La 20 iulie, Adrian Păunescu ar fi împlinit 71 de ani. Din păcate, în toamnă, vor fi trecut deja patru ani de când el nu mai este printre noi. Mi-este dor de vocea lui, de felul în care, prin câteva cuvinte, reușea să ajungă la esența gândurilor și sentimentelor noastre.
La acest sfârșit de săptămână, într-o întâlnire cu cei de la comunitatea terapeutică de la Jilava, l-am amintit așa cum l-am cunoscut în 1972, la Festivalul „Primăvara Baladelor”, sau după 1989, în bătăliile politice.
Le-am citit mai multe poezii – despre părinți, despre țară, despre dragoste. Mi s-a părut că aveau ochii umezi. Poate că și eu…
În urmă cu vreo doi ani, le dăruisem – în primul meu stagiu aici – „Biblia” poeziilor sale. N-am mai văzut-o în biblioteca lor. Paradoxal, lucrul ăsta mi s-a părut un omagiu. A rămas însă, într-o ramă, pe peretele celulei lor, poezia pe care mi-o dedicase – „Supravețuitorul”.
Odihnește-te, frate. În curând va fi nevie, din nou, de tine!
Mereu va fi nevoie de el…….
Odihneasca-se in pace.
20 iulie, Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene
http://www.realitatea.net/20-iulie-ziua-avia-iei-romane-i-a-for-elor-aeriene_1486395.html
La 20 iulie, ziua Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul în calendarul liturgic ortodox, se sărbătorește Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene, în 1913 pionierii aviației alegându-l pe Sfântul Ilie ca patron al aviației.
În aprilie 1964, ziua de sărbătorire a Aviației Române a fost schimbată cu data de 17 iunie, când se aniversează primul zbor al lui Aurel Vlaicu cu un aparat proiectat și construit de el (4/17 iun. 1910). După anul 1990, Ziua Aviației se sărbătorea în ambele zile, acest lucru clarificându-se abia în anul 2004, când aviatorii români au revenit la celebrarea Zilei aviației de ziua Sfântului Ilie Tesviteanul.
Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 6 iulie 1995, a aprobat oficierea în această zi a slujbei de pomenire la Monumentul Aviatorilor din Capitală și a transmis tuturor eparhiilor rugămintea de a răspunde solicitărilor unităților militare de aviație și apărare antiaeriană din teritoriu privind acordarea de asistență religioasă la această sărbătoare.
Conform site-ului oficial al Statului Major al Forțelor Aeriene, în 1915 a luat ființă Corpul de Aviație Român, aviația devenind astfel armă de sine stătătoare. În perioada 1919-1923, organul de conducere a aviației era Direcția Superioară a Aeronauticii, din cadrul Ministerului de Război. În 1924, s-a înființat Inspectoratul General al Aeronauticii din Ministerul Armatei, în cadrul căruia a funcționat, din 1930, Comandamentul Apărării Antiaeriene. În 1932, Inspectoratul General al Aeronauticii și-a schimbat denumirea în Subsecretariatul de Stat al Aerului, în compunerea căruia au funcționat Comandamentul Forțelor Aeriene și Comandamentul Apărării Teritoriului.
La 13 noiembrie 1936, a luat ființă Ministerul Aerului și Marinei, în cadrul căruia își desfășura activitatea Comandamentul Forțelor Aeriene, ce avea în subordine Comandamentul Apărării Contra Aeronavelor și Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului. Începând cu 1 aprilie 1950, aviația militară s-a denumit Forțele Aeriene Militare, iar comandamentul — Comandamentul Forțelor Aeriene Militare (CFAM), pentru ca, la 12 septembrie 1956 să se unească Comandamentul de Apărare Antiaeriană a Țării cu Comandamentul Forțelor Aeriene Militare, sub denumirea Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului.
La 1 mai 1977, s-a înființat Comandamentul Aviației Militare, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, iar în 1993, prin unirea Comandamentului Aviației Militare cu Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului a fost înființat Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene, care reunește aviația, artileria și rachetele antiaeriene și radiolocația.
Începând cu 1 iunie 2000, se folosește denumirea actuală — Statul Major al Forțelor Aeriene, care asigură conducerea Forțelor Aeriene pe timp de pace, de criză și de război.
si noua ne este dor de el. In fiecare zi suntem mai saraci fara oameni ca el, ca tine !
Ebine sa ne aducem aminte de valori
Astept cu nerabdare noi enunturi din partea domniei voastre.
Cu deosebita stima si respect
Emotionant , si dureros in acelasi timp. Traim vremuri tulburi in Romania noastra draga, ce a reusit sa faca acest derbedeu si aventurier cu origini incerte din acest popor intrece orice limita, se pare ca ne va lasa mostenire un fabulos volum de proza intitulat .. BERCEA-MONDIAL- FAMILIA BASESCU.. incat nepoti nostri vor avea timp sa-l citeasca in liniste.. Sa auzim de bine domnule prim ministru, dumnezeu sa va de-a putere si tarie sa trceti peste aceste nedreptati flagrante regizate de catre acest impostor si cozile sale de topor. Sunt alaturi de dvs. si familia dvs. Dumnezeu sa va binecuvanteze.
