Ieri au avut loc alegeri parlamentare in Bulgaria. Exit Poll-ul realizat la urne il da câștigător pe Boyko Borisov, cel care in urma cu doi ani a trebuit sa demisioneze in urma unor masive manifestatii de strada. Partidul sau ar fi obținut 33,2 la suta, in timp ce Partidul Socialist Bulgar ar fi obținut doar 16,5 procente. Partidul etnic al turcilor ar fi obținut 14,1, Blocul Reformist 8,7 la suta, Bulgaria fără cenzura 6,3 iar Frontul Patriotic -formatiune naționalista – 6 procente. Nu este clar dacă partidul fostului președinte Parvanov a depășit pragul de 4 la suta.
Spre deosebire de Constitutia noastră, Constitutia Bulgariei prevede in mod expres obligația președintelui de a încredința formarea guvernului reprezentantului partidului cel mai bine plasat ( cu cele mai multe mandate), chiar dacă nu a obținut peste 50 de procente. In aceste condiții, partidul lui Borisov va încerca sa formeze o Coaliție de centru-dreapta cu alte formatiuni parlamentare. Cred ca este important sa urmărim evolutiile politice din apropierea noastră, mai ales in contextul tensiunilor din zona. Așa cum am spus de multe ori, putem sa schimbam istoria, putem sa influențam viitorul, dar nu putem schimba geografia României -cu avantajele si dezavantajele sale.
Am urmarit cu interes rezultatele alegerilor parlamentare din Bulgaria, mai ales din perspectiva unor posibile reproduceri geopolitice a puterilor ideologiilor de dreapta. Viitorul premier, Boiko Borisov, are aceeasi culoare de partid ca si presedintele Rosen Plevneliev, cea a GERB, de centru-dreapta. Nu putem face insa o analiza comparativa din cauza, in primul rand, diferentelor de sisteme politice, bulgarii avand un sistem de democratie parlamentara, in care puterea executiva se afla in mainile premierului. Problema cu care se va confrunta Borisov va fi de a negocia o coalitie de guvernare cat mai stabila, iar din cate observ un cabinet bicolor, care s-ar bucura de un grad ridicat de stabilitate, ar fi unul cu socialistii, daca in voturile finale vor avea impreuna peste 50%. In principiu, un cabinet multicolor este mai vulnerabil decat unul bicolor, din punct de vedere al sumei vulnerabilitatilor pe care le aduce fiecare partid in coalitie. Ramane de vazut daca va fi o formula de coabitare guvernamentala, dupa modelul actual german sau dupa modelul recent romanesc (USL). Exercitiul puterii uzeaza, intr-adevar, insa din cate imi dau seama, privind la noi si la altii, dreapta beneficiaza de concepte si vectori de propaganda si de de influenta cu destula putere de spalare a creierelor si de modelare a perceptiilor electorale, indiferent de rezultatele unei guvernari de stanga, ca bilant pozitiv sau negativ, mai ales ca memoria electoratului este in general scurta. Nu inseamna ca pentru stanga nu s-ar gasi solutii de contracarare, mai greu e sa gaseasca oameni cu experienta, viziune si strategii care sa o faca si sa-i aduca avantajul competitiv.
Povestea inscripției „Moarte românilor” și a unui taximetrist de nota 10 : +Poetul și dramaturgul basarabean Dumitru Crudu a scris un editorial pe deschide.md în care povestește că a descoperit o inscripție antiromânească, în limba rusă, pe un zid care se află într-o zonă foarte circulată din Chișinău. „Moarte românilor – inscripţia asta am descoperit-o pentru prima dată în urmă cu un an pe strada Ştefan Neaga din Chişinău, pe un zid care împrejmuieşte un bloc foarte luxos, chiar peste drum de oficiul Stării Civile, unde intră foarte multă lume. Chiar pe asta au şi mizat autorii chemării: ca ea să fie citită de cât mai mulţi oameni”, spune Dumitru Crudu. A avut și o reacție. A luat o bidinea, vopsea și a acoperit grafitti-ul. Însă a doua la găsit la loc. Seara a revenit și a mai aplicat un strat de vopsea peste inscripție. „Dimineaţa însă chemarea xenofobă era la loc. Cineva avea grijă ca acest îndemn josnic să nu dispară niciodată. Ori de câte ori îl ştergeam eu, te miri ce canalie, îl vopsea din nou. Ar fi trebuit să stau la pândă o noapte întreagă şi să-i prind, dar nu am mai făcut-o şi pe asta, în parte pentru că nu