Strobe Talbott a fost arhitectul politicii SUA fata de Rusia si de tarile din fosta Uniune Sovietica in timpul Administratiei Clinton. A fost adjunct al Secretarului de stat timp de sapte ani si a scris numeroase carti despre politica externa americana. Intre altele, „La cele mai inalte niveluri”, „Stapanul jocului”, Reagan si Gorbaciov”, Reagan si Rusii”, „Sfarsitul Jocului”, „Amintirile lui Hrusciov: Ultimul testament”, etc. In prezent este presedinte la Brookings Institution si membru in Council of Foreign Relations.
Volumul „The Russia Hand – A Memoir of Presidential Diplomacy”” („Mana Rusiei – Memorii de Diplomatie prezidentiala”) a aparut in 2002. De curand, un prieten american mi-a trimis un exemplar si mi-a spus: daca vrei sa intelegi ce se intampla astazi in Ucraina si in relatia dintre SUA, Ucraina si Rusia, trebuie sa citesti cartea asta. Asa am facut. Aceasta lucrare a lui Talbott este considerata una dintre cele mai importante lucrari de memorialistica in relatiile internationale. Pe buna dreptate.
Voi comenta insa mai tarziu aspectele legate de Ucraina, pentru ca am descoperit relatari interesante despre prima „incercare” a Romaniei de a fi primita in NATO. Evenimentele se petreceau la Madrid, in 1997. Talbott explica faptul ca, in afara liderilor rusi , „francezii erau o problema. Jacques Chirac era hotarat sa admita Romania in Alianta in prima runda, o miscare pe care noi am considerat-o neinteleapta, tinand seama de instabilitatea economiei romanesti si a reformelor politice”. In realitate, preocuparea centrala era sa nu fie afectat prea mult Boris Yeltsin, care hotarase sa nu vina la Madrid pentru o intalnire cu Clinton („in conditiile in care coarda era intinsa prea mult”).
Aceasta explicatie result si din ultimul paragraf al capitolului (il redau in engleza): „…we agreed that Yeltsin could not have been in Madrid, since he – virtually alone in his government, it sometimes seemed – had been willing to make Russia part of the pan-European venture that the meeting earlier in the day was meant to launch. At the same time, perhaps it was just as well he did not come, since he had already strained to the limit the tolerances of his own constituencies” (pag. 250).
Cu alte cuvinte, Romania nu a fost primita in 1997 in NATO, la reuniunea de la Madrid, nu din cauza retinerilor membrilor Senatului american – cum se explica pe culoarele conferintei – ci pentru a nu se irita si mai mult Rusia, cu care incepuse un parteneriat bazat pe o relatie apropiata intre Clinton si Yeltsin.
Este evident, relatia dintre SUA si Rusia este diferita acum iar Ucraina a devenit, dupa 15 ani, noul poligon de incercare in fixarea zonelor de influenta.
[…] Continue reading here: “Mana Rusiei” […]
Domnule Nastase,sunteti doct,aveti multe din calitatile care trebuiesc dovedite de orice om de stat si cu toate astea Romania,care mai are,imi place sa cred si sa sper,asemenea personalitati,nu reuseste mai nimic ! In continuare,ma simt nevoit sa va aduc in vedere,faptul ca,contrar preceptelor din statutul PSD,anterior PDSR,al carui membru am fost si aproape ca mai sunt,in care membri simpli au crezut,s-au luat masuri simpliste de promovare nonvalori,de racolare de primari si alti demnitari votati pe alte liste de partide,pe niste criterii neintelese de mine niciodata,in detrimentul celor care au luptat pentru mai binele oamenilor si al partidului pe cale de consecinta logica,astfel incat in cel mai mare partid si inca cel mai popular si-au facut loc multe zdrente,iar dumneavoastra ati avut cunostinta sau ati tratat cu nonsalanta asemenea intamplari !Fatal ! O alta problema in legatura cu care am mari nedumeriri….cum dracu,dnul Iliescu,categorisit prin voturile obtinute, ca o mare capacitate ante si post revolutionara,un om cu mare experienta de viata,la o varsta super rezonabila,presupus a avea un dezvoltat simt olfactiv,desigur in sensul de a se pricepe la oameni,exclus sectoarele zootehnice,a permis sa misune pe langa el,in afara de valori ca dvstra,periculosi si egoisti,ciocoi dornici de parvenire,nesatui si imbuibati, precum Basescu,Stolojan,Melescanu,Berceanu si multi, multi altii care acum fata partide si partidulete,dirijeaza televiziuni,dupa ce au fost imputerniciti si li s-a dat tot girul,sa conduca si campanii electorale sic !,vezi ipochimenul Gusa,mai trebuia sa-l luati si pe Cartianu si pe Patapievici si era tacamul complet……..asadar,cine sa mai fie in stare sa aprecieze printr-o judecata inteligenta,jocurile si culisele marilor puteri,legate de interesele strategice privind ordinea mondiala ? Poate cei doi mari filozofi contemporani din adunatii copaceni Liiplesu ? Pacat ,s-a ratat startul,respect Polonia !
