„Cele două Românii”

Acesta este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National.

A ieșit de la tipar o carte pe care am scris-o în ultimele luni. Titlul ei – „Cele două Românii” – amintește de campania prezidențială de acum zece ani. Ce s-a întâmplat, între timp, cu „cele două Românii” despre care vorbeam în 2004? Așa cum subliniam, într-o scurtă justificare a volumului, am descoperit, încetul cu încetul, că, de fapt, există nenumărate Românii – ale femeilor, ale bărbaților, ale tinerilor și ale bătrânilor, ale celor mai conservatori și ale celor mai liberali… Dar există și România fiecăruia dintre noi – o țară interioară, un amestec de amintiri, speranțe, dezamăgiri, iubiri, eforturi. Un spațiu și un timp unde se derulează experiențe, frustrări, iubiri, ură, dezamăgiri, trădări. Uneori, ele înseamnă un deșert greu de traversat, alteori o călătorie spre un orizont plin de speranțe.

 Aceste Românii sunt ciudate. Ele pot fi populate de oameni politici ce aleargă continuu din stânga spre dreapta și înapoi sau roiesc, în cerc, în jurul vreunui candidat mesianic. Ele pot fi populate de nenumărați cronicari de fotbal în aceste Românii care o caută, în continuare pe Elodia, – ce apar invers proporțional cu numărul echipelor de fotbal (care dispar). În aceste Românii, au loc, zilnic, accidente de mașină – explicate doct de televiziuni și de purtătorii de cuvânt ai poliției. Și, mai ales, în aceste Românii paralele se dezvolta nenumărate scandaluri „incendiare”- precum niște droguri ce dau dependență.

 Aceste Românii, scriam în cartea mea, nu există ca fotografii ce surprind o clipă sau îngheață o imagine. Ele trăiesc în interiorul nostru, modelându-ne. România reală poate fi privită cu detașare; România pe care mi-o doresc cu greu poate fi întrevăzută printre gratii.

62 de gânduri despre “„Cele două Românii”

  1. Parca acest bl;og se vindecase oarecum de cenzura , m-am inselat oare?
    iunie 19, 2014 la 6:49 am
    Mda! Domnule Nastase ma abtin de la comentarii ,dar va reamintesc ca si dumneavoastra sunteti unul din artizanii celor doua trai Românii pe care marea majoritate incep sa o priveasca din spatele unor gratii…fiscale,materiale,principiale sau cazul unora penale!

    Este bine ca sunteti incurajat ,dupa modelului lui “florin” dar din pacate aveti aripile taiate!.
    Ionut,

    Poti sa o citesti integral cu grija ,daca o cumperi din librarii sau mijloacele de difuzare…. sa nu o cauti in biblioteca lui Basescu ca asta nu are decit
    pachete de carti de joc formate numai din jockeri!

    Apreciază

  2. @”România pe care mi-o doresc cu greu poate fi întrevăzută printre gratii.” – Domnule Nastase, ati rezumat o realitate trista, cumplita, lamentabila… 😦
    ce ma duce cu gându’ la morala celebrei fabule „Le Loup et l’Agneau”:
    „La raison du plus fort est toujours la meilleure,
    Nous l’allons montrer tout à l’heure…”(Jean de La Fontaine)
    * * *
    sanatate deplina, curaj, seninatate si optimism! sa speram si sa pozitivam:”no pasarán! – ils ne passeront pas!”

