Traian și Armata

În febra campaniei pentru PMP, Tarian Băsescu a uitat cine a fost președintele României în ultimii zece ani și cine a promulgat, în această perioadă, legile bugetului.

La o dezbatere științifică la Iași, organizată de alte litere (FMP), Băsescu a devenit apărătorul Armatei, împotriva premierului Ponta care vrea să mărească bugetul pentru MAPN „doar” până la 2%. Dar, știe reprezentantul de la Cotroceni, „obligația noastră e de 2,38% din PIB să fie alocat bugetului Apărării”.

Corect, așa era în 2004, pe vremea guvernului pe care l-am condus. Până acum, Băsescu nu a observat însă că, în timpul regimului său aceste alocări procentuale au scăzut permanent? Sau acest lucru nu era la fel de important ca acciza pentru combustibil? A aflat acest lucru, în calitate de șef al CSAT și de comandant Suprem al Armatei, doar la sfârșitul mandatelor de președinte?

 

38 de gânduri despre “Traian și Armata

  1. Sa ne amintim ca banii necesari renovarii flotei aeriene de lupta sunt mai putini ca banii primiti de Elena Udrea ca sa ne dezvolte…ce?

  2. Traian Basescu ne crede prosti si amnezici cum este el el isi aduce aminte numai ce vrea el si cind ii convine lui sa speram ca va da socoteala pentru acesti 10 ani si +cei 4 de primar general nu o fi Romania moarta cu totul si nu va avea cine sal tragala raspundere pentru umilinta poporului Roman tineri care ramin numai cu nenorociri lasate de Traian Basescu astia nu trebuie sal erte nici odata numai pentru faptul ca sia platit scaunul de la cotroceni cu vinzarea tari si trdarea poporului Roman cea facu el cu greu se mai poate repara .El tot timpul este invatat cu miscarile de aia sia format si miscarea populara sau spalat intre ei si gata trece iarasi la protirea poporului sa speram ca ultima lui miscare sa fie acolo undei este locul la penitenciar pe ani grei .

  3. Asa este ! Eu cred ca in tot acest TIMP PIRDUT acesta si-a finantat alte ARMATE si/sau ARME ENERGETICE, PSIHILOGICE…ETC *la etc intrand chiar vrajitoriile probabil.
    FOARTE TRIST SI DIN PACATE , UNII DINTRE NOI, AM PIERDUT O FRUMOASA PARTE DIN VIATA .
    Acum doar trebuie sa ne reenergizam si sa plecam cu incredere mai departe, DEOARECE CRUCEA PE CARE O DUCEM CU TOTII ESTE GREA DAR NU IMPOSIBIL DE DUS!

  4. De ce-i acum neglijat aproape complet în România filosoful francez Étienne Bonnot de Condillac (iluminist, totodată Ideolog primar avant la lettre)? Deoarece, prin această neglijare, unii îşi permit luxul de a pretinde că ei sunt “absolut originali”. Am mai pus aici întrebarea : “Ce-i Whorfianismul ?” Şi am răspuns că este altă mostră de “rafinament cognitiv”. Numit de asemenea ipoteza Sapir–Whorf, Whorfianismul reafirmă faptul bine ştiut încă din Belle Époque, anume că structura limbajului afectează modul în care vorbitorii săi conceptualizează lumea, ori felul în care îşi construiesc un weltanschauung personal. Structura limbajului ar influenţa de asemenea şi procesele cognitive. Dar ajungem astfel la vechiul aforism al Ideologului primar Bonnot de Condillac : “La science est une langue bien faite”. Privind deasupra, vedem iarăşi în lucruri un adevăr scris de Mihai Eminescu : “Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi şi nouă toate”. Adaug că la tema Whorfianismului am ajuns (pentru a doua oară) din încercarea mea de a stabili legături între conceptele de “programare” şi “gramatizare”.

  5. Motivarea judecatoarei care a decis sa nu majoreze pedeapsa lui Adrian Nastase: Grija fata de patrimoniul familiei, pregatirea culturala si politico-ideologica, gradul de aderare la procesul crearii omului responsabil

    de R.M. Luni, 19 mai 2014, 13:50
    http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-17299105-motivarea-judecatoarei-care-decis-nu-majoreze-pedeapsa-lui-adrian-nastase-grija-fata-patrimoniul-familiei-pregatirea-culturala-politico-ideologica-gradul-aderare-procesul-crearii-omului-responsabil.htm

  6. Cate limbi straine putem invata…?

    How Many Languages is it Possible to Know?

    http://mentalfloss.com/article/49138/how-many-languages-it-possible-know

    There are millions of people, even in the mostly monolingual US, who speak more than one language at home. Competence in three languages is not unusual, and we’ve all heard stories of grandmas and grandpas who had to master four or five languages on their way from the old country to the new. In India it is common for people to go about their business every day using five or six different languages. But what about 10, 20, 30, 100 languages? What’s the upper limit on the number of languages a person can know?

    Michael Erard, in his fascinating book Babel No More, travels around the world in search of hyperpolyglots, people who study and learn large numbers of languages. He sheds light on the secrets of their success, and explains why it can be hard to put an exact number on language knowledge. Here are some of the hyperpolyglots he meets:

  7. Domnule Năstase acum înţelegeţi de ce a trbuit să fiţi îndepărtat?să nu puteţi spune oricui,pe înţelesul tuturor,-neamestecand”La belle Epoque”cu „procesele cognitive”,cu spusele ideologului,cu I mare, Bonnot,-fără a amesteca structura limbajului cu procesele cognitive şi conceptele de programare cu cele de gramatizare,în esenţă fără a spune nimic-poate crezand că arăţi cat eşti de deştept”în cap”.Vă mulţumim că prin articolele Dvs.ne mai spuneţi punctele dvs.de vedere.Mai daţi sfaturi pentru cine este dispus să ţină cont de ele.Pentru mine este o placere să vă citesc.

