În timpul Războiului Rece, rolul NATO a fost acela de a stabili – pe coordonatele Zidului Berlinului – cortina de demarcație între Occident și Uniunea Sovietică. Avea și rolul de a asigura o umbrelă de protecție militară pentru statele Europei Occidentale, în timp ce acestea puteau să investească în economie, pentru refacerea potențialului lor, după război.
După încheierea Războiului Rece, organizația „defensivă” – NATO – s-a aflat în situația de a se extinde teritorial, în valuri, spre Răsărit.
Pentru România, după încheierea Războiului Rece și retragerea trupelor sovietice din Europa Centrală, concomitent cu intrarea spațiilor Grupului de la Vișegrad (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria) în zona de interes a Uniunii Europene și a NATO, s-a pus problema noului său statut.
În condițiile în care noile zone de influență se redesenau în Europa, România risca să devină o zonă tampon între Occident (extins cu Europa Centrală) și fostul imperiu sovietic. Sau chiar o alternativă la Iugoslavia, ca poligon de încercare pentru definirea acestor noi zone de influență în vidul creat de destrămarea URSS.
Frustrarea românilor ținea și de faptul că, după al doilea război mondial, „împărțirea” Europei de atunci nu a inclus România în tabăra occidentală. De asemenea, în mod paradoxal, state care participaseră la invadarea Cehoslovaciei în 1968, împreună cu URSS, intraseră în NATO înaintea noastră.
Pentru noi, NATO (evident și SUA) – la acel moment (începutul anilor ’90), erau mai importanți ca parteneri decât UE care, evident, nu putea și nu voia să „digere” din zona Europei Orientale mai mult decât Grupul Vișegrad, lăsând România ca potențială pradă pentru „Răsărit”.
Aveam nevoie, deci, de o clarificare a statutului nostru „occidental”, în condițiile în care unii doreau păstrarea unui fel de Austrii neutre postbelice pe teritoriul României. Din fericire, toate partidele politice românești au militat pentru integrarea în NATO, înțelegând importanța acestei opțiuni, inclusiv pentru aderarea la UE.
În istoria relațiilor noastre cu NATO, reamintesc vizitele secretarului general al NATO, Manfred Wörner, în România, în primii ani după Revoluție și, mai ales, semnarea, în 1994, a Parteneriatului pentru Pace cu NATO. România a fost, de altfel, prima țară care a semnat un astfel de acord internațional, pe un model acceptat în urma unor sugestii pe care le făcusem la sfârșitul anului 1992. Era o modalitate de a se depăși abordarea, în bloc, în relația NATO cu Grupul Vișegrad.
Din păcate, în 1997, Reuniunea NATO de la Madrid a lăsat o cicatrice dureroasă României, SUA acceptând, ca membri NATO, doar Cehoslovacia, Ungaria și Polonia. Nu are rost să mai discutăm cauzele. Din anul 2001 a trebuit să luăm lucrurile de la capăt și, practic, la fiecare ședință de guvernaveam, pe ordinea de zi, alături de chestiunea eliminării vizelor, măsurile pentru aderarea la NATO. La aceste eforturi, în perioada martie – noiembrie 2002, s-a alăturat Regele Mihai, care a efectuat vizite în Spania, Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia, Marea Britanie și Suedia pentru a susține cauza aderării României la NATO. Amintesc și faptul că unul din scopurile vizitei Preafericitului Teoctist, patriarhul BOR, la Vatican, a fost și obținerea sprijinului Vaticanului pentru aderare.
În plan intern, Guvernul pornise o campanie de promovare a imaginii României între țările NATO. A fost înființată și Casa NATO, a fost creată filiala Asociația Manfred Wörner.
În anii aceia, am avut însă numeroase probleme cu partenerii europeni, care nu înțelegeau eforturile noastre de a finaliza aderarea la NATO. Existau divergențe ale lor cu americanii, legate inclusiv de războiul din Irak. Erau tensiuni și atacuri mediatice (președintele Chirac era calificat în Wall Street Journal, de exemplu, „un șobolan care se străduie în zadar să ragă ca un leu”).
Sarcina dificilă a guvernului pe care l-am condus, a fost aceea de a explica de ce pentru noi erau importante și NATO și UE.
Este adevărat că atacurile teroriste împotriva SUA, din 11 septembrie 2001, au grăbit procesul de extindere a NATO, la fel ca și operațiunile militare din Irak. Îmi amintesc vizita mea în SUA din octombrie 2001, și de faptul că la Universitatea John Hopkins, din SUA, am vorbit despre impactul evenimentelor din 11 septembrie în Europa.
În aceste condiții generale, în noiembrie 2002, la Praga, România, în urma eforturilor depuse, a fost invitată, alături de alte state, să adere la Alianța Atlantică. După anunțul din noiembrie 2002, de invitare a României în Alianța Atlantică, am vorbit la Praga despre faptul că acea decizie închidea un ciclu istoric, „de la Praga la Praga”. Am relatat că tot la Praga participasem, în 1991, în calitate de ministru al afacerilor externe, la actul final de destrămare a Pactului de la Varșovia. Și atunci fusese un moment simbolic.