Dumnezeu să-l ierte !
Frumos !
Mai bine mai, sau chiar prea târziu, decât niciodată !
L-am cunoscut in 1973 la Cenaclul Flacara ,in Bucuresti….la inceput era cu invitatii ,greu de obtinut apoi era liber…si asa ne ducem peste tot si-i ascultam poeziile,comentariile la cei pe care-i prezenta ,si care …multi au confirmat …era un fenomen si asa imi voi aminti mereu de el !odihneasca-se in pace ,pe multi cenaclul si poezia lui ,ne-au facut fericiti….!!multa sanatate si multa putere d-le Adrian Nastase,va asteptam sa va reluati locul meritat in societatea romaneasca !
Centru
Bon, am inteles…nu mai suporti.
Si ce propui stimabile sa facem pe blogul domnului Adrian Nastase ?
Sa tastam de trei ori pe zi, fiecare dintre noi, ,,Jos Ponta” ? Nu sunt de ajuns cei care o fac ? De ce ar fi Ponta rau ca presedinte ? Te vei plictisi la televizor, ca nu stie sa injure si sa faca glumItze sexiste cu jurnalistele ?
Nu te satisface ideea ca Basescu va fi premier ?
Nu mai exista nicio indoiala ca asa va fi, deorece il avem printre noi pe ,,oracolul” Doru Coarna, un apostol pe Pamant inca nerecunoscut…dar e doar o chestiune de timp. (Z)
Eu iti propun altceva : daca nu mai suporti, fa si tu ce I-am recomandat sadicului: pune mana pe o arma si fa-ti singur dreptate. Dar repede, pana nu vin cei cu camasa de forta.
(Z)
Adrian Păunescu este poetul ce a umezit ochii multor români cu versurile sale scrise din adâncul sufletului, iar pe zi ce trece România parcă rămâne tot mai văduvită de oameni ca el.
Adrian Păunescu a fost singurul poet care concomitent cu ură față de regimul Ceaușist, confirmată de el însăși, a știut să păcălească și chiar să îmblânzească fiara numită ,,Comunism, Securitate, Cenzură” idem unui dresor de animale sălbatice, numai că el a făcut-o cu ale sale versuri și un talent înnăscut.
Odihnește-te în pace maestre ADRIAN PĂUNESCU !
Rusia ar trebui sa-l lichideze pe cretinoidul rusofil care a apasat pe lansarea rachetei spre avionul malaezian. De ce ar face-o insa, cind UE e divizata in privinta unui raspuns comun? Pe cind UK vrea o revedere a relatiei UE cu Rusia, Franta pregateste vinzarea unor nave de razboi catre Rusia, iar Germania, are grija ca gazul rusesc sa continue sa alimenteze masina industriala germana.
Deci, ce sperante avem pentru o rezolutie multumitoare? Nu multe. Poate ar trebui doborit si un avion civil rusesc deasupra spatiului UE, sau a Malaeziei, ca sa se trezeasca Putin din jocul cu globul pamintesc. Asa, date niste rachete sofisticate unor cetateni indignati, din cei care si-au pierdut pe cei iubiti, doboriti de cretinoidul cazac.
O lume nebuna!
Sa-i fie tarana usoara ! Dumnezeu sa-l odihneasca ! Romania este mai saraca si mai lipsita de aparare fara Adrian Paunescu … E greu tare fara el ! A fost ceea ce se numeste un OM SUPERIOR .
http://nastase.wordpress.com/2010/11/08/supravietuitori/
Supravietuitori
(lui Adrian Nastase)
Nici nu mai stim cu noi ce poate fi
Suntem niste bastarzi in vremi bastarde
Si ne revine dreptul la o zi
Dar de festivitati nu ne mai arde.
Epuizati de traiul la subsol
De ce sa ne mai zbatem cu durere
Cand, ingraditi de ordine severe
Ne facem din dezastru protocol?
Din toate-agoniselile de-aici
Ne construim un idol de argila
Si regasim conditia umila
Si ne simtim neputinciosi si mici.
Ingratitudini ne-nsotesc mereu
Si umbra ne e sabia loiala
Spre moarte navigam din boala-n boala,
Uitati de oameni si de Dumnezeu.
Mai e pamant destul si pentru noi,
Dar pana-atunci nu incapem in lume
Stupizi astronauti pe musuroi
Si autori frenetici de postume.
22 iunie 2010
Adrian Paunescu
Ce se mai poate spune?
[…] De asemenea o astfel de masura punitiva ar risca sa arunce productia de tigarete in zona pietei negre. E foarte interesant cum juratii, judecatorii se uita la tigari, dar nu se uita la droguri si la cum prospera afacerile traficantilor de droguri si ale marilor carteluri de crima organizata!! […]
@Centru, iulie 20, 12:58pm, zice:
„Efectiv, nu[-l] mai suport [pe Ponta].”
Stimabile, doar după un an jumate? Uriașa majoritate a acestei țări ce să mai zică, după 10 ani de chin cu un monstru sadic și escroc?
Dacă nu vreți să învățați din experiența noastră de supraviețuire în mediu ostil, poate consultați un psiholog…
MOSTENIREA ADRIAN PAUNESCU
Soțul Adinei Vălean a „combătut” labe unu!!! Trist final de carieră!