  8. CIRCUMSTANTE
    1. Nu poti sa-i ceri omului ce n-are!
    2.TB nu are bun simt, simtul masurii si 7 ani de acasa!
    3.TB este plin de ură, venin, dorintă de răzbunare, de lichidare a adversarilor!
    4.Gradul de cultură, de civilizatie, de orizont tin de cultura generală şi de echipa de consilieri!
    5.Mentalitatea, ipocrizia, diversiunile, oculta sunt asii din mânecă!
    6.Lichelele, pătaţii, incompetentii, blondele, lingăiii, pitifelnicii, yesmenii sunt slujitorii săi!
    7.Confuzia puntii vasului Biruinţa cu teritoriul României îl fac comandant suprem!?
    8.Statul de drept si domnia legii îi sunt străine, paralele cu actiunile şi gândirea sa!
    9.Onoarea, demnitatea, interesul national le tratează distant, arrogant şi cu dispreţ public!
    10.Maturitatea, intelepciunea, inteligenţa, competenţa, spiritul de echipă şi de sacrificiu le-a îngropat cu ajutorul blejnarilor, mathelor, nutilor, visanilor, videnilor, bercenilor, fluturilor, sulfinelor, lichenilor, patapievicilor, la nana!

  9. Flota aeriana spuneati? Ce ris,ce batjocura! Cazanele alea americane ,fabricate in anii ’70 ? Dar de cea navala ce avem de zis ? Cine e vinovat ca nu l-a strins de …oua pe baselu,atunci?

  10. La “revoluţia din decembrie 1989” odată cu apa murdară din copae a fost aruncat şi pruncul român.

  11. Imi este foarte greu sa ma mai uit si sa-l mai ascult…Sunt uimita de tupeul lui…ma simt umilita cu un asemenea specimen in viata noastra a romanilor….

  12. Uf …
    Armata …
    Uitata .. delasata .. ca cica ca suntem in NATO si secolul XXI si deci e supreflua..

    Ma rog militarul azi nu mai re aura cvasimistica de acu 100 de ani. Copii nu mai sunt invatati ca dulce et decorum este pro patria mori insa ramane valabila scrisa lui Trotzchi Poate pe tine nu te intereseaza razboiul insa le se intereseaza de tine .
    Si raman la fel de valabiloe vechile ziceri :
    – cine nu isi gamreste armata va harni armata ocupantului
    – si vis pacem Parabellum md 1908 iti trebe!!

    Adevarul este ca suntem la derrièrul gol.

    Aviatia noastra este splendida .. da nu prea se egzista. Mai avem un numar de MIG 21 Lancer redus. Cam anu asta li se epuizeaza resursa. Ca sa mai zboare inca ma redus numarul de ore de zbor de antrenament .. sub 160 care este considerat un minim in zona europeana . Deci mai avem (poate 20 ?!) dar pilotii nu prea au ore .. Si cine nu stapaneste „verticala” .. moare eroic ca vaca la abator!!
    Candva „regimul” Iliescu si guvernul Vacaroiu au pus de un contract cu Bell ptr 96 de elicoptere de atac Cobra. „Noroc” cu „regimul” de „dreapta” Constaninescu care s-a opus „Bell”irii Romaniei si nu avem. Decat cateva Pume Socat cu care ne mandrim ca arieratii (ca cica cara si lazi de bere.. nu numa armamanet. Camioane inarmate care se dau tancuri). Si au mai taiat MIG urile 29 modernizate Snipper … si IAR 93 care trebuiau modernizate nitel.
    Am zis tancuri? Am mai ramas cu nu mai stiu cate T 55 (deja depasit in anii 70!) si mai avem vreo 50 de TR 85 Bizonu’ (ala de la avataru meu). Nu se stie cate ar mai putea iesi la alarma. Sub 200 .. poa 100 cu toaNtele.
    Sumtem singirii din NATO cu artilerie de camp tractata.
    Ma rog avem un excedent de colonei (cam unu ptr fiecare pluton!) si generali. Sigur ca vipustile astora vor acoperi cu foc campu de batatlie … de la Ciresica sau Golden Schlitz?

    Am avut un guvern de „dreapta” care a refuzat sa dea bani ptr avioane multirol „din prinzip” ca intre lux si aparare nationala prefera limuzina.

    Acu e ceva agitatie in imprejurimi si noi constatam ca aratam mai prost decat eram la 1940 ba si la 1916 (cand eram … tot ca pantalonii erau rupti strategic la fund!!)

    Ne mandrim ca avem niste batalioane cu nume fioroase: scorpioni negi si rosii, lupi negri samd. Avem vanatori de munte (trupe de elita dar care in campie nu fac fata unei divizii motorizate..)
    Nu avem insa cam multe..

    In primul rand nu avem vointa ca sa avem!! Avem insa gargaragii care se hlizesc ca Putin gandeste ca in sec XIX. De parca in sec XXI un cap in gura si un genunchi in @@@@ nu ar mai fi „valabile” sau ca cetitu de Platon te face „buletproff” in fata unui „full metal jacket”.. ( de ex noi am „scapat” de multe T55. Stiu rable. Dar mai avem si niste tuniri tractate. In mod normal tancu vechi se face „platforma” si pe ea se monteza piesa de artilerie. Cma veche da care inca merge. Daca mai dai un bam ptr niste clectronica (telemetru, calculator de tir, poa si radar specializat din 2 cam depasite poti obtine o „piesa” inca „decenta”. Daca este vorba de o piesa de 130 si mai pui si ceva gen incarcator … si poti relaiza o lovitura multila macar cu 3 … la 23 km cestia devine chiar „stimabila” )

    Hm .. si unii isi zic ca ar fi de „dreapta”…. Si musiu’ prezidelu’ mosier si musiu Itzarescu viticultoru’ de la BNR se plang de impozite mari. Pesmene ca astepata ca eu sa platesc ptr dotare (au avut grija insa sa nu prea mai pot plati nici gicagaloria!). Ce le pasa la o adica se vor urca in avion si o vor tunde in zone mai placute. Sau poate vor primi recunostinta maicii Rusii – mai stii?!

