana Maurer provenea dintr-o familie foarte săracă din mediaș și pentru că nu își permitea să își întrețină fiica de 7 ani a decis să meargă la muncă în Scoția. Părinții tinerei sunt disperați pentru că nu au bani să o aducă în țară pentru a o înmormânta aici.

    Apreciază

  15. Dragul meu vechi prieten , cu siguranta ca iti mai aduci aminte ca acum un an jumate-n urma , m-ai corectionat la cele zise de mine ( eram suparat pe el atunci )despre europarlamentarul PSD Catalin Ivan , despre care ziceam ca-i moale si ca tace-n cizme .
    Personajul pe care atunci il beshteleam , astazi nu sfarseste prin a ma surprinde tare placut , prin aplomb , simplitate , exprimare , coerenta si o tzafna constructiva , cu care nu se lasa calcat pe bombeuri !
    Nu ramane niciodata dator , la nici o dezbatere .
    L-as vedea undeva , la conducerea PSD-ului , alaturi de Serban Nicolae , alt personaj serios , cu stiinta de carte , cinstit si necontestat .
    Nu stiu cine-i poate sustine din teritoriu , dar eu i-as vedea ca o solutie de reinoire si revigorare a partidului .
    http://psnews.ro/exclusiv-catalin-ivan-despre-proiectul-pentru-psd-dragnea-si-ghita-pusi-la-zid-de-acesta/

    Apreciază

  16. Argantu’ asta de „stanga” , de multimilionar in euro , care l-a ingropat pe arogantu’ ala de Ponta , nu a inteles inca cum de l-a lovit trenu’ in asa hal , tocmai pe el , marele specialist in platforme de socializare si comunicare , de i-au zburat mucii pe tapitzeria din salon .
    Din aroganta , trufie si inconstienta , asta continua sa dicteze si sa puna conditii tuturor prostilor .

    1. sa piara Iliescu si toti vechii din partid ( vrea sa-si „cumpere” PSD-ul numai pt. el )
    2. sa piara coruptii din partid ( da tu cum ai devenit multimilionar bai , din contracte cu mama , sau cu Statu’? )

    Mare tupeist !

    http://www.realitatea.net/condi-ia-impusa-de-sebastian-ghi-a-pentru-a-se-intoarce-in-psd_1588320.html

    Apreciază

  17. O lume nebună, nebună, nebună…

    Mai deunăzi CNN a abordat zilnic, de 10 ori pe zi, cu maximă minuțiozitate subiectul morții pe teren a unui jucător de cricket din Australia.
    Toată planeta trebuie să afle că a murit un sportiv în timp ce bătea mingea. A ieșit prim-ministrul australian, și-a exprimat, s-a văitat, s-a lamentat, a regretat…
    Doamne, Dumnezeule! Doamne, Dumnezeule! Doamne, Dumnezeule!
    Omenirea asta nu mai are niciun pic de bun simț? Chiar era singurul mort din Australia? Era vreun savant, mare scriitor/actor dramatic/muzician…?
    Am ajuns să ridicăm la rang de mare personalitate orice bătător de minge, orice cântăreț de muzică ușoară?

    Apreciază

  18. Remarc un dispreț suveran al unor tineri care „știu” englezește din propozițiile eliptice de pe internet și din textele de muzică ușoară, pentru cei care nu știu deloc engleza. Aceștia din urmă sunt considerați proști pentru că nu bâiguie americana de cartier pe care o bolborosesc cei dintâi.
    Pentru cei dintâi, societatea se împarte în oameni care au idee de engleză/inteligenți și oameni care n-au idee de engleză/neinteligenți.
    Dacă așa ar sta lucrurile, ai putea să te naști prost și să devii deștept doar învățând cât de cât engleza.
    Ce simplu ar fi!

    Apreciază

  19. Sub regimul preşedintelui Klaus Iohannis, România va fi sugrumată de ideologia familiei Mungiu. Scriitoarea Tatiana Niculescu Bran Mungiu a fost numită purtător de cuvânt al președintelui ales Klaus Iohannis https://ro.celebrity.yahoo.com/scriitoarea-tatiana-niculescu-bran-purt%C4%83torul-cuv%C3%A2nt-al-pre%C8%99edintelui-152639311.html Este rudă această purtătoare de cuvânt cu jurnalistul anti- România foarte cunoscut în LeMonde, musiu Mirel Bran ? Tatiana Niculescu Bran Mungiu a scris romane pe tema Tanacu. Unde tînărul şi umilul monah Corogeanu a interpretat în felul său învăţăturile Sfântului Părinte Ierarh Vasile cel Mare. Judecata dogmatică teologică a Bisericii Ortodoxe Române i-a arătat foarte raţional monahului Corogeanu că a greşit, şi cum a greşit ! Nici David Hume n-ar fi putut spune mai mult şi mai bine! Dar Tatiana Niculescu Bran Mungiu a scris romane întregi pe tema Tanacu, atacând virulent Biserica Ortodoxă Română pe tema Tanacu ! Însă n-am găsit măcar un singur paragraf în maculatura scrisă de către Tatiana Niculescu Bran Mungiu în care să fie inserat vreun eseu mărunt despre Sfântul Părinte Ierarh Vasile cel Mare. Pentru că aceasta era tema reală ! Pe lângă faptul că Sfântul Părinte Ierarh Vasile cel Mare este unul dintre cei mai mari sfinţi din calendarul ortodox, aria preocupărilor intelectuale a Sfântului Părinte Ierarh Vasile cel Mare a fost extraordinar de vastă ! Iar genialitatea sa nu a fost întrecută nici măcar de către Albert Einstein.

    Apreciază

  20. Cat de insuficient mental trebuie sa fii sa faci asa ceva…?????
    —————————————————————————————-
    Romania si-a amanetat “aurul”
    —————————————————–
    Sursa: digi24.ro | Publicat: 06 dec 2014, 04:43 | Actualizat: 06 dec 2014, 04:43
    http://www.money.ro/romania-si-a-amanetat-aurul_1262530.html

    România are bogăţii pe care le cedează fără să stea pe gânduri. Telurul, un metal extrem de rar şi foarte greu de obţinut, a fost cedat de statul român canadienilor de la Deva Gold și Roşia Montană Gold Corporation. În Europa, doar Suedia mai are asemenea zăcăminte, din care obţine bani buni.

    Romania si-a amanetat “aurul”
    ——————————————————–
    Învelișurile primelor bombe atomice, detonate de americani în anul 1945 asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, au fost fabricate din telur, un metal rar, descoperit în Romania, în secolul 18, la mina Fața Băii de lângă Zlatna.

    „Aici este o concentrație excepțională de aur, argint, telur, deci telurururi de aur și argint cum nu se gasește niciunde în Europa și în foarte puține locuri din lume”, spune Gheorghe Popescu, profesor de geologie.

    Anul trecut, Comisia Europeană l-a clasat ca „metal critic”, adică foarte valoros, în contextul creșterii cererii în industriile energetică, aero-spațială, militară și IT. În timp ce marile puteri sunt preocupate să își securizeze zăcămintele, România a cedat, de mai bine de cinsprezece ani, cele mai importante resurse de telur companiilor canadiene Deva Gold și Roșia Montană Gold Corporation.

    „Nu cunoșteam rezervele! Nu se făcuse analize, nici nu aveam cu ce să facem analizele de telur”, spune Mihai Ianăș, fost președinte al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.

