Astazi, 25 august, se implinesc 70 de ani de cand tatal meu, locotenentul (pe atunci) Marin Nastase, sef de promotie la Liceul militar „Manastirea Dealu” si absolvent al Scolii de ofiteri de artilerie Regele Carol I din Timisoara, a format, la comanda Corpului de munte, dupa proclamatia Regelui Mihai din 23 August, o baterie de artilerie alcatuita din 56 de muncitori de la Uzinele de armament Rogifer – Tohanu Vechi.Imbracati cu salopete albastre, acestia au intrat in istorie cu apelativul simbolic „Bateria Albastra” iar pentru faptele lor de arme, au fost citati prin ordin de zi pe intreaga armata, in 13 octombrie 1944.

Tatal meu avea atunci varsta de 27 de ani. A avut curajul de a forma o unitate paramilitara, cu muncitorii de la fabrica de munitii si sa blocheze cu tunurile folosite la incercarea munitiei din poligon, drumul dintre Tohan si Bran, pe care refulau unitati germano-maghiare spre Brasov. Tunurile au oprit coloana de camioane, prizonierii au fost dusi la Rasnov iar muncitorii s-au inarmat cu armele „confiscate”.Timp de noua zile,in intreaga zona, pana cand misiunile de lupta au fost preluate de unitatile regulate ale Armatei, „Bateria Albastra” a tras asupra trupelor germano-horthiste peste 2600 de proiectile de 75 si de 100 mm (in medie, cam 100 de lovituri pe zi pentru fiecare tun – cu totul in afara regulamentelor de trageri ale artileriei).

Ordinul de zi nr 14 din 30 Octombrie 1944, semnat de Ministrul de razboi M. Racovita, preciza:
„In zilele de la 25 august la 5 septembrie a.c. cand se desfasurau grele lupte de curatire a teritoriului de trupele germane, unitati germano-maghiare au atacat din Ardeal spre Brasov.

Alaturi de trupele care au luptat pentru respingerea inamicului in zona Prejmer-Doboli, Uzinele Rogifer-Tohanu au intervenit imediat la cererea Corpului de Munte, cu o baterie incadrata cu lucratori si material propriu.

Spontaneitatea cu care a intervenit Directia Uzinelor (tatal meu era ofiter receptioner de munitie la Uzina n.b.) elanul cu care a raspuns personalul acestei intreprinderi si darzenia cu care au luptat pentru respingerea inamicului constituie un exemplu de indeplinire a datoriei fata de Tara si Tron”

Tatal meu – comandantul „Bateriei albastre” a fost decorat atunci cu ordinul Steaua Romaniei cu spade si panglica de Virtute militara „pentru munca si priceperea de care a dat dovada in campania pentru desrobirea Transilvaniei de Nord”.

De-a lungul anilor, s-au scris carti, s-au realizat cateva filme despre istoria acestei initiative unice, de la 23 August. Ele se afla in arhivele MAPN, si ale Televiziunii publice. Unele dintre obiectele militare ale tatalui meu, precum si unul dintre tunurile folosite in luptele de la Brasov au fost expuse la Muzeul Militar. Din pacate, intr-una din perioadele de dupa ’89, cand partidul din care faceam parte s-a aflat in opozitie, toate acele obiecte, planse etc au fost „expulzate” din muzeu!

Mi s-a parut interesanta insa initiativa comuna a Primariei din Zarnesti, a Uzinei Mecanice Tohan si a Fundatiei social-culturale „Sf. Nicolae” de a marca, in 29 august, implinirea a 70 de ani de la luptele muncitorilor uzinei „Rogifer” pentru „alungarea fascistilor, apararea uzinei si a patriei noastre in august 1944″.

Mai multe detalii despre Bateria Albastra” puteti gasi in cartea „Destinul unui militar – Marin GR. Nastase”, publicata de sora mea, Dana Barb, in 2004, carte pe care o puteti consulta pe site-ul meu. Puteti reciti si comentariile mele, pe blog – „Tatal meu -Marin Nastase, din 30 martie 2013.