  13. Cu aşa un preşedinte vom fi daţi ca exemplu de nerozie şi neputinţă încă mulţi ani de acum încolo. Cel puţin până ce individul cu toată şleahta lui va suferi rigorile legii !
    Culmea culmilor:
    Să ai comandant suprem o arătare ca asta
    Un altfel de Wurstcârnat, fără barbă, dar cu bărbi puse întregii ţări şi mai ales principalelor instituţii ce ar fi trebuit să vegheze la respectarea şi aplicarea Legii !

  14. Basescu asta este cel mai mare cretin in viata pe care l-a avut Romania.Pregatire nu,cunostiinte generale vraiste.Un paduche de parvenit care nu a putut in viata lui SA FACA EL ceva..fura de rupe.Un infractor de toata jena care nici in inchisoare nu-si va reveni.Numai doctorul LUT il mai scapa de boala care sufera.

  15. Nu cu prea mult timp în urmă, filozoful francez Bernard-Henri Lévy declara : „Sîntem cu toţii ucrainieni!” 🙂 În discursul său, BHL ne anunţa atunci victorios faptul că “Pe Maidan se instituie poporul ucrainean!” . http://www.lemonde.fr/idees/article/2014/02/10/nous-sommes-tous-des-ukrainiens_4363410_3232.html Dar Ucraina este o alcătuire mult mai bizară, mai artificială decât fragila Iugoslavie, care s-a dezintegrat totuşi la mai bine de juma’ de veac după ce a fost creată. Dacă uneşte ceva interesele SUA, ale Rusiei şi ale UE, apoi este să menţină artificial în viaţă această alcătuire de comă numită Ucraina*. Dar politica lor loveşte foarte grav interesele României. Dacă observaţi, pactul Ribbentrop- Molotov a lovit deopotrivă Estonia, Letonia, Lituania şi România. Consecinţele pactului Ribbentrop- Molotov au fost anulate pentru Estonia, Letonia, Lituania, dar nu şi pentru România. Nu există vreo metodă de a ţine încopciată alcătuirea pseudo-statală Ucraina, în afară de ‘politica toporului la brâu’ practicată de Kiev. Diplomaţii şi oamenii politici români, scriitorii şi ziariştii români, trebuie să explice în permanenţă colegilor din SUA, Rusia şi UE, problema foarte gravă a pactului Ribbentrop- Molotov pentru România. Există un principiu de uniformitate care cere ca România să fie tratată la fel ca Estonia, Letonia, şi Lituania în ceea ce priveşte reversibilitatea consecinţelor pactului Ribbentrop- Molotov. * +Foile memorandumului de la Budapesta, pe oala cu lapte a ţărilor semnatare/Nu vedeţi că Rusia şi celelalte puteri ale lumii se joacă pe degete cu tratatele şi graniţele popoarelor? Ţarul este fix intimidat de sancţiunile forurilor europene. Robinetul de gaz e în mîna lui şi cei care îi dau palme acum, la iarnă vor tremura ca varga în case. Să ne amintim în contextul de azi al Europei de Memorandumul de la Budapesta. Statele Unite ale Americii, Rusia, Marea Britanie şi Irlanda de Nord n-au văzut cu ochi buni faptul că, după destrămarea Uniunii Sovietice Ucraina s-a trezit în postura de a fi a treia putere nucleară din lume, fiind posesoarea unor stocuri de arme nucleare mai mari decît ale Angliei, Franţei şi Chinei, împreună. N-au stat prea mult pe gînduri, au pus mînă peste mînă şi-au semnat în decembrie 1994 Memorandumul de la Budapesta, care invita, pardon, impunea Ucrainei renunţarea la armele nucleare sovietice de pe teritoriu în schimbul garantării independenţei, suveranităţii şi frontierelor existente. După ce focoasele nucleare au fost transferate pe teritoriul Rusiei, foile Memorandumului de la Budapesta au fost puse de către ţările semnatare pe oala lor cu lapte, ca să nu aterizeze muştele.+ Sursa http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Memorandumul%20de%20la%20Budapesta%20de%20MDP.htm

  16. Pe postul Ghita-Ponta , se titreaza cu majuscukle „Intilnire cruciala BB ,Basescu Biden!

    Adica ce inseamna crucial va fi numit Ponta, Presedinte si Basesu Vice?

  17. DLE NASTASE , ASTAZI NOI AM FI DORIT SA FITI LA MASA ALATURI DE DL JOE BIDEN!!! ERA DREPTUL DV SI AL NOSTRU .
    Din pacate, poate ca mai trebuie sa asteptam putin, apoi sa dam timpul inapoi si pentru NOI.
    SPER CA SA VA VIZITEZE , in miez de noapte si chiar BASESCU SA AUDA CA SA POATA FI SPERIAT PANA LA CAPAT!

  18. Prietene , da-l dracu’ sa-l ia de basanau jegos , ca-si va lua si el ce merita de la Al’ de sus , cel atotputernic .
    Ce ne facem prietene cu ghiocelul de mult prea micul Titulescu , care zice in CLAR ca Romania e o nenorocita de COLONIE condusa de un insarcinat cu tot felul de afaceri !!!!!

    http://www.cotidianul.ro/ponta-catre-biden-insarcinatul-cu-afaceri-al-sua-la-bucuresti-ma-ajuta-sa-nu-fac-greseli-238095/
    Si chiar daca e asa , minte-ne frumos bai vasalistule, asa cum ne mint stapanii de colonii ( ca suntem frumosi , destepti , inteligenti , viteji , cei mai apreciati , dar………. fara vize !
    Ce pacat cu asa declaratii , care dau PSD-ul in jos .

  19. @ Marian Nicolae:

    Bună, bună, bună de tot aia cu motivarea hotărârii!
    „Pregătirea politico-ideologică” și „crearea omului responsabil” (de ce nu „de tip nou”?)…
    Parcă am citit un pasaj dintr-un articol din ziarul „Scânteia”, de dinainte de 1990…
    Avem niște magistrați unul și unul.
    Procurorii fabrică grosolan probe, încalcă la fiecare pas Codul de Procedură și transformă referatele de trimitere în judecată în compuneri stângace de elev de gimnaziu corijent la Română, judecătorii creează nuvele gen Slavici pe care le intitulează hotărâri judecătorești…
    Să te ferească sfântul de o asemenea „Justiție”!