    Canadienii au intrat în controlul zăcămintelor bogate în telur, aur și argint în anul 1997, atunci când s-au asociat cu societatea de stat Minvest Deva și au obținut accesul la perimetrele sale Certej-Săcărâmb și „Roșia Montană-Bucium. Reprezentații statului, care au semnat parteneriatele cu canadienii, lucreaza, astăzi, pentru canadieni.

    „Acel angajat al statului care se afla în posesia unor informații deosebit de importante și confidențiale a ajuns să își favorizeze viitorul angajator”, spune Roxana Pencea, reprezentant MineWatch România.

    Apreciază

  21. Filosoful Noica, un marginalizat al culturii comuniste și post-comuniste / Text de Isabela Vasiliu-Scraba, http://www.isabelavs.blogspot.com

    Motto: “Apărarea culturii româneşti este una din cele mai constructive acţiuni a românilor” (Mircea Eliade, 1 februarie 1950)

    Într-o scrisoare către Mircea Eliade, P.P. Ionescu (1903-1979) îi scria (de la Viena) marelui istoric al religiilor că “Noica a stat închis ani şi ani pentru că şi-a citit într-un cerc de prieteni o lucrare… Pe Lucian Blaga l-au decretat mare poet deabia după moarte… Mihail Ralea şi Tudor Vianu au adoptat rapid metoda şi au reuşit să moară în plină glorie. Pentru filosofie au fost puţini pretendenţi. Athanase Joja a devenit campionul dialecticii” (vezi Mircea Eliade şi corespondenţii săi, vol.5, Criterion Publishing, Bucureşti, 2007, p. 409-410). Această ultimă „devenire” se pare că a fost salvatoare, atât pentru Anton Dumitriu, cât și pentru Noica, ambii scăpați cu viață din regimul de exterminare al pușcăriilor comuniste, și tot ambii angajați la Centrul de logică desființat în 1975. După ce fusese refuzat de Gulian, – un politruc (șef al Secției de Filozofie a Academiei R.S.R până în 1990) care-i „corecta” lui Petre Pandrea o lucrare despre Cantemir, așa cum mereu i-au „corectat” inculții pe cei culți la vremea terorismului ideologic (dublură si paravan al terorismului polițienesc) -, Noica a fost angajat de Athanase Joja la Centrul de logică, de unde s-a pensionat după zece ani, cu 750 lei pe lună, suplimentați cu 1250 lei lunar de la Uniunea Scriitorilor. La 63 de ani i se permite să treacă dincolo de Cortina de fier sa-și revadă copiii (în Anglia) pe care nu-i mai văzuse de peste 16 ani. Surprins la un moment dat că citeşte Biblia, filosoful Constantin Noica a improvizat o scuză de toată frumuseţea: Propriu-zis, el nici n-ar citi din Biblie. Şi-ar face doar lecţiile. S-ar documenta. Să nu apară nepregătit în faţa fiului său pe care nu-l mai văzuse de când acesta era elev. Pentru că, între timp, Răzvan al său plecat în Anglia devenise călugărul Rafail. Cum să discute el cu Rafail, dacă nu pune mâna pe cartea interzisă de statul polițienesc?
    Pentru cel de-al XII-lea Congres internaţional de filosofie, au putut trece dincolo de Cortina de fier atât Joja, cât și Ralea cu Vianu. Numai filosofului Blaga, hărţuit de Securitate (vezi Dorli Blaga, Lucian Blaga urmărit de Securitate, Cluj-Napoca, 1998), ieșirea din țară îi era complet interzisă, fiind chiar anul 1958, în care statul român încăput pe mâna mercenarilor ocupantului sovietic s-a opus tentativei de a i se acorda lui Blaga Premiul Nobel pentru literatură (1959). Tradusă în germană încă din 1943 de Julius Draser (din Trilogia culturii el transpune Spaţiul Mioritic, Bucureşti, Cartea Românească, 1936), filosofia blagiană* va fi acceptată de ideologii comuniști mult după decesul filosofului, poate și datorită insistenței lui Noica (1909-1987), cel care a încercat să-l “relanseze” pe Blaga în Occident, cu ajutorul lui Mircea Eliade şi a lui Vintilă Horia, primul scriitor străin care a primit premiul Goncourt.
    După cei șase ani de pușcărie politică făcută fără nici o vină, tolerat cu greu de culturnici, Noica a intrat pe “uşa din dos” a culturii oficiale, manuscrisele sale (pieptănate de cenzură) fiind cu mare întârziere publicate, uneori şi la două decenii de la scrierea lor. Dar i s-a refuzat categoric postul de profesor universitar pentru care avea doctoratul (dedicat lui Nae Ionescu) şi talentul necesar. Recenzate de literați fără cultură filozofică, toate volumele lui Noica publicate în comunism au fost prețuite cu adevărat doar de românii culți de peste hotare.
    În țara satelizată, universitari cu liceul pe puncte (gen Ion Ianoși) împreună cu clientela acestora îi cercetau gândirea cu șabloanele ideologiei comuniste, mimând a ști ce nu știe nimeni și ignorând ceea ce știe toată lumea, conform paradoxului „justei” orientări, paradox pus în lumină de profesorul Alexandru Husar în 1996 la citirea unei sinistre mistificări post-decembriste (vezi Miorița din nou, în volumul Alexandru Husar, Miorița. De la motiv la mit, Editura Univ. „Al. I. Cuza”, Iași, 1999, p. 216).
    Probabil că în ideea contracarării politicii oficialilor comuniști care interziceau cu desăvârșire discutarea gândirii filosofice românești publicată în interbelic (i.e. la vremea când România era o ţară europeană cu universităţi şi licee de nivel occidental), se gândise Noica şi la repunerea în circuit a gândirii lui Mircea Vulcănescu, opoziţie întâmpinând chiar din partea tinerilor plasaţi foarte în apropierea sa. Descendența „vulcănesciană” a unor idei repuse în discuție de Noica în deceniul al șaptelea n-a rămas neobservată de cenzura care interzisese patruzeci de ani editarea operei gânditorului creștin care a fost Mircea Vulcănescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Anul 1983 a fost „Anul Mircea Vulcănescu”, în revista „Asachi”, Piatra Neamț, nr. 146/2001, pp.4-5 sau http://www.scribd.com/doc/190130676/Isabela-Vasiliu-Scraba-1983Vulcanescu ). Deși niciodată Noica nu a negat infuența filosofiei vulcănesciene asupra gândirii proprii (cum aflăm de la academicianul Alexandru Surdu), cenzura comunistă (care îndepărta grijulie din trimiterile bibliografice și numele lui Eliade, socotit în Occident „cel mai mare istoric al religiilor din sec XX”, vezi Noica în arhiva Securității, vol. II, Ed. M.N.L.R, București, 2009) nu i-a permis filosofului de la Păltiniș să-l menționeze pe Mircea Vulcănescu, ucis după gratii în gulagul comunist.
    Pe urmele „trăiristului” Vulcănescu, Constatin Noica a evidenţiat aportul câtorva cuvinte româneşti la problematica fiinţei. Demersul ambilor s-a situat în descendenţă heideggeriană. Interesant este că şi filosoful de la Freiburg im Briesgau era interesat de gândirea românilor, la început impresionat de auditoriul provenit din Regatul României (Constantin Floru, Ştefan Teodorescu, Dumitru Cristian Amzăr, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Sorin Pavel, Ocatvian Nistor, George Uscătescu, Vintilă Horia, etc.). În timpul războiului, la seminariile sale, când vreun student se împotmolea, Heidegger întreba: Ce părere au Latinii? (adică Alexandru Dragomir, Octavian Vuia, Constantin Oprişan, etc.). Heidegger era un perfect cunoscător al limbii latine pentru că făcuse studii teologice şi avea un doctorat în gândirea medievală. Cât priveşte gândirea filosofică românească, el a putut citi tezele de doctorat în filosofie publicate de români în germană (lucrări interzise în comunism, care nici până azi n-au fost editate în româneşte). Filosoful din Freiburg se pare că aflase şi de revista de filosofie scoasă de Blaga, pe care i-o ducea studentul său Walter Biemel. De Mircea Vulcănescu știa cu siguranţă de la Constantin Amăriuţei. Acesta povestea cum Heidegger notase cu grijă interpretarea vulcănesciană a termenului de “aevea” pe care i-a relatat-o Amăriuţei cu ocazia unei vizite (vezi N. Florescu, Menirea pribegilor, Editura Jurnalul literar, 2003). În studiul intitulat Constantin Oprişan, un discipol necunoscut al lui Heidegger (revista “Rost”, an VI, nr.70, dec. 2008, p.25-30) semnalasem cum la vremea când bătrânul filozof german era atacat la Paris şi omagierea sa fusese interzisă la Sorbona, se formase un fel de zid românesc din foştii săi studenţi care l-au omagiat pe Heidegger printr-un Colocviu organizat la Cerisy la Salle. În acelaşi castel din Normandia avea să fie omagiat printr-un Simpozion internaţional şi Mircea Eliade. Dar în cazul „celui mai mare istoric al religiilor din sec. XX”, omagierea din Normandia s-a petrecut după ce Eliade fusese onorat la Sorbona şi la Academia Franceză (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Constantin Oprișan, un discipol necunoscut al lui Heidegger, URL http://isabelavs.go.ro/Articole/OPRIS6.html ).
    Într-o penibilă încercare de evaluare a orientării „juste” din unele scrieri noiciene, Gabriel Liiceanu („brucanian” care din 1990 avea să preia birourile ziarului „Scânteia” si să devină director al fostei Edituri „Politice” a P.C.R.) nu s-a jenat să consemneze în 1983 “căderea” lui Noica în geschmacklos-ul unei “metafizici a ciobănelului” şi a “arcului carpatic” (vezi Jurnalul de la Păltiniş, C.R., București,1983). Cel despre care Noica spusese că e „discipolul lui Henry Wald, nu al său” s-a aflat permanent în apropierea staliniștilor cărora, prin Editura Humanitas, le va ridica statui de mucava (vezi volumul în onoarea…stalinistului Henry Wald, sau cel în onoarea… informatoarei Lucia Wald, spaima Catedrei de limbi clasice, cum îmi spunea înainte de 1990 profesoara de greacă Adelina Piatkovski când am amintit de jenanta colaborare a stalinistei impusă cu de-a sila odată cu publicarea volumului latinistului Dan Slușanschi, Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, București, 1987).
