Despre unele ONG-uri

Într-o lume globalizată, răspunsurile la problemele importante nu mai pot fi căutate doar în interiorul unei singure țări. Răspunsurile – înainte de a fi transformate în decizii – sunt formulate de diverse structuri ne-guvernamentale (think tank-uri), adeseori cu componentă internațională.

Am citit de curând „Memoriile” scrise, la 88 de ani, de către David Rockefeller și publicate în urmă cu vreo zece ani. El povestește, între altele, cum a creat Comisia Trilaterală – America, Europa, Japonia – (în 1972), cum a condus, între 1970 și 1985, Consiliul pentru Relații Externe din SUA (creat în 1921), sau care erau activitățile și temele de dezbatere ale Grupului Bilderberg sau ale Grupului Pesanti.

Nu discut aici despre ce înseamnă agendă publică și agendă ascunsă. Nu discut despre faptul că noi am ales, firesc și cu încăpățânare, „direcția Vest” dar, din păcate, nu știm întotdeauna (sau înțelegem doar diverse „memorii”) în ce direcție merge Vestul.

Avem „barometre” intelectuale capabile să înțeleagă cum se mișcă roza vânturilor pe glob? Nu cred. Ca ministru de externe, am pus bazele, la începuturile anilor ’90, pentru Institutul Român de Studii Internaționale (IRSI), Fundația Europenă „Nicolae Titulescu”, Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), Asociația „Manfred Wörner”, Centrul euro-atlantic, etc. Nu s-a înțeles, din păcate, că aceste centre de reflexie (neguvernamentale) au nevoie de surse de finanțare (inclusiv guvernamentală). În lumea ONG-urilor din România, în aceste două decenii și jumătate, s-au creat, mai curând, structuri care să se ocupe de probleme interne românești: „Pro Democrația”, Societatea academică română, Helsinki Watch (secția română), Freedom House etc. – unele din ele finanțate, în forme diverse, din afară.

Dacă românii vor să înțeleagă ce se întâmplă în Moldova, Ucraina, Rusia, Bulgaria, Turcia, ei trebuie să asculte analizele Stratfor. În România, astfel de exerciții de analiză nu sunt finanțate și, de aici, o slăbiciune majoră a diplomației românești.

64 de gânduri despre “Despre unele ONG-uri

  1. Cris

    ref la PNL ..

    Faptul ca sute de PNL isti au votat sa se uneasca cu PD Liberal este si mia bizar daca ar fi vorba numa despre bazdacii unui singur om, fie el si prezidelu’ de partid!!!
    Cat despre validitatea unor informații – aia ca „PSD-iștii n-au de gând să-l voteze pe Antonescu la prezidențiale, cu toată loialitatea lui Ponta și altor lideri de la centru” – are cam aceiasi acoperire ca si cea cu privire la santajul la Antonescu pe baza de Uioreanu.. Sper ca ați vazut aseara ca cum Antonescu s-a oparit in direct ..

    Cât despre „unificarea dreptei” sa fie primită!
    Insă se pune intrebarea că cată minte ați avut atunci că când in 2006 ați refuzat propunerea prezidentială de unificare? Ca in 2006 asta vă propusese Băsescu : să vă uniți cu PD si noul partid sa intre in PPE!! Propunere rejectată că cică că cum PNL e liberal, locul lui in ALDE samd samd… Si că cam cată memorie au liberalii sa uite că ca urmare a respingerii generoasei propuneri Theodor Stolojan, Valeriu Stoica (ambii amândoi fosti presedinți ai PNL), Gheorghe Flutur, Mona Muscă, și Florin Aurelian Popescu au făcut aripioara numită Partidul Liberal Democrat (PLD) care se pretindea unicu si adevaratu’ partid liberal că care de la 1848 cetire bla bla bla si care pana la urma s-a varsat la PD dând nastere la PDL?!
    O fi de vină savarina sau fumurile deșarte de mărire?
    Ca se pare că ati uitat micul amanunt ca PNL a fost cam intotdeauna un partid de maxim 16%.. că ăia cu care azi vreți sa vă imperecheați v-au făcut o lege electorală cu dedicație si că azi subzistați numai datorită bunăvoinței PSD care la randul lui a mânărit legea electorală astfel incât sa va scape pielea (si in mod neasteptat a beneficat PDL ului.. care astfel a intrat in parlamnet pe strapontine. Cam multe strapontine!) ..