Ulterior, prin dobândirea efectivă a calității de stat membru NATO – la 29 martie 2004, la Washington – România a căpătat acces la cea mai puternică garanție de securitate din întreaga ei istorie.
Ideea era aceea că valoarea însumată a avantajelor strategice ale țărilor noastre era mai mare decât valoarea individuală a acestor avantaje. Ca să fie mai clar, pentru a asigura culoarul teritorial de legătură, din Europa Centrală spre Turcia și Grecia, trebuiau incluse în NATO și România și Bulgaria.
Planul prezentat Parlamentului cuprindea câteva zeci de obiective și de acțiuni concrete în aceste domenii, obiective și acțiuni îndeplinite în lunile următoare.
În 10 aprilie 2002, am susținut o declarație în Parlament, prezentând politica Guvernului pentru pregătirea aderării României la NATO și acțiunile prioritare, necesar a fi adoptate. Am prezentat atunci eforturile de restructurare a armatei (bugetul armatei a fost stabilit la 2,38% din PIB, ulterior scăzând sub 1%!), argumentele geo-strategice, de derulare a celui de-al treilea ciclu din Programul „Membership Action Plan” (MAP), participarea trupelor românești în diferite teatre de operațiuni.
În mesajul meu către Parlament, am prezentat și măsurile economice, măsurile anti-corupție, măsurile de securizare a informațiilor, activitatea serviciilor secrete, acțiunile referitoare la protejarea drepturilor minorităților.
În aceeași perioadă, am organizat la București, o reuniune a primilor miniștri din Grupul Vilnius, intitulată semnificativ „Primăvara Noilor Aliați”. În 13 decembrie 2002, la Bruxelles, a avut loc o primă rundă de convorbiri pentru aderarea țării noastre la NATO, tema acesteia fiind asumarea de către România a obligațiilor politice și militare pe care le implică statutul de membru al Alianței. Delegația României a fost condusă atunci de Mihnea Motoc, secretar de stat în MAE, co-președinte al delegației fiind George Cristian Maior, secretar de stat în MAPN. Delegația NATO a fost condusă de ambasadorul dr. Günther Altenburg, adjunct pentru afaceri politice al Secretariatului General.
Scopul celui de-al doilea val de extindere, după 1989, era acela de a asigura securitatea unei zone care se întindea de la Marea Baltică la Marea Neagră și de a sublinia importanța dimensiunii flancului sudic al extinderii NATO, în contextul unei lărgiri puternice și echilibrate geografic.
De altfel, acesta a fost și argumentul pe care l-am lansat, propunând „tandemul” România – Bulgaria, în negocierea cu NATO.
Pentru mine, o amintire specială o reprezintă momentul în care, în 2003, am depus, la Washington, instrumentele de ratificare a Tratatului de aderare la NATO și când, pe peluza Casei Albe, împreună cu președintele George W. Bush și cu premierii celorlalte state invitate să adere, am sărbătorit acel eveniment memorabil.
Îmi amintesc și faptul că atunci când s-au împlinit cinci ani de la aderare, în 2009, eram în Parlament și am vorbit despre semnificația acelei decizii.
Astăzi, 29 martie 2014, se împlinesc zece ani de la aderarea României la NATO – o decizie cu efecte extrem de importante pentru statutul României. Constat însă, cu admirație, faptul că și unii dintre cei pe care i-am coordonat în eforturile de atunci par să fi uitat aceste „detalii”.
Iar cei din administrația americană, în mod firesc, și-au găsit alți „prieteni” în acest timp. Naivitatea se plătește în politică. Accept lucrul ăsta.
Adrian B.
Perfect INCORECT ne-stimabile.
Crin Antonescu a abandonat flinta la primul foc mai serios al adversarului (care i-a decimat ministrii cu probleme penale) si a fugit ca un las, nici macar in linia din spate, ci, in tribuna, alaturi de pedelei si popolari, de unde, nu face altceva decat sa scuipe seminte pe teren, uitand ca a fost pana mai ieri la guvernare.
Antonescu a fost present la negocierea pactului de coabitare, ba chiar a semnat, inaintea alegerilor parlamentare, intelegerea cu UDMR in vederea atragerii minoritatii maghiare intr-o mare coalitie antibasescu. A fost o decizie strategica perfect adaptata obiectivului de a fi demolat regimul basescian, prin sustinerea marilor proiecte ale USL si obtinerea unor victorii decisive in cele doua runde istorice de alegeri din 2014.
De fapt, pe langa faptul ca demiterea lui Basescu a fost prost pregatita, mentinandu-se (din prostie crasa a tuturor politicienilor USL) pragul la referendumul de demitere, desi Comisia de la Venetia recomanda sa NU existe prag (pentru ca absenteismul sa nu decida impotriva celor care isi exercita efectiv un drept fundamental in democratie-dreptul de vot) a intervenit si aroganta superficiala a domnului cu nume de floare in perioada interimatului la Cotroceni.