    „Henrywaldianul” Liiceanu s-a găsit să-l acuze (fără argumente!) pe Noica de “frustrări şi orgolii regionale” (p.233), făcându-l vinovat de entuziasmele pe care cărţile sale le-ar fi putut trezi în rândul “zbierătorilor de profesie” (Jurnalul de la Păltiniş, p. 162). Desigur fără a-i citi scrierile, lucru obișnuit între vizitatorii filosofului de la Păltiniș, nu numai la Andrei Pleșu care se grăbise a-i pune în paranteză lui Noica „întreaga producție bibliografică” dar şi la Sorin Vieru. Acesta, după ce mi-a citit în manuscris Filozofia lui Noica, între fantasmă și luciditate, în loc să o publice la Editura Humanitas (editură care i-ar fi fost la început lui însuși oferită) mi-a spus că o să se apuce și el să studieze gândirea lui Noica pentru că „n-o cunoaște” (Sorin Vieru, 1991).
    În opinia lui Gabriel Liiceanu, divorţul dintre valorile europene şi cele autohtone la marginalizatul filosof de şcoală naeionesciană s-ar recunoaşte după simpla citire a titlurilor volumelor. Ca să-și bucure cititorii cu funcții „grele” în ierarhia statului polițienesc, Liiceanu lansează stupizenia după care la Noica “definirea unui profil spiritual naţional” ar presupune “pericolul de exaltare a specificului naţional şi eliminarea ca străine şi impure a influenţelor culturale de tip vestic” (sublinierea noastră, I.V.-S., vezi Jurnalul de la Păltiniș, 1983, pp. 230-231). În volumele prin care europeanul Noica s-ar fi arătat “obsedat de a defini un profil spiritual naţional” (ibidem), filosoful retras la Păltiniș s-ar fi expus unui “ridicol de primă instanţă”, prin transformarea handicapului “neîmplinirii” culturale româneşti în argument de superioritate (p.231).
    Citind (în exclusivitate?) titlurile volumelor tipărite cu greu de cenzură, tânărul comunist alcătuieşte o primă listă cu lucrările „europene” ale lui Noica, din volumele care nu au specificări etnice în titlurile lor: Comentariile la dialogurile lui Platon, Conceptele deschise la Descartes, Leibniz şi Kant, Povestirile după Hegel, Despărţirea de Goethe, Devenirea întru fiinţă, Trei introduceri la devenirea întru fiinţă şi Scrisorile despre logica lui Hermes. Ca o mică paranteză, semnalăm curiozitatea faptului că într-un sfert de secol de când conduce fosta Editură „Politică”, Liiceanu s-a abţinut de la tentativa de a exporta din opera lui Noica acele cărţi premiate de Academia Română înainte de 1944 (de exemplu volumul Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibnitz și Kant, București, 1936) pe care grănicerii dinainte de 1990 aveau comandă să nu le lase să depășească „lagărul socialist”.
    Deși părerea falsului discipol al lui Noica (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera „Școlii de la Păltiniș” ironizată de Noica, Partea I-a, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera1ScoalaPaltinis9.htm , şi Himera discipolatului… Partea a II-a, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera2ScoalaPaltinis10.htm ) este deficitară în ce privește argumentarea „neîmplinirii”, din Jurnalul de la Păltiniș (C.R., 1983) cititorul a putut sesiza că aşa zisa “neîmplinire” culturală românească serveşte autorului drept fundal pentru imaginea exagerat de pozitivă despre sine, care l-a făcut peste ani să-și lanseze în 2009 cartea din 1983 în Suedia. Într-adevăr, în anul centenarului nașterii lui Noica (1909 -1987), în locul oricărei cărți scrise de Noica, directorul Dan Shafran (fost coleg de liceu al lui Andrei Pleșu) a lansat la Institutul Cultural Român din Stockholm (pe 5 nov. 2009) traducerea cărții lui Liiceanu (Jurnalul de la Păltiniș) pentru care traducătorul suedez a fost plătit de Institutul Cultural Român un an de zile cu 1000 de euro pe lună.
    Rămas în ţară printre prieteni, dar fără drept de semnătură, Constantin Noica a dorit prin 1946 să afle “înţelesul grec al dragostei de oameni şi de lucruri”, pornind de la dialogul platonic Lysis, a cărui traducere comentată i-a fost publicată după un sfert de veac. Pe la treizeci de ani filosoful luase ore de greacă veche cu Constantin Fântâneru (1907-1975) care fusese coleg la Liceul Sfântu Sava cu Dan Botta şi care îşi luase ca şi acesta licenţa în limbi clasice în 1930. Despre volumele Platon-ului materialist publicat în comunism, Noica remarcase că tinerii [precum Liiceanu, Cornea, Vieru] deși citesc Platon (/filozofie veche) tot la filozofia marxistă ajung (Noica în arhiva Securității, vol. I., Ed. M.N.L.R, București, 2009, p.101).
    După citirea Jurnalului de la Păltiniș, I.D. Sârbu evidențiază șubrezenia lăudatului cu nemțeasca și cu greceasca proprie, prin care Gabriel Liiceanu trece sub tăcere perioada de efervescență culturală pe care a trăit-o Sibiul înțesat de personalităti odată cu mutarea universității clujene, din cauza terorii administrației maghiare (care a ucis 15000 de români, a expulzat 280000, iar 200000 de români au fost nevoiți să se refugieze în perioada septembrie 1940- octombrie 1944): “Mi se pare un tupeu ciocoiesc (…) să te instalezi la Păltiniş, să te lauzi că ştii nemţeşte şi greceşte, dar să ignori total, chiar să-ţi baţi joc de cei care, născuţi sub acel munte, ştiind nemţeşte, greceşte, au tradus pe Hegel, pe Platon, au scris filosofie şi au murit întru filosofie”. Fostul student al lui Blaga nu-i menţionează pe traducătorii din greacă ai Filocaliei apărută la Sibiu (vezi Isabela vasiliu-Scraba, Din culisele traducerii Filocaliei, în revista „Oglinda literară”, Focșani, Nr. 149, mai 2014, p. 10037, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-TradFilocalia.htm ), si nici pe cei care au „trăit și au murit întru filosofie” : Sextil Pușcariu, Stefan Bezdechi, eminentul elenist care a tradus întrega operă platonică, pusă la index de păzitorii materialismului dialectic, marele filosof Lucian Blaga (de nevoie devenit traducător din germană), D.D. Roşca, traducător al lui Hegel, Grigore Popa (cu primul doctorat în Kierkegaard), Nicolae Balcă, Romulus Vuia, Dumitru Fecioru, Nicolae Mladin, Dumitru Stăniloaie, etc.
    Ieșit din temnița unde fusese închis pentru „vina” de a dori să publice la unica editură de atunci o carte despre Hegel, Noica a fost întâi publicat cu studii de filosofie antică grecească. Târziu a putut să se ocupe şi de gândirea filosofică românească. În 1978 i s-a publicat Sentimentul românesc al fiinţei. Trecuse peste un sfert de secol de când filosoful Mircea Vulcănescu fusese asasinat în închisoare. Prin volumul său, Constantin Noica îi aducea în discuţie gândirea, desigur fără a face în mod explicit referire la scrierile interzise ale prietenului său arestat de ocupantul sovietic în 1946. La Noica, evocarea Dimensiunii româneşti a existenţei, “cea mai substanţială tâlcuire a întâmplărilor valahe” (apud Emil Cioran), apare chiar din titlul ales.
    Dacă la Mircea Vulcănescu raportarea omului la transcendenţă –din perspectivă românească – luase înfăţişarea unei dialectici a participării cu accentul pus pe cel de-al doilea pol al relaţiei, Noica apasă pe primul termen, invocând sentimentul “omenesc” trezit de problematica fiinţei. Astfel, cei de la cenzură au putut crede că filosoful supravegheat la Păltiniş n-a ieşit din cadrele ideologiei materialiste, că el s-a preocupat de subiectivitatea omului nou al materialismului ştiinţific, dezinteresat de polul transcendent pe care îl implică orice act religios. În capul lor, problema ontologică nu depăşea aspectul interpretării imanentiste a existenţei materiale a omului şi a lumii de care se ocupă cu mult succes ştiinţa şi tehnica de ultimă oră.
    În Sentimentul românesc al ființei, ancorarea lui Noica într-o viziune creştină asupra lumii reiese din simpla alegere a termenului de “sentiment”, care nu poate fi decât sentimentul pozitiv al iubirii. Presupusa imanenţă a problematicii fiinţei e anulată din start de caracterul tranzient al sentimentului iubirii care face trimitere la ceva aflat în afara celui ce iubeşte. Or, în credinţa creştină iubirea are un loc privilegiat: Din iubire pentru oameni, şi nu din indiferenţă la soarta omenească, Dumnezeu s-a făcut om. Relaţia pe care omul românesc o are cu ceva de dincolo de el apare la Noica din afirmaţia explicită că fiinţa la români ar fi “întru” (în şi înspre, adică participând şi năzuind către altceva decât materialitatea proprie şi materialitatea lumii). Cu găselniţa acestui “întru”, de care era pe bună dreptate foarte mândru, Noica subscria (ca şi Mircea Vulcănescu) la ideea de sorginte medievală după care participarea la transcendență are niveluri şi intensităţi diferite. În 1987 Noica îi spunea preotului de la Schitul din Păltiniş: „Părinte, și eu sunt credincios. La biserică vin mai rar, dar Îl am pe Dumnezeu în inimă, permanent” (apud Călugărul Vasile Luca).