Văd că o nouă variantă de Belakunism prosperă în România http://www.voceatransilvaniei.ro/modele-de-16-ani-cu-calus-si-incatusate-prezentare-de-moda-socanta-la-satu-mare-foto/ Citez : “Creatorul de modă sătmărean Zsolt Popa a șocat cu ultimele sale creații vestimentare. Dar mai ales prin modul în care le-a prezentat. Fete de 16 ani în lanțuri, cătușe și cu călușuri pe gură. Totul s-a petrecut la o șocantă prezentare de modă a designerului sătmărean Zsolt Popa. Ultimele creații ale lui Zsolt Popa conțin numeroase elemente sado- masochiste și au fost prezentate publicului la o spectacol de modă în orașul Ardud. Vrând să șocheze, Zsolt Popa a folosit manechine minore, care i-au prezentat creațiile purtând călușuri, cătușe sau lanțuri. […] Manechinele folosite au vârste de doar 16 și 17 ani, toate sunt eleve la licee din Satu Mare și Negreşti -Oaș și aparțin agenției Gaby’s Models din Satu Mare. Designerul Zsolt Popa nu a dorit să facă comentarii.” Din câte observ aici, http://hu.linkedin.com/pub/zsolt-popa/2/ba5/b65 , “LinkedIn, Zsolt Popa, Hungary, Design”, Zsolt Popa nu este român. Iar pe româneşte, Design se traduce prin Estetică industrială. Domnul Zsolt Popa vrea să lanseze o industrie ? Câtuşi de puţin! Am mai spus că Estetica este legată şi de Filosofia politică, Titu Maiorescu ne-a spus demult acest adevăr. Iar în cazul Gaby’s Models, Filosofia politică -abia camuflată- este Belakunismul propagat de către „estetul“ György Lukács încă de pe vremea Republicii maghiare a sovietelor. Unde György Lukács a fost ministrul Educaţiei. György Lukács avea un program foarte clar exprimat al degradării tinerei generaţii. Dar cine dă banii acolo ? Este o acţiune anti-românească într-o combinaţie cu spălarea de bani ? N-ar fi ceva nou.
Dar ce mai fac , în vremurile acestea tulburi , partidele istorice din România?
De la mine se vede aşa : Partidul Naţional Liberal, şi-a pus şosetele, şi-a îndesat scufia de noapte până la nivelul sprâncenelor stufoase, şi-a înfundat ghemotoacele de vată în urechi, a pus ceasul să sune şi s-a vârât în pat lângă nevasta PDL, urâtă, grasă, clevetitoare, dar cu ceva economii la saltea şi, mai ales, bună organizatoare !
În acest timp, bătrânul şi slăbănogul PNŢCD, în ciuda impotenţei totale şi evidente pentru toţi vecinii, a avut mai mult noroc în viaţă: ia te uită ce nevastă sprinţară, matură, meseriaşă, blondă, bretonată şi cu avere beton si-a tras! Doamna, cu energia sa debordantă, o să-l scoată din nou în lume şi-o să-l târâie la discoteca din colţ ! Că proaspăta nevastă are si defecte – adică un amant mic, chel şi cu ochii împrăştiaţi – treacă-meargă, n-o să se strice armonia în familie numai pentru atâta lucru ! Păcat că soţul, din pricina debilităţii accentuate, nu prea are ce voturi să-i bage în poşetă (poşete) soţiei . Ei, lasă, se ocupă amantul, ca de obicei!
V-aţi fi aşteptat ca în 2014, cu 25 de ani de minunată democraţie în spate, partea buldo-vasilească a PDL-ului să pună gheara curbată pe năbădăiosul PNL, în timp cea partea sexi-bretonată a aceluiaşi detestat PDL să-şi înfigă gheruţa roz în ruina care a mai rămas din PNŢCD ? O frumoasă rebranduire pentru cele două partide istorice!
De remarcat că ambele familii se pregătesc de alegeri cu aceleaşi ciorbe uitate prin congelatoarele vechi : adică fraudarea alegerilor (preparată prin 2004, au mai rămas câteva porţii, bune şi pentru 2014 ), comunismul redivivus (zeamă lungă de tot, că s-a servit în toate alegerile posibile), loviturile mortale date statului de drept (ciorbiţă mai recentă, cu varză de Bruxelles, din anul 2012), demonizarea baronilor locali, cu sau fără furtunaşe de dren înfipte în abdomene (se serveşte non-stop din 2004, mai merge o porţie).
Să mai spun cât de rudimentar, cât de lipsit de viziune politică este demersul acestor struţo-cămile jalnice care maimuţăresc siglele şi onoarea partidelor istorice ? Cât de imoral este ca Antonescu Crin să dea indicaţii de regie pentru abordarea campaniei electorale, sugerând că PNL “… trebuie să genereze în societatea românească sentimentul că se întoarce PSD de până în 2004… Dacă Ponta câştigă prezidenţialele, PSD din 2014 este stăpân peste România, cu resurse mai puternice şi cu energii negative şi mai puternice” . Păi bine , dragă Crin , dar de ce nu te îngrijorezi domnia-ta că s-ar putea întoarce PDL- ul, cu politicile sale publice inteligente, căci spaima aceasta este mai vie în populaţie în anul de graţie 2014 decât cea pe care o vânturi tu ?
Breaking –news : supraponderalul PNL depune moţiune de cenzură ; aşadar se pregăteşte pentru lansarea ultimului glonţ de pe ţeavă .
Întreb : şi după aceea?
Nu cred ca relatia dintre SUA si Rusia este mult diferita acum, domnule Adrian Nastase. Exista prevederi in acordul NATO-Rusia din 2007, care interzic amplasarea de baze militare reciproce in zonele de securitate din proximitatea celor doua entitati geopolitice.