prea rezist la tăvăleală.Am făcut însă altceva. Am oprit câţiva cetăţeni grăbiţi să-şi perfecteze un paşaport nou şi i-am întrebat ce cred despre acest grafitti. Îi durea fix în trompetă. Doar pe unul din zece l-a deranjat. Am încercat să vorbesc şi cu oamenii din casa de locuit, înconjurată de zidul cu pricina. Toţi dădeau indiferenţi din umeri şi nimeni nu vru să stea de vorbă cu mine. Adică, tacit, aprobau îndemnul? Cel mai receptiv dintre toţi se dovedi portarul, care însă, culmea, habar nu avea de acest grafitti. Când a aflat, mi-a promis că o să-l şteargă. Că nu l-a şters nici până acum, e o altă poveste. Din vorbă în vorbă, am aflat că în blocul pe care-l păzeşte locuiesc şi nişte oameni sus-puşi”, mai povestește Dumitru Crudu. Însă scriitorul spune că lucrurile nu vor rămâne așa, mai ales după o experiență pe care a trăit-o în România, la Iași, săptămâna trecută. „Câteva zile după asta am mers la Iaşi. După ce am ieşit din taxi şi am intrat în holul hotelului, mi-a picat fisa că mi-am uitat rucsacul în habitaclul maşinii. Am ţâşnit glonte afară. Nici urmă de maşină. Mai trist e că nu reţinusem denumirea firmei de taximetrie. Adică nu aveam niciun indice al taxiului. Cum naiba să-l mai găseşti în condiţiile astea? În rucsac însă mi-au rămas toţi bani, paşaportul şi computerul meu, cu toate textele mele. Practic, nu mai aveam nici cu ce să mă întorc acasă. Nici să rămân nu puteam, dar nici să plec acasă. Eram disperat, pentru că nu ştiam ce să fac mai departe. Şi când mă pregăteam deja să merg să dorm în parc, uşa hotelului se deschide şi în hol dă buzna taximetristul care m-a adus la hotel, cu rucsacul meu în braţe, în care mi-am găsit paşaportul meu şi banii. Nu-mi lipsea nici măcar un fir de aţă. În timp ce taximetristul îşi cerea scuze că a observat pierderea mea atât de târziu, mi-am amintit de grafitti din Chişinău. Moarte românilor. Cum o să ajung la Chişinău, primul lucru pe care am să-l fac va fi să şterg din nou această inscripţie”, își încheie editorialul scriitorul Crudu.+ SURSA https://ro.stiri.yahoo.com/povestea-inscrip%C8%9Biei-%E2%80%9Emoarte-rom%C3%A2nilor%E2%80%9D-%C8%99i-a-unui-taximetrist-de-nota-10-084004418.html
@ Adrian Năstase
Cratima şi semnul diacritic : “i-l da” ? Nu “îl dă” ? Cred că sînteţi încă foarte obosit. Ştiu ce înseamnă.
Titus Filipas,
Am o tableta noua, care se incapataneaza sa scrie singura unele cuvinte. Nu a vrut cu niciun preț sa scrie i-l ( si acum scrie după capul ei). Pana o domesticesc va trece puțin timp…
[…] See the rest here: Alegerile parlamentare din Bulgaria […]
Excelent articol.
[…] Suntem harnici precum nemtii, muncim precum olandezii? Si atunci ce vrem, ce mai vrem!! De la admiratia patologica fata de noi insine, am cazut in latura diametral opusa: romanul nu mai e un […]
Hai ca suntem mai norocosi decat bulgarii .
Sunt poate mai demni , mai curati si mai muncitori decat romanii , dar nu au astazi noroc de un sef de Stat decent .
Intre Borisov si Iohannis sau Ponta , depasim vecinul de la Sud cu o clasa .
Borisov era garda de corp , in anii 1990 – 2005 , cand se rafuiau sefii mafiilor bulgare si ploua cu asasinati la Sofia si Plovdiv domnul secretar la Internele bulgaresti , Borisov , era , pare-se , bine introdus pe langa tenebrosi sefi .
N-o s-o domesticiţi cum vreţi dv niciodată. I-l nu se poate scrie decât aşa cum vrea ea. Introduceţi diacritica Î(l) şi o să vedeţi că va fi ok. Necazul e că unele programe au învăţat că-n lb română se folosesc diacritice, dar nu toţi românii le folosesc. Mă rog, motive se găsesc… gârlă. De fapt sunt… scuze! 😯
Daca geografia nu ne ajuta, atunci trebuie sa ajutam noi geografia. Avem un complex de superioritate prostesc si fara acoperire fata de bulgari, provenit din mici gelozii regionale, si invidie. Bulgarii au mai mult succes ca Romania la export produse alimentare, iar la capitolul turism ne dau lectii. Deh, ei nu au avut ..era sa zic o Elena, cind de fapt au fost doua. Pina si „dictatura” lui Jivkov a fost mai catifelata. Dinozaurii ca mine, isi mai amintesc cum ne uitam la televiziunea bulgara?
