La alegerile prezidentiale, in principiu, departajarea intre candidati ar trebui sa se faca in baza confruntarilor de programe. In Romania, in special la ultimile alegeri prezidentiale, departajarea s-a facut insa in baza unor elemente emotionale. Spre exemplu, in 2004, pentru a se obtine un rezultat favorabil si a se schimba trendul de la primul tur, Traian Basescu a folosit, in siajul revolutiei portocalii de la Kiev, tema fraudei electorale. In 2009, momentul emotional a fost construit in jurul vizitei lui Geoana la Vântu acasă. Si 1996, CDR l-a folosit pe „calugărul Vasile” in confruntarea electorală finală. Scopul dimensiunii emotionale este antrenarea, in turul doi, a voturilor anti-sistem si de a mari prezenta la vot, prin presiune mediatica si crearea unei stări de spirit ostile la adresa unui candidat (de obicei, candidatul „guvernamental”). Spre exemplu, in 2004, sub presiune mediatică, au fost schimbate regulile in timpul jocului, in sensul in care pentru turul al doilea au fost eliminate listele suplimentare, ceea ce a impiedicat in jur de un milion de persoane să voteze. In marea lor majoritate persoane in varsta, aflate in vizita la copiii lor, etc.

Aceeasi metodă se incearcă si acum. Presiune mediatică si politica pentru schimbarea regulilor in al doilea tur de scrutin, in conditiile unei mari diferente de vot intre principalii candidati, la primul tur. Nu vreau sa apăr erorile de organizare de la primul tur, dar este normal ca regulile sa fie schimbate in repriza a doua a meciului? Nu ar putea fi acesta un temei pentru anularea rezultatului final si chiar pentru o cerere de arestare a BEC-ului din partea lui Traian Basescu – asa cum a cerut in 2004?

Sigur, demisia lui Corlatean incurcă putin jocurile opozitiei. Am ascultat voci care cereau ca demisia să fie amanată…

M-am gandit sa public, oricum, mai multe fragmente dintr-un amplu capitol pe care l-am inclus in volumul „Cele Două Romanii”:

„Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate și Adevăr (I)

Un factor care a afectat comportamentul electoratului în turul doi a fost acuzaţia nefondată, a Alianței, privind „frauda electorală” săvârşită de PSD. Alianţa PNL – PD s-a folosit de subiectul aşa-zisei „fraude” pentru a atrage cât mai mult capital electoral în perspectiva turului doi.

Chiar dacă nu au fost aduse dovezi pentru susţinerea acuzaţiei de fraudă, subiectul a rămas în atenţia electoratului, afectând rezultatul final al alegerilor prezidenţiale. Lansarea teoriei fraudării alegerilor prin soft şi vot multiplu de către Traian Băsescu şi prin „voci” ale „societăţii civile” (înregimentate politic), a reuşit să contrabalanseze efectul psihologic creat de câştigarea alegerilor parlamentare de către Uniunea PSD+PUR. În aceste condiţii (emoţionale), votul electoratului din mediul urban mare a dobândit valoarea unui act de pedeapsă împotriva preşedintelui unui partid perceput ca incorect. Acest lucru a fost posibil şi pentru că PSD nu a reuşit să demonstreze, într-un mod convingător, că alegerile au fost corecte şi că teoria fraudării alegerilor nu se susţine.

În mod normal, contestaţiile lui Traian Băsescu ar fi trebuit să scandalizeze electoratul cu reproşul că nu ştie să piardă elegant. în fapt, însă, s-a ajuns la situaţia în care cuvântul meu să nu conteze contra cuvântului lui Băsescu. Tot ce spuneam eu era pus sub semnul îndoielii, în timp ce toate afirmațiie lui Băsescu erau, dacă nu totdeauna crezute, cel puţin scuzate sau luate drept credibile.

Acuzaţiile de fraudă electorală emise de Alianţa PNL-PD şi de Traian Băsescu cu mult înainte de 28 noiembrie 2004 au fost principalul mesaj politic după anunţarea rezultatelor exit-poll-urilor. Aceste acuzaţii au creat o presiune mediatică asupra echipei de campanie a PSD, care a acceptat cu uşurinţă, pe temeiuri eronate, restrictionarea dreptului la vot pe liste suplimentare, în special a populaţiei din mediul rural.