  20. Sa fiti sanatos domnule profesor, este lucrul cel mai important.

    Sunteti dator sa fiti sanatos…este datoria dumneavoastra sa ramaneti sanatos pentru noi toti.

    Va rog sa ramaneti santos si sa aveti rabdare.

  21. Să înlocuim numele Băsescu cu Obama, ca să le fie mai ușor să gândească celor care nu văd la cel dintâi nicio încălcare a Constituției și a atribuțiilor prezidențiale!

    Obama a spus că el crede că procurorii au oprit arestările ca să nu se spună că intervin în campania electorală, dar că, după alegeri, arestările vor continua.

    Obama a înființat cu ajutorul fiicei sale o fundație care apoi s-a transformat în partidul X. Obama ține fățiș cu partidul X, ca un bun președinte al tuturor americanilor ce se află.

    Obama a spus că el va vota partidul X în care s-au înscris aproape toți consilierii prezidențiali.

    Obama susține pe față partidul X, a îmbrăcat un tricou cu îndemnul „votați partidul X!”, merge la întrunirile electorale ale partidului X și se fotografiază cu membri ai acestui partid.

    Obama l-a trimis pe consilierul prezidențial pe agricultură să-i găsească fiicei sale un teren agricol bun, pentru ca aceasta să-l cumpere. Obama mărturisește că fiica sa l-a cumpărat pentru el și că, la sfârșitul mandatului, el îl va răscumpăra de la fiica sa. Obama nu are alte venituri decât salariul, iar nevasta lui a fost și e casnică.

    Fiica lui Obama a luat de la Banca de Stat un împrumut care nu i-ar fi fost acordat niciunui alt cetățean american, fiindcă nu se poate garanta cu teren agricol.

    Obama l-a sunat pe ministrul Finanțelor și i-a ordonat să nu-l schimbe din funcție pe președintele Băncii de Stat care i-a acordat fiicei lui împrumutul.

    Obama afurisește de la pupitrul prezidențial un post TV care îl atacă, și le poruncește americanilor: aveți obligația să nu vă uitați timp de o săptămână la postul Y.

    Obama o amenință pe o senatoare americană care face parte dintr-o comisie parlamentară, că, dacă nu-și vede de treabă, s-ar putea să nu-și găsească soțul acasă.

    Obama nominalizează niște cetățeni americani spunând despre ei că sunt hoți, mafioți și că vor fi arestați. Nu după multă vreme, aceștia sunt arestați.

    Un adulator al lui Obama întreabă inocent: ce articole din Constituție a încălcat Obama? Everything is all right, adulatorule și adulatorilor. Media americană, cu câteva excepții, e quiet, electoratul american e foarte mulțumit de ceea ce face și spune Obama, și se gândește serios ca la alegeri să pună cu încredere și dragoste ștampila pe partidul X.