Acest lucru a fost si acum reafirmat, chiar daca sugerat, de Anders Fogh Rasmussen (secretarul general al NATO) care este mult mai rezervat in chestiunea bazelor NATO in estul european. Domnia sa vorbeste doar de ,,dezovoltarea ,,facilitatilor existente” care sa permita ,,o mai rapida mobilizarea de trupe DACA este nevoie.” (Z)
Se parea ca nuantele politicilor de securitate globala le scapa politicienilor romani, dar as remarca o mai mare retinere a domnului Basescu, in raport cu atitudinea naiv-transanta a domnului Ponta care vrea sa transforme Romania in portavion nescufundabil al SUA.
Daca vrea asa ceva, ii recomand sa organizeze un referendum.
Spuneti-i domnului Ponta sa gandeasca de zece ori, inainte de a iesi cu vorbe in spatial public pe teme sensibile, nu de alta, dar daca aspira la demnitatea de Presedinte, a cam venit timpul sa se dedice unui curs intensiv de politica externa si diplomatie internationala. Nu mai are mult, in doua luni trebuie sa se puna la punct. (Z)
Nu cred ca altcineva, in afara domniei voastre, ar fi mai potrivit sa-i fie profesor. Altfel, Romania va ramane o tara a mizelor mici, pe care, in continuare, strainii o vor confunda cu Ungaria, incurcand Bucurestiul cu Budapesta pe harta. (Z)
ps
Este foarte posibil sa se ajunga, prin negociere, la varianta federalizarii Ucrainei, sau, in extremis, la constituirea unui stat pe amplasamentul vechii Novorossia. Rusia a considerat intotdeauna ca acel teritoriu ii apartine.
,,Novorossia was a historical term of the Russian Empire in 1764-1873 denoting an area north of the Black Sea, presently part of Ukraine.
The region was conquered by the Russian Empire at the end of the 18th century from the Ottoman Empire and remained under its control until the October Revolution and the collapse of the empire in 1917. In modern terms this historic territory overlaid what is now Donetsk Oblast, small portions of Luhansk Oblast, Dnipropetrovsk Oblast, Zaporizhia Oblast, Mykolaiv Oblast, Kherson Oblast, Odessa Oblast and Crimea in Ukraine, Krasnodar Krai, Stavropol Krai, Rostov Oblast, and the Republic of Adygea in Russia.”
Am citit cu placere comentariul si mi-as dori sa aflu mai multe,in masura in care se poate spune,despre evenimente care ne-au marcat istoria recenta.Va multumesc.
Nu ai cum sa stii acest aspect. Rusul era un betiv notoriu si se pare ca Romania era cartea pe care francezii au jucat-o pentru ai potoli pe germani. Acestia din urma si-au vazut greseala economica in 2000. Mai cautam!
Daca am intrat in NATO in 2002 , e datorita lui Bush , Afganistanului si dumneavoastra .
Prin 2000 – 2002 Putin nu era Creator de ” Noi Rusii ” sau ” Novorossia ” pe pamanturile altora – apropo , chiar Basarabia figureaza ca ” Novorossie ” pe o harta a ” Moskovskie novosti ” acum doua zile , bine ati venit , soroceni ,orheieni si lapusneni acasa , la Mama Rusie , la Dom Rossia – incat justitia franceza isi permitea sa ameninte cu sechestrarea vaselor scoala rusesti ancorate in Franta ( pentru o afacere in care Franta nu era in cauza , o plangere a unei firme elvetiene ) .
Intre timp emiratul petrolier care in afara de arme , nu produce nici o marfa industriala si-a creat rezerve de bani , o anumita prosperitate pentru elita ei care-si inchipuie totul permis pentru ca cumpara apartamente de 17 milioane de dolari la New York si Geneva , de ce sa nu te joci de-a razboiul cu vecinii mai slabi , azi polonezi , maine lituanieni , polonezi sau romani ?
Mi se pare ca Talbott asta e sau rus , sau evreu rus .
Nu sunt 100 % sigur ca Moscova nu-i soptea la ureche .
Nu acordati atentie numelui , acestea sunt anglicizate ( asa cum scriitori ” francezi ” Joseph Kessel si Romain Gary erau amandoi la origine nascuti in Rusia , din familii israelite , cu totul altfel numite initial ) . Stiu ca vorbeste , ca tot americanul , perfect rusa .
Am o intrebare la care poate puteti sa si imi raspundeti : De ce la toate posturile tv sunt doar pareri pro americane ?
S-a stins „lordul roşu“ al diplomaţiei româneşti.
„Ştefan Andrei, sunt timpuri revanşarde şi va veni şi moartea, ai să vezi“
Mihai Voinea, Cristian Delcea,
http://adevarul.ro/news/eveniment/a-murit-stefan-andrei-lordul-rosu-diplomatiei-romanesti-comunisti-revolutie-paunescu-1_54048b890d133766a8c4eb2f/index.html
Fostul ministru de Externe Ştefan Andrei a murit duminică după-amiază.
A fost unul dintre cei mai influenţi demnitari comunişti, iar după Revoluţie a ajuns după gratii pentru „genocid“. Atunci, Adrian Păunescu i-a dedicat poezia timpurilor revanşarde.