În schimb, pagina de Facebook a doamnei de mai sus, are ca antet, fotografia Parlamentului European. Și se specifică, în primul rând:
„Vice-President of the European Parliament”. Adina Ioana Vălean crede
că a atins o culme a vieții de până acum și are pretenția de a nu se opri aici. Dar până la funcția de președinte al Comisiei Europeane, vrea să fie și soție de președinte al României.
Din păcate, Dl Crinuț începe să nu mai corespundă ambițiilor Adinei. Ea fiind scoasă din fire, cred că-l paște-o……….. despărțire! (N-am găsit altă rimă!)
O perioadă – destul de lungă , vorbim de ani – procurorul Eugen Iacobescu a fost ”INSTABIL ” , pentru că așa a spus Gregoire Ecrivain ( pentru ignoranți , Grigore Cartianu ) băiatul acela cu față de killer despre care toată lumea spune că prezintă un parfum natural tulburător, cu precădere în spațiile inchise ; eticheta ”INSTABIL ”, dar și ”ĂSTA E NEBUN? ”au fost puse intr-o emisiune ”ca intre prieteni ” la B1 . Căci s-au grăbit să îngroașe tușele și ceilalți băieți analiști de succes : ”maestrul ” Ion Cristoiu și rockerul Robert Turcescu .
Dar nu despre punerea în scenă a execuției , slăbuță ca regie și jucată de diletanți, vreau să vorbesc . ” Comenzile ” și onorarea lor în această zonă a presei sau cum s-o fi numind chestia aia , sunt vizibile de pe Marte.
Ceea ce m-a interesat pe mine în emisiunea în speță este ”ciripitoarea ” lui Robert Turceascu , cea care a simțit nevoia să SMS-ească în direct și pe care Turcescu ne-a prezentat-o ca ”un fost ministru al Justiției – o sursă de-a mea ! ”. Descrierea a fost atât de bună iar calomnia în direct atât de murdară , încât toată lumea a priceput că este vorba de zeița dreptății , Monica Macovei , azi prezidențiabilă autopropusă și liberal-creștină , desigur .
Păi cum , zeiță bretonată ? Intrași tu în direct să mai adaugi niște măscări despre procurorul Iacobescu , acela care , se dovedește după trei ani , că a avut perfectă dreptate în tot ce susținea ? Păi nu-ți este ție rușine să mai ieși din văgăună fluturând cârpa cu care- și leagă ochii bunicuța Justiție , după o faptă atât de abominabilă ? Pe cine apărai , cucoană ? Cumva pe atletul reformării Justiției din răbdătoarea noastră țară , care vedea cu ochii lui împrăștiați cum se înfășoară sfoara pe par , parcă la frate-su dar parcă și la el ?
Dumneata , Monica Macovei chiar ești un gunoi ; și crede- mă, nu știu să ți-o spun mai blând , un gunoi al dracului de nereciclabil !
Nu ne foloseste la nimic faptul ca un om care a dus Romania in UE si Nato trece printr-o situatie dificila, indiferent de greselile pe care le-ar fi comis, mai ales daca acestea au fost speculate in cel mai fanariot mod cu putinta nu de oricine, ci chiar de seful-mondial al baietilor rai(poate chiar cel pomenit in Scripturi), de prins! a face totul ca la an-vers(adica altfel de cum s-ar cuveni), mai ales dupa ce o’sama a murit iar o’bama a primit premiul no bel pentru pace…
Nu-mi displace noua dv. înfățișare. Sper ca scăderea în greutate să fie doar de la mâncarea nu prea apetisantă și de la dorul de casă, nu de la altceva…
Vă țin pumnii și mă rog pentru eliberarea dv.
Andrei s-a maturizat foarte, foarte mult, dar pare liniștit și încrezător, ceea ce e foarte important.
Sunt în fiecare minut alături de dv. și de toți ai dv.
Sănătate și seninătate!
Nu-mi displace noua dv. înfățișare. Sper ca scăderea în greutate să fie doar de la mâncarea nu prea apetisantă și de la dorul de casă, nu de la altceva…
Vă țin pumnii și mă rog pentru eliberarea dv.
Andrei s-a maturizat foarte, foarte mult, dar pare liniștit și încrezător, ceea ce e foarte important.
Sunt în fiecare minut alături de dv. și de toți ai dv.
Sănătate și seninătate!
@ Nastase,
Felicitari!
@ Nastase,
Felicitari!
@ Centru
Mulţumesc pentru mesajul dumneavoastră exprimat pe 21 iulie 2014 la 8:28 am. Furia dumneavoastră îmi arată că am atins nişte puncte critice prezente într-o tematică foarte sensibilă. Până atunci, eu procedasem numai prin serendipitate…
@ Centru
Mulţumesc pentru mesajul dumneavoastră exprimat pe 21 iulie 2014 la 8:28 am. Furia dumneavoastră îmi arată că am atins nişte puncte critice prezente într-o tematică foarte sensibilă. Până atunci, eu procedasem numai prin serendipitate…
Românismul – doctrina lui Bogdan Petriceicu Haşdeu – a fost sursă de inspiraţie pentru Mihai Eminescu, dar şi pentru ideologii naţionalişti români din perioada interbelică.