    Spre deosebire de mercenarii ocupantului sovietic deciși a distruge cultura și spiritualitatea românească, Lucian Blaga prevedea, încă din „anul apocaliptic” 1940, izbânda europeană a spiritualtăţii româneşti, fără să-i aibe neapărat în minte pe Mircea Eliade, Nicolae Herescu, Vintilă Horia, Cioran, Ionescu, Uscătescu sau Horia Stamatu, Mircea Vulcănescu. În țara ocupată după 23 august 1944, reuşita culturală de nivel european s-a cam restrâns la foşti deţinuţi politici: Contantin Noica, Sergiu Al-George, Alice Voinescu, Edgar Papu, Dumitru Stăniloaie, Anton Dumitriu, Alexandru Paleologu, I.D.Sârbu, Gheorghe Muşu, Bartolomeu Anania, Nicolae Steinhardt, etc., autentici reprezentanţi ai spiritualității româneşti la vremea terorii ideologice comuniste. “Handicapul” neîmplinirii culturale – pe care sconta echipa ideologului Leonte Răutu din vechea gardă a Anei Pauker – a rămas doar o vorbă în vânt, repetată după 1990 până la saţietate de cripto-comuniştii Pleşu, Patapevici şi Liiceanu.
    În opinia comunistului Liiceanu, creativitatea filosofului Noica ar fi urmat două direcţii, prima găsindu-se pe linia unei viziuni “sistemice” şi a unei hermeneutici personale, “după anii de monotonie mentală aduşi de un materialism dialectic şi istoric coborât doar la rang de manual şcolăresc” (Jurnalul de la Păltiniș, 1983, p.230), frază din care reiese și îngrijorarea sa de tânăr comunist că materialismul dialectic n-ar fi fost tratat cum s-ar fi cuvenit rangului avut: acela de ideologie obligatorie într-un stat polițienesc dispus la „înviorare” mintală prin felurite schingiuiri psihice şi fizice.
    A doua direcție de creativitate ar rezulta la filosoful obligat să-și scrie cărțile într-un spațiu de 8mp (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinișul lui Noica, URL http://www.isabelavs.go.ro/Articole/inculturaPaltinis6.htm ) din “obsesia” că nu numai Heidegger „poate lumina o problemă cu câte un cuvânt grec” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiată sub șocul sperieturii cu termeni grecești, URL http://www.omniscop.ro/o-carte-premiata-si-moda-gargariselii-cu-termeni-grecesti/ ), că şi limba românească poartă în sine latenţe filosofice, favorizând unele teme de meditaţie, ca aceea a precarităţii, din modulaţia verbului a fi. Chiar filosoful Mircea Vulcănescu (înainte de a fi întemnițat și condamnat într-o farsă de proces) arătase cum “un cuvânt, aşa cum creşte pe solul viu al limbii”, ascunde o problemă majoră şi poate deschide către un sistem filosofic (apud Noica, p.91).
    Sentimentul românesc al fiinţei, carte europeană pe care Mircea Eliade ar fi vrut să o vadă în franceză prin librăriile vestice (Jurnalul de la Păltiniş, 1983, p. 61), este catalogată de comunistul Liiceanu exact în maniera maeștrilor săi Wald și Ion Ianoși. Pe când redacta Jurnalul de la Păltiniș, Gabriel Liiceanu desconsidera Sentimentul românesc al fiinţei la grămadă împreună cu Rostirea filosofică românească, Creaţie şi frumos în rostirea românească şi Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (Bucureşti, Editura Eminescu, 1975), meditaţia noiciană asupra “maladiilor spiritului” având parte de un regim special, fiind când apreciată, când depreciată, fie pe placul lui Noica, fie pe placul politrucului Ianoși care „a scos la lumină” cartea, adică a influențat în mod decisiv scurtarea timpului ei de publicare. Cu liceul său pe puncte, urmat de instruirea ideologică în URSS, Ion Ianoşi inventează apăsarea unui comunism naţionalist care l-ar fi făcut pe Noica să ascundă titlul Şase maladii ale spiritului contemporan “în subtitlul cărţii” intitulate la apariţie Spiritul românesc în cumpătul vremii. Vezi Doamne, „filosoful de modă veche”, cum se auto-intitula Noica, ar fi pus titlul la comandă politică. Poate și pentru că nu l-a citit, nu doar ca să-i facă pe plac lui Ion Ianoși, Gabriel Liiceanu trece volumul despre Spiritul românesc în cumpătul vremii (Bucureşti, Ed. Univers, 1978) în ambele liste. În consens cu părerea propagandistului cu înalte funcții în ierarhia de partid (după care subtitlul ar ilustra mai bine conţinutul lucrării), volumul este trecut de Liiceanu între scrierile europene ale lui Noica. Pe a doua listă, între cărţile ne-europene el include același volum, luându-se după titlu și uitând că l-a inclus deja în prima listă (după subtitlu).
    Unii ar spune că dubla poziţionare a aceleeaşi cărţi între cele de lăudat şi cele de blamat ar fi un indiciu că nu a putut parcurge respectiva carte din cauza dificultății de a urmări gândirea filosofică noiciană. Pe de altă parte, dubla poziționare ar fi o dovadă de netăgăduit a şubrezeniei eşafodajului teoretic intitulat pe cât de pompos, pe atât de ridicol: O tensiune nerezolvată: idiomatic şi universal (vezi Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniş,1983, p.230).
    Lipsa unor opinii personale la cel care publica în teza sa de doctorat opiniile lui Noica așternute pe hârtie chiar de Noica (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu și plagierea de tip inadequate paraphrase la Patapievici, în revista „Acolada”, Satu-Mare, nr.7-8/2012, p. 19 http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS_PlagiatorulPata5.htm ), se mai remarcă din includerea volumului despre Eminescu între titlurile de scrieri noiciene oferite oprobriului public pentru regionalismul lor îngust, același volum din 1975 fiind considerat de Liiceanu la câteva pagini distanță o scriere „europeană”.
    În vara lui 1981 el plasa Gândurile despre omul deplin în lista neagră, după ce lucrarea despre Eminescu îi păruse (cu câteva luni mai înainte) că a fost scrisă de Constantin Noica în “marele alfabet cultural al spiritului european şi universal” (p.137). Pe 19 noiembrie 1980, Gabriel Liiceanu consemna cu avânt că filosoful român, prin Eminescu sau omul deplin al culturii româneşti ar fi oferit “un model de universalitate şi de meditaţie în absolut” (Jurnalul de la Păltiniș, p.138). Dificultăți în urmărirea spuselor meditatorului său de la Păltiniș transpar cu claritate odată cu redarea explicaţiilor lui Constantin Noica referitoare la zeflemeaua lui Caragiale.
    Prin ocolişul lui Caragiale, Noica ar fi ajuns la “nefinitul” în marginile gândirii şi limbii româneşti a lui Eminescu. Asemenea lămurire are darul de a trimite cartea despre Eminescu pe lista neagră a lucrărilor ne-europene. Fiindcă “românescul (după Noica) nu se rezolvă numai în balcanism şi degringoladă parlamentară. Există momente ale seriozităţii peste care nu poţi trece aşa uşor”, notează Liiceanu că ar fi spus Noica. Exasperat de zeflemeaua lui Caragiale, Noica s-a pus să cerceteze “firea” culturii româneşti într-un reprezentant al ei, ivit în vremea când nu se despărţiseră încă apele şi un Creangă putea fi popular şi clasic în acelaşi timp. Mai ales că sesizase cum vine pe la noi câte un străin “să ne spună că e miraculos cum am reuşit să împăcăm noul cu vechiul, cum am reuşit să păstrăm tradiţiile folclorice, sau tradiţiile pur şi simplu, înnoindu-le” (Noica, Eminescu…, 1975, p.113). Din opoziţia Caragiale – Eminescu, filosoful de la Păltiniş ar fi ajuns la Sentimentul românesc al fiinţei şi la Maladiile spiritului, prima pusă de falsul discipol pe lista neagră, cealaltă figurând indistinct pe amândouă listele, pe prima după titlu și pe a doua după subtitlu. Incoerenta critică privitoare la lucrările lui Noica “ancorate în exclusivitate în fenomenul autohton” (p.231) este auto-apreciată de Liiceanu ca purtătoare a “germenului exemplarităţii” (9 oct. 1980).
    La citirea Jurnalului de la Păltiniş, Constantin Noica nu a fost probabil atât de şocat de neroziile înşirate de auto-declaratul “discipol” în legătură cu cele două direcţii pe care s-ar înscrie cărţile lui, pe cât a fost de terifiat când şi-a recunoscut cuvintele identic reproduse în lungi desfășurări de idei, de ca și cum ar fi fost scoase de pe bandă de magnetofon (absolut identice spuselor lui, cum îi tot repeta – lui Nicolae Florescu -, Noica răvășit după apariția Jurnalului de la Păltiniş, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiată sub șocul sperieturii cu termeni grecești, URL http://www.omniscop.ro/o-carte-premiata-si-moda-gargariselii-cu-termeni-grecesti/).
    În cripto-comunismul de după 1990, criticarea lui Constantin Noica a luat înfăţişări de factură mai hotărât denigratoare. Lucrul s-a petrecut în nişte cărţi de la Humanitas, degajând un rânced iz politic din anii de masacrare în puşcării a spiritualităţii româneşti, ceea ce a sugerat unora ideea de „restaurație” a poliției gândirii, cu „adevărurile” ei legiferate. Monica Lovinescu observase cu justețe că ideile larg mediatizate după 1990 lasă impresia ieșirii din hitlerism sau fascism şi nu dintr-un comunism ce a durat 45 de ani.
    Securitatea îi confisca lui Noica la 64 de ani lucrări trimise peste graniță (două capitole din Amintiri din detenție „se află în posesia noastră și nu au mai ajuns în Anglia”, p.107 în vol. I, Noica în arhiva Securității, București, Ed. M.N.L.R., 2009), și lua din ele notițe de genul: „Cei care trăim în comunism știm ce înseamnă deposedare, control al vieții personale” (Noica, îndosariat). În anul pensionării, la dosar se adăuga informația (de prisos!) că filosoful este obstrucționat la publicarea lucrărilor originale, că nu i se permite să publice sub numele lui decât traduceri, nu și interpretări din Platon „încredințate celor mai puțin competenți” (op. cit., p. 179). Ca mai toți creatorii care sperau să fie undeva pe mapamond „apreciați la justa lor valoare” (ibidem, p. 110) Noica mai visa câteodată că le va „trânti ușa în nas” urmăritorilor săi, rămânând în străinătate, „ca să nu mai aibe nimeni prilej să se ocupe de el” (ibidem).