Ştefan Andrei, fost ministru de Externe al României între 1978 şi 1985 şi unul dintre cei mai influenţi şi respectaţi demnitari din perioada comunistă, s-a stins din viaţă duminică, la vârsta de 83 de ani. Fostul diplomat avea multiple probleme de sănătate, printre care diabet şi Alzheimer. Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus ieri la Capela Snagov, iar astăzi la ora 14.00, tot la Snagov, va avea loc înmormântarea. „Mi-a cerut ca sicriul să fie acoperit şi bătut în cuie. Slăbise foarte mult şi n-a vrut să fie văzut aşa. În urmă cu trei zile am vorbit despre războiul din Ucraina, era încă lucid, dar simţea că nu mai rezistă mult”, a declarat, pentru „Adevărul”, Violeta Andrei, soţia defunctului.
Născut pe 29 martie 1931 la Podari (Dolj), într-o familie de oameni simpli, Ştefan Andrei s-a înscris în Uniunea Tineretului Muncitoresc (UTM) încă din 1947, pe când era la liceu. A studiat la Facultatea de Construcţii Hidrotehnice din Bucureşti, continuându-şi ascensiunea în organizaţia de tineret a Partidului Muncitoresc Român (PMR), predecesorul Partidului Comunist, şi ajungând şef al Secţiei de Relaţii Externe. Din 1969 a devenit membru în Comitetul Central al Partidului Comunist şi până la Revoluţia din 1989 a ocupat mai multe funcţii înalte în stat: secretar al Comitetului Central, ministru al Afacerilor Externe, viceprim-ministru al Guvernului. În toată această perioadă, Ştefan Andrei a avut un rol determinant în politica externă a României, în organizarea comerţului exterior şi în îndeplinirea planului de achitare integrală a datoriilor externe pus la cale de Nicolae Ceauşescu.
29 de luni la închisoare
Revoluţia l-a prins pe Ştefan Andrei în sediul Comitetului Central. Era viceprim-ministru al României şi a rămas lângă Nicolae Ceauşescu până când acesta a fugit cu elicopterul. Este unul dintre motivele pentru care a fost condamnat laolaltă cu celebrul lot CPEx (cei care făceau parte din Comitetul Politic Executiv). Acuzaţia iniţială a fost „genocid“. Ştefan Andrei a fost acuzat de moartea a 64.000 de oameni la Revoluţie. „Mi s-au luat amprentele, mi s-au făcut fotografii din faţă şi din profil, mi s-a făcut analiză psihiatrică şi s-a constatat, legal, că Silviu Curticeanu şi cu mine am avut cel mai mare coeficient la indicele de inteligenţă“, şi-a amintit Andrei. Sentinţa – doi ani şi zece luni de închisoare – a venit la 25 martie 1991.
A stat după gratii 29 de luni: “Cea mai neagră perioadă din viaţa mea: am fost operat de cancer, am făcut de două ori infarct miocardic, starea diabe¬tului mi s-a agravat“. Ideea este confirmată acum şi de soţia sa. „Perioada petrecută în închisoare şi toate nedreptăţile pe care le-a suferit după 1990 l-au afectat foarte mult. De aceea s-a şi îmbolnăvit”, ne-a declarat, ieri, Violeta Andrei.
Omul care l-a culturalizat pe Ceauşescu
Vreme de aproape 20 de ani, Ştefan Andrei a fost unul dintre oamenii de încredere ai lui Nicolae Ceauşescu şi unul dintre cei care au dirijat politica externă în perioada României comuniste.
În cartea “I se spunea Machiavelli. Ştefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea”, el povestea despre cum a încercat să-l culturalizeze pe Nicolae Ceauşescu: “A fost o perioadă, din 1972 până în 1978, când îi traduceam o serie de lucrări pe care le cunoşteam sau mi le recomandau oamenii de specialitate. Traduceam integral anumite lucrări pentru el, cu un rezumat în faţă de 10–20 de pagini. Ceauşescu a făcut şi exerciţii de dicţie. În faţa oglinzii, să poată ţine discursuri fără să se mai bâlbâie. Despre Reagan mi-au spus ai lui că citise două cărţi în viaţă: Biblia şi o carte de aventuri. Mitterrand era preocupat de probleme de literatură, unde era foarte bun şi avea relaţii. Dar nu de probleme de economie sau de finanţe. Din nefericire, e cum mi-au spus ameri¬canii: «La noi, cine nu e bun pentru economie, pentru învăţământ sau ştiinţă intră în politică»”.
În aceeaşi carte, Ştefan Andrei a vorbit şi despre trucurile pe care le folosea pentru a obţine aprobări de la Ceauşescu în anumite probleme: “Lucrând atât de mult cu el, îl cunoşteam prea bine, ştiam cum să-l iau. Nicolae Ceauşescu avea un metabolism mai dificil. Venea la ora 8 punct la program. Dar «rupea» ziua în două – dormea la prânz. Chiar peste hotare, prefera să nu mănânce, dar să doarmă. După-amiaza, când se trezea, nu se activa imediat sută la sută. Dacă te chema la prima oră după somn, era dificil, mofturos. Şi atunci trebuia să găsesc o cale, să am pregătite una-două veşti bune cu care să-mi fac intrarea. Sau dacă jucam cu el şah – îl lăsam să câştige cât să-l bucure când aveam ceva să-i cer…”
„Să vă îngăduiţi, maică!“
Ştefan Andrei a fost căsătorit vreme de 53 de ani cu actriţa Violeta Andrei, alături de care a avut un copil. Ştefan Andrei îşi amintea: „La căsătorie, maica ne-a dat doar un singur sfat, pe cât de simplu, pe atât de înţelept: «Să vă îngăduiţi, maică!». Şi s-au îngăduit în ciuda piedicilor puse de însuşi Nicolae Ceauşescu, care-i reproşa lui Andrei neconcordanţa unui mariaj dintre un activist de partid şi o actriţă care pe scenă sau în filme se sărută. „Violeta mi-a fost nu numai soţie, ci şi iubită, soră, mamă, şi peste toate, prietenă de nădejde“, avea să scrie Ştefan Andrei în cartea autobiografică „Din frac în zeghe“.