Românismul – doctrina lui Bogdan Petriceicu Haşdeu – a fost sursă de inspiraţie pentru Mihai Eminescu, dar şi pentru ideologii naţionalişti români din perioada interbelică.
Klaus Johannis între Foca şi Opârlia / Este cu totul şi cu totul deplasat snobismul pe care îl afişează domnul Klaus Johannis faţă de români. Infatuarea lui absolut indecentă se manifestă şi prin felul cum vrea să ne impună un şablon de limbaj prezentat eronat ca element de noutate ! Astfel, folosirea termenului focus în loc de focar, un foarte vechi cuvânt românesc care provine din latinescul vulgar focarium, vrea să sublinieze subordonarea intelectuală a românilor faţă de germani. Întâlnim focus la Horaţiu, întâlnim focus la Vergiliu, dar în limba germană el apare abia la anul 1604 în scrierile astronomului Johannes Kepler. Focus exista de multă vreme în latina clasică, şi de acolo provine focarium din latina vulgară, transformat în „focar” în limba proto-română. Dar după campania feroce a lui Volodea Tismineţki – comunist din tată-n fiu- împotriva protocronismului românesc, mulţi români ezită chiar să mai folosească „focar” şi derivatele sale (precum „focaliza”). Folosirea barbarismului „a focusa” în locul verbului cuminte şi cu tradiţie veche „a focaliza” ne arată tendinţa actuală, anume generarea unui complex de inferioritate culturală a rumânului.
Klaus Johannis între Foca şi Opârlia / Este cu totul şi cu totul deplasat snobismul pe care îl afişează domnul Klaus Johannis faţă de români. Infatuarea lui absolut indecentă se manifestă şi prin felul cum vrea să ne impună un şablon de limbaj prezentat eronat ca element de noutate ! Astfel, folosirea termenului focus în loc de focar, un foarte vechi cuvânt românesc care provine din latinescul vulgar focarium, vrea să sublinieze subordonarea intelectuală a românilor faţă de germani. Întâlnim focus la Horaţiu, întâlnim focus la Vergiliu, dar în limba germană el apare abia la anul 1604 în scrierile astronomului Johannes Kepler. Focus exista de multă vreme în latina clasică, şi de acolo provine focarium din latina vulgară, transformat în „focar” în limba proto-română. Dar după campania feroce a lui Volodea Tismineţki – comunist din tată-n fiu- împotriva protocronismului românesc, mulţi români ezită chiar să mai folosească „focar” şi derivatele sale (precum „focaliza”). Folosirea barbarismului „a focusa” în locul verbului cuminte şi cu tradiţie veche „a focaliza” ne arată tendinţa actuală, anume generarea unui complex de inferioritate culturală a rumânului.
[…] care prezenta Rusiei in zona ar fi fost combatuta intr-un mod eficace. Strategia lor a fost gresita si se poate vedea asta inca de la crearea Grupului de la Visegrad. Nu era necesar sa se procedeze asa! […]
[…] care prezenta Rusiei in zona ar fi fost combatuta intr-un mod eficace. Strategia lor a fost gresita si se poate vedea asta inca de la crearea Grupului de la Visegrad. Nu era necesar sa se procedeze asa! […]
Românismul lui Bogdan Petriceicu Haşdeu defineşte prin naţionalism combinat cu liberalism cadrul ideologic al gândirii politice autohtone.
Românismul lui Bogdan Petriceicu Haşdeu defineşte prin naţionalism combinat cu liberalism cadrul ideologic al gândirii politice autohtone.
Privind spre dreapta: Totusi, Congresul
Motto: Da, Doamne, mintea cea de pe urma a lui Crin Antonescu (FP)
Pentru alegerile prezidentiale, sondajele il dau castigator net pe Victor Ponta sau, mai nou, daca ar candida, pe Mircea Geoana. Mai mult, evolutiile economice si sociale pozitive ale guvernarii de stanga fac ca orice nume care s-ar adauga pe o posibila lista de prezidentiabili a PSD sa se bucure de prioritatea simpatiilor de vot. Oricat ar gafai in cursa prezidentiala, Klaus Iohannis, necunoscut ca liberal pana in urma cu doi ani sau stersul pedelist Catalin Predoiu nu va putea depasi sansa a doua. Despre alte sperante prezidentiabile ale dreptei, nici vorba.
In fata acestei lipse vadite de sanse, cum se explica totusi imbulzeala de candidaturi ale dreptei la prezidentiale? Pana si Monica Macovei a incercat sa-si gaseasca un loc in garnitura prezidentiabililor. Raspunsurile ar trebui cautate intr-un marketing electoral agresiv, de tripla suprapozitionare, individuala, de partid si a dreptei, dar si in posibilitatea provocarii unor rasturnari imagologice.