    Deci stimată doamna ce chichirez gâlceava a mai avut refuzu’ din 2006? Ce sunt acesti 8 ani de existența PNL ? O eroare? O rătăcire?! Un accident minor din care răman niste inregistrări in presă precum clipirile unui contor de neutrini?
    Asta ați ajuns sa fiți – ramăsițele unui accident minor !!
    A da.. ce cred eu – pozitia excepțional de bună de azi o aveți numai si numai alianței cu PSD care v-a tratat ca paritari – v-a luat mințile. Si pe ale cu Antonescu care a crezut ca intenția de vot in favoarea sa se datora numa personalitații sale magnetice (poa si a coafurii a la Mireille Mathieu .. ca sa citez pe viitorii dvstra colegi de partid) fără să țină cont ca majoritatea voturilor pentru el ar fi venit de la votacii PSD.. Basta! S-a spers pe b .. uze!
    La oase!!!

    Acum o cestie mai grea de ințeles.
    Unificarea dreptei nu se poa face decat prin unificare partidelor. Adică niste partide trebuie sa dispară si sa rămana unul singur!
    Aceasta a fots bine ințeleasa de PDL. Care dupa ce a ratat „unificarea” stângii a trecut la unificarea dreptei. Era chiar si sa reuseasca in 2006-2007. De atunci PNL a devenit un partid de rang secund .. si nu ma luați cu guvernarea Tariceanu .. ca guvernu ăla a subzistat pana in 2008 numa ca urmare a bunavoinței PSD. Alianța cu PSD v-a oferit sansa ca sa distrugeți PDL si sa deveniți voi Partidul de Dreapta (asa cum trecerea la „dreapta” a PD a prilejuit PSD pozitia de Partidul de Stânga). Insa nerabdarea si imaturitatea in gândire v-au deservit.
    Azi PNL este sortit extincției.
    Daca se unifica .. membrii sai vor fi marginalizați asa cum a fost majoritatera PLDeilor …
    Daca nu se unifica .. veți fi pentru a 3 sau a 5a oara trădătorii dreptei.
    Culmea este ca pentru a doua oara salvați PD eul (prima oara in 2004 cand Nastase ii pregatea destructurarea) .

    D’aia zic sa fie primita unificarea dreptei!!

    Si dumneavoastra liberalilor va fac urarea la basescu-ți mare mandra ebatoare ca altceva nu meritați!!

  2. Centru
    Privesti extrem de simplist lucrurile, nu politicienii fac autostrazi, ci, companiile private care isi deruleaza contractele pe multi ani, uneori, sub diferita guverne.
    Problemele care apar sunt legate de (ne) respectarea procedurilor, graficelor de executie si finantare, rezolvarea (ne) corespunzatoare a unor neprevazute intervenite pe parcursul lucrarilor. Inclusiv, necesitatea solutionarii exproprierilor.
    Eu personal, n-am mai intalnit un asemenea mod politizat de a privi lucrurile, asa cum o faci d-ta.
    Cred ca de aceea Romania va iesi greu la lumina..foarte greu. Incrancenarea, suspiciunea, sabotajul actiunilor adversarului, critica acerba (de multe ori fara continut), ura viscerala, toate acestea compun imaginea trista a unei natiuni sfasiate, care pare a se indeparta pe zi ce trece de viitor.

  3. C.D.D.
    Problema ONGurilor autofinanţate de către membri şi susţinători, nu cu fonduri de la buget, ar fi valabilă dacă şi cele înfiinţate cu fonduri din afară ar acea acelaşi regim financiar, ne beneficiind de bani veniţi din puşculiţe străine, din păcate străine şi de interesul naţional.
    Statul ar trebui să intervină fie în sprijinul celor civile ( şi stiu ce spun 😉 ), fie interzicând sponsorizările din afară. Ceea ce ar produce nemulţumiri, oricum, nu atât de mari precum prejudiciile pe termen mediu sau lung.

  4. @ dom’ Centru
    Pe vremea dictatorului Nicolae Ceauşescu, România era o ţară cu o biodiversitate uluitoare ! Făcută posibilă de faptul că Nicolae Ceauşescu împiedica tăierea pădurilor ! După uciderea dictatorului român în sfânta zi a Crăciunului din 1989, jaful şi jalea au coborât peste România.

  5. @ ZeV,

    tu canti foaaaarte frumos aici pe blog, dar sunt sigur-sigur ca ai vazut si tu la tv imbulzelile la tigai si la drujbe… si sunt tot asa, foaaaarte sigur ca nu ai vazut pe aici, pe plaiurile Mioritei, imbulzeli la demnitate, spirit civic, cultura, si alte asemenea povesti pe care nu le poti pune in frigider, pe gratar sau pe paine…

    Acesta este insasi riscul viitoarei campanii electorale, sa va luati dorintele voastre drept crez general… Asta ar merge daca toti stangistii si simpatizantii lor ar fi in guvern, dar cum acolo locul e cam stramt, nemultumitii se reintorc la tigai, adica vor cere nivel de trai daca autostrazi, energie ieftina si papica acceptabila nu se poate… ca nu mai ies socotelile cu care vrem sa ne mandrim prin UE…

    Si apropo de memorie, cred ca iti amintesti cum la aniversarea senatului seful tau a gasit o cale sa-si protejeze cu imunitate viagera partenerul de coabitare… ce spui despre asta???