  22. Isabela Vasiliu-Scraba: +Eliade și detractorii lui / Trăim într-o lume a tarabei în care orice incult, liber a reproduce inepțiile liderilor de opinie prefabricată, se vrea recunoscut drept autor al unor remarcabile originalități. Să vedem însă ce este cu libertatea de a reproduce inepții. După ciuntirea țării (1), la vremea când se instaurase barbaria sovietică și când invadatorul n-a ezitat să distrugă volumul tipărit despre cultura românească (al cincilea din Enciclopedia României, coordonat de Mircea Vulcănescu și Dan Botta, vezi vol. D. Botta, Limite și alte eseuri, Ed. Crater, Bucureşti, 1996, prefață de Al. Paleologu, p. 359) scoțând totodată din circuit peste 8 500 de titluri (marea majoritate a valorilor culturale din perioada interbelică), «libertatea de gândire» a însemnat (de pildă) repetarea ideii că Mircea Eliade trebuie neapărat scos din cultura românească. Desigur nu numai el. Lista alcătuită în toamna anului 1944 de I. Vitner (2) pe tema scriitorilor «morți la 23 august1944» cuprinde mai toate vârfurile spiritualității interbelice. «Libertatea» de a repeta ideea scoaterii gândirii eliadești din patrimoniul cultural român si-a asumat-o mai apoi „marxistul” N. Tertulian când scria despre non-valoarea operelor lui Mircea Eliade. Nici comunistul Alexandru Mirodan nu s-a lăsat mai prejos, când, în articolul Ceva despre analfabetism („România literară”, 4 oct.1946), ținea să arate că l-ar fi depășit cu mult pe istoricul religiilor care preda la Paris fiind prețuit de lumea academică occidentală, pentru lucrarea despre Yoga și pentru toate studiile apărute în reviste de specialitate. Același tip de «libertate» l-am revăzut în 2006 la două vedete “culturale”. Un modest recenzent, care probabil n-a fost nicicând în stare să ducă la bun la sfârșit lectura vreunei cărți filozofice, se întreba cu-n scrâșnet abia camuflat, dacă «adulația» pentru opera științifică (3) a lui Mircea Eliade n-ar putea fi o «formă de castrare» (Ovidiu Șimonca în „Observatorul Cultural”). Un altul nota într-un articol din „Dilema Veche” (25 aug. 2006) că fostul suplinitor al profesorului Nae Ionescu fusese până la plecarea din țară un fel de nimeni: «Până în 1944 Mircea Eliade nu era decât autorul unei serii de cărticele descriptive și a câtorva romane care, așa cum admite chiar el, erau scrise pentru un public de domnișoare» (Cătălin Avramescu). Într-o atare afirmație, partea de argumentare prin «așa cum admite chiar el» este nulă, întrucât scriitorii sînt extrem de rar mulțumiți de propriile opere. Interesant în cântărirea operei prin raportarea la autor este desigur un alt aspect, care nu putea fi pus în lumină de un om de rând. Pornind de la observația lui Aristotel după care cauza păstrează în sine un plus față de efectele ei, Mihai Eminescu meditează la creația artistică și la «cauza» ei, ajungând la concluzia că opera de artă ar fi o emanație parțială a comorilor spirituale definitorii pentru adevăratul artist: «Ce respect trebuie să avem așadar înaintea bogăției spirituale a lui Michel Angelo, Goethe, Beethoven ș. a., când ne gândim cât de însemnate sînt deja cele ce au dat la lumină, care nu reprezintă decât incomplet totalitatea spirituală a acelor oameni » scrie poetul (Eminescu, mss. 2290). Dar să vedem ce este cu zisele «cărticele descriptive» publicate de cel considerat în perioada interbelică vârful unei generații de scriitori ale căror opere n-au putut fi (pentru vecie) înmormântate după 23 august 1944: Dan Botta, Nicolae Herescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Vintilă Horia, Sorin Pavel, Petre Tuțea, G. Racoveanu, Paul Sterian, Vasile Posteucă, Horia Stamatu, George Brătianu, Petru Comarnescu, Stelian Mateescu, Al. Ciorănescu, etc. După ocuparea țării, în teroarea ideologică instalată atunci, Mircea Eliade a fost complet interzis, pentru ca după un sfert de secol (când mediile academice occidentale nu mai pridideau a-l onora cu cele mai însemnate distincții), să-i fie editate cu greu o foarte mică parte din scrieri. Asemenea barbarie – vag spoită cu puținele editări sau re-editări de opere eliadești în perioada comunistă (când oficialii au refuzat constituirea unui FOND „ELIADE” din donația sa de carte) -, a ieșit de sub spoială în post-comunism prin „Dilema veche” (aug 2006) în felul mai sus citat, și prin organizarea la București – la douăzeci de ani de la moartea lui Eliade, si nu cu prilejul sărbătoririi centenarului nașterii «celui mai mare istoric al religiilor din sec.XX» (ceea ce ar fi însemnat o amânare cu vreo 3 luni) -, unui colocviu internațional cu o secțiune „Mircea Eliade” reunind referirile inchizitoriale întru desființarea operei unui savant care a dormit ani de zile 3 ore pe noapte, scriind si citind mai mult de 16 ore pe zi. Manifestarea internațională din septembrie 2006 organizată de nepotul lui Leonte Răutu cu bani de la buget a oferit, fără nici un dubiu, modelul oficial de receptare a lui Eliade, neschimbat de zeci de ani, mai precis din anii când istoricul religiilor era condamnat în lipsă, alături de Eugen Ionescu, Vintilă Horia, Cioran, etc. În asemenea context ideatic, lui Cătălin Avramescu i s-a părut cât se poate de oportun să disprețuiască exact volumele de eseuri (despre care Alexandru Paleologu zicea că sînt „formidabile”) interzise de cenzura comunistă care uza de același rechizitoriu la adresa filozofului religiilor. Iată „cărticelele descriptive” desconsiderate de Cătălin Avramescu în 2006 (an în care președintele Băsescu a distribuit onoruri specialiștilor americani în Eliade): Solilocvii (1932), Oceanografie (1934), Alchimie asiatică (1935), Yoga (1936), Cosmologie si alchimie babiloniană (1937), cele trei volume ale revistei „Zamolxis”, Metalurgy, magic and Alchemy (1938), Fragmentarium (1939), Mitul reintegrării (1942), Insula lui Euthanasius (1943), Comentarii la legenda Meșterul Manole (1943), Os Romenos, latine do Oriente (1943) si Ensaios luso-romenos (1943). Puse ceva mai limpede în pagină, lucrurile nu sînt tocmai favorabile celor care după 1990 n-au fost în stare să producă nimic pentru sporirea valorilor culturii românești, dar în schimb s-au găsit să-l judece pe Eliade și să-i minimalizeze scrieri dense de gândire filozofică, cu «libertatea» de a prelua neputințele ideatice ale proletcultiștilor trâmbițate prin cărți de necitit. În al doilea rând, fiindcă ambii jurnaliști au lăsat să se întrevadă în articolele lor nestrămutata dorință de a perpetua idiosincraziile lui Zigu Ornea, bătrânul dilematic (de tristă amintire) care, pe când avea 28 de ani, n-a ezitat să-i deschidă lui Noica porțile pușcăriei (4). Spre a supraviețui căderii comunismului, una din formele pe care le-a îmbrăcat cenzura atotputernică înainte și după 1990 – prin menținerea monopolului asupra mass mediei și prin perpetuarea «hegemoniei establishmentului comunist» (5) în domeniul ideologiei -, a fost larga mediatizare (prin Editura «Fundația Culturală Română») a neadevărurilor istorice despre anii treizeci confecționate în 1995 de turnătorul Zigu Ornea (1930-2000), invocate obligatoriu în teze de doctorat sau în mass-media ori de câte ori este vorba de Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu, Horia Stamatu, Vintilă Horia, Cioran, Eugen Ionescu, etc. Dacă în România orice incult a fost mereu încurajat să disprețuiască gândirea eliadescă la care nu are acces, nu e mai puțin adevărat că filozoful religiilor a avut în Occident cititori pe măsura sa. De pildă, când i-a apărut la Payot Tratatul de istoria religiilor (1949), unde religiozitatea fusese înfățișată ca o realitate originară, ireductibilă la formele sub care se manifestă, momentul a fost socotit ca „marcând o dată importantă în istoria științei religiilor” (J. Danielou). Pe lângă admirația s