    Note:
    *Titlul în germană (L. Blaga, Zum wesen der Rumaenischen Volksseele, Verlag Minerva, Bucureşti, 1982) îi păruse nefericit ales lui Carl Schmidt, care considera titlul românesc (Der mioritische Raum) mai reuşit. (vezi D. C. Amzăr, Jurnalul Berlinez, 2006). Din Trilogia culturii (Fundaţia regală pentru literatură,1944), cuprinzând Orizont şi stil (1936), Spaţiul mioritic (1936), Geneza metaforei şi sensul culturii (1937), în italiană s-a publicat Orizzonte e stile, în traducerea lui Mircea Popescu si Eugen Coşeriu, cu o prefaţă de A. Banfi (Ed. Minuziano, Milan, 1946). Datorită Rosei del Conte, în Italia numele lui Blaga se regăseşte în vreo cinci enciclopedii, chiar din vremea când “dispăruse” din cultura română fiind scos atât din librării, cât şi din bibliotecile publice.Walter Biemel povestea că prin Lucian Blaga din Spaţiul mioritic şi-a dat seama “ce artă populară bogată există în România şi cum nu trebuie să luăm această artă populară ca pe o artă minoră, ci ca pe o artă care exprimă sufletul şi spiritul unui popor” (vezi interviul luat de I. Oprişan pe 15 decembrie 1990, în volumul Walter Biemel, Artă şi adevăr, București, 2003). Despre gândirea lui Lucian Blaga, Constantin Noica nu a scris doar în tinereţe (Un filozof original, 1934; O filozofie a sufletului românesc, 1937; După “Trilogia culturii”, 1938) ci şi cu doi ani înainte de moarte, când a vrut să-l “relanseze” printr-o antologie care să fie scoasă de editurile mari care-l publicau pe Mircea Eliade în Franța și în Germania: La o antologie filozofică Blaga (revista “Steaua”, Cluj-Napoca, 1985). În 1986 revista “Viaţa românească” din Bucureşti îi publica lui Noica ultimul studiu consacrat marelui filosof scos din Academie şi dat afară din universitate în 1948: Lucian Blaga în lumina veacului XX.