Titus- Ce sa-ti spun ne-ai dat gata.Inteligentule !
Sadicule,
Chiar asa , excellent inseamna totusi niste date statistice corecte , adica neumflate intro fraza normala fara nici un exercitiu literar special ,sau cu analiza a sistemului sau elementului principal care se numeste alegatorul bulgar , acela care il izgonea cu ajutorul factorul gloata pe fostul dar actualul Borisov!
Aveai alte ocazii sa lauzi logica ,extercitiul literar al domnului Nastase in alte ocazii sau incerci o penetrare a stingii cu „kisuri” de basist?
ZeV scrie:
„De fapt, eu admir doua femei: Victoria Nuland si Elena Udrea.”
Pooftiim????? Faceți mișto, sau vacanța din Grecia v-a dat complet peste cap?
Adica un politician, dupa ce a fost alungat de cetateni pentru rea guvernare, este readus tot de catre cetateni, pentru o noua rea guvernare, dar care acum pare o buna guvernare. Ceea ce inseamna ca guvernarea succesoare a fost si mai rea, pentru cetateni. Atentie, deci, cum guvernati, dragi guvernanti romani, pentru ca Traian Basescu sa nu castige detasat alegerile din 2016. Avand 7,4 milioane de voturi!
@ Centru,
Despre bătut câmpii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserici_greco-catolice
Clasa politică sau ce-o mai fi şi asta?
+
În presă se obişnuieşte să se opereze cu clişee. Nu cu noţiuni şi concepte bine definite, ci cu clişee confuze, definite convenabil pentru a putea fi folosite mai lejer în manipularea informaţiei conform dorinţelor aşa-zişilor formatori de opinie.
Lansate dintr-o parte a spectrului politic, culmea e că sfârşesc prin a fi folosite de toată presa, fără prea mult discernământ.
Cel mai bun exemplu este acest clişeu, clasa politică. Societatea a fost considerată a fi compusă din clase şi pături sociale odată cu apariţia marxismului. Sigur, s-a folosit drept criteriu, poziţia unei categorii în raport cu mijloacele de producţie pentru a se decreta apartenenţa la una din clasele: „muncitoare”, „ţărănimea muncitoare”, „burghezo-moşierimea”. De pătura intelectualităţii ţineau toţi cei ce nu erau implicaţi în producţia de bunuri materiale, cei din învăţământ, administraţie, sănătate etc. Prin extensie, deşi provenind din sectorul productiv, dar nemuncind fizic, era considerată şi aşa-zisa intelectualitate tehnică, inginerii, specialiştii de toate felurile.
Categoria ziariştilor, provenind dintre ziariştii dinainte de 1989, n-au putut renunţa la poziţia favorită de care se bucurau în acele vremuri, când erau grupaţi pe publicaţii, dar rămaşi fără îndrumare s-au împrăştiat care încotro şi s-au alipit unor direcţii politice. Toţi se considerau a fi formatori de opinie şi nu renunţau la această postură sub niciun motiv. Îmi amintesc de 15 septembrie 1968, la începerea şcolii, când deschiderea anului a fost făcută de un ziarist de la Scânteia, care a venit să ne explice ce s-a întâmplat cu invazia din Cehoslovacia şi care era poziţia României în problemă; Cu ceva ani în urmă, tot aşa, un ziarist de la România Liberă parcă, ne explicase cum era cu planul Valev. Ei veneau şi răspândeau lumina adică.
Nimic mai normal deci ca după 1990 să opereze cam cu aceleaşi noţiuni. Cum însă clişee ca „clasa muncitoare” erau depăşite, a trebuit ca cineva să asezoneze noţiunea de clasă, ţinând cont şi de încărcătura ideologizantă, şi aşa ne-am pricopsit cu clişeul ăsta „clasa politică”. Asta s-ar vrea a fi compusă din „politicieni” care ce să vezi, nu erau şi nu sunt decât în mică măsură încadraţi corect, din moment ce proveneau şi provin din toate categoriile sociale, mulţi dintre ei oameni simpli, fără pretenţii deosebite, dintre care unii au nimerit absolut întâmplător în ciorba asta pe care o numim politică. Compoziţia fiind eterogenă, şi obiceiurile şi năravurile sunt diferite, caracteristice întregii societăţi. Personal, când aud pe vreunul că toţi sunt hoţi, consider că asta e părerea unui hoţ
Dacă ar fi ţinut măcar cont de criterul numeric, i-ar fi zis „pătura politicienilor”, da’ n-ar fi sunat la fel de convingător. Apoi s-a făcut mult caz de vorba aia, cum că politica e curvă şi-n final cam atâta ştie cetăţeanul neavizat despre politică. Cum vede pe unu’ că e cam cutră zice: Aha, ăsta-i politician versat! Unuia, golan jmecher, îi zic „animal politic” şi uite-aşa, nu mai e puţin şi toată fauna mahalalelor şi golanii din port devin „politicieni”. Da-n general, de la politicieni lumea se aşteaptă să mintă, să fure cât cuprinde şi să nu se ţină de cuvânt Doamne fereşte! Asta-i imaginea creată de o parte din presă. Ciudat sau nu, clişeul de „clasă politică” a fost preluat de toată presa, fără să observe unii capcana. Mai nou, “clasa politică” e o apă ş-un pământ. Aşa o fi?