    uscitată de originala interpretare sacrală a hierofaniilor, lui Eliade i-au fost apreciate „cunoașterea extraordinar de largă a literaturii istorico-religioase și aleasa lui sensibilitate religioasă, dublată de un vizibil contact cu religiozitatea indiană” (R. Pettazzoni). Prin anii șaizeci, cititorilor săi din Occident nu le-a scăpat noutatea înterpretării lui Faust (prin ideea unei simpatii reciproce dintre Spiritul creator și spiritul negator) propusă în Méphistophélès et l’Androgyne (Paris, 1962), interpretare care adâncea o pespectivă schițată deja în Mitul reintegrării (București, 1943). Dar dincolo de justa (în Occident) sau injusta (în „lagărul comunist”) apreciere a „îngemănării erudiției cu înțelegerea intuitivă a gândirii mistice” (Luc Guerin) din studiile lui Eliade, interesant ne pare însuși faptul că, în răfuiala unui incult oarecare cu un spirit superior, se poate întrezări „credința în progres” a omului de rând, croit pe calapodul personajului Wagner din Faust-ul lui Goethe. Dispus a bate pasul pe loc prin lenea unei gândiri înclinată să preia și să ducă mai departe măruntele idei la care are acces, omul de rând crede în progres. El are alergie la genii, așezându-se pe sine mai presus decât oamenii mari ai trecutului, mândru de avantajul de a fi fost născut după ei. Personajul Wagner este prototipul celor vrăjiți de mitul progresului. Goethe știa bine că gândirea înaintașilor rămâne pentru mulți o carte “cu șapte peceți”. De aceea îl pune pe Faust (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre Faust-ul lui Nae Ionescu, în rev. „Cervantes”, Bucuresti, dec. 2012, pp.128-131, http://www.scribd.com/doc/176939301/Isabela-Vasiliu-Scraba-Despre-Faustul-lui-Nae-Ionescu-conferin%C5%A3%C4%83-de-la-Salonul-c%C4%83r%C5%A3ii-Hotel-Decebal-Bac%C4%83u-28-sept-2012 , sau înregistrarea video http://www.youtube.com/watch?v=we8dUIgk2ck a conferinței din 28 sept. 2012 de la Bacău) să-l ia peste picior pe Wagner care, crezând în progres, se credea la distanțe astrale de înțelepții de odinioară. Aprofundând ideea inaccesibilității celor scrise de oamenii aleși, Goethe arată (celor ce au ochi de văzut) că transmiterea cunoașterii de-a lungul timpului devine problematică, scrierile fiind asemenea unor oglinzi. După efortul de citire nu se ajunge -cum cred cei naivi- la sensul intenționat de autor. Din oglinda cărții, cititorului mărunt nu-i va apărea nicând strălucitorul spirit ascuns între coperțile tomului ce a străbătut veacurile. Lui i se va arăta, ca-ntr-o oglindă, propriul chip: „Was ihr den Geist der Zeiten heisst,/ Das ist im Grund der Herren eigner Geist,/ In dem die Zeiten sich bespiegeln”. (Lucian Blaga : „Ce voi numiți al vremurilor duh/ E numai duhul dumneavoastră/ În care vremurile se-oglindesc”. Goethe nu-i uită nici pe inculții la care oglindirea celor citite este atât de jalnic deformată, încât îți vine s-o iei la goană, după ce arunci o singură privire („Da ist’s denn wahrlich oft ein Jammer! / Man läuft euch bei dem ersten Blick davon”). Dar conversația lui Faust cu Wagner dezvăluie și felul cunoașterii pecetluite cu șapte peceți: „Puținii care au știut ceva și cari au fost destul de nebuni de nu și-au închis inima lor plină ci au dezvăluit prostimei gândul și vedeniile lor, au fost, de când lumea, răstigniți sau arși pe rug” (traducere de Iosif Nădejde, 1938, citită probabil de liceeanul Costache Oprișan, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre Anton Dumitriu ca interpret al cogito-ului cartezian, în rev. Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 254/2013, p. 22, sau http://www.scribd.com/doc/173015860/Isabela-Vasiliu-Scraba-Despre-Anton-Dumitriu-ca-interpret-al-%E2%80%9CCogito%E2%80%9D-ului-cartezian ). Cum vedem, cunoașterea “pecetluită” ar fi cunoașterea filozofică (indicată prin numele filozofului Giordano Bruno, ars pe rug la Roma în 1600) si acea învățătură pe care a vrut să o împărtășească altora «Cel răstignit pe cruce». După Eminescu, «poeții, filozofii unei națiuni presupun în cântec și cuget înălțimile cerului». Dar ce înseamnă într-o cultură disprețuitoare a operelor eliadești «înălțimile cerului» ? Nimic altceva decât «obscurantism» și «poncife misticoide» (Ovidiu Șimonca despre Eliade). În opiniile de împrumut ale lui Cătălin Avramescu – vedeta culturală care uită de ghilimelele când preia inepții „oficiale” -, a gândi la cele divine, echivalează cu «intenția declarată de a forța o întoarcere a culturii europene la păgânismul pre-creștin» ( rev. „Dilema veche” din 25 aug.2006). Mircea Eliade era de părere că “Dumnezeu nu și-a întors dragostea de la om”. Doar oamenii îl lasă pe Dumnezeu singur. «Capacitatea omului de a fi liber și creator prin credință, dacă ar fi folosită, ar duce la veșnica reînnoire a Cosmosului, la regenerarea tuturor făpturilor, adică la abolirea istoriei și la instaurarea timpului aceluia, (illud tempore), prorocit de Isaia », scria hermeneutul religiilor (vezi M. Eliade, Când omul era creator, în rev. „Îndreptar”, München, martie 1950). / Note și comentarii marginale: 1. Ne referim la a doua ciuntire a țării. Prima, cea din 1940 care a urmat înțelegerii între Hitler și Stalin a smuls din trupul României o jumătate de Ardeal, Cadrilaterul, Bucovina de Nord si Basarabia. A doua ciuntire, de după Yalta anului 1945 a răpit din nou Bucovina de Nord şi Basarabia pe care românii le dobândiseră în războiul lor împotriva rușilor cotropitori care imediat după ocuparea provinciilor românești și-au început deportările în Siberia şi uciderile masive pentru a dez-româniza teritoriile ocupate. Despre barbaria popoarelor puse pe cotropirea de noi teritorii, Mihai Eminescu scria la modul general că «în întunericul nedreptății și a barbariei, toate națiunile își sînt egale în abrutizare». 2. vezi Marin Nițescu (1925-1989), Sub zodia proletcultismului, Bucureşti, 1995, p. 49. 3. Recenzia lui Ovidiu Șimonca este scrisă în stilul vehement și obtuz al vremurilor cînd în cultura ideologizată linia oficială era trasată de Leonte Răutu (tatăl Ancăi Oroveanu, directoare a Colegiului Noua Europă), preluând în răbufniri inchizitoriale tot năduful torționarilor ce nu l-au putut băga pe Eliade în închisoare ca să împărtășească soarta lui Mircea Vulcănescu (bătut la sânge, până și-a dat obștescul sfârșit în pușcărie, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa individualizării în personajul anchetatoarei din romanul eliadesc Pe Strada Mântuleasa, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 251 /2013, pp. 20-21, sau http://www.scribd.com/doc/221193220/Isabela-Vasiliu-Scraba-EliadeMantuleasa ). Repetând inepții vehiculate mai bine de jumătate de secol, recenzia este “stearpă si convențională” ca şi dosarul cu rezultatele cercetărilor lui Fl. Ţurcanu, dosar tradus în germană sub titlul «Im Gefängnis der Geschichte» (ce evocă regretul agenților NKVD, gen Nikolschi, care au ratat ocazia de a-l întemnița pe marele istoric al religiilor). Despre această excesiv de lăudată carte am scris în vol. : Isabela Vasiliu Scraba, Propedeutică la eternitate, Slobozia, 2004, pp. 91-99, sau http://www.scribd.com/doc/130854967/Isabela-Vasiliu-Scraba-AlxDragomir-propedeutica . 4. vezi C. Noica în vizorul Securității, documente din Arhiva CNSAS publicate de rev. „Observatorul Cultural” nr. 20 (277) din 14-20 iulie 2005; Luciana Pop, Constantin Noica și criticii săi din Securitate, în “Ziua” din 31 martie 2007, precum şi I. Spânu, Cine l-a turnat pe Noica la Securitate?, în «Ziua» din 7 aprilie 2007. Z. Orenstein/Ornea , care dăduse pe ascuns Securității o copie a scrierii noiciene, a fost înaintat în funcția de «îndrumător» la Centrala librăriilor. O notă a sursei «Şerban» (Pavel Apostol) a oferit această indirectă informație de răsplătire a redactorului turnător. Manuscrisul «Fenomenologiei spiritului de Hegel» istorisită de Cons
    tantin Noica», – pentru care Noica a fost arestat pe 8 dec. 1958, a fost publicat la Paris în 1962 pe când filozoful se afla în închisoare. Există şi o traducere în engleză a cărții, făcută de Ion Podea, profesor de istorie şi redactor la BBC. Tot atunci fostul asistent al lui Blaga, Zevedei Barbu (profesor universitar la Glasgow), împreună cu Mabel, soția istoricului Grigore Nandriș (fratele Aniței Nandriș-Cudla, autoarea extraordinarului volum memorialistic 20 de ani în Siberia), au lucrat la traducerea Jurnalului de idei (1944), ultima carte publicată de Noica la vremea libertății de gândire care făcuse posibile atâtea capodopere de gând românesc. Volumul Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel, apărut la Cartea românească în 1980 este cenzurat de toate referirile la om ca «ființă căutătoare de Dumnezeu» (p.106 din mss.) sau la religie ca «împlinire a spiritului» (ibid.), așadar o carte ciuntită de tot ce semnalase turnătorul Pavel Apostol că ar fi fost «anticomunist și mistic» în manuscrisul furnizat de Zigu Orenstein celor plătiți din bugetul țării ca să nu slăbească nici o clipă teroarea ideologică și teroarea „polițienească” a Securității. 5.v. Ion Varlam, Pseudo-România: Conspirarea deconspirării, Editura Vog, Bucureşti, 2004.+ Surse: http://www.isabelavs.go.ro ; http://www.youtube.com/user/mirelvv/videos?view=0&flow=grid