    amitiés respectueuses, Mélanie NB

    Apreciază

  3. Basescule, Demisia, Manca-ti-as Beep-ul De Smenar!

    La evidenta probelor filmate de tiganimea mondialului si prezentate de Antena 3, a comenta vinovatia sau nevinovatia fratelui basesc mi se pare de-a dreptul inutila si hilara. Este mai clar decat cristalul faptul ca cei doi frati, bisnitari de port, au vrut sa-i smenuaiasca pe tigani dar, in prostia sa, aluia mic nici prin cap nu i-a trecut ca vor fi lucrati de tiganimea semianalfabeta dar dotata cu tehnica de inregistrare mai ceva decat ar fi putut s-o faca gestapovistii lu’ fraxu’ de la DNA.
    Pe mine altceva ma roade in toata mizeria asta, care-l contrazice pana si pe imparatul ala roman cu w.c.-urile care ne asigura nonsalant, cu mii de ani in urma,ca banii nu au miros. Afacerea Bercea-fratii Basesti demonstreaza nu numai ca au miros, ci ca put al dracului de tare de se simte pana si in presa de la antipozi.
    Cu alte cuvinte clanul Basescu a reusit sa ne faca de cacat pe tot mapamondul mai ceva decat adversarii lor tuciurii, ai caror reprezentanti s-au limitat s-o comita prin cersit si halte halea pe treptele catedralelor europene..
    Nu m-a deranjat nici modul de-a dreptul penibil in care Basescu nu numai ca a mimat respectarea statului de drept prin lasarea din brate a fratiorului smenar, dar ne-a si asigurat ca nu-si va da demisia de frica lui Ponta, care abia asteapta sa defloreze prin viol bunaciune de justitie romana, pe care el s-a chinuit amar de 10 ani de zile s-o pastreze cu himenu’ intact. Nu numai ca nu m-a deranjat, dar m-a facut sa rad in hohote la gogorita respectiva.
    Ce m-a deranjat pe mine a fost si este in continuare atitudinea pupincuristilor basisti din media romaneasca, sugatori de ciorapi si chiloti murdari prezidentiali care, in frunte cu Ganditoru’ din Gagesti ak piticu peltic Cristoiu, au incercat sa ne prezinte cazul respectiv ca pe un mare succes al basescului in lupta impotriva coruptiei si al apararii statului de drept, succes udat cu sangele basescului al mic sacrificat de fraxu’ pe altaru’ sfant al dreptatii si ideii de justitie impartiala si neaservita politic.
    Si asta dupa ce neprihanitii de la DNA, lipsiti de indicatiile pretioase ale jupanului, mai intai au incercat o musamalizare cat casa mutand dosarul de la Constanta pentru ca apoi, pusi in fata probelor pe care si un sugar le-ar intelege la justa lor valoare, au raspuns “Da, sa traiti!” la ordinul televizat pe care Basescu l-a dat cu vocea inecata de lacrimile lepadarii de satana ha mica, arestandu-i fratiorul cel drag. Arestare menita sa-l scape pe tartorul cel mare din haznua in care s-a varat pentru un morman de euroi castigati cu “sudoarea muncii cinstite” de clanul cumtresc al Mondialului.
    Acesti tucari de cur prezidential au facut din Basescu monstrul pe care il suportam de aproape 10 ani de zile, innobilandu-l manipulator cu fel si fel de calitati si virtuti, care mai de care mai alese, reusind pentru o buna parte din cele doua mandate ale anticristului sa convinga latura manelista a romanilor ca le-a pus Dumnezeu mana in cap, sub forma de pleasca, mesianic numita Basescu Traian.
    Nici macar pe ultima suta, cand confratii lor de pe intreg mapamondul ne descriu in presa serioasa a lumii exact asa cum meritam, acesti maidanezi de tomberon de macelarie nu pot lasa osul din gura si o dau de gard de nu se vede.
    Din scarba totala ma voi opri aici, nu inainte insa de a ma uimi eu, asa de unul singur, la atitudinea adoptata de sotia faptuitorului de luare de spaga, atitudine afisata in timpul unui interviu si conform careia ‘mneai este profund deceptionata de faptul ca reprezentantii clanului cumetresco-tiganesc s-au bucurat public atunci cand au aflat ca Mirciulica cEl Neprihanit a plecat cu catuse de la DNA.
    Pai, ce-ai fi vrut, madam, sa-l planga pe cumetrelu’, manca-i-ar beep-ul, dupa ce acesta nu numai ca i-a smenuit in cel mai ordinar mod cu putinta, dar i-a mai bagat si la zdup pe nedrept, la sfatul si cu ajutoru’ lu’ fraxu’ si a gestapovistilor lui?
    Zau, ca nu se face, ca sa zic asa!