  6. @ Centru,

    pai de ce sa se supere locatarii blogului, este o certitudine generala ca Boc il bate pe Ponta la kilometri de autostrada, de-l asculta cu urechea!

    Acum au inventat o alta maniera de ciordaleala, cica intai se fac niste propuneri, apoi pt fiecare se face cate un studiu de pre-fezabilitate, se achita astea si se iau parandaratele, se selectioneaza varianta cea mai scumpa bineinteles, apoi pt astea scumpe se face cate un studiu de fezabilitate, se selectioneaza tot cea mai scumpa, se ia iar parandaratul, apoi se cauta finantare si asfaltangiu, dupa care probabil ca se incaseaza parandaratul de la asta si…. se reia procesul pt alt tronson, primul fiind amanat pana cand finantarea va bate ea singura, insistent, la usa…

    Dupa cum vezi, ies mai multi bani daca nu se face decat daca s-ar face ceva, mai ales ca apoi te trezesti si cu intretinerea acelor autostrazi pe cap, de la buget… Deci mai bine nu le faci, iar daca totusi, dintr-o eroare, s-au facut, trebuie sa le dai in exploatare unor firme prietene si iarasi incasezi parandarat… Si uite asa faci cadouri cu banii statului…

    In felul acesta, daca tu iti asfaltezi singur, cu roaba, aleea pana la poarta, il vei bate pe Ponthausen…

    Glumesc, lucrurile sunt destul de complicate si laborioase, daca ar fi simplu ar avea toate saraciile autostrazi, insa eu vreau sa vad elan si abnegatie, nu promisiuni…

    PS. Ai omis din lista breteaua de vreo 40 km dintre Ovidiu si Agigea, precum si cam 30 km din centura Bucurestiului, plus Bucuresti-Ploiesti A3, plus modernizarile de pe Valea Prahovei, cam in fiecare localitate si raspantie, toate marca Boc…

  7. Doar un remember!

    E mai greu de conceput dar Printul de alta data , acela ale carui bizanterii si orgolii erau intretinute de Adrian Nastase , acesta din urma impresionat de franceza , greaca din familie mostenita de uzurpatorul care se dadea print ,intrun moment de sinceritate s-a scoborit la nivelul baronului toparlan si sarantoc cu puterea boului de la jug al personajului Portos , de altfel personal simpatic care traia dupa o zi pe alta din averea vaduvelor asa cum il descrie autorul in l celebrului roman al tineretilor noastre.

    Eu de fapt nu sunt surprins de atitudinea uzurpatorului de titluri nobiliare ci mai de graba de atitudinea realista , pamanteana a dl.Titus si in apararea lui public un remember al anilor 2012 , o scurta caracterizare oglindita intro poezioara emanata de un talentat coleg si el un razvratit cu basca lui Che,o basca ca sa-i foloasesc propriile patente artistice ,”cacata” de un Mazare sau un Ponta!
    citez

    Într-o bună dimineaţă percepui mişcări de dans,
    Tot privind absent grădina şi uitându-mă pe geam:
    Mi-arăta posteriorul şi sărea din ram în ram
    Un macac cu fundul roşu, într-un elegant balans.

    Pendulând din creangă-n creangă şi ţipând strident şi fals,
    Se scălămbăia într-una şi-mi striga: “Eu sunt de neam!”.
    Într-o bună dimineaţă percepui mişcări de dans,
    Tot privind absent grădina şi uitându-mă pe geam.

    “Un macac în România, ce bizar!”, mă tot gândeam.
    Când, într-o străfulgerare, avusei une clairvoyance:
    “Nu-i nici un macac, măi frate, nu-i aşa precum credeam,
    Nici vreun alt soi de maimuţă. Prost mai sunt!” – Era LePrince,
    Ce-ntr-o bună dimineaţă exersa mişcări de dans.

    inchei citatul

  8. @ blogideologic

    +++Nu eşti de pe „blogul muşchetarilor“ ? Luju scria că ei sunt ONG-hiştii lui Monica Macovei. Eu am scris în mod expres că ai primit o “rentă de situaţie” (sinecură adică).+++

    Îți repet încă o dată că nu știu despre ce muschetari scria Luju, dar mă îndoiesc că putea face referire la vreunul dintre cei care scriu pe Decablog. Din câte îi cunosc, niciunul nu are timp de ONG-uri (ale Monicăi Macovei sau nu).