  23. Pai , este simplu :

    Cine este „adevaratul ” reprezentant al inetreselor economice rusesti in Romania in ultimii ani, as zice , chiar in ultimii 25 de ani?!

    Nu sariti! Scormoniti memoria si veti avea surprize!

    Cine in calitate de presedinte si prim ministru a promovat ideea ca tara este intr-o grava criza si nimic, nimic nu poate fi facut si platit? ( in timp ce baga la greu bani in buzunarele camarilei portocalii?)

    Pai nu rezulta clar ca intr-o asemenea situatie armata era pe locul …vai de ea? Ce era bine sa te gaseasca o situatie rea pregatit? Nu era , din punctul de vedere al prietenilor satanei.

    Iata, cauza ! Acum, satana se bazeaza pe lipsa de memorie a noastra , mai putin, a norodului , mai mult.

    Sa intelegem clar : satana nu a avut vreo dragoste pentru un punct cardinal, nicidecum, are in el sange ciudat de tradator ….Unii zic : parca nu este roman…pai nici nu este, este tradator de Romania…aici nu e nevoie sa ai o nationalitate anume, nu conteaza…

    Am vazut ce a decis adunatura aceea de smekeri despre campania facuta de satana pentru udrea….pffff….ce rusine!

    Cine va veni dupa el, mai putin antonescu , predoiu , udrea, ungureanu,, va avea sarcina grea….sa spele rusinea si rahatul intins pe obrazul Romaniei de monstrii astia…

    Iar ma sugruma indignarea……nu mai zic nimic.