In limbajul sec, nediplomatic al faptelor, stanga bulgara este la pamant. Social-democratii lui Parvanov, la limita parlamentara, socialistii, la jumatatea dreptei borisov-gerbiste. Au aparut si primele efecte si tendinte ale revenirii dreptei pe val. Geopolitice, fireste, cum se intampla in cazul controlului monocolor al puterii. Presedintele bulgar a calificat Rusia drept un stat nationalist si agresiv, iar guvernul provizoriu a anuntat intentia de a renunta la avioanele militare rusesti.
Ma intreb ce s-a intamplat in Bulgaria. Cum se poate ca un partid care a „plecat” de la guvernare din cauza criticilor si un lider silit sa demisioneze au revenit intr-o perioada atat de scurta ( doi ani nu inseamna atat de mult ). Oare partidul care a preluat guvernarea sa fi avut rezultate asa slabe ???
Centru
Tot ce se cunoaste venea nu numai de la biserica, in general, ci de la oameni ai bisericii, in particular, care au depasit, uneori , dogmele, chiar cu riscul vietii. Poate de aceea a aparut Inchizitia, ca un apendice al ,,bisericii stat de drept” desprinse, la randu-i, prin marea schisma, din biserica paleo-crestina a sfintilor apostoli.
,,Creştinii ortodocşi se definesc în mod deosebit prin continuitatea lor cu cei care au trăit înaintea lor, aceia care au fost primii care au primit şi propovăduit adevărul lui Iisus Hristos lumii.”
Mai mult, catolicismul, in perioada papei Leon al X-lea, datorita comportamentului neprincipial si ipocrit, similar potentatilor din Roma antica, al multor inalti demnitari ai bisericii, a generat reactii centrifuge din partea unor oameni cu adevarat dedicati credintei si crezului ca omul se poate infrana si autodepasi. Unul dintre ei a fost Martin Luther, ,,considerat drept primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg. Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521.”
,,Credința lui Luther l-a făcut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, papa Leon al X-lea a vândut credincioșilor indulgențe. Prin vânzarea de indulgențe se oferea, în schimbul unei donații bănești, anularea suferințelor vremelnice datorate păcatului – odată iertat prin pocăință. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.”
COMENTEZ:
Din pacate, nici protestantii nu au scapat de ,,microbul” banului si de tendinta de a acumula diverse bunuri, inclusiv, case. Pentru un laic de dreapta, este, totusi, cat se poate de firesc. (Z)
Sunt poate mai demni , mai curati si mai muncitori decat romanii (bulgarii n.r.)” – spune Centru
..Venind, prin Bulgaria, cu autocarul, de la granita dinspre Grecia -Kulata, inspre Ruse, am traversat centura Sofiei si o buna bucata urmatoare….mi s-au dislocat toate vertebrele si am jurat sa traversez aceasta urata tara (Bulgaria n.r.), plina de politisti corupti ,,de dreapta”, doar cu avionul. (Z)
Cred că domnul Adrian Năstase şi colegul @Carco au sesizat bine felul cum se scriu programele (codurile) pentru limba română. Aici există într-adevăr o problemă.
Cultura percepţiei riscului / Iată un fel de a vorbi care îmi place : “În analiza riscului, este esenţial modelul cauză-efect” http://www.managerexpress.ro/manager/story-atentie/in-analiza-riscului-este-esential-modelul-cauza-efect.html
Titus Filipas
octombrie 6, 2014 la 1:56 pm
Nefolosind multe neologisme, ati postat un rext excelent, pe care l-am citit rapid, de parca ar fi avut cateva randuri.
Sugestiv exemplu, pentru multi conationali din Romania.
..r este langa t, pe tastatura.
(Z)
Până și bulgarii…
Dictatura comunistă de la noi a fost cea mai cruntă. Până și bulgarii erau mai lax decât noi.