    Apreciază

  22. Sova si Ponta sunt persecutati , nu doar de vitregia vremurilor si rautatea contemporanilor , Ion Iliescu , patriarhul BOR si cei trei sute de mii de votanti din Europa de Vest ( pentru ca Romania , nu-i asa , are cateva sute de mii de locuitori ) , ci si de Istorie .
    Am o monografie despre constructia caii ferate Paris Rouen prima din Franta .
    Iulie 1840 , regele Louis Philippe semneaza legea autorizand constructia caii ferate .
    Statul francez acorda un imprumut de 14 milioane de franci , un consortiu de banci engleze si franceze aduc alte 36 de milioane de franci , trei ingineri britanici ( Locke , Mackenzie , Buffin ) si echipe de muncitori din Regatul Unit efectueaza lucrarile , terasament , debleiere , construirea de poduri peste Sena la Paris si Rouen , patru lungi tuneluri ( pana la 1600 de metri , la 85 de metri adancime ) , cinci viaducte , 127 kilometri de cale ferata .
    Munca manuala . Nici un motor , utlizau caii pentru transportul pietrelor si a pamantului .
    La 5 mai 1843 , la mai putin de trei ani , doua trenuri pleaca de la Paris la Rouen la inaugurarea liniei , in al doilea este ducele de Monpensier , fiul regelui .
    Defilarea garzii regale ,eveniment national , fastuos banchet , episcopul de Rouen binecuvanteaza sinele , 1000 de franci fiecarui sarac din Rouen , linie rentabila in mai putin de doi ani , in acelasi an se ataca sectorul Rouen Le Havre , Parisul este legat de mare , comertul intre Franta si Marea Britanie explodeaza .
    170 de ani mai tarziu , Romania .
    Prim ministru Victor Viorel Ponta , ministru al transporturilor , Dan Coman Sova , seful statului , Traian Basescu .
    In 2010 se semneaza contractul pentru autostrada Arad Nadlac , 40 de kilometri pe o masa de biliard . Finantat 85 % de UE .
    Lucrarile incep in 2011 .
    Un sector ( Nadlac Pecica ) este dat unui anume Nelu Iordache care foloseste banii primiti pentru compania lui aeriana . Compania portugheza partenera il reclama la Bruxelles . Smecherasul pierde contractul . Contractul este reziliat in noiembrie 2012 . Altul nou asteapta 14 luni pentru semnare , contestatii .
    Firma serioasa incepe santierul in primavara lui 2014 – si-l termina , speram , in decembrie anul acesta .
    Al doilea sector – Arad Pecica – constructorul Alpine il termina , practic , in aprilie 2013 – 85 % . Numai ca Alpine intra in faliment in Austria . Alpine lucra in Romania , prin subcontractori . Care-i problema , veti spune , sub-contractorii lui Alpine vor termina cei 15 % ramasi si in iulie 2013 sectorul e gata ! Numai ca uitam variabila Sova , care decide rezilierea pura si simpla a contractului . Totul se ia de la inceput , evaluarea lucrarilor , caiet de sarcini , licitatie , contestatii . Lucrarile terminate se degradeaza . Alte 14 luni . Castigator anuntat in septembrie 2014 ….
    Arad Nadlac , 4 ani déjà ,40 de kilometri , nimic nu e gata .
    Paris Rouen , 1843 , 127 de kilometri in mai putin de trei ani .
    Cine este the winner , dupa voi , intre regimul lui Louis Philippe , contemporanul lui Victor Hugo si al lui Balcescu , si regimul Traian Basescu – Victor Viorel Ponta ?

    Apreciază

  23. Fiecare dintre noi isi poarta propria cruce spre propriul mormant….

    Acest lucru nu ne impiedica sa ne dam binete, atunci cand trecem unul pe langa celalalt pe drumul catre propria Golgota……

    Daca crucea mea este mai grea decat a voastra, de ce sa fiu invidios pe altii…???

    Oare nu cumva fiecare primeste numai atat cat poate duce….???

    Apreciază

  24. O carte de citit : “Prăbuşirea societăţilor complexe” de Joseph A.Tainter. Cartea focalizează pe tema scăderii de randament economic marginal caracteristic tuturor societăţilor complexe. Ideile universitarului American Joseph A.Tainter antrenează chestiuni noi şi cruciale privind viitorul societăţilor din capitalismul de astăzi. Joseph Tainter este antropolog şi istoric, iar actualmente ocupă poziţia de director de studii la Universitatea din statul Utah (Departementul Mediu înconjurător şi Societate). Predă : “Conflictul social în chestiunile privind mediul înconjurător”.