  24. Fratiloooor!

    Hai ca e bine , totusi „curtea” e prima oara cand se exprima ca Parlamentul trebuie sa se ” exprime”! Hai ca asta e noua…..:) 🙂 🙂 Nea Toni Grebla e ca rabinul acela : si tu ai drepatte si tu ai dreptate.Hai ca e bine! Acuma se poate suspenda in sesiunea de toamna …..:) 🙂 🙂 Daca ma gandesc bine, cam asa este, asta a incalcat Constitutia, deci Parlamentul trebuie sa actioneze, asta e clar. Acuma ne intrebam, de ce forteaza satana suspendarea?! 🙂 🙂 Sunt de acord, dar cu o zi inainte de sfarsit…..:) 🙂 Numai cand ma gandesc sa-i platesc casa , masa, spp si indemnizatie pana la sfarsitul vietii ma incearca dorinta de evaziune fiscala…..:( 🙁 🙁

  25. Dupa vizita reprezentantului nr.2 al Inaltei Porti, m-am linistit. Am sters din agenda deplasarea la sectia de votare.
    De ce ? Pentru ca nu are sens. Sens are doar ,,statul de drept”. Ce este statul de drept ? Ceva, orice (nu are importanta) situat in afara exercitiului democratic si in afara nationalului, coordonat direct din incinta unei anumite ambasade din Bucuresti.
    Pe cale de consecinta, mi se pare absolut inutil sa votezi, ba chiar , ma amuza teribil cum se strufoca politicianul,,roman” sa ne convinga ca EL SI NUMAI EL va aduce fericirea poporului roman, EL SI NUMAI EL este mai proamerican decat celalat si ca, implicit, Rusia este intruchiparea raului absolut. Iar in numele ,,democratiei autentice”, nimic nu este ilegal si/sau imoral, nici macar sustinerea/cautionarea de lovituri de stat peste mari si tari.
    Deci, de ce sa votam un presedinte ? Ca sa ce ? De ce sa nu dam cu banul…pardon, cu dolarul ? Da, vom avea un nou presedinte, dar ce folos, daca nu mai avem o tara ? De fapt, vom avea, cel mult, un nou guvernator.
    Vreti sa va dau un nume de tara adevarata ? Iata-l: Israel. Un important lider politic evreu declara: ,,nu suntem in masura sa dam sfaturi nici rusilor, nici ucrainenilor. Apreciem ca singura cale de rezolvare a conflictului este dialogul DIRECT si constructiv intre parti”.
    Ca sa faci astfel de declaratii, iti trebuie forta si sange-n…..nu gluma.
    ps
    Unde esti, Biblio ? Ferice de tine in lumea ta indepartata. Lumea asta, trebuie sa recunosc, nici mie nu-mi mai place. Bleahh. Oricum, caritasul capitalist bazat pe bani falsi tipariti mereu in avans, pe jucarii inutile pentru oameni asazis mari si si pe institutii de forta care servesc , prin legi dedicate si oameni ai sistemului, cauza marii finante si a asazisilor investitori sorosisti, adevarate lacuste permanent nesatule, se va sfarsi, mai devreme, sau mai tarziu. Sper, cel putin, ca sfarsitul acestei lumi putrede de tip holograma deformatoare si malformatoare de realitate sa nu insemne si sfarsitul urmasilor nostri, ca specie.
    pps
    Eu, daca as avea putere, l-as lasa pe Basescu pe viata. De ce sa schimbam originalul cu o clona, fie ea si cu fusta, sau cu ochelari ?
    😉

  26. Domnule Nastase, in urma vizitei vicepresedintelui Biden zarurile politicii nationale, pentru urmatorii ani, apar ca aruncate. Si, oricum au cazut ele, nu va sunt favorabile. De aceea, ajutati-va singur si Dumnezeu va va ajuta. E clar acum, dupa ce l-am ascultat pe Biden, ca (scuzati exprimarea) capatana dvs. a facut obiectul unui troc cu americanii ( daca nu cumva a fost cererealor) si ca acestia au privit cu ochi buni si deloc nestiutori modalitatile prin care Basescu si-a anihilat adversarii politici. Observatia mea este acee ca, daca doriti sa mai faceti politica (interdictia tribunalului de a nu fi ales nu este, pana la urma, un capat de tara), atunci trebuie sa va pregatiti inca de pe acum pentru iesirea din inchisoare si mai ales pentru dupa iesirea din inchisoare. In sensul alegerii temelor politice pe care le veti propune societatii romanesti din momentul in care veti fi liber. Acestea nu trebuie sa fie aceea referitoare la amestecul lui Basescu in intemnitarea dumneavoastra – lumea e convinsa de asta, dar nu sunt putini cei care considera ca meritati inchisoarea chiar daca nu pentru acuzatiile aduse – si nici cea referitoare la statul de drept (unde discutiile ar fi interminabile ) si nici la alte teme de acest fel, ci teme de impact real care sa devina subiecte de agenda, care sa polarizeze cetatenii si care, in urma discutiilor publice, sa puna politicieni sub urmarire penala. De exemplu, de ce Romania, care a cheltuit bugetar peste 200 de miliarde de euro, din buzunarele cetatenilor, in ultimul deceniu, nu a reusit sa gaseasca 6-7 miliarde de euro pentru inzestrare militara. Si altele care sa faca romanii sa se simta implicati si sa se pozitioneze pro sau contra. Fiti atent pentru ca revenirea dvs. ar putea fi privita cu ostilitate chiar din PSD, in ciuda a inca 30 de secunde de aplauze pe la cine stie ce adunare. Ma limitez la cuvintele de mai sus deoarece, pe de o parte, sunteti suficient de experimentat pentru a nu fi nevoie de multe cuvinte, pe de alta parte fac o sugestie si nu indic ceea ce aveti de facut. Va doresc mult succes si nu uitati ca veti evolua intr-un mediu in care – cu foarte putine exceptii – fiecare se gandeste numai la el.

  27. Ce nevoie era si este de d-voastra !Ce gol imens ati lasat in viata Romaniei! Citi amatori au incaput in prima linie!

  28. Traian Bassescu a micsorat de-a lungul anilor bugetul pentru armata. Atunci de ce nu ati facut o motiune de cenzura cand era Boc prim ministru?

  29. Eu,
    eu nu cred ca este o mandrie prea mare pentru un adevarat om politic de prim rang sa stea lamasa cu indefinitul numar „just in case” care nu este de fapt nici chiar locatar al Casei Albe!

  30. Cotoaroian,,

    Greseli fundamentale de apreciere a personajului.
    Nu este de loc cretin ba din contra , o inteligenta nativa negativa ,diabolica pe fondul unei rautati rar intilnite chiar si in lumea celor care nu cuvinta!

Lasă un răspuns