    Apreciază

  4. Mi se pare cel putin ..suspect de ciudata reactia intepata a doamnelor care conduc autoritar (sa-i spunem) justitia din Romania.
    Respectivele doamne au sesizat CSM, reactionand (as spune) isteric si supradimensionat la declaratiile unui infractor condamnat.
    Reamintesc ca acest individ, un apropiat al clanului Basescu, a afirmat ca a dat, indirect, bani sub forma de mita, pentru Kovesi si Livia Stanciu.
    Imi pun intrebarea: Ce asteapta distinsele doamne de la CSM ? Sa li se spele onoarea nereperata de dive immaculate ale justitiei, CSM facand, ce ?
    In codul penal, nu stiu sa existe aceasta gaselnita numita ,,lezare a statului de drept prin declaratii ostile”.
    Dupa parerea mea, fie cele doua doamne spera sa se investigheze si sa se afle , SAU SA SE INVENTEZE, ca ALTCINEVA (evident, inamic al ,,statului de drept”) s-ar fi folosit de infractorul condamnat, fie, au ceva de ascuns SI SE TEM AL NAIBII DE TARE. Poate ca, laolalta cu domniile lor, se teme un sistem intreg construit si importat in/din afara Romaniei destinat a promova interesele marilor corporatii trans-nationale. Imi vin chiar acum in minte imaginile proaspete cu Aversa Bucuresti, aflata pe cale de disparitie, pentru a face locul unor investitori strategici preocupati exclusiv de stimularea consumului romanului generic.
    In fine…om trai si (poate) om vedea care varianta se confirma, pentru ca altfel, nu au ce-i face Mondialului…doar sa-i mai ia boii de la bicicleta. Cum ar putea, altfel, CSM sa apere ,,independenta justitiei” ? Sunt extrem de curios.
    (Z)

    Apreciază

  5. Sa nu iutam cat de “rai” au fost rusii cu noi…
    ————————————————–––––––-

    FOTO „Podul Prieteniei“ Giurgiu-Ruse, un cadou primit de la URSS în urmă cu 60 de ani

    20 iunie 2014, 13:56 de Adina Vlad Devino

    http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/foto-podul-prieteniei-giurgiu-ruse-cadou-primit-urss-urma-60-ani-1_53a410790d133766a8bf151e/index.html

    cuvinte cheie: podul prieteniei giurgiu ruse urss stalin finantare constrictie relatiile romano-bulgare feroviar rutier calafat vidin

    „Podul Prieteniei“ Giurgiu-Ruse, un cadou primit de la URSS în urmă cu 60 de ani 1/10 „Podul Prieteniei“ are o lungime de 2,8 kilometri şi este unul dintre cele două poduri peste Dunăre, alături de Calafat-Vidin în sectorul de graniţă dintre România şi Bulgaria În urmă cu 60 de ani, pe 20 iunie 1954, era deschis circulaţiei podul cu tablier metalic de peste Dunăre, care leagă oraşele Giurgiu şi Ruse, numit la insistenţele sovieticilor „Podul Prieteniei“, fiind la acea vreme cel mai mare pod combinat – rutier şi feroviar – din Europa. Podul a fost contruit în doi ani şi jumătate, cu interesul şi sprijinul URSS.

    „Podul Prieteniei” aproape să devină „Podul Dihoniei”. Bulgarii n… La sfârşitul anilor ‘40 şi începutul anilor ’50, noile regimuri de democraţie populară au ridicat problema realizării unei legături directe, printr-un pod peste Dunăre, între România şi Bulgaria. Idea acestui proiect a fost chiar ilustrat la acea vreme de Poşta Română prin emiterea unui timbru, în care un român şi un bulgar îşi dau mâna peste Dunăre, iar între ei se află un pod care reală cele două maluri ale fluviului. Numai că cele două state nu dispuneau de resurse financiare pentru realizarea proiectului în condiţiile recentului al Doilea Război Mondial.

    Astfel, liderii comunişti ai anilor ’50 au discutat la Moscova despre realizarea acestui proiect şi au obţinut sprijinul lui Stalin. URSS a decis să participe la proiectarea podului, să pună la dispoziţie utilajele care lipseau României şi Bulgariei şi să finanţeze integral construcţia. Podul a fost proiectat de inginerul sovietic V. Andreev, însă partea bulgară susţine că planurile de realizare i-ar aparţine lui Gheorghi Ovciarov.