În volumul “I se spunea Machiavelli. Ştefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea”, fostul ministru de Externe povestea despre o interdicţie asupra Violetei Andrei dictată de Elena Ceauşescu: “N-am putut însă să-mi apăr soţia când i s-a interzis să mai apară în filme şi la televiziune. Nici nu aveai cum. Pentru că nu era un comunicat oficial, ci o indicaţie. Spunea Elena Ceauşescu: «Violeta să nu mai apară în filme. Violeta să nu mai apară la televiziune». Dar am avut forţa să resping categoric soli¬citarea lui Ceauşescu de a divorţa”.
Amintiri din anii de glorie: Elena Ceauşescu i-a luat televizorul
Ştefan Andrei s-a aflat multă vreme în proximitatea cuplului dictatorial. A înţeles fără mijlocitori cât de „mici“ erau gândurile lui Nicolae, dar mai ales ale Elenei Ceauşescu. În 1984, la o vizită alături de soţii Ceauşescu în Bulgaria, Ştefan Andrei a primit de la preşedintele ţării vecine, Todor Jivkov, un televizor color de producţie japoneză. Ştefan Andrei împlinea chiar în ziua vizitei 53 de ani. La întoarcerea în ţară, Elena Ceauşescu a poruncit şefului protocolului să nu-i mai dea televizorul lui Ştefan Andrei, ci să fie depus în depo¬zitul cu obiecte de protocol. În schimb, cu ocazia unei vizite în Franţa, soţii Ceauşescu au primt cadou seria întreagă a memoriilor lui Talleyrand. „Cum le-a văzut, Elena Ceauşescu a spus: «Daţi-i cărţile lui Andrei, că tot cumpără şi strânge el cărţi vechi!»“, şi-a amintit fostul ministru de Externe al României.
Întâlnirea ratată cu Cioran
În 1987, pe când se afla la la Congresul Partidului Socialist Francez, Ştefan Andrei a fost anunţat că Emil Cioran şi-a exprimat dorinţa să-l întâlnească. „Am acceptat imediat propunerea. În seara următoare însă, am fost anunţat că Emil Cioran regretă, dar nu mă poate întâlni deoarece îi este teamă că află Monica Lovinescu şi o să-l blameze la «Europa liberă» pentru că stă de vorbă cu un ministru al României comuniste“.
Ştefan Andrei a reprezentat unul dintre cei mai eficienţi, înzestraţi şi inteligenţi demnitari, care a ştiu să strunească, în condiţii destul de complicate, politica externă a unei ţări ca România.
Dan Berindei, istoric
Ultima comedie a comunismului
Ştefan Andrei a păstrat în memorie una dintre cele mai dramatice şi, totodată, comice scene ale comunismului românesc. Se petrecea la 17 decembrie 1989. Enervat că ordinele pe care le dăduse generalilor trimişi la Timişoara nu fuseseră ascultate, Ceauşescu convocase şedinţa CPEx cu scopul de a-i demite pe Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale, pe Tudor Postelnicu, ministrul de Interne, şi pe Iulian Vlad, şeful Securităţii. Imediat după ce dictatorul a făcut această propunere, Constantin Dăscălescu, Gogu Rădulescu şi Gheorghe Oprea l-au rugat să nu-i demită pe cei trei. Ceauşescu a forţat nota: „Atunci, alegeţi-vă alt secretar general!“. Ştefan Andrei, martor ocular, povesteşte: „Cornel Pacoste s-a proptit cu spatele în uşă şi a ridicat braţele la nivelul umerilor, pentru a împiedica, dacă ar fi fost cazul, ca Nicolae Ceauşescu să poată părăsi sala. La rândul lui, Constantin Dăscălescu, aproape ţipând, i s-a adresat lui Ceauşescu, asigurându-l că vrem, în continuare, să muncim sub conducerea lui. Un moment aproape comic, zic acum, l-a avut protagonist pe Nicolae Constantin, care l-a admonestat pe Dăscălescu pentru că «se răstise la secretarul general al partidului»“.
Apreciat şi de fotbalişti, şi de poeţi
Ştefan Andrei a iubit fotbalul şi a ţinut cu Universitatea Craiova. Dar fotbalişti de la toate echipele îşi amintesc cu bucurie de fostul ministru de Externe. Dinamovistul Cornel Dinu a fost unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai săi. „Era un om foarte deschis, care a ajutat mulţi sportivi“, spune Dinu. Pe rapidistul Nicolae Lupescu l-a ajutat să se transfere la o echipă din Austria, pe când Ceauşescu fereca tot mai bine graniţele ţării. Pentru Balaci a intervenit să i se acorde paşaportul pentru a se trata în străinătate.
