Ieri, la Fundatia Titulescu, a avut loc lansarea volumului „Vocatia libertatii. Forme de disidenta in România anilor 1970-1980”, elaborata de Ana-Maria Catanus. O carte foarte interesantă, cuprinzând o panorama a formelor de rezistența sau de disidenta din acei ani dar si numeroase referiri la situația din URSS sau din celelalte tari foste socialiste, in acea perioada. Au vorbit despre lucrare directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, Radu Ciuceanu si prof. univ. Ioan Chiper.
[…] Go here to see the original: Despre disidenta […]
Ca actiune sociala disidenta face bine – in ultima instanta. Disidentii nostri insa – vorbesc de cei din raposatul regim socialist, pentru ca cei din actualul se numesc ” opozitia” – cu rare exceptii, au devenit niste sifonari, niste unelte jalnice si josnice, folosite de cine a vrut si cine nu a vrut, pentru a arunca cu rahat in entitatea statala denumitra pe acea vreme Republica Socialista Romania. Este doar parerea mea.
@ZeV,este evident ca nu esti capabil sa ma ignori si asta demonstreaza ca esti un om slab.
Viseaza in continuare la cai verzi pe pereti .Garantat o sa fi nefericit si in urmatorul deceniu. 🙂
N-o sa treaca foarte mult timp pana cand ”voi” o sa realizati ca nu mai aveti nimic.
Profit de moment pentru ai saluta pe fratii nostri de peste Prut,(80% vot in favoarea lui Iohanis? Woh!)
Un salut prietenesc din Ardeal,pentru fratii mei din judetul Iasi si cu precadere din orasul Iasi.
La fel ca noi/ati fost eroi/pe 16,in turul 2.
Utilizand harta prin satelit,am identificat cartierul in care locuieste ZeV.
Va multumesc si voua,oameni mununati din acel minunat cartier.
Aveti printre voi un ciudat care de-o saptamana se cearta cu prietenii,nu mai vorbeste cu vecinii,si nici pe la munca nu mai da.
Va indemn sa fiti ingaduitori fata de el.Alegerile de dumnica au demonstrate ca suntem un popor civilizat care-si respecta minoritatile. 🙂
Eleonora Lisnic : „E dimineaţă. Ochii îi deschid. /Va fi furtună, spune o ştiristă./Îmi iau umbrela, trenciul îl îmbrac./Nu pot uita că Dumnezeu există.//Pe stradă văd în ritm halucinant /Maşini, clădiri cu formă fantezistă./ Îmi fac un loc, alunec în metrou. /Nu pot uita că Dumnezeu există. // Încep serviciul. Toţi zâmbesc frumos. / Când se întorc – aceeaşi mină tristă./Simt că sunt reci în inimă şi-n gând./Nu pot uita că Dumnezeu există.// Revin acasă. Văd pereţii goi./Îmi suflu deznădejdea în batistă./În colţ de suflet o lumină simt. /Eu cred şi ştiu că Dumnezeu există!” SURSA http://eleonoralisnic.blogspot.ro/
Din păcate între ’84 și 2014 nu este mare diferență. Există o tendință istorică ce generează în România suferință, incertitudine și frică. Ne-am dorit mereu sa scăpăm de URS și am ajuns la UE, un alt mamut politico-economic, dar niciodată nu ne-am aflat în poziția de a negocia la aceeași masă și de pe picior de egalitate, ceea ce spune multe despre cum este percepută România de către cei pe care îi numim parteneri. În prezent, la fel ca în anii de mult apuși, oamenii cu „voce” sunt reduși la tăcere pe diverse căi, abuzurile continuă și se încearcă edificarea unui sistem „democratic” de 25 de ani, sistem cu puternice accente totalitariste. Într-adevăr, democrația reprezintă dictatura majorității, eu însă nu cred că majoritatea dorește dictatura judiciară așa cum începe să se vadă în România. Vremurile tulburi care se prefigurează, sunt generatoare de diverse forme de disidență și cu siguranță, descoperindu-ne trecutul, ne va fi foarte ușor sa identificăm adevărul punctual al zilelor noastre, adevăr prezent ce are rădăcini înfipte în trecutul nostru.
Transferul puterii la Cotroceni,dinspre Traian Basescu 1 inspre Traian Basescu 2,(un personaj mult mai stilat),se produce in mod lin si foarte normal sub directa supraveghere a Ambasadei SUA la Bucuresti,ai carei functionary,in aceste zile,sunt foarte active.
As spune:”asta-i pofta ce-am poftit-o” de atata timp.