    Lucrările au fost demarate la începutul anului 1952 şi s-au încheiat doi ani şi jumătate mai târziu, inaugurarea având loc pe 20 iunie 1954. „Podul Prieteniei“, aşa cum au insistat sovieticii să fie numit, are o lungime de 2,8 kilometri şi este unul dintre cele două poduri peste Dunăre, alături de Calafat-Vidin în sectorul de graniţă dintre România şi Bulgaria, restul traficului fiind preluat de feriboturi. Podul Giurgiu-Ruse a fost construit din oţel pe două nivele, ferovial şi rutier, cu două benzi şi trotuar pentru pietoni. Secţiunea centrală de 85 de metri lungime poate fi ridicată pentru a permite trecerea navelor mai mari. Această secţiune centrală mobilă este supusă periodic la revizii de către partea română, în atribuţiile căreiă intră buna ei funcţionare.

    „Podul Prieteniei“ romano-bulgare a fost folosit masiv de propaganda comunistă pentru a exalta „relaţiile perfecte“ dintre cele două ţări. Liderii Partidelor Comuniste, Nicolae Ceauşescu şi Todor Jivkov, au făcut un obicei din întâlnirile cu „semnificaţie istorică“ chiar pe pod, în cadrul deselor întâlniri bilaterale. În prezent, cei care traversează podul peste Dunăre trebuie să achite o taxă. Tariful pentru o trecere pe podului peste Dunăre în sensul Giurgiu-Ruse pentru posesorii de vehicule de transport persoane cu cel mult 8+1 locuri pe scaune este de 3 euro (4 dolari sau 14 lei), după ce taxa a fost redusă în toamna anului trecut de la 6 euro. Chiar şi cu această reducere, taxa percepută pentru traversarea podului peste Dunăre este mai mare în România faţă de cea din Bulgaria. Posesorii de vehicule de transport persoane cu cel mult 8+1 locuri pe scaune plătesc pentru trecerea podului pe sensul Ruse-Giurgiu o taxă de 2 euro (4 leva).

    —————————————————

    PS. In afara gazelor de shist, a cianurii si a organismelor modificate genetic ce alte “cadouri” am primit noi romanii de la Marele Licurici cunoscut si sub denumirea de SUA…??????

    Va pot spune ce ne-au furat daca doriti eventual…..

    Apreciază

  6. Apreciez abţinerea în a comenta o ştire de ultimă oră ( nu te bagi în tărâţe, de frica celor pentru care ele sunt o delicateţe 😉 )
    Cazul Mircea Băsescu prilejuieşte un spectacol de zile mari !
    Nu credeam că avem o parte a presei, atât de obiedentă şi derizorie 😉
    De politicieni nici nu mai vorbesc.
    Pur şi simplu o societate bolnavă, în care hoţii şi păgubaşii, rromii şi românaşii, curvele şi proxeneţii îşi schimbă rolurile între ei, după cum o cer interese de tot felul.
    Nimic nou, atâta timp cât peştele de la cap se-mpute şi nimeni nu vrea să observe asta, deşi pute îngrozitor :mrgreen:
    P.S.
    Mai nou, cerberii democraţiei s-au alertat de unde au avut atâţia bani unii ca Bercea Mondialul, nu de ce a ajuns fratele şefului statului să ia bani de la fiul şefului clanului 😉 .
    Ce bine era dacă se întrebau de unde aveau “kilele” de aur pe care le atârnau în văzul lumii ( oripilate !) de gâtul “primei doamne” a ţării !
    Ce ruşine ?!

    Apreciază

  7. portretizarea vitriolantă pe care Valentin Nicolau, fost director general al Televiziunii Române, i-a făcut-o preşedintelui. Am căutat-o şi am găsit cea mai profundă şi expresivă “fişă de evaluare caracterială şi comportamentală” a cetăţeanului-preşedinte.