Îmi amintesc că mă zgâiam la televiziunea bulgară pe care o vedeam cu paraziți, ca să scap de cele două ore pe seară de osanale la adresa cuplului de neam prost, și că abia așteptam să vină sâmbăta când era Studio X care difuza filme occidentale nedublate, ci subtitrate, astfel că puteam să aud franțuzește sau englezește.
Îmi amintesc că în 1989 la aceeași televiziune erau caricaturi cu președintele Todor Jivkof, că se vorbea de libertate și drepturi civice.
La noi era beznă și frig, Miliția și Securitatea patrulau pe străzi, oamenii erau pământii la față și triști, iar revolta fierbea reprimată de frică.
Nu mai vorbesc de Ungaria, Iugoslavia, Republica Democrată Germană…
Când îi aud pe unii persiflând la adresa Revoluției din 1989, și numind-o „evenimente”, le spun în gând: dacă n-ar fi fost „evenimentele” alea, n-ați fi fost voi liberi acum să spuneți tot ce vă trece prin minte. Ați fi vorbit în șoaptă cu voi înșivă și chiar și AȘA ați fi avut dosar de urmăriți.
Michel ONFRAY (filosof francez) observă imediat oximoronul şi comentează extrem de negativ propunerea de înfiinţare a unei probe de „umanioare numerice” la examenul de bacalaureat francez : +Création d’un bac ” humanités numériques”. Orwell aurait aimé l’oxymore !+ https://twitter.com/michelonfray/status/518495793196826625 La subiect, informaticianul Gilles Dowek https://who.rocq.inria.fr/Gilles.Dowek/ iniţiază o discuţie pe blog. Gilles Dowek spune : “A existat o cultură scrisă (temă pe care filosoful Jacques Derrida a făcut-o aproape sacră, n.n.) înaintea inventării alfabetului liniar B. Cei care, precum Michel Onfray, văd un oximoron în chiar faptul simplu al tentativei de apropiere între umanioare şi informatică, adică între învăţarea scrierii (cu gramatică, evident! , n.n) şi învăţarea programării (codificării, n.n), propagă o viziune extrem de parţială despre cultura scrisă. Aceasta apărea în Mesopotamia cu 3 300 de ani înaintea naşterii lui Hristos. Scrierea în sine are o dimensiune tehnică ! Pe datele tăbliţelor din Mesopotamia operează algoritmi !” Fiind date din contabilitate, este plauzibil ceea ce spune Gilles Dowek. Numai că algoritmii operează în situaţii care presupun automatisme, iar acestea exclud creativitatea ! Aşa că are dreptate şi Michel Onfray. Mai departe, pentru lămuriri, trebuie invocat unul dintre cei “patru cavaleri moderni ai Apocalipsului”!
Santinela falsa,
„|intelegentul” vrei nu vrei are daca nu altele , spiritul de observatie al profului de limba!
Gazda a dat dovada , chiar si cu o scuza nepotrivita , de fair-play!
Câteva cuvinte despre inginerul şi publicistul Daniel Cocoru –cercetător împătimit al operei lui Henri Coandă http://www.buciumul.ro/2014/09/04/continuitatea-discursului-romanesc/
Demenţa preşedintelui târâie ţara , ca o trenă imensă, în războiul lui personal cu toţi cei pe care îi urăşte, adică vreo 7,4 milioane de cetăţeni.Pentru închisoare însă, deoarece nu există aşa de mult spaţiu, şampania arestărilor se bea prin reprezentanţi. Uneltele lui Băsescu Traian nu au obosit, sunt, dimpotrivă, vioaie şi harnice la arestări şi la violări de legislaţie şi de prescripţii ale pedepselor .
Orice buletin de ştiri se deschide cu descinderi , percheziţii şi cătuşe blurate ; aşa cum arată astăzi fenomenul , mă întreb cum mai poate fi oprit , pentru că soldăţeii de tablă plasaţi de preşedintele nebun pe terenul vast al confruntării par să nu mai depindă cu necesitate de cheia întoarsă cu grijă de Băsescu Traian ci acţionează deja pe baza resentimentelor personale ba , aş spune , chiar şi pentru satisfacerea abjectă a unui orgoliu.
Pentru afirmarea propriului potenţial.
Pentru iluzia îmbătătoare a puterii.
Pentru confirmarea intangibilităţii .
Nu cred că măcelul generalizat pe care îl consemnează zi de zi reporterii de teren mai are vreo noimă . Şi când spun noimă nu mă gândesc de împlinirea justiţiei, ci mă gândesc la minima posibilitate de înţelegere a unor acţiuni ale acestei puteri a statului , care a devenit absolută şi care , ca o avalanşă , odată pornită , mătură totul în cale . Şi nu s-a văzut vreodată o avalanşă care să-şi pună problema consecinţelor.