Astept cu nerabdare dar si emotie rezultatul alegerilor de dumnica din Moldova.
Daca va iesii bine,(nu ma risc sa fac pronosticuri pentru ca nu dispun de foarte multe informatii),pot sa mor linstit pe motiv ca mi-am vazut visul cu ochii. 🙂
Din fericire astazi traim intr-un regim democratic, in care nu mai pot exista dizidenti, ci doar urmatoarea lege a lui Murphy: 20% din oameni te injura orice ai face. Sigur ca, intr-o minunata continuitate de pe acest meleag, traditia este respectata, condamnarile politice fiind deghizate in condamnari pentru delicte de drept comun, adica numai niste delicventi de drept comun s-au putut opune stralucitului regim de prezidentiat Traian Basescu. Dar, daca nu am putut fi dizidenti fata de regimul Basescu, am o fina senzatie ca am putea fi dizidenti fata de regimul ambasadei SUA in Romania.
Sadicu, urmatorul deceniu nu va mai trebui sa fie al puterii executive totale, asa cum s-au invatat si aspira si stanga si dreapta. Este o nuanta noua, mai de profunzime, care excede teoria clasica a separatiei si echilibrului puterilor statului. Vremurile in care presedintele era si seful guvernului, de facto, evident, cand cele doua ramuri executive erau monocolore, incep sa ramana, incet-incet, in urma. Cred ca ideea de echilibru al puterilor executive, care nu se afla in capetele invingatorilor momentului, va reveni in atentie, in lunile care urmeaza…
Cum a fost dizidenta in comunism, o stim, insa ideea de dizidenta in capitalism tinde sa devina din ce in ce mai atractiva pentru cercetatori si analisti. Ipoteza ca fenomenul dizidentei este mai masificat in capitalism, dar mai bine camuflat, este, intr-adevar incitanta. Nu ar trebui sa ne surprinda, vocile a doua treimi din lume sunt dizidente, dar ele sunt acoperite de un zgomot politic paradigmatic si institutionalizat, sub formele denumite putere si opozitie, o manipulare aproape perfecta.
Văd că unul şi-a transformat porecla în renume, dovedind un sadism ieşit din comun atunci când vrea să ne facă cunoscută imensa satisfacţie pe care o simte la felul în care are loc transferul de putere „dinspre Traian Basescu 1 inspre Traian Basescu 2” ( aici subconştientul lucrează apăsat dar el sărmanul nu simte nimic 😉 ) „sub directa supraveghere a Ambasadei SUA la Bucuresti,ai carei functionary,in aceste zile,sunt foarte active.”
Şi specimenul juisează, ca să nu mă exprim altfel, de bucurie :
:”asta-i pofta ce-am poftit-o” de atata timp. !”
E ca şi cum cineva s-ar bucura că în ograda lui, nu poate face decât ceea ce-i dictează stăpânul de peste baltă, care i-a umplut curtea de trimişi speciali, care-i arată ce şi cum trebuie să facă, inclusiv (el?) cu nevastă-sa 😳
Şi uite aşa coşmarul ce s-a abătut asupra României ( Mircea Băsescu a scăpat, sau, mă rog, e ca şi scăpat de puşcărie, dovadă că ăştia nu se obosesc să salveze mai întâi (măcar) nişte aparenţe, ci trec direct la salvarea de rude şi apropiaţi ;mrgreen: !), mai ales dacă va fi urmat şi de cel al fraţilor basarabeni ( deh, capra vecinului 😉 ) le poate oferi unora motive de imensă bucurie. Un fel de sărit într-un picior ..de lemn, după amputarea celui sănătos 🙄
Noroc că se zice „să nu doreşti moartea păcăodului, ci îndreptarea lui”. 😉
Cu toate astea, mai că-mi vine ca pe aşa unul, să-l „îndrept” spre locul de veci 😆
Mai ales că s-ar duce „liniştit”, cum ne asigură el 😉
Neliniştea ne-o lasă nouă . Cel puţin pentru vreo cinci ani, de acum încolo…