    “Traian Băsescu nu a fost niciodată un personaj dedublat, nu a fost dr. Jekyll şi mr. Hyde ai politicii româneşti. A fost, simplu, farsorul cel mai seducător, pentru că întruchipează deopotrivă mitocănia şi şmecheria periferiei. Te minte cu neruşinare, făcându-te între timp la buzunar, fără să i se mişte vreun muşchi pe faţă. Devine expresiv ca un cioclu doar când anunţă o nouă tragedie pentru români sau când, asemenea unui clovn hâd, îl apucă hăhăitul spasmodic la auzul propriei glume grosolane. După ce ai avut de-a face cu el, eşti mai sărac şi mai umilit. Cum periferia domină numeric centrul, plus trădarea intelectualilor care au validat mişeleşte „un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona”, s-a creat premisa recunoaşterii populare într-o democraţie de tip Vacanţa Mare. La suprafaţă – manelismul politic Traian Băsescu cu şpriţ şi dansuri din buric, dedesubt – bani mulţi şi putere ameţitoare.

    Fiind un rău viguros, Traian Băsescu a fost revelatorul trădărilor, meschinăriilor şi neputinţelor româneşti. Răscolind murdăria din subsolurile societăţii, a favorizat aducerea la suprafaţă a mizeriilor şi a făcut purulente bubele ascunse. Pare a fi şi singurul beneficiu care va rămâne după el. Preşedintele-jucător a fost şi rămâne doar un preşedinte-impostor pus pe harţă şi jaf şi care din joacă a falimentat o ţară, a flămânzit un popor. A jucat destinul ţării la ruleta istoriei personale, mizând totul pe blond. Crimele sale sunt cu premeditare, chiar dacă lasă să se-nţeleagă că ştie ce spune, dar habar n-are ce face. Disipează vinovăţia democratizând eroarea şi proasta guvernare, cu scopul de a arunca propria culpă în cârca unei conduceri colective reprezentate de Guvern şi de Parlament, la modul general, de clasa politică manipulată de moguli.

    După modelul preşedintelui, guvernarea a prefăcut minciuna, nedreptatea şi jaful în principii călăuzitoare. Devenit captiv camarilei lui Traian Băsescu, statul român şi-a modificat personalitatea şi comportamentul după chipul strâmb al stăpânului. Vedem un Cotroceni în permanent delir, la Palatul Victoria, un Gâgă întors cu cheia, iar pe intelectualii de serviciu ai puterii cum se chinuie să-şi ridice propriile statui la televiziunea publică. Spectacol sinistru al unei puteri monstruoase şi caraghioase în acelaşi timp. Totodată, cei care nu s-au lăsat mânjiţi cu portocaliu nu reuşesc decât să supravieţuiască. Aşa a ajuns pesimistul să spună „Mai rău nu se poate!”, iar optimistul să-i răspundă „Ba se poate!”

    Până de curând n-am putut să-mi explic ce i-a împins pe români, în urmă cu un veac şi jumătate, să aducă şi să accepte un domn străin. Experienţa trăită în epoca Băsescu mă face să cred că atunci, ca şi acum, au fost suficiente motive. Doar că acum, altfel decât atunci, domnitorii nu se mai importă. Este suficientă binecuvântarea ce-o primeşte cel care se-nchină in directia din care bate vantul, pentru a ajunge vătaf peste feuda românească.

    Băsescu e o pacoste pentru România, s-au lămurit cei mai mulţi

    Problema e cine vine după? Are cine să-l înlocuiască, există un lider credibil şi capabil de a guverna altfel? În pofida faptului că Traian Băsescu a coborât standardul de preşedinte atât de jos, încât cetăţeanul s-ar mulţumi cu oricine numai să se vadă scăpat de pacostea hăhăitoare, nici un nume-alternativă nu stârneşte cu adevărat entuziasmul. Asta îi dă posibilitatea lui Traian Băsescu să-şi pregătească succesorul în care se va reîncarna. Cu banii strânşi din furăciuni, cu serviciile Serviciilor şi sprijinul retelelor criminalitatii transnationale, românii vor fi determinaţi să aleagă iarăşi răul cel mai mic, bucurându-se că trăiesc în democraţie, proslăvind economia de piaţă. Abia după alegeri vor constata că „răul cel mai mic” creşte uluitor de repede.”