Iar în spatele reţinerilor , arestărilor preventive ,percheziţiilor , anchetelor de noapte , rânjeşte mândru DELAŢIUNEA, numită mai nou “colaborare cu organele de anchetă” . Bravul popor care face cereri pentru a-şi citi în liniştea arhivei CNSAS dosarele de securitate colcăind de prieteni trădători , de amante supărate şi de colegi de serviciu zeloşi la informări, nu are vreo greaţă să toarne în democraţia fără frontiere orice, oricând, oriunde.
Într-un fel , Dinu Patriciu a ieşit cu eleganţă din scenă până să apuce să-şi trateze cancerul pe un pat de închisoare, fără să aibă parte de această ultimă umilinţă. El i-a “scăpat” monstrului de la Cotroceni .
Prietenii lui Dinu Patriciu , nu.
Probleme / Am primit de la o rudă apropiată, nişte probleme pe care trebuia să le rezolve copilul tocmai intrat în liceu.
Enunţuri
1.Vă apropiaţi de o oglindă plană cu viteza de 1m/s. Cu ce viteză se deplasează imaginea voastră în oglindă?
2. Aveţi la dispoziţie o riglă şi o şapcă cu cozoroc.Evaluaţi lăţimea râului Jiu.
3.O pădure cu suficienţi arbori sunt la distanţe egale unul faţă de altul. La ce distanţă minimă?
Soluţii
1/ Păi este o problemă de catoptrică. Aţi făcut ceva noţiuni de catoptrică ? Bănuiesc că nu, pentru că în clasa la care te afli de-abia aţi început mecanica. În fine, fiind vorba despre oglindă plană, lucrurile se petrec geometric la fel şi de cealaltă parte a oglinzii. Deci, 1m/s faţă de planul oglinzii.
Problemele 2/ şi 3/ necesită cunoaşterea noţiunilor de distanţă liniară şi distanţă liniară, precum şi a legăturii dintre ele, adică formula lui Eratostene. Bănuiesc că înainte de enunţul care v-a fost dat, nu aţi primit şi aceste preliminarii ale problemelor. Ceea ce-i o deficienţă a manualului de fizică. Judec mai departe ca un ofiţer de infanterie (ceea ce şi sînt, dar numai în rezervă).
2/Şapca trebuie pusă pe cap. Aşezi rigla pe malul Jiului, perpendicular faţă de linia malului. Te îndepărtezi câţiva paşi înapoi, pe direcţia riglei. Priveşti doar malul acesta, astfel ca să fie obturat de către cozorocul şepcii toată apa Jiului, în lăţime. Mai departe intervine dificultatea practică, pentru că nu prea văd (în acest moment) cum ai putea măsura distanţa unghiulară. Ridici privirea, deci şi cozorocul şepcii, astfel ca să devină vizibilă apa Jiului. Lent, şi te opreşti atunci când se vede malul celălalt. Ar trebui să ştii unghiul de rotaţie al cozorocului şepcii. Compari cu unghiul de rotaţie pentru cele două capete ale riglei. Şi mai departe aplici formula lui Eratostene. Lungimea riglei, care-i o distanţă liniară, o cunoşti.
3/ Aici nu este precizat în enunţ dacă este vorba despre distanţe liniare, ori despre distanţe liniare. Enunţul cere „distanţa minimă”. Deci este o problemă de extremum. Sînt curios dacă enunţul problemei este prezent şi în cartea lui Romulus Sfichi despre probleme de extremum în fizică.
Îi amintesc autorului celor două probleme că „La science est une langue bien faite.” (Condillac)
Off topic as avea citeva observatii.
Una ar fi ca dl. Nastase este foarte cuminte si ma intreb sa fie si dansul un BMW sau Mercedes cu limita electronic de viteza?
A doua ar fi ca aceste zile se pot caracteriza prin expresia populara „Domnul a dat Domnul a luat.”
Modificata politic la romani expresia se poate intelege prin „Basescu a luat Ponta a dat!” Expresia este valabila azi miine si poimiine dupa alegeri , REMEMBER, expresia va fio modificata PONTA a dat Ponta a luat!
Chiar intrupata sub o sigla tot asa si dubla justitie romaneasca ,alaturi de injustitia organelor de control ale statului roman cetreaza intre unitatile inca aflate sub control basist si celelalte unitati, celule de partid, aflate sub controlul Primului Ministru.