Dezideriu Dudaş, în noiembrie 23, 2014 la 11:20 pm, din SURSA http://nastase.wordpress.com/2014/11/20/mistretul-din-munchen/ +Stimate Domnule Adrian Nastase, […] Din păcate, mecanismul istoriei României, mult mai puţin sensibil la nuanţe, nu s-a oprit şi nici schimbat major atunci când trebuia să o facă. […] asta de fapt este o veste bună, deoarece orice schimbare majoră nu poate fi decât opera “specialiştilor” în ţări ca România (şi nu numai), şi se pare că aceştia şi-au pierdut inspiraţia (cel puţin în România ). Inclusiv pe acest blog… La acest subiect pot afirma că dacă IRIR – Institutul Român de Istorie Recentă a fost opera unui european, olandez, în mod cert istoria viitoare a României va fi mai mult influenţată de felul în care NATO înţelege evoluţia statelor sale membre. Nu-mi pun problema onestităţii NATO faţă de ele. D.p.d.v. democratic ar fi un non-sens… Ca fost preşedinte Pro Democraţia Constanţa (înfiinţasem Asociaţia Consultanţilor de Investiţii, şi un consultant al Pro Democraţia Central spunea public că nu se implică în economie, dar promova fonduri de pensii …) cred că am dreptul, mai ales în plin “stat de drept”, să cred asta… Dan Voiculescu, care a crezut că militând pentru repararea nedreptăţii dvs. va putea să se apropie mai mult de România, a greşit evaluarea. România era în altă parte. În mod cu totul şi cu totul fascinant pentru mine, d-nul prof. Titus Filipaş a intuit asta, şi a încercat să-i ofere un colac de salvare d-lui Voiculescu cu cca. 2 luni înainte de condamnarea definitivă a acestuia, oferindu-i o legătură trainică cu (ceea ce se cheamă, n.n.) România reală, dar d-nul Voiculescu nu a observat-o. Nu cred că e încă timpul pierdut, deşi va mai trebui lucrat la această legătură. Inclusiv prin Antena 3. În aceste coordonate eliptice, ţinând cont şi de acele angajamente menţionate la început, vă propun să participaţi la o Conferinţă publică în Constanţa […] (evident, graficul de timp cade, n.n.) […] Cu d-nul prof. Titus Filipas am discutat despre o posibilă deplasare la Bucureşti (în contextul de mai sus relevat cu d-nul Dan Voiculescu ) şi nu cred că va fi o problemă o extensie până la Constanţa. […] Conferinţa din luna mai a.c. a fost dedicată naţionalismului economic. Atunci am prezentat public dorinţa mea ca, de 2 ori pe an, în ultima sâmbătă din luna mai şi ultima sâmbătă din luna noiembrie […] să organizăm în Constanţa întâlniri publice deschise. În urma unor confruntari profesionale am convenit ca întâlnirea (programată în principiu, n.n.) pe 29 noiembrie a.c. să fie dedicată dezvoltării ( Forumul dezvoltării). Fiind implicat strategic în multe proiecte, mai toate influenţate major de recentele alegeri prezidenţiale, am decis ca ediţia a II-a din acest an a întâlnirilor mele publice să fie făcută doar pe Internet. […]+ O primă observaţie (Titus Filipas): Agenda unor asemenea întâlniri, care-s foarte utile, nu ar trebui să fie determinată de evenimente politice … Cadrul oferit de umbrela IRIR este foarte generos. Pentru a putea participa – cu mult folos pentru toţi românii- şi Adrian Năstase, şi Dan Voiculescu, trebuie să evităm din start orice etichetare politică. Să menţinem doar etichetarea economică. Domnul Dezideriu Dudaş a reţinut din convorbirea noastră telefonică mai veche caracterizarea “personaj atrăgător, pentru că suficient de sulfuros”, atunci când eu vorbeam despre domnul Dan Voiculescu. Dar aproape toate domeniile “sulfuroase” (drogurile, prostituţia) sunt calculate acum în PIB-ul unei ţări. Iar în ritmul frenetic în care lucrează acum DNA (repet ce s-a mai spus pe aici!, cu acordul NATO şi UE!), numărul puşcăriilor din România va creşte exponenţial! Ca să nu dăm faliment ca ţară, trebuie să includem această populaţie –partea cea mai inteligentă a ei- într-un ecosistem educaţional absolut nou, care să creeze un antreprenoriat social cu participare măsurabilă la PIB-ul României !
Fragment de stire din ziarul moldovenesc Timpul:
„Comisia Electorală Centrală a cerut Curții de Apel anularea deciziei privind înregistrarea Partidului ”Patria” în calitate de concurent electoral, pe motiv că ar fi fost finanțat din bani proveniți din afara țării.
Potrivit membrului Comisiei, Vasile Gafton, la CEC a parvenit astăzi o sesizare din partea Inspectoratului General de Poliție cu privire la depistarea unor surse de bani, fără a fi declarată proveniența acestora.