Fara indoiala, implinirea unor astfel de asteptari excesive nu ar fi posibila fara o anumita planificare. Imi este teama, o spun deschis, precedente si indicii sunt destule, ca in laboratoare de precampanie si campanie s-au pus si se pun la cale crize, aterizari fortate si scoateri din cursa, care sa duca la ocuparea locurilor ramase astfel libere. Din pacate, dupa evenimentul aviatic malaezian din spatiul de conflict ucrainean (si intregul istoric al crizei ucrainene), susceptibil de intentionalitatea unor mutatii in relatiilor dintre marii jucatori geopolitici din regiune, riscul decontarilor pe terti va trebui serios luat in calcul si in competitiile electorale interne.
Pana la confruntarea electorala directa dintre stanga si dreapta, din toamna, pe rol pare a fi o suprapozitionare interna si externa a dreptei. Intern, pe etapa, PNL si Crin Antonescu sunt in mod evident subpozitionati. Prin tema fuziunii, fostul invins PDL si-a castigat, formal, statutul de co-egal fata de fostul invingator PNL, o manevra extraordinar de bine gandita si reusita. Insa lucrurile nu s-au oprit aici, PDL s-a instalat clar la carma relatiei de fuzionare. PDL si-a impus pretentiile in proiectele de statut si de organizare post-fuzionare, Vasile Blaga face anunturile principale. O asemenea asimetrie de negociere si de comunicare nu tine de diferentele de valoare, incomparabile, toata lumea o stie, ci de cele de tactici dintre cele doua partide. Valoarea sau adevarul nu sunt suficiente, trebuie sa stii si cum sa le sustii, altfel strategii si tactici ostile le-o pot lua inainte.
Nu este insa clar cine pe cine va surclasa in final. Procedura de fuzionare in trepte, pana in 2017, pana cand vor fi pastrate grupurilor parlamentare PNL si PDL si refuzul legarii printr-un tandem presedinte-premier, pentru a numi doar doua dintre cele mai vizibile hibe, lasa deschisa posibilitatea suspendarii sau anularii proiectului de fuziune. Mai susceptibil de un asemenea calcul este PDL, semnalele de nefuziune dinspre Traian Basescu si cele de conservare a identitatii dinspre Emil Boc alimenteaza „strategia de suprapozitionare”, caz in care PNL ar fi redus, inevitabil, la rolul unui vehicul circumstantial. Cinismul forteaza rezultatele si scuza mijloacele!
O perspectiva nesigura asupra fuziunii le proiecteaza si autoeroizarea „anticoruptie” a PDL si culpabilizarea resentimentara a PNL, ultimul pentru implicarea in referendumul de demitere a presedintelui, in 2012. Nimeni nu ar trebui sa-si faca iluzii ca preluarea in noua constructie politica a masinariei punitive de integritate de pe vremea gloriei portocalii nu va fi folosita in vanatoarea de vrajitoare in randurile liberalilor. Sacrificarea prezumptiei de nevinovatie, prin suspendarea din partid pe anumite termene a celor arestati preventiv, deci pentru care vinovatia ar urma sa fie probata, s-a dovedit o arma politica fara gres. Scopul politic de a inlatura in acest mod un personaj incomod dintr-o pozitie sau dintr-un proces se indeplineste de fiecare data cu precizie, chiar daca acuzatiile se dovedesc neintemeiate. Sunt suficiente luarea in vizorul inculparii si apasarea pe tragaci, iar o batalie astfel pierduta ramane o batalie pierduta.
Un alt fapt, deja sesizabil, care ar putea schimba regulile jocului in noul partid, il reprezinta roirea, aproape coplesitoare, i-as zice, a liderilor pedelisti si feceisti (FC a fost absorbit de PDL, prin fuziune) in jurul polului de comanda al liberalilor. In eventualitatea unei demisii a lui Iohannis, in urma pierderii alegerilor prezidentiale, pe care a si evocat-o, de altfel, problema succesiunii ar putea imbraca caracterul unei dispute intre liberalii pe stil nou si liberalii pe stil vechi. Cum, de obicei, cei care fac regulile castiga, deznodamantul va fi previzibil.
Ipocrizia basista in cazul pretinsei „unificari” a dreptei este dovedita, ideea nu este credibila la cineva care se opune fuziunii, contradictia dintre afirmarea unificarii si negarea fuziunii este de tip antagonic, ireconciliabila. Mult mai creditabila este tentatia de a obtine controlul. „Unificare? O dreapta mare? Da, dar cu mine sau cu urmasii mei in frunte!”, aceasta este decriptarea corecta a „visului” celui care-si numara ultimele zile la Cotroceni.
In schimb, Crin Antonescu nu e impotriva fuziunii, nici nu vrea ca aceasta sa fie legata de rezultatele la prezidentiale, recunoaste, impotriva oricaror mize personale sau de grup, importanta strategica a constituirii unui mare partid de dreapta. Este o abordare care reflecta viziune, de care PDL a fost atat de saracit, pe timpul guvernarilor succesive din 2009-2012, prin care de facto s-a situat la dreapta de centru-dreapta. In treacat fiind spus, esecurile pentru care, azi, PDL este nevoit sa revina pe centru-dreapta, sub umbrela PNL, ar trebui sa-i modereze vocalitatea pentru evenimentele din vara lui 2012, care au incercat sa reconecteze statul democrat si statul de drept, ambele la fel de constitutionale, in cadrele aceluiasi stat, statul roman.