Aparent Dl. Ponta , bravo lui, a dezamorsat un conflict creat de masurile abuzive ale organelor de control si practica administrativ-comerciala a unui obiectiv industrial important , fie el chiar o investitie ruseasca ,rafinaria Petrotel-Lukoil.
Mai de graba organele de ancheta ar fi trebuit sa faca balanta titeiului ,zacamant national, pe care PETROM-OMV il extrage din pamant romanesc si desface produsul finit la pret peste bursa ajungind la un profit anual de aproape 2 miliarde eu din care a investit de ochii lumii, in tara, doar in constructia unei temocentrale.
Cam ce si cine depinde de Lukoil.
Terminalul de petrol din Constanta si-ar inchide portile deoarece Petrotel este singurul care importa volumuri consistente de titei stocat in aceasta companie. Kazacii de la Midia au propriul terminal si propriul depozit , s-a ingrijit raposatul Patriciu de tot.
Competul s-ar desfiinta si pot paria ca hotii vor excava conductele care vor ajunge la fier vechi.
Oltchimul nu va avea nici o sansa ,acesta lucreaza numai materia prima oferita de Lukoil.
Toate serviciile adiacente pe linga rafinarie vor dispare , adica pe linga cei aproape 5000 de someri, vor suferi retelele de transport auto si feroviar, un dezastru national.
Lukoil ,probabil isi va pastra distributia , segment care va fi alimentat din Bulgaria unde Lukoil va porni pe linga rafinaria existenta una dintre cele 6 mari rafinari din lume!Deci centrul de productie si export in toata zona Marii Negre, Mediterana ,Orient se va muta la bulgari.
Acum sa nu credem ca mai marii de la Lukoil ar fi sfinti, dar cind aduci materie prima titei de la mii de km pina la un port din Marea Neagra si apoi la Constanta ,chiar daca titeiul este gratis , costurile materiei prime ,insumind pierderile sjung la peste 100 usd tona si pornind de la acest handicap , Lukoil mentine pe piata romaneasca acelasi pret cu aceia care au titei gratis fara cheltuieli de transport extraordinare.
O institutie corecta a statului roman ar trebui sa discearna si sa se comporte fata de un investitor strain numai dupa premizele economice , asta doar daca nu vrei dupa principiul procurorilor lui Traian sa ingropi afacerea in favoarea ciorii dupa gard, pentru ca in mod sigur multi is trag tainul din promisiunile americanilor de la CHEVRON/EXON!.
In cazul nostru guvernul , cea mai inalta institutie a statului , cred ca a procedat bine , amanand sau intirziind un deznodamant nefericit intro tarqa inca in mare criza.
Efectele belakunismului în România. Reamintesc, ideologia belakunistă a început să fie implementată în România odată cu 8 mai 1921. Legea Mârzescu din 1924 a încercat să-i pună o stavilă. Dar procesul a reînceput, exploziv, odată cu 24 august 1944. Chiar şi Nicolae Ceauşescu a fost mânjit de belakunism. La “evenimentele din decembrie 1989” fenomenul acesta anti-românesc a explodat, copleşitor. Iată şi o mostră foarte actuală în +3 minute de tristețe națională cu răspunsuri la o întrebare simplă: „Cum se numește țara noastră?”+ de Ionuț Fantaziu https://ro.stiri.yahoo.com/3-minute-de-triste%C8%9Be-na%C8%9Bional%C4%83-cu-r%C4%83spunsuri-la-o-%C3%AEntrebare-simpl%C4%83–%E2%80%9Ecum-se-nume%C8%99te-%C8%9Bara-noastr%C4%83-%E2%80%9D–101449585.html
distanţă liniară şi distanţă unghiulară
@Luminiţa Arhire spune : +Iar în spatele reţinerilor, arestărilor preventive , percheziţiilor, anchetelor de noapte, rânjeşte mândru DELAŢIUNEA, numită mai nou “colaborare cu organele de anchetă”.+
Îmi place formularea aceasta.
@ Cris
Urmărirea mea de către SRI este mult mai complexă decât ceea ce făcea îmi făcea mie pe vremuri securitatea (am fost arestat, pentru activitate anti-sovietică, în noiembrie 1956). După 1989, în acord cu politica lui Constantin Ticu Dumitrescu, etnicii români care au fost arestaţi pentru activitate anti-sovietică au primit eticheta foarte demnă de „fascişti români” (exact după Codul Penal în vigoare în RPR atunci), în vreme ce iredentiştii etnici maghiari au fost declaraţi „luptători anti-comunişti” (nu ştiu cine a dat ordinul acesta, bănuiesc că n-a fost capriciul lui Ticu). Estimez că vreo cinci angajaţi SRI câştigă foarte comod acum o pâine albă de pe urma mea. Psihologul echipei este destul de bun. Mecanismul acesta a fost pus în funcţiune când premier era domnul Adrian Năstase. Dar ceea ce a făcut George Maior împotriva românilor ca şef al SRI este deja la un nivel abject şi distopic. Norocul este că-s răzeş luptător (dar şi lăudăros peste măsură, după cum observi).