    O primă reflecţie, care s-a impus de la sine: ce destin tragic i-a fost dat poporului pe care îl conduce, dacă ţinem seama cât de rapid şi exponenţial s-a autoclonat Traian Băsescu în maimuţele clasei politice româneşti.

    A doua reflecţie, absolut necesară: cum putea să se manifeste un astfel de caracter şi personalitate în ipostaza de colaborator al Securităţii? Câte ceva s-a mai aflat şi se ştie că vocaţia sa spre delaţiune nu avea egal în Compania Navrom, iar dorinţa de a face rău, de a provoca şi înscena crea mari îngrijorări şi rezerve ofiţerilor care l-au avut în legatură. Sursa “Piratul” a fost foarte prolifică.

    A treia reflecţie, corolar al anterioarelor: ce putea să facă un astfel de personaj malefic, ştiindu-se sub o puternică protecţie secretă a Securităţii?

    Găsim răspunsul în prezentul nostru şi în mărturia ofiţerului care s-a simţit îndatorat să-i spună lui Băsescu să se comporte ca un preşedinte, nu ca un informator.

    Cum a fost verificat candidatul la preşedinţia României, Traian Băsescu, sub aspectul colaborării cu Securitatea?

    La 19 noiembrie 2004, Gheorghe Onişoru, preşedintele Colegiului CNSAS, s-a deplasat la Arhivele Ministerului Apărării Naţionale din Piteşti, unde a studiat, în original, documentul “U.M. 02510 Mangalia, Serviciul 1 Jurnal pntru reteaua informativa 1972-1980″ .

    Din pagina 65, poziţia 3990 a extras următoarele date:

    Numele si prenumele: BASESCU TRAIAN

    Categoria: colaborator

    Denumirea U.M. sau ofiterul care a efectuat recrutarea: Lt.col. TUDOR GHEORHE

    Semnatura de primire a copertilor doarului de colaborator sau numarul adresei de expediere: Borderou nr.001744/ 09.11.73

    Data incetarii legaturii: 27.09.76

    Data clasarii la arhiva/ predarii la alta unitate: Transferat la Inspectoratul Judetean Constanta – Securitate, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976

    În etapa următoare, CNSAS a solicitat Serviciului Român de Informaţii Dosarul Fond Retea privind pe Basescu Traian.

    Generalul Sorin-Marius Brateanu, şeful Secretariatului General al SRI (unitatea deţinătoare a arhivelor Securităţii), l-a convocat la “un drink” pe Gheorghe Onişoru şi i-a dat spre studiu dosarul de colaborator al numitului Băsescu Traian, după care, de comun acord, au încheiat şi semnat actul de clasificarea dosarului ca fiind de interes pentru securitatea naţională. Apoi, generalul a semnat şi a trimis la CNSAS adresa prin care comunica: “Basescu Traian nu este cunoscut in evidentele S.R.I.”.

    Dar în alte evidenţe?

    În ianuarie 1990, când s-a percheziţionat seiful şefului Centrului de Informaţii Externe, s-a găsit şi o adresă a ministrului Apărării Naţionale în care se specifica:

    “[…] Urmare a incetarii misiunii pentru care fost detasat […] dispuneti restituirea dosarului maiorului [rez.] Basescu Traian”.
    Povestea acestui dosar este cu adevărat complicată. Piese grele din el au traversat Atlanticul şi au fost puse în mişcare, ori de câte ori, constrâns de obligaţii anterioare, “Piratul” avea cap compasul deviat de anomaliile magnetice est-siberiene.