    Apreciază

  25. Serban Nicolae la conducerea PSD ? Buna gluma…mai bine il puneti pe Zgonea. (Z)
    Cat despre ieseanul meu, Catalin Ivan, cand eu il ludam, voi sareati peste stacheta ridicata la 6 m.
    Totusi, e prea finutz pentru un partid atat de mare si o Romanie atat de confuza.
    PSD are nevoie de o doamna de fier: CORINA CRETU !

    Apreciază

  26. @ blogi,

    uite ca ne potrivim intrucat istoria reala se potriveste de fapt singura! Intr-adevar, primele burguri apar la sud de munti prin sec 4 DC, dar uiti cine le-a intemeiat! Populatia locala era formata aici din geti, nu din daci, dacii erau pe locul Transilvaniei si Ungariei de azi!

    Inainte de anul 0 locuitorii din Doggerland, un tinut care se scufunda incet-incet situat undeva in nordul Britaniei, si-au parasit mlastinile si s-au retras in zona scandinava si tot acolo au urcat cateva triburi germanice continentale. Mai tarziu, din ei se vor forma vikingii, insa pana atunci, deoarece clima era aspra si foamea facea ravagii, o parte au coborat pe Baltica si s-au stabilit in campia rusa. Se numeau goti. Ei au generat, prin amestecul cu populatia locala, poporul rus si tot asa, o ramura, vizigotii, au cotropit dar, getii fiind luptatori redutabili, s-au impotmolit in zona subcarpatica si din amestecul vizigotilor cu getii autohtoni a luat nastere poporul vlah. Cealalta ramura, ostrogotii, au coborat pe malul Marii Negre si au calatorit pradand intregul litoral mediteran pana in Spania de azi. Asa se explica punctual, ochii, parul si pielea deschise la culoare din aceste teritorii, dar si majoritatea maslinie, remanenta.

    Concluzia este ca suntem destul de germanici noi, astia, mai blodalai… de fapt scandinavi… Poate si de aceea privim cu interes nordicii si nemtii neaosi… Autohtonii nostri din acele timpuri, getii, traiau intr-o societate pastorala si agricola, oaia si graul au reprezentat Raiul pt colonistii vizigoti… ei au adus pestele! In Ardealul de azi, descendentii dacilor inca evita pestele! Asta pt ca romanii nu au colonizat decat vreo 17% din teritoriul Daciei, adica drumul catre expoatarile de aur, altceva nu le trebuia…

    Sigur insa, Iohannis alesul nu are legatura cu asta, ai lui au venit mult mai tarziu.

    Apreciază

  27. In sfarsit, vad si eu unul din PSD care a priceput ceva din alegerile astea pierdute: Ghita! Ghita asta, ex-PSD, a inteles ca partidul trebuie reformat si ca daca Ponta, cat o mai putea, ii schimba pe unii cu altii, nu se rezolva nimic! Ramane el, dar cade cu tot partidul!

    Ghita a priceput ca incepand de la centru si pana in local, trecand prin judete, puterea politica, administrativa si economica trebuie separate! Concret, presedintele partidului trebuie sa fie un nene cu mare experienta care sta doar la partid si antreneaza, selecteaza persoanele cele mei potrivite pt prima scena politica, nu el guverneaza si nu el candideaza! Omul-orchestra intotdeauna pierde! La fel in judete, pana la comune.

    Baronii trebuie sa devina sponsorii locali, daca scapa acum de DNA, sefii de consilii judetene sa se ocupe de administrare, iar liderii politici locali sa conduca efectiv local, partidul, deci de coordonarea actiunii politice stabilita democratic, la centru.

    Cine va merge in continuare pe politica baronilor totali, nu va mai castiga niciodata alegerile.

    Daca seful PSD ar fi fost un Nastase, si pt asta nu trebuie ales ci selectat fara vot, prin consens, chiar un Geoana, iar Ponta nu ar fi fost premier, ci Dragnea, Viorel castiga detasat!

    Astfel, reformarea PSD nu inseamna decat introducerea unui alineat in statut. Daca s-ar face, reformarea s-ar derula apoi automat, fara lupte interne si dispute personale!

    Sigur, nu e cazul, ai nostri ca brazii, cu mucii pe piept… e de tot rasul, de cate ori ii abandoneaza alt partid mai mic, pnl sau pdl, pierd tot ce misca… Asta confirma ca una-i cantitatea, si alta calitatea… iar in politica reala, calitatea bate rau de tot cantitatea…

    Priviti la castigatori, Iohannis a candidat, de partid s-a ocupat de fapt Blaga, de bani inca n-am aflat, dar niciunul din astia doi…

    Apreciază

  28. Da, Sadicu se incanta de niste comunisti care canta muzica unui compozitor sovietic protejat al lui Tuhacevski, erou al muncii socialiste si de trei ori ordinul Lenin. Sadicu s-a demascat, el este in realitate un bolsevic dur, nu e de mirare ca il sustine pe comunistul Basescu. Sadicule, iti pun simfonia nr. 12 a preferatului tau,” Anul 1917″ , dedicata lui Lenin. Daca ar fi auzit Sostacovici de tine, dedica simfonia nr. 12 lui Sadicu si Lenin. Ia de te incanta, sadicule!

    Apreciază

  29. Zev,

    Esti pe din afara si chiar l-ai intrecut pe domnul baron mincinos!Nu iti mai face ca si Carcotasul de rusine logica de alminteri superioara a citorva colegi dotati de dumnezeu cu ceva minte.

    Un bilet la NY, dus si intors nu depaseste 750 euro dus-intors la data fixe , sau ceva in jur de 480 Eur la fiecare zbor . poti sa mananci bine si ieftin , la Dubai ai o singura alternativa, mananci si bei ieftin doar daca esti insotit de ghita!

    Mincinos asa de tanar cred ,dar degenerare mintala la varsta ta ….esti de ras !

    Cu banii pe care ii aberezi peste 2000 de euro zbori timp de peste 11 ore pina in Thailanda , cu sotie sau amanta vezi ceva interesant si ai si un revelion de vis , dar e mai greu pentru tine nu-i asa, sau mai usor esti celibatar convins, cu amanta la purtator?

    Centru, fara sa te supar da-mi voie sa comentez ceva din textul dumitale.

    Cind vorbim de vointa unei majoritati nu putem sa o confundam cu verbul „a persecuta, persecutie” deoarece in mod contrar si altii pot sugera ca Basescu a fost sau este persecutat, o chestia care nu este cazul la aceasta persoana!
    Daca vorbim de dl. Sova atunci DA acesta a fost persecutat de amicul si partenerul de afaceri Ponta , de unde si proverbul „prietenul la nevoie se cunoste” devine un hiatus la fel ca si comportamentul Carcotasului sau a lui Marcus vs Vsile!
    La intrebarea dumitale , Cine este the winner , dupa voi , …………………
    eu as putea sa-ti raspund Uniunea Europeana, aceea .care ne-a adus la subdezvoltare in numai 20 de ani ,pentru ca Romania sa devina o piata de desfacere a propriilor chinezisme la pret european!