Ştefan Andrei a fost iubit şi de poeţi. Adrian Păunescu şi Grigore Vieru l-au vizitat în anii de închisoare şi i-au dedicat câte o poezie.
Scrisoare către Ştefan Andrei
E vremea minusului care arde, Pe drumul dintre Bârca şi Livezi, Ştefan Andrei, sunt timpuri revanşarde Şi va veni şi moartea, ai să vezi.
Conform acestei logici idioate, Pe care noile stafii o cer, Le vom trăi în sens contrar pe toate, Vom merge-acasă în marşarier.
Prietene, mi-e tare drag de tine, Că-ţi treci viaţa, în zadar, pe-aici, Nu vine moartea ce ni se cuvine, Ci moartea dinainte de-a fi mici.
Ne-ntoarcem de-a-ndăratelea acasă, Pe unde-ai noştri au ajuns poteci, Fântânile să trecem nu ne lasă, N-am chef să plec şi nu te las să pleci.
Şi fără cale te-au ţinut în temniţi, Şi fără cale te-au îmbolnăvit, Li se părea că, liber, îi ameninţi Cu mintea ta, de geniu pustiit.
Şi maica ta îţi spune-n clipa-n care Te-ntorci pentru o zi din gherla lor: „Bine, măcar, în marea tulburare, Că nu ai fost spion sau trădător!“
Murim, Ştefan Andrei, în vremi de jale, Nici moartea nu-i a noastră, precum ştii, Şi ţara e pe-o cale fără cale, Marşarier al marii nebunii.
(Adrian Păunescu)
Râul, ramuri
lui Ştefan Andrei
Eu ştiu că tu ai adus în ţară roşia flamură Şi mai ştiu că luminile ochilor tăi Se vărsară pe râu, pe ramuri. De aceea, între peretele Jilavei înlăcrimate Te vizitau uneori poeţii şi Mântuitorul poate, Acolo îţi păreau drepţi numai plopii, Erai trist, trist ca ochii lui Constantin Brâncoveanu. Acolo, pe harta lumii, Adesea căutai o trecătoare secretă Prin care să evadezi de pe această planetă, Încă nu ştiai că o altă celulă va răsări În mioriticul plai. Oare nu e o celulă năprasnică hulă În care este zvârlit Eminescu Mihai? Iată, şi eu, un umil poet, Cu străveche durere de frate Mă uit către ţară printre gratiile sârmei ghimpate. Nu eu am adus-o în ţară, Dar mai exist, încă mai rezist Pe ascuţişul sabiei. Sunt trist! Eşti trist! Ca ochii Basarabiei.
(Grigore Vieru)
Incorigibil si inimitabil , domnul prim ministru .
Domnia sa este convinsa ca ” in zece ani vom asista la o alta consistenta a schimburilor dintre Romania si China ” .
De ce nu in 20 sau 40 de ani ?
Nu e clar deloc , in proiectul semnat pentru termocentrala pe carbune de la Mintia , cine vine cu cei ” 271 milioane de euro ” . Noi ? Chinezii ?
Superb limbajul lui Hu Bin , responsabil al unei intreprinderi chineze de constructii ” asteptam invitatia guvernului Romaniei pentru a incepe un dialog competitiv privind constructia autostrazii Pitesti Craiova ” .
” Dialog competitiv ” cand vrei sa construiesti o autostrada ? Poate traducerea sau exprimarea chinezului sunt ciudate .Eu credeam ca se incepe cu finantarea .
Ieri Brasov Comarnic , astazi Craiova Pitesti … cand Suplacu de Barcau Bors , terminata 50 % , se degradeaza sub ploi si e abandonata , cu o paza care costa statul 1,5 milioane de euro pe an ! cand Arad Nadlac , terminata 85 % , are aceeasi soarta …
Sa nu se mai joace nimeni cu promisiuni fara acoperire , e o bomba cu efect intarziat , minciuna …
Interesant detaliul sau, si mai bine spus, ingrijorator, daca trimite la teoria dusmanului natural. Accederea in NATO a fost cea mai mare realizare, daca ne gandim la primatul trebuintei de securitate (piramida lui Maslow). Intre timp, a mai aparut si o alta informatie surprinzatoare, despre legaturile de colaborare, din prezent, dintre serviciile speciale rusesti cu lideri maghiari din Romania. Dincolo de orice comentariu, intrebarea ar fi daca ne aflam pe terenul realitatii sau al manipularii?
Filosofia senzualistă revine la modă ? Cam aşa s-ar părea, în acest articol din NYT http://opinionator.blogs.nytimes.com/2014/08/30/losing-our-touch/?_php=true&_type=blogs&hp&action=click&pgtype=Homepage&module=c-column-top-span-region®ion=c-column-top-span-region&WT.nav=c-column-top-span-region&_r=0
Exact asta a fost si impresia mea inca de la inceput – Ucraina trebuia sa devina teatrul luptei pentru reimpartirea sferelor de influenta politica si economica SUA/UE versus Rusia. Ar fi interesant de stiut care este defapt adevaratul procent al ucranienilor care doresc aderarea la UE ?
Societăţile s-au construit întotdeauna pe bază de schimburi. Măreţia Franţei absolutiste a fost realizată pentru că suveranul Louis XIV a respectat riguros acest principiu după pacea din Westphalia (1648). Chiar folosind mijloace militare în cadrul politicii supranumite Les Reunions. Probabil că evenimentele acestea l-au inspirat pe strategul Carl von Clausewitz să formuleze cunoscutul aforism : “Războiul este continuarea politicii.” Toate revendicările şi anexiunile din cadrul programului Les Réunions al Regelui Soare constituiau importante puncte strategice de circulaţie între Franţa şi vecinii săi. Toate au fost imediat fortificate de către Vauban.