In privinta lui Crin Antonescu nu putem avea indoieli, chiar daca acum pastreaza o tacere tactica, privind conceptul si conceptia de largire liberala prin fuziune. A si afirmat, intr-una din distantarile sale categorice de neoliberalism, care l-au si dus in USL, ca pentru echilibrarea esichierului, PNL va trebui sa devina principalul pol de atractie al dreptei. Din temele de discurs politic ale fostului presedinte PNL, pe care colegii de partid, adversarii si, nu in cele din urma, electoratul au avut suficient timp sa le cunoasca, iar timpule de cunoastere este o resursa, poate cea mai pretioasa, de credibilitate si audienta, rezulta ca important cu adevarat pentru viitoarea constructie politica ramane caracterul istoric, national si autentic liberal, ceea ce se va stabili la cele doua congrese de fuziune, de sambata. Mai pragmatic spus, va depinde de cine si ce directie va da PNL-ului fuzionat, care vor da substanta platformei electorale a candidatului pentru alegerile prezidentiale.
Crin Antonescu nu a criticat procedura, pe baza sondajului de opinie si al hotararii in Delegatia Permanenta, prin care candidatul liberalilor la prezidentiale a fost desemnat in persoana lui Klaus Iohannis, presedintele in exercitiu al PNL. Chiar a laudat-o, a gasit cuvinte de apreciere si pentru celalalt candidat, al PDL, Catalin Predoiu, dintre care se va alege candidatul comun, la inceputul lui august. A fost cea mai potrivita atitudine, oricum nu ar mai fi avut cum sa schimbe lucrurile, o lupta pentru o cauza pierduta este fara rost, a fost, cred, o lectie de diplomatie. Dar Crin este Crin, cu replica si idei, brodate pe un remarcabil simt de orientare in campul tactic, diplomatia, o stim de la Bismark, este un pumn de otel ascuns intr-o manusa de catifea. S-a multumit sa-si reitereze ideile de nerenuntare la candidatura la prezidentiale si de excludere a unei candidaturi independente. „In rest, vom vedea ce se mai intampla”, a conchis Antonescu, cu trimitere, probabil, la congresele de maine si de luna viitoare.
Ar putea fi vreo surpriza, vreo rasturnare de situatie? Depinde de aderenta actualilor si fostilor lideri la structurile de partid teritoriale, dar si la electorat, sursele de unde liderii si partidele isi aduna puterea. Cel putin teoretic, victoria care a adus cel mai mare scor electoral si guvernarea ar trebui sa conteze in balanta de putere dintre lideri. La fel si in balanta de putere dintre partide, in care pozitile diferite de pe care se vine in fuziune, de varf sau de cadere, atarna diferit.
Ar mai fi si o chestiune care tine de democratia de partid. Hotararile strategice, iar cea privind desemnarea unui candidat la alegerile prezidentiale are o asemenea anvergura, se valideaza obligatoriu in forumul suprem de partid, care este cel mai larg reprezentativ. Sondajele sunt orientative, nu am neaparat in vedere imperfectiunile de esantionare, manipularea raspunsurilor prin formularea intrebarilor sau marjele de eroare, nici chiar specificul relatiei dintre cel care plateste si cel care executa. Nu vreau sa sugerez ca s-ar fi intamplat ceva din toate acestea, nu, chiar daca tehnic a fost perfect, sondajul tot consultativ ramane, nu substituie dezbaterea si decizia la macro-scara de partid. La fel cu initiativele de grup, este firesc ca acestea sa se nasca intr-un micro-climat propice, de expertiza sau din varii interese, dar validarea politica va trebui sa urmeze aceeasi cale, ca printr-o sita, ce hotareste democratic partidul, aia ramane.
Nota Bene. Pentru ca eventuale evenimente sa nu ne ia pe nepregatite, reamintesc ca la ultimul Congres PNL Klaus Iohannis a retras, precipitat, pe motive ramase neclare, votarea rezolutiei privind candidatul la prezidentiale, iar pe ordinea de zi a Congresului de fuziune, de maine, nu sunt decat doua puncte, aprobarea statutului noului partid si aprobarea protocolului politic. Daca un al treilea punct, cum ma astept si cum ar fi normal si democratic, va pune capat nelinistilor lui Crin Antonescu, cele ale lui Victor Ponta de abia vor incepe.
Privind spre dreapta: Totusi, Congresul
Motto: Da, Doamne, mintea cea de pe urma a lui Crin Antonescu (FP)
Pentru alegerile prezidentiale, sondajele il dau castigator net pe Victor Ponta sau, mai nou, daca ar candida, pe Mircea Geoana. Mai mult, evolutiile economice si sociale pozitive ale guvernarii de stanga fac ca orice nume care s-ar adauga pe o posibila lista de prezidentiabili a PSD sa se bucure de prioritatea simpatiilor de vot. Oricat ar gafai in cursa prezidentiala, Klaus Iohannis, necunoscut ca liberal pana in urma cu doi ani sau stersul pedelist Catalin Predoiu nu va putea depasi sansa a doua. Despre alte sperante prezidentiabile ale dreptei, nici vorba.