    Apreciază

  8. @ Marian Nicolae
    Stalin nu vroia altceva decât unificarea imperiului URSS, plus ţările europene satelite, printr-o intensificare a celei de a doua slavonizări. Conceptul de fapt nu îi aparţine lui Stalin, ci altui personaj extrem de puternic al istoriei, anume papa Inocenţiu al III-lea. Deja papa Adrian al II-lea înţelegea că papalitatea poate să tragă un folos din acceptarea primei slavonizări, creată de Fotie, Kiril şi Metodiu. Pentru amânarea conflictului previzibil cu mişcarea de reformă religioasă din Occident, Inocenţiu al III-lea foloseşte rutenizarea artificială sau cea de a doua slavonizare. Cel de al doilea Ţarat Bulgar era sub influenţa sa ideologică. “Cetăţile roşii” din Sud (Russe era una dintre ele, dar erau şi altele http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/timp-liber/rusenski-lom–un-spectaculos-traseu-de-bicicleta–la-doi-pasi-de-giurgiu-336342 ) sunt manifestarea rutenizării sub influenţa papei Inocenţiu al III-lea. Simion Dascălul este primul istoriograf român care surprinde fenomenul, chiar în natura sa duală, vezi aici al doilea grup de Cetăţi Roşii, în Nord http://pl.wikipedia.org/wiki/Grody_Czerwie%C5%84skie#mediaviewer/Plik:Grody_czerwienskie.png

    Apreciază

  9. […] http://nastase.wordpress.com/2014/06/18/cele-doua-romanii/ Stalin nu vroia altceva decât unificarea imperiului URSS, plus ţările europene satelite, printr-o intensificare a celei de a doua slavonizări. Conceptul de fapt nu îi aparţine lui Stalin, ci altui personaj extrem de puternic al istoriei, anume papa Inocenţiu al III-lea. Deja papa Adrian al II-lea înţelegea că papalitatea poate să tragă un folos din acceptarea primei slavonizări, creată de Fotie, Kiril şi Metodiu. Pentru amânarea conflictului previzibil cu mişcarea de reformă religioasă din Occident, Inocenţiu al III-lea foloseşte rutenizarea artificială sau cea de a doua slavonizare. Cel de al doilea Ţarat Bulgar era sub influenţa sa ideologică. “Cetăţile roşii” din Sud (Russe era una dintre ele, dar erau şi altele http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/timp-liber/rusenski-lom–un-spectaculos-traseu-de-bicicleta–la-doi-pasi-de-giurgiu-336342 ) sunt manifestarea rutenizării sub influenţa papei Inocenţiu al III-lea. Simion Dascălul este primul istoriograf român care surprinde fenomenul, chiar în natura sa duală, vezi aici al doilea grup de Cetăţi Roşii, în Nord http://pl.wikipedia.org/wiki/Grody_Czerwie%C5%84skie#mediaviewer/Plik:Grody_czerwienskie.png Titus Filipas […]

    Apreciază

  10. Pe undeva e haioasa prostia unora care inca mai cred ca darurile rusesti,ar fi diferite de arhicunoscutul; dar grecesc !
    Este adevarat ca rusii au creat niste punti materiale si nu doar axe sau holograme , intre ei si satelitii aflati in sfera lor de influenta. Petru cel Mare nu l-a vizitat la Iasi de dragul carturarului domn moldovean, Stalin si poporul rus „libertate ne-a adus” in spatiul restrans al inchisorii comuniste.Intreprinderile romanesti lucrau la foc continuu exact cum lucraza acum economiile tarilor mici in sistemul globalizat pentru folosul marilor interese mondiale.

    Tinereii , prea tinereii in gandire precum Marin al nostru nu cunoaste patentul de export de cereale , de exemplu, al anilor 50, atunci cind trenuri intregi de cereale paraseau spre Rusia cu osiile indoite de greutatea graului romanesc oferit rusilor ca despagubire de razboi , si se reintorceau cu aceiasi marfa dar de data asta importata la bani grei in Romania, tot acesti tinerei uita ca intreprinderi „muncitoresti” activau sub nume rusesc cu profitul intro singura directie Moscova… SOVROM remember cineva?

    Sunt totusi diferente , rusii ca frati ai nostri de peste Nistru ,oferiti de Dumnezeu ca dar divin geografic sunt poate cel putin numai din aceasta cauza de neocolit, ce ne facem insa cu prietenii nostri, aceia pe care aparent liberi i-am adus in tara , mostenirea o stim este deja a lor , rezervele inca existente naturale sau fizice ale poporului, ce lasa in urma …nimic…nici chiar un „pod al prieteniei”!i

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s