Fara a fi pro-rusi se observa si la noi ca in arealul oamenilor care gandesc logic multi judeca implicarea vestului in rasturnarea prin forta a unui guvern ucrainian pro-rus si de aici escaladarea conflictului.
Oamenii ar trebui sa inteleaga ca Romania chiar ca membra NATO sau UE nu prea conteaza in ecuatia globalizarii decit ca eventual carne de tun!
Daca ar conta ca tara in mare pericol , asezata pe falia intereselor ruse ,atunci ar fi intarita „cu forta” industrial si militar de toti aliatii.
Din pacate doar Doamna Merkel pune interesul propriei natii in fata intereselor corporatise americane.
America prea sigura de distanta care o separa de rachetele rusilor aţaţă neincetat focul interventiei militare cu aceiasi nepasare cu care urmarea desfasurarea Germaniei hitleriste inainte de anii 1940!
Dl.Putin nu este un hitler dar se pare ca si ursii inebunesc!
Concluzia pe care o trag este ca nici in America oamenii inteligenti nu sunt bagati in seama si scrierile manual ale unui Strobe Talbott raman doar simpla literatura!
Eiiii! Dacă s-ar ştii şi ce nu s-a scris în această carte, mai bine zis, ce se coace în spatele uşilor închise ( în nasul cetăţenilor lumii !) am rămâne cel puţin perplecşi !
Cert este că pentru unii, a căror singur Dumnezeu este banul, vieţile omeneşti nu valorează nimic !
Ceea ce duce la acţiuni pe care mintea omenească, într-o bine ştiută logică, n-ar avea cum să le conceapă !
Când mai intervine şi teama de pierdere a unei mult trâmbiţate supremaţii, reacţiile sunt de-adreptul haotice şi imposibil de anticipat, dar cu siguranţă criminale şi disperate
James Byrnes, secretar de stat in administratia americana intre anii 1945-1947, cel care a participat personal, si care a condus delegatia americana la tratativele de pace de la Paris din 1946-1947, la luarea deciziilor inscrise in tratatele de pace, considera inca de atunci, imediat dupa semnarea acestora, ca :
„Ziua de 10 februarie a fost rezultatul unei lungi si plictisitoare serii de conferinte, reuniuni, discutii contradictorii, care s-au derulat intr-un climat cu totul altul decat cel cordial, intrerupt de continue suspiciuni nejustificate care au facut o atmosfera apasatoare si au impiedicat ca bunele intentii initiale sa prevaleze”.
In continuare, James Byrnes avertiza ca :
„[…] evenimentul care s-a realizat la 10 februarie ar putea avea o influenta tragica asupra viitorului lumii”, atragand atentia ca : „tratatele de la Paris nu sunt altceva decat preludiul unor alte catastrofe”.
Pentru a indrepta aceste lucruri, opina secretarul de stat american, „nu trebuie sa se intarzie cu revizuirea tratatelor, daca ocazia se prezinta, trebuie profitat, daca ea nu apare, atunci trebuie provocata”.
Se spune ca Churchill, imediat dupa capitularea Germaniei si a Japoniei si intelegand pericolul imens pe care-l reperezenta Stalin si Armata Rosie, ce ocupa jumatate din Europa, pentru Occident, i-ar fi cerut in repetate randuri lui Truman sa foloseasca arma nucleara impotriva URSS pentru a o alunga din Europa. Truman s-ar fi eschivat spunand ca poporul american este satul de razboi si ca pana la urma Stalin a fost aliatul lor impotriva Germaniei si japoniei.
URSS a avut prima arma nucleara abia in August 1949. 4 ani pe care Occidentul i-a avut la indemana pentru a putea face ca lumea de azi sa fie mai sigura. Probabil.
Si ce garantii avem ca nu se va evita, la o adica, „supararea” lui Putin?
Valeriu
Se vede cat de sigura este lumea, fie si privind la Irak, Siria, Egipt, Libia, Somalia, etc.
Este bine ca America nu decide de una singura soarta lumii, ar fi vai si-amar de libertatea si suveranitatea natiunilor si siguranta cetatenilor lor. Ar fi ca in America: s-ar trage cu arma automata in scoli in fiecare zi.
Centru 01.09.14-9:21pm
Ati baut ceva ?
Citind ( cu greu) ce aiureli scrieti, devin, din vina dvs, tot mai putinist.
😉
Confucius
Din cauza de spalare pe creier.
Fragmentarium
La ce ne-a folosit accederea in NATO ? Ce s-ar fi intamplat daca nu am fi fost in NATO ?
Nu s-ar fi semnat contractul cu Bechtel ?
😉
Zev,
Corecta „indreparul” la postarea lui Valeriu.Fara un echilibru al fortelor ar fi fost ori-ori , adica pe mapamond ori am fi dansat charleston toti ori cazacioc!
Chestia cu Churchiol si bomba atomica la rusi nu o prea cred ,lasandul pe Churchil , unul din artizanii expansiunii rusesti in Europa , Dl. Churchil era si cerebral!