„Se constată folosirea mijloacelor nedeclarate de către concurentul electoral partidul „Patria” și se solicită Curții de Apel să dispună anularea hotărârii de înregistrare a concurentului Patria. De asemenea, se propune încasarea în beneficiul statului a mijloacelor necesare din fondul concurentului în cauză”, a declarat Gafton.”
Concurentul electoral al partidului Patria este Renato Usatii.
Conform media romaneasca de campanie electorala, bani ai familiei Usatai ar fi finatat campania dlui Johannis. Vreo ancheta, ceva, ca sa lamurim asta?
Imi pare ca, sub ochii natiunii, presedintele ales Klaus Iohannis isi foloseste influenta de lider de partid in scopul de a obtine foloase necuvenite pentru el sau pentru altii, intrand astfel sub incidenta codului penal. Foloasele constau in guvernare iar statutul de necuvenit se datoreaza faptului ca nici Klaus Iohannis si nici Noul Partid National Liberal (NPL, sau NPNL?) nu au castigat alegeri parlamentare si nici nu au majoritatea parlamentara (in urmare, guvernarea nu li se cuvine). Wake UP, DNA!
La început, am crezut că un suspect e arestat preventiv pentru ca procurorii să cerceteze în liniște și să găsească mai multe probe cu care să-i convingă pe judecători, dar văd că mulți suspecți au devenit inculpați, au fost trimiși în judecată și stau în arest luni în șir, deși au fost reținuți doar pentru 29 de zile.
De ce sunt ținuți acolo? Procurorii nu și-au terminat cercetările? Mai cercetează și după ce au trimis dosarul la tribunal?
Dacă împricinatul e declarat nevinovat de instanță?
Sunt curios sa aflu daca aceasta carte, sau vorbitorii de la lansarea ei, face/fac diferenta clara intre dizidentii cu voie de la politie si cei fara voie de la politie. Fiindca, de exemplu, atunci cand a izbucnit dizidenta Anei Blandiana, in revista Amfiteatru, in adevar acele poezii fusesera publicate fara aprobarea cenzurii (care oficial nici nu exista) insa am aflat ca exista o semnatura de aprobare (fiindca nimic nu se publica fara aprobare atunci): semnatura lui Nicu Ceausescu. Nici astazi nu m-am lamurit cu ce tip de dizidenta am avut de a face in acest caz.
@ Doru
Chiar nu simţi nevoia, de dragul onestităţii intelectuale -şi măcar pentru satisfacţia mea!- să faci nişte corecţii absolute necesare la elucubraţiile pe care le spune Klaus Iohannis ? Nu te mai recunosc !
Sa inteleg ca daca m-as considera „disident anti-capitalist” as avea sansa ca la o posibila trecere la un sistem complementar, sa-l numim, de exemplu, „comunitarianism”, sa mentioneze atunci cineva despre cit efort am depus aici pe blog sa „denunt” capitalismul-colonialist pe rit nou? 🙂
Nu pot sa nu remarc energia din justitie in Romania, chiar daca de multe ori politizata sau folosita in scop politic, totusi, discutiile din media sunt absolut captivante si inexistente in America de Nord. Mai apare cite o mentiune despre cite un raport, cum a fost cel al ONU care critica SUA la capitolul justitie, insa pe fond, acolo lucrurile sunt „smooth”, se fura in continuare cu legea in mina de la cei de jos. Plastic spus, se suge cu aspiratorul cit se poate la virful piramidei. Fara plus-valoare se vede cu ochiul liber cum sistemele astea se erodeaza.
Am citit o stire despre cum se plinge Angelina Jolie ca nu v-a achizitiona o vila de lux la Londra daca vin laburistii la putere si pun impozit pe proprietati mai scumpe de 2 milioane lire.
Este unul din multele cazuri in care bogatii se arata agasati de statele ce vor sa ii impoziteze. Ma gindesc ca si saracii ar putea sa ameninte ca nu isi vor mai plati taxele.
Vedeti, ei, bogatii, caci tot la lupta de clasa ajungem, se cred mai presus de lege, si daca legea nu e cu ei, vor face orice le sta in putinta sa o schimbe. Sarantocii insa nu prea au asemena instrumente de presiune. Singura lor speranta va fi in curind in partide care vor avea in platforma lupta de clasa. Probabil in forme mai suave. Iar daca nu vor avea partide sa ii sprijine, vom vedea multe Ferguson.
http://www.agerpres.ro/lifestyle/2014/11/26/angelina-jolie-nu-isi-va-cumpara-casa-la-londra-daca-laburistii-introduc-impozitul-pe-vile-20-39-52