    „Mizerismele” unui profesor decent!

    decembrie 9, 2014 la 6:14 pm
    Sub regimul preşedintelui Klaus Iohannis, România va fi sugrumată de ideologia familiei Mungiu. Scriitoarea Tatiana Niculescu Bran Mungiu a fost numită purtător de cuvânt al președintelui ales Klaus Iohannis

    Eu nu pot folosi limbajul degerat al colegilor mei despre un om mai in varsta decit miine, pot insa sa critic , sau sa ii explic ca presedentia singulara fara o sustinere guvernamentala nu poate fi denaturata sub explicatia substantivului „regim” ca forma de guvernare , un cuvint pe care presupun ca Proful Filipas il cunoaste chiar mai bine decit multi dintre noi , sau hai sa singularizez mai bine decit mine, sa sa nu inteleags inca proful Filipas notiunile simple ale contitutiei Romaniei, sau nu cunosc aceasta notiune nici pitpalacii propasiti care ar putea sa critice aceste deraieri anticipate despre un viitor de loc predictibil?

    Pretextul acestei exprimari insa tiinde sa denigreze o personalitate , un exemplu de roman, un roman sau daca vreti romanca , care are alta exprimare prin Europa decit temenul de capsunar, prostituata ,hot, vanator de job!
    Profule ca exprimare a doamnei respective vom trai si vom vedea , va canta ca la Cotroceni poate mai duios decit altii si altele! Deocamdata nu stiu de ce mizerabil completezi numele doamnei „cu Mungiu” cu trimiteri la grasana basista probabil si nu la ilustru regizor Mungiu, cel care „Dupa Dealuri, pe mana distinsei doamne a cistigat Marele Premiu de la Cannes …pentru Romania profule nu pentru alta tara!

    Apreciază

  30. @ George Ban:

    Da. Scuze! Scuze! Scuze!
    Am citat din memorie și, se pare, memoria îmi joacă feste.
    Altă dată am să notez fiecare cuvânt, sau, altfel spus, n-o să vă mai ies din cuvânt…

    Apreciază

  31. DEX consemnează doar atât : +BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg. / BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg. / BURG ~uri n. înv. Oraș medieval fortificat, având un statut special; cetate. /<fr. Bourg / BURG s.n. 1. (Ist.) Așezare medievală cu un statut special (de obicei fortificată). 2. Stradă în unele orașe italiene, situată în afara zidurilor cetății. ♦ Cartier periferic al unor orașe italiene. [Pl. -guri. / cf. fr. bourg, it. borgo, lat.t. burgum < germ. Burg – fortăreață]. / BURG s. n. așezare medievală (fortificată) cu caracter militar sau administrativ; oraș vechi. (< germ. Burg, fr. bourg) / BURG, burguri, s. n. Castel medieval; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Fr. bourg. / burg s. n., pl. búrguri Sursa: Ortografic (2002) / burg (búrguri), s. n. – Oraș, cetate. Fr. bourg. – Der. burghez, s. m. (persoană din burghezie; materialist), din fr. bourgeois, cu schimbare a suf. -ois în -ez; burghezie, s. f. (clasă socială urbană); burghezime, s. f. (burghezie); burgrav, s. m., din fr. burgrave.+ Mult mai bine documentat, istoricul Noel Lenski scrie în cartea lui “Failure of Empire: Valens and the Roman State in the Fourth Century A.D.” http://www.ucpress.edu/book.php?isbn=9780520233324 pe la pagina 131 : +Monezile găsite ne arată faptul că împăratul Valens a construit un mic fort ce a fost excavat lângă lacul Topraichioi din Sciţia Mică. Acela era un “burgus”. Ca indicaţie că ei favorizează construcţia de îngrădituri de apărare “burgi”, fraţii împăraţi Valentinian şi Valens au început să bată monedă de bronz cu imagini de “burgi” pe revers. Figura 14 din cartea lui Noel Lenski prezintă asemenea imagine.+ Vezi http://www.librarum.org/book/34872/152

    Apreciază

  32. Dorule,

    Si cu. dl. Nastase ar fi fost baroni asa cum de fapt ia palmuit Ion Iliescu chiar pe vremea gazdei noastre. Nu stiu daca ar fi fost o justitie mai dreapta sau mai parsiva dar in mod sigur daca dl. Nastase ar fi fost Presedinte toti , absolut toti baronii ar fi cantat intr-un cor de soprane dirijat de un maestru!

    Apreciază

  33. După câte ştiu eu, „concertul” din Aeroport a fost făcut pentru a sensibiliza pe cei în drept asupra unor dificile probleme prin care trecea ansamblul filarmonic condus de Mandeal (.parcă).
    Are puţină dreptate şi Centru :
    Te simţeai şi mai mândru dacă în program era şi o piesă românească 😉

    Apreciază

  34. Sadicule ,

    Spune si dumneata ceva de la dumneata fie si infantile precum cele ale tanarului din fotografia de mai sus , admit chiar si profesionisme securistice bahice, dar sa-mi povestesti de un cocalar care a pupat basescu in fund ani de zile, a falimentat un post TV, si vorbeste prin gurita unui unui ciociosan , evenimentul sau b1TV nu inghit de fel!

    Apreciază

  35. @ ZeV si Vsile,

    pretul biletului de avion depinde de data la care il cumperi, daca ai early booking primesti cel mai mic pret dar respecti datele de plecare si sosire, e vorba de luni de zile prealabil, insa daca iti vine brusc pe chelie s-o stergi la Dubai maica, atunci platesti de te rupi pt a lua prima cursa, si asta daca mai exista locuri.

    Insa nu asa s-a pus problema, s-a mers cu avion privat inchiriat, asta costa cateva zeci de mii de euro, depinde de companie, daca te si intorci cu ea, cate persoane, daca vrei sa te astepte acolo cat dansezi sau nu, plus cateringul special, avantajul fiind ca poti sa eviti presa. Persoanele publice chiar au o problema cu asta, de la staruri si sportivi pana la politicieni…

    Apreciază

  36. Dorule,

    Eu mai si calatoresc cu avionul nu doar cu inchipuirea, ca Zev. Pretul depinde de companie , oferta, de date fixe si nu neaparat de o data anume, cu exceptia plierii zborului cu evenimente deosebite in zona respectiva si totusi cu toata oferta in high top a de sezon , iti spuneam ca anul asta ai un revelion si Thailanda care include zbor, ghid, tur de Bankok autocar , cazare in Bankok , si Pattaya cu cumai 2400 euro!
    Eu am facut anul asta trei zboruri separate ,Denver Colorado,(2 pax) Pireu de Pasti si Napoli (coasta amalfiana) 4 pax( 2 adulti+doi copii) , 1600 euro , asa ca ce trambiteaza trambitasul este de rasul curcilor!
    Imi pare rau cei tineri de pa aici „neadunati” in totalitate la procreere nu prea gandesc iar cei batrani au ramas la gandriea anilor 90!
    Problema nu se pune ca a mers cu avion privat si ca s-a transferat la sosire ca vsile la unul low-cost ci ca de fapt a mers si gratis dar si pe gratis!

    Apreciază

  37. @ Doru Coarna spune : +Mai tarziu, din ei se vor forma vikingii, insa pana atunci, deoarece clima era aspra si foamea facea ravagii, o parte au coborat pe Baltica si s-au stabilit in campia rusa. Se numeau goti. Ei au generat, prin amestecul cu populatia locala, poporul rus si tot asa, o ramura, vizigotii, au cotropit dar, getii fiind luptatori redutabili, s-au impotmolit in zona subcarpatica si din amestecul vizigotilor cu getii autohtoni a luat nastere poporul vlah.+ Păi geţii sunt înregistraţi în secolul IV înainte de Hristos, iar goţii abia în secolul III după Hristos.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s