Am toate motivele să cred că încercarea PNL-PD de a cere anularea alegerilor a fost parte a unei strategii de tip diversionist pregătită din timp şi menită:

• de a abate atenția de la propriile fraude;
• de a atrage simpatiile electoratului pentru turul doi al alegerilor prezidențiale prin autovictimizare;
• de a delegitima PSD de propria sa victorie electorală.

Pe fondul acestei delegitimări, punerea PSD în defensivă a legitimat acţiunea abuzivă a preşedintelui ales, Traian Băsescu, de a ameninţa cu recurgerea la alegeri anticipate în cazul în care nu va fi susţinut un guvern format în jurul PNL-PD, în condiţiile în care Alianţa nu obţinuse cel mai bun scor electoral.

Lipsa unui suport electoral suficient a făcut ca victoria candidatului PSD să fie condiţionată de atragerea masivă a voturilor altor formaţiuni politice : UDMR şi PRM. Din păcate electoratul UDMR a fost scindat şi a oferit mai puţin suport decât era necesar, iar cel al PRM s-a comportat ca un electorat de opoziţie şi a votat masiv, la indicația lui Corneliu Vadim Tudor, pentru Băsescu. PSD nu a avut o strategie în privinţa atragerii electoratului PRM, astfel încât acesta s-a îndreptat, în proporţie de 2/3 spre Traian Băsescu, ceea ce până la urmă a determinat rezultatul votului. În acelaşi context, suportul UDMR a fost mai mic decât s-a sperat.

În plus, între cele două tururi de scrutin au existat o serie de erori de comunicare publică, care s-au contabilizat în defavoarea mea:

• Restrângerea întâlnirilor televizate directe între cei doi candidaţi la una singură nu a permis candidatului Uniunii Naţionale PSD+PUR să-şi pună în valoare avantajele competitive ale unei bune guvernări. Confruntarea din 8 decembrie s-a încheiat mai degrabă indecis, conform cercetărilor de opinie din zilele următoare. Ilustrarea în presă a acestei unice confruntări dintre cele două tururi a fost însă negativă. Prezentarea presei a fost bazată pe o evaluare parțială și nu îndeajuns de neutră, realizată de una dintre televiziuni (Realitatea TV).
• Incertitudinea privind numele viitorului Prim Ministru al Uniunii PSD + PUR, o serie de declaraţii pe această temă_, au indus confuzie în rândul militanţilor partidului şi electoratului, în condiţiile în care campania fusese construită pe tandemul Năstase – Geoană.

Eliminarea secţiilor speciale de vot de la sate pentru turul al doilea al alegerilor ne-a creat un imens deserviciu electoral, în condiţiile în care aceste secţii au fost menţinute în oraşe unde majoritar era electoratul Alianţei. Practic, un număr important de votanţi PSD din mediul rural s-au aflat în imposibilitatea de a-şi exercita votul, în timp ce electoratul lui Traian Băsescu nu a fost afectat de această situație. În România existau, conform recensământului locuinţelor realizat în 2002, cel puţin 800.000 de locuinţe neutilizate, case de vacanţă sau locuinţe care nu au trecut pe nimeni ca locatar aflat în evidenţa populaţiei gestionate de poliţie, după care s-au elaborat listele de alegatori. Asta însemna că, ţinând cont de mărimea medie a unei gospodării, circa 2,5 milioane persoane locuiam în altă parte decât la adresa înregistrată la evidenţa populaţiei. În aceste condiţii, un milion de persoane înregistrate pe listele suplimentare este un minim.

O realitate pe care am observat-o chiar înainte de turul 2 al alegerilor prezidenţiale a fost încrederea prea mare în victorie. Acest lucru a dus la demobilizarea unora dintre organizaţiile noastre care nu au reuşit să aducă într-o proporţie satisfăcătoare simpatizanţii noştri la vot. Situaţia a contrastat cu ceea ce se întâmpla în cadrul Alianţei, ale cărei structuri au funcţionat în foc continuu până în momentul încheierii procesului de vot.”