    În ceea ce privește „renta de situație”/sinecură cred că pur și simplu ai luat-o razna sau ai exces de imaginație. Nu am primit în viața mea NIMIC, direct sau indirect, de la Monica Macovei sau de la oricare alt politician „băsist”. Am vrut să spun inițial „oricare politician”, dar am realizat că am câteva cărți cu dedicație, primite de la politicieni PSD (FDSN).

    Și cu asta închid discuția pe acest subiect.

  9. @ Adrian Năstase

    Am citit abia acum (cu scuzele de rigoare) interesantul articol despre ONG-uri în general și printre altele despre Memoriile lui David Rockefeller. O carte (poate) la fel de interesantă este cartea lui Larry Watts, „With Friends Like This”.

    Mi s-a părut uimitor să văd aceeași realitate din perspective diferite. Atunci când te distanțezi suficient, lucrurile importante devin mai clare. Iar perspectiva contează mai puțin.

  10. @blogideologic – da’ mai iesiti odata din ideologie si indrazniti sa va declarati blogliber ! Ideologia de care v-ati legat este o dogma care va striveste . Sper ca este vorba doar de conditionare dogmatica de scoala comunista , nu de altceva . Doar nu il asimilati cu Ceausescu cu Romania ? Nu o sa-mi stergeti din memorie socul la primele cozi , pe doua sute de metri , din septembrie 1980 , cozi cronice pe toata durata deceniului 8 …

  11. @ Centru
    Tucidide spunea că „Istoria înseamnă filosofia predată prin exemple.” Rămân credincios aforismului. Asta face ca Istoria să fie transformată în arheologie culturală. Am vădită preferinţă pentru expunerea ideilor prin metoda zigzagurilor fiziocrate. Este un metanarativ al progresului nostru ca naţie. Pentru a putea merge înainte, ştim că trebuie să ne sprijinim pe istoria noastră. Îţi amintesc definiţia lui Destutt de Tracy : „Orice discurs este manifestarea ideilor”. În secolul XVII, când la noi, în Romania, iluministul Miron Costin propunea un enunţ în limba română pentru postulatul identităţii din logică, în Hesperia, Thomas Hobbes scria : „Ignoranţa asupra semnificaţiei cuvintelor, semnificaţii care sunt necesare pentru înţelegere, i-a predispus pe oameni să ia pe încredere nu doar adevărul pe care ei nu-l cunosc, însă de asemenea să accepte pe încredere şi erorile, ba chiar mai mult, şi nonsensul în care ei cred: pentru că nici eroarea, şi nici sensul nu pot să fie detectate fără o înţelegere perfectă a cuvintelor.” (excerpt din Leviatanul). Depăşind fragmentarul, depăşind zborul în fantezie, se impune pentru acest metanarativ devenirea noastră, a românilor, întru coerenţă. În iarna 1785-86, filosoful moral utilitarian englez Jeremy Bentham traversa Valahia şi Moldova.Ţări ai căror autohtoni tăceau, în grai pierdut, sub oprimarea fanariotă. Jeremy Bentham era totuşi gata de conversaţie cu locuitorii autohtoni. Nu găseşte vreunul capabil de a purta un dialog. Iar culturnicii Grupului pentru Dialog Social neagă că ar fi existat oprimarea fanariotă ! În Bucureşti („oraş cu multe turnuri înclinate, Pisa are doar unul şi este celebru”, remarca filosoful moral), Jeremy Bentham găsea doar un grec capabil să discute despre filosofia lui Helvétius. Cât despre autohtonii din Valahia şi Moldova, Jeremy Bentham va scrie ulterior că aceştia erau nişte „legume” („vegetables”). Dar la începutul secolului XIX, pruncii români quintesenţiali,vorbesc despre Ioan Eliade Rădulescu şi Petrache Poenaru, îl citeau pe filosoful şi economistul Antoine Destutt de Tracy, discutau ideile sale chiar înainte de Revoluţia naţională de la 1821 condusă de Tudor. La Revoluţie (unica Revoluţie adevărată la noi), Petrache Poenaru a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu. Să mai observ că liberarea din jugul comunist (belakunist) seamănă foarte mult vechii liberări din jugul fanariot. Există o congruenţă între timpuri ? În prima jumătate a secolului XIX, incorporarea ideologiei primare a lui Antoine Destutt de Tracy, ca un acquis în ideologia naţionalismului românesc, a permis locuitorilor autohtoni să depăşească stadiul de „legume” în discursul lor. Ce oare înseamnă Ideologia naţionalismului românesc ? Este răspuns la întrebarea : Care ni sunt ideile-forţă ?

Lasă un răspuns