Interesante informatii, desi (logic vorbind) nu e ceva surprinzator. Si la subiect:
https://hanulmuschetarilor.wordpress.com/2014/09/02/cu-novorossia-de-gat/
@Zev – da , am baut apa . Nu vodka , ca portarii si soferii Ambasadei Rusiei care posteaza pe aici .Poti , in afara de insulta , argumenta ? Care ” aiureli ” ? Ca Basarabia nu e pe harta ” Novorossia ” ? Ca Talbott nu asculta de soaptele Moscovei ? Nu vezi cum ii satisfacea toate poftele ? Ca am intrat in NATO datorita lui Bush si Nastase ? Ca Rusia nu este un emirat petrolier ajuns in mana unui dictator beat de putere ?
„Celebrul” ziar virtual Gandul a luat un interviu Insarcinatului cu Afaceri al SUA in Romania, preluat de facatorul de stiri Mediafax. Titlul stirii este:
„Thompson: Avem o relaţie robustă cu China. Nu sunt îngrijorat de o rupere a axei România-SUA”.
Desi diplomatul le-a explicat ca nu este vorba de „o axa”, Mediafax si Gandul insista ca dl Thomson nu este ingrijorat „de o rupere a axei Romania – SUA”. Acum, inteleg ca dl. CTP doreste sa scoata Romania din NATO, dar nu ar fi mai bine mai intai sa-l scoata pe dl Thomson din penibilul in care l-au pus jurnalistii sai?
Ca sa nu mai spun ca intrebarea stupida despre posibila ingrijorare a SUA daca Romania, odata cazuta de pe axa cu SUA, s-ar orienta spre China. Dom’le, dupa ce a aruncat Basescu cu axele in stinga si in dreapta, una sigur a cazut la Gandul in redactie…
http://www.mediafax.ro/externe/thompson-avem-o-relatie-robusta-cu-china-nu-sunt-ingrijorat-de-o-rupere-a-axei-romania-sua-13193705
Până ce nu le dă cineva peste bot rău de tot rusancilor ăstora,nu se satură ăștia să intre prin curtea vecinilor mai cu câte un tanc,mai cu câte un bombardier. 🙂 Dar odată ce-ar fi plezniți de să-i ia naiba,atunci poate că nu s-ar mai da așa cocoși.Oricum,un embargou economic pe mai mulți an(să zicem cel puțin 10 ani)i i-ar face pe puturoșii ăștia o țară atât de săracă,încât ar putea fi înscrisă lejer în rândul țărilor din lumea a treia,adică a țărilor din Africa și nici acolo nu sunt sigur c-ar fi primii dintre ei. 🙂
Mi-as dori aceasta carte (Mana Rusiei), de unde sa o procur?
Abia am cumparat ‘Cum se conduce o tara’ si abia astept sa o citesc!
Recomandarile d-lui Nastase sunt extraordinare!
lia dinu,
Referinta exacta: Strobe Talbott, The Russia Hand. A Memoir of Presidential Diplomacy,Random House, New York, 2002
Cartea nu a fost tradusa in romana (din cate stiu)
sa fim seriosi – illumiNazi vor resursele Rusiei, si se cred intr-atat de destepti incat sa si puna laba pe ele. Vom mai vedea !…
Dom-le, ştim cu toţii că există multă lume „necăjită”. Este însă foarte dificil să precizăm spre ce culme tinde „gazetarul” cu a sa „cugetare”:
Demenţial, nu?
@confuscius
Pentru ca pe bunica dumneavoastra au curtat-o rusii nu americanii.
Mana Rusiei se intinde de la marea cea neagra, unde tocmai a anexat Crimeea, pentru ca asa i s-a parut corect, si pana la marea cea balta, unde detine o enclava din care ameninta periodic Europa; si de la marea cea alba unde a pierdut mandria flotei de submarine(cum sa dai nume de pamant si de metal unui obiect facut sa pluteasca fara sa te gandesti la riscul de a se scufunda?) si trecand prin stepele cazacilor si taigaua siberiana, pana la marea cea mare, pacifica si atat de indepartata(Si, cu voia dvs., de sigur, mult mai mult decat atat.).
De curând am văzut un film:”Războiul lui Charlie Wilson” (Charlie Wilson’s Wae). Finalul filmului a demonstrat încă odată felul de a acționa al americanilor, de a distruge, dar sa nu mai pună nimic în loc. Au finanțat cu 1 miliard de dolari războiul împotriva sovieticilor, dar nu au mai vrut să dea un milion de dolari pentru reconstrucție, pentru niște scoli. Aşa cum au venit şi au adus războiul în Iugoslavia acum l-au adus și în Ucraina. Războiul de la frontierele României nu este benefic. NATO a făcut sa avem o armata de mercenari. Un vechi proverb românesc spune că sa te ai mai repede bine cu vecinii decât cu rudele. La momentul oportun România nu a avut niște diplomați de talia dvstră care s-ar fi putut implica în rezolvarea pașnică a conflictului. Declarațiile belicoase atât ale președenției cat si ale guvernului, împotriva Rusiei nu fac altceva decât să ne pună rău cu vecinii. Din filmul despre care am vorbit am văzut că americanii s-au ferit să faca publica implicarea lor directa în conflict, ei doar finanțând cumpărarea de arme rus3esti pentru insurgenți. Cred ca România putea adopta o alta atitudine mai putin belicoasa pentru ca sunt sigur ca atunci cand interesele americane o vor cere ne vor lăsa de izbeliște ca în 1944 si de multe alte dați