In fata acestei lipse vadite de sanse, cum se explica totusi imbulzeala de candidaturi ale dreptei la prezidentiale? Pana si Monica Macovei a incercat sa-si gaseasca un loc in garnitura prezidentiabililor. Raspunsurile ar trebui cautate intr-un marketing electoral agresiv, de tripla suprapozitionare, individuala, de partid si a dreptei, dar si in posibilitatea provocarii unor rasturnari imagologice.
Fara indoiala, implinirea unor astfel de asteptari excesive nu ar fi posibila fara o anumita planificare. Imi este teama, o spun deschis, precedente si indicii sunt destule, ca in laboratoare de precampanie si campanie s-au pus si se pun la cale crize, aterizari fortate si scoateri din cursa, care sa duca la ocuparea locurilor ramase astfel libere. Din pacate, dupa evenimentul aviatic malaezian din spatiul de conflict ucrainean (si intregul istoric al crizei ucrainene), susceptibil de intentionalitatea unor mutatii in relatiilor dintre marii jucatori geopolitici din regiune, riscul decontarilor pe terti va trebui serios luat in calcul si in competitiile electorale interne.
Pana la confruntarea electorala directa dintre stanga si dreapta, din toamna, pe rol pare a fi o suprapozitionare interna si externa a dreptei. Intern, pe etapa, PNL si Crin Antonescu sunt in mod evident subpozitionati. Prin tema fuziunii, fostul invins PDL si-a castigat, formal, statutul de co-egal fata de fostul invingator PNL, o manevra extraordinar de bine gandita si reusita. Insa lucrurile nu s-au oprit aici, PDL s-a instalat clar la carma relatiei de fuzionare. PDL si-a impus pretentiile in proiectele de statut si de organizare post-fuzionare, Vasile Blaga face anunturile principale. O asemenea asimetrie de negociere si de comunicare nu tine de diferentele de valoare, incomparabile, toata lumea o stie, ci de cele de tactici dintre cele doua partide. Valoarea sau adevarul nu sunt suficiente, trebuie sa stii si cum sa le sustii, altfel strategii si tactici ostile le-o pot lua inainte.
Nu este insa clar cine pe cine va surclasa in final. Procedura de fuzionare in trepte, pana in 2017, pana cand vor fi pastrate grupurilor parlamentare PNL si PDL si refuzul legarii printr-un tandem presedinte-premier, pentru a numi doar doua dintre cele mai vizibile hibe, lasa deschisa posibilitatea suspendarii sau anularii proiectului de fuziune. Mai susceptibil de un asemenea calcul este PDL, semnalele de nefuziune dinspre Traian Basescu si cele de conservare a identitatii dinspre Emil Boc alimenteaza „strategia de suprapozitionare”, caz in care PNL ar fi redus, inevitabil, la rolul unui vehicul circumstantial. Cinismul forteaza rezultatele si scuza mijloacele!
O perspectiva nesigura asupra fuziunii le proiecteaza si autoeroizarea „anticoruptie” a PDL si culpabilizarea resentimentara a PNL, ultimul pentru implicarea in referendumul de demitere a presedintelui, in 2012. Nimeni nu ar trebui sa-si faca iluzii ca preluarea in noua constructie politica a masinariei punitive de integritate de pe vremea gloriei portocalii nu va fi folosita in vanatoarea de vrajitoare in randurile liberalilor. Sacrificarea prezumptiei de nevinovatie, prin suspendarea din partid pe anumite termene a celor arestati preventiv, deci pentru care vinovatia ar urma sa fie probata, s-a dovedit o arma politica fara gres. Scopul politic de a inlatura in acest mod un personaj incomod dintr-o pozitie sau dintr-un proces se indeplineste de fiecare data cu precizie, chiar daca acuzatiile se dovedesc neintemeiate. Sunt suficiente luarea in vizorul inculparii si apasarea pe tragaci, iar o batalie astfel pierduta ramane o batalie pierduta.
Un alt fapt, deja sesizabil, care ar putea schimba regulile jocului in noul partid, il reprezinta roirea, aproape coplesitoare, i-as zice, a liderilor pedelisti si feceisti (FC a fost absorbit de PDL, prin fuziune) in jurul polului de comanda al liberalilor. In eventualitatea unei demisii a lui Iohannis, in urma pierderii alegerilor prezidentiale, pe care a si evocat-o, de altfel, problema succesiunii ar putea imbraca caracterul unei dispute intre liberalii pe stil nou si liberalii pe stil vechi. Cum, de obicei, cei care fac regulile castiga, deznodamantul va fi previzibil.
Ipocrizia basista in cazul pretinsei „unificari” a dreptei este dovedita, ideea nu este credibila la cineva care se opune fuziunii, contradictia dintre afirmarea unificarii si negarea fuziunii este de tip antagonic, ireconciliabila. Mult mai creditabila este tentatia de a obtine controlul. „Unificare? O dreapta mare? Da, dar cu mine sau cu urmasii mei in frunte!”, aceasta este decriptarea corecta a „visului” celui care-si numara ultimele zile la Cotroceni.