@blogideologic, Ticu a fost singurul anticomunist decorat de comunisti, ce ai fi vrut de la el?
In legatura cu celalalt subiect, priveste si tu lucrurile pozitiv: nu poti fi un calauzitor daca nu te urmeaza nimeni!
@Cris. Evenimentele!
[…] Cris http://nastase.wordpress.com/2014/10/06/alegerile-parlamentare-din-bulgaria/ Urmărirea mea de către SRI este mult mai complexă decât ceea ce îmi făcea mie pe vremuri […]
Ei muncitorule,
Daca „burtosul Coposu” a fost asemanat de proful Filipas cu Von Paulus, care mai tirziu a pactizat cu rusii si Ticu probabil ar fi trebuit sa fie vreun Himmler.
@muncitorul Dumneata postezi din Centrala. Nickname ul, ordinea ideilor din comentariu te au dat de gol.
@007, asa este, intuitia ta este de-a dreptul feminina. Sunt nevoit sa recunosc ca sunt maresal acoperit cu basca, la Gradinita nr. 34, grupa mijlocie.
@Vsile
Ce am spus eu de fapt despre Stalingrad, von Paulus, şi generalii săi: +Este interesant ca mareşalul von Manstein, vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Erich_von_Manstein , i-a propus lui Hitler un plan de salvare a trupelor germane, române si italiene, dar acesta a refuzat ! Predarea lui von Paulus la Stalingrad a fost hotarâta împreuna cu generalii sai. Dupa predare, sovieticii au facut o fotografie de grup generalilor. Când am vazut fotografia de grup (este pe Internet), m-am înspaimântat ! Erau tineri, surâzatori, masivi, prosperi, daca vreti aratau toti ca niste Brad Pitt dar aflati într-o conditie fizica mult mai buna!, si alaturi de fiecare dintre ei erau mari sacose de piele în care puteai banui ca poarta bunuri si bunatati. Sovieticii s-au purtat extrem de generos cu von Paulus si generalii sai. Care, foarte probabil, au tradat prin acel act decizional. Dar majoritatea trupei a fost exploatata fizic, înfometata si ucisa ! Atunci când armata sovietica venita din Extremul Orient a încercat sa atace si trupele lui von Manstein, acesta i-a batut pe sovietici de i-a zvântat ! Tot anul 1943 a fost un an de victorii von Manstein. Atunci când Hitler a hotarât marea batalie de tancuri de la Kursk, http://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Kursk , von Manstein a construit un plan de lupta pornind din Harkov, dar Hitler l-a refuzat din nou ! Cine studiaza planul de lupta al lui von Manstein gaseste ca era genial ! Von Manstein vroia sa atraga trupele sovietice la lupta în Rusia Sudica, teritoriu primit de Rusia cadou prin pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774, un tratat de pace pentru care facuse lobby Voltaire, platit de tarina Caterina cea Mare. Trebuie sa amintesc aici interesele românesti, tratatul de la Kuciuc Kainargi din 1774 anula Capitulatiunea din 1740, garantata de Franta, cea mai mare putere a lumii pe atunci, prin care era stipulata si recunoscuta ca fiind totalmente legitima frontiera principatului moldovenesc pe rîul Bug. În cel de al doilea razboi mondial, armata româna a contat la un moment dat strategic atât de mult, încât Anglia si America i-au trimis un mesaj lui Ion Antonescu prin care admiteau validitatea înca a Capitulatiunii de la 1740, deci Anglia si America garantau pentru România frontiera rasariteana pe rîul Bug. Winston Churchill scrie în mod expres despre aceasta în Memoriile sale pentru care a primit premiul Nobel.+ Comparaţia este între condiţia de prosperitate a lui Corneliu Coposu şi generalii lui von Paulus, la vreme de război. Aceasta în vreme ce “trupa (se presupune că trupa română, n.n.) aşezată pe opt rânduri, cu mantale ferfeniţă îmbrăcate pe piele, desculţi, cu bocancii agăţaţi de gât, trupuri înfăşurate în benzi de mitralieră, cu ţevi de branduri pe umeri, cu ţevile mitralierelor grele, cu lăzi de muniţie purtate cu braţele, totul pe aproape 30 de km.” Dar excerptul, evident, nu descrie situaţia de la Stalingrad. Nu am reuşit să îl identific pe anonimul care a transcris mărturia.