Ma simt dator sa explic comentariul meu, din 21 august, referitor la necesitatea adoptarii, la anumite intervale de timp, a unor legi de gratiere.

PROLEGOMENE:
1. Eu mi-am exécutât pedeapsa conform legii si nu am cerut gratiere nici lui Basescu, nici lui Antonescu, nici lui Barroso. Nu am asteptat si nici nu m-am asteptat sa fie adoptata in perioada detinerii mele o lege de gratiere. De aceea, aceste comentarii nu sunt comentarii pro domo.

2. In opinia mea, o lege „normala” a gratierii si amnistiei nu poate fixa un nivel mai ridicat pentru amnistie decat pentru gratiere (cazul proiectului de lege din Parlament).

3.Alaturi de persoanele condamnate pentru fapte de violenta, nici cei condamnati pentru „coruptie” nu pot fi vizati de o astfel de lege. De asemenea, nu ar putea fi avuti in vedere recidivistii.

Aceste precizari imi permit sa fac unele comentarii de ordin general in legatura cu o prerogativa constitutionala a parlamentului si anume aceea de a aproba, cand considera oportun, legi pentru gratiere si amnistie colectitive (art 73 alin 3, lit.i din Constitutie).
Ultima lege de gratiere a fost adoptata in 2002, in timpul guvernarii PSD.Au trecut, de atunci, 12 ani.

Anterior insa a fost adoptata Legea nr 137/1997 privind gratierea unor pedepse, lege pe care imi permit sa o numesc Legea Antonescu/Basescu, pentru ca amandoi erau, la acel moment, membri in guvernul Ciorbea si nu s-au opus reglementarii respective. Legea de gratiere Antonescu/Basescu prevedea gratierea, in intregime, pentru pedepsele pana la 2 ani; in intregime pentru pedepsele pana la 5 ani, pentru persoanele cu varsta peste 60 de ani (!); in parte (cu 1/2) a pedepselor pana la 5 ani etc. Erau exceptati recidivistii si autorii anumitor infractiuni.

As vrea sa fac si o scurta prezentare a reglementarilor referitoare la gratiere si amnistie in perioada pana in 1989. In intervalul 1953-1989, au fost adoptate 29 de acte normative pentru gratierea unor pedepse si amnistierea unor infractiuni – in medie un act normativ de aceasta natura, la fiecare un an si jumatate. Datele le-am preluat din lucrarea „Amnistia si gratierea”, elaborata de prof. Iancu Mandru, in 1998:

Decretul 155/1953 (gratiere); Legea 4/1954 (gratiere si amnistie); Decretul 421/1955 (gratiere si amnistie); Decretul 727/1956 (amnistie); Legea 8/1957 (gratiere); Decretul 20/1959 (gratiere); Decretul 20/1959 (gratiere); Decretul 315/1959 (gratiere0; Decretul 211/1960 (gratiere); Decretul 5/1963 (gratiere si amnistie); Decretul 973/1967 (neexecutarea unor pedepse); Legea 25/1967 (gratiere si amnistie – au fost liberate 19.255 persoane); Decretul 591/1969 (gratiere, amnistie – au fost puis in libertate 3468 detinuti); Decretul 543/1970 (gratiere -au beneficiat 11,890 persoane); Decretul 521/1972 (gratiere – au fost liberati 6598 detinuti); Decretul 110/1974 (amnistie); Decretul prezidential 9/1974 (gratiere – au beneficiat 9952 persoane); Decretul 185/1976 (gratiere si amnistie); Decretul prezidential 222/1976 (gratiere – beneficiari 19.980 persoane); Decretul 115/1977 (gratiere si amnistie – au beneficiat 19.294 persoane, din care 17.794 din locurile de detinere); Decretul 147/1977 (amnistie – liberate 2836 persoane); Decretul 331/1977 (amnistie); Decretul prezidential 189/1981 (gratiere – liberate 14.396 persoane); Decretul prezidential 349/1982 (gratiere – au beneficiat 31.545 persoane); Decretul 290/1984 (gratiere si amnistie – au beneficiat 55.437 persoane); Decretul 185/1986 (gratiere si amnistie – au beneficiat 42.166 persoane); Decretul 255/1987 (gratiere si amnistie – au beneficiat 36.784 persoane); Decretul 11/1988 (amnistie – au beneficiat 41.184 persoane).

Pentru intervalul 1967-1988, numarul celor care au beneficiat de prevederile acestor acte normative a fost de 313.785 persoane. Explicatiile sunt sau pot fi multiple. In primul rand, o alta politica penala. Probabil si alte argumente legate de capacitatea penitenciarelor sau de faptul ca anumite contraventii se pedepseau cu inchisoare.

Revenind, inteleg ca in precampana electorala sau pana la alegerile prezidentiale din acest an, un astfel de subiect nu poate fi abordat de catre partidele parlamentare. Cred insa ca, dupa alegeri, o comisie speciala – formata din reprezentanti ai tuturor grupurilor politice din Parlament _ ar putea formula o lege echilibrata, pe linia unor astfel de legi, adoptate recent in Spania, Bulgaria, Italia,Slovacia, Cehia, tarile baltice, et.
Exista precedente atat in istoria postbelica a Romaniei, cat si in legislatia recenta a altor state europene. Fariseismul nu are nimic de-a face cu statul de drept.