In schimb, Crin Antonescu nu e impotriva fuziunii, nici nu vrea ca aceasta sa fie legata de rezultatele la prezidentiale, recunoaste, impotriva oricaror mize personale sau de grup, importanta strategica a constituirii unui mare partid de dreapta. Este o abordare care reflecta viziune, de care PDL a fost atat de saracit, pe timpul guvernarilor succesive din 2009-2012, prin care de facto s-a situat la dreapta de centru-dreapta. In treacat fiind spus, esecurile pentru care, azi, PDL este nevoit sa revina pe centru-dreapta, sub umbrela PNL, ar trebui sa-i modereze vocalitatea pentru evenimentele din vara lui 2012, care au incercat sa reconecteze statul democrat si statul de drept, ambele la fel de constitutionale, in cadrele aceluiasi stat, statul roman.
In privinta lui Crin Antonescu nu putem avea indoieli, chiar daca acum pastreaza o tacere tactica, privind conceptul si conceptia de largire liberala prin fuziune. A si afirmat, intr-una din distantarile sale categorice de neoliberalism, care l-au si dus in USL, ca pentru echilibrarea esichierului, PNL va trebui sa devina principalul pol de atractie al dreptei. Din temele de discurs politic ale fostului presedinte PNL, pe care colegii de partid, adversarii si, nu in cele din urma, electoratul au avut suficient timp sa le cunoasca, iar timpule de cunoastere este o resursa, poate cea mai pretioasa, de credibilitate si audienta, rezulta ca important cu adevarat pentru viitoarea constructie politica ramane caracterul istoric, national si autentic liberal, ceea ce se va stabili la cele doua congrese de fuziune, de sambata. Mai pragmatic spus, va depinde de cine si ce directie va da PNL-ului fuzionat, care vor da substanta platformei electorale a candidatului pentru alegerile prezidentiale.
Crin Antonescu nu a criticat procedura, pe baza sondajului de opinie si al hotararii in Delegatia Permanenta, prin care candidatul liberalilor la prezidentiale a fost desemnat in persoana lui Klaus Iohannis, presedintele in exercitiu al PNL. Chiar a laudat-o, a gasit cuvinte de apreciere si pentru celalalt candidat, al PDL, Catalin Predoiu, dintre care se va alege candidatul comun, la inceputul lui august. A fost cea mai potrivita atitudine, oricum nu ar mai fi avut cum sa schimbe lucrurile, o lupta pentru o cauza pierduta este fara rost, a fost, cred, o lectie de diplomatie. Dar Crin este Crin, cu replica si idei, brodate pe un remarcabil simt de orientare in campul tactic, diplomatia, o stim de la Bismark, este un pumn de otel ascuns intr-o manusa de catifea. S-a multumit sa-si reitereze ideile de nerenuntare la candidatura la prezidentiale si de excludere a unei candidaturi independente. „In rest, vom vedea ce se mai intampla”, a conchis Antonescu, cu trimitere, probabil, la congresele de maine si de luna viitoare.
Ar putea fi vreo surpriza, vreo rasturnare de situatie? Depinde de aderenta actualilor si fostilor lideri la structurile de partid teritoriale, dar si la electorat, sursele de unde liderii si partidele isi aduna puterea. Cel putin teoretic, victoria care a adus cel mai mare scor electoral si guvernarea ar trebui sa conteze in balanta de putere dintre lideri. La fel si in balanta de putere dintre partide, in care pozitile diferite de pe care se vine in fuziune, de varf sau de cadere, atarna diferit.
Ar mai fi si o chestiune care tine de democratia de partid. Hotararile strategice, iar cea privind desemnarea unui candidat la alegerile prezidentiale are o asemenea anvergura, se valideaza obligatoriu in forumul suprem de partid, care este cel mai larg reprezentativ. Sondajele sunt orientative, nu am neaparat in vedere imperfectiunile de esantionare, manipularea raspunsurilor prin formularea intrebarilor sau marjele de eroare, nici chiar specificul relatiei dintre cel care plateste si cel care executa. Nu vreau sa sugerez ca s-ar fi intamplat ceva din toate acestea, nu, chiar daca tehnic a fost perfect, sondajul tot consultativ ramane, nu substituie dezbaterea si decizia la macro-scara de partid. La fel cu initiativele de grup, este firesc ca acestea sa se nasca intr-un micro-climat propice, de expertiza sau din varii interese, dar validarea politica va trebui sa urmeze aceeasi cale, ca printr-o sita, ce hotareste democratic partidul, aia ramane.
Nota Bene. Pentru ca eventuale evenimente sa nu ne ia pe nepregatite, reamintesc ca la ultimul Congres PNL Klaus Iohannis a retras, precipitat, pe motive ramase neclare, votarea rezolutiei privind candidatul la prezidentiale, iar pe ordinea de zi a Congresului de fuziune, de maine, nu sunt decat doua puncte, aprobarea statutului noului partid si aprobarea protocolului politic. Daca un al treilea punct, cum ma astept si cum ar fi normal si democratic, va pune capat nelinistilor lui Crin Antonescu, cele ale lui Victor Ponta de abia vor incepe.
DA,In curand v-a fi Mare Nevoie de tine,….Am discutat acest fapt cu Dl.Ovidiu.