In loc sa incerce sa explice si sa convinga marile cancelarii de legitimitatea demersului de suspendare, iata ce a facut profesorasul de doi bani gauriti si cu somn de pisica (23 de ore din 24), crezandu-se pe cai mari:
,,În viziunea lui Antonescu, România este tratată ca o rezervaţie în care dictează Barroso şi Merkel. El i-a cerut cancelarului Germaniei, să îl ia la ea în ţară pe Traian Băsescu şi să se joace cu el.”
Iata, Adrian B, reactia germana:
,,resedintele Comisiei de Afaceri Europene a Bundestagului, Gunther Krichbaum, a declarat, referindu-se la comentariile lui Crin Antonescu la adresa cancelarului Merkel, ca acestea au fost daunatoare chiar presedintelui interimar, care risca sa nu mai fie luat in serios in Europa.”
Mai citezi si alta gogomanie a leberalului pricajit:
,,Antonescu a adăugat că un alt motiv pentru care Băsescu a rămas președinte este acela că ”s-a intervenit în plan diplomatic în forță în favoarea sa”
COMENTEZ:
Pai cum asa ne-stimabile ? Cine a intervenit in forta in favoarea domnului Basescu, chiar prin atitudinea exemplificata mai sus (din vara lui 2012 n.r.), exprimata ,,subtire”, si ,,tuguiat”, adica din ,,poigner”, ca la tenis.
Rezultatul:
OUT, GAME, SET SI MATCH!
😉
Ponta va continua de unul singur, dar liberalii mai au o sansa sa prinda trenul schimbarii, cel mai tarziu, imediat dupa europarlamentare. Daca nu, sa fie sanatosi. Noi, poporul roman, ne vom vedea in continuare de treaba, pentru ca preturile sa fie tinute sub control chiar si dupa 01.04.2014.
Voi, politrucii PAP-ului, ..continuati. Sa scuipati seminte fara miez.
(Z)
ps
Te sfatuiesc sa nu mai preiei din Realitatea ratatului mercenar Cosmin Gusa. Altfel, va trebui sa adaugi ca prefix litera i.
,,i” determina si un numar imaginar, dar reprezinta si prima litera de la i-Realitatea TV.
(Z)
Europarlamentar:
România are muniţie pentru opt ore de război.
Putem salva R. Moldova doar fără Transnistria
31 Martie 2014 | 11:32
http://m.timpul.md/articol/europarlamentar-romania-are-munitie-pentru-opt-ore-de-razboi–putem-salva-r–moldova-doar-fara-transnistria-57329.html
Intenţia Rusiei este să ajungă la gurile Dunării şi să obţină astfel frontieră cu România. declarația aparține europarlamentarului Norica Nicolai și a fost făcută la Suceava. Nicolai a afirmat că România are muniţie pentru doar opt de război, că Moldova „poate fi salvată” doar fără Transnistria şi că Ucraina se va destrăma.
Europarlamentarul în cadrul unui eveniment al organizaţiei de femei a filialei judeţene a PNL, că Uniunea Europeană ar avea dificultăţi să-şi apere graniţele în cazul unui conflict armat, pentru că statele membre, mai ales cele din est, nu au armata pusă la punct.
„La un atac asupra unui stat al Uniunii Europene nimeni nu poate reacţiona. Sunt state care pot să-şi folosească armatele timp de patru-cinci ore. Sunt state care pot rezista o lună, dar sunt foarte departe de frontiera estică”, a afirmat Norica Nicolai, care a mai adăugat că România are muniţie doar pentru opt ore de război.
Evenimentele din Ucraina probabil vor „genera o creştere a bugetelor de apărare, abandonate în ultima perioadă. Niciun stat membru NATO nu a respectat Tratatul de la Washington, să aloce 2,38% din bugetul de stat pentru apărare. Dacă cineva nu va mai respecta nicio normă de drept internaţional, Uniunea Europeană va avea dificultăţi în a-şi apăra frontierele”, a mai afirmat europarlamentarul. Norica Nicolai a mai susţinut că în urma ultimelor evenimente Ucraina se va destrăma, partea estică urmând să fie preluată de Rusia iar statul vecin ar urma să rămână doar cu teritoriile din vest.
„Jucându-ne cu revoluţii democratice, fie că acum câţiva ani se chemau oranj, acum euromaidan, se pare că Uniunea Europeană nu va face decât să ajute o ţară să se destrame. Alt destin Ucraina nu are. Poate să rămână o parte, aceasta din nordul nostru şi partea spre Polonia, într-o formulă de acceptare de către Uniunea Europeană. Fără dubiu, Rusia îşi va lua fostele teritorii înapoi, cum a făcut-o cu Crimeea, şi cum o va face cu regiunea industrializată din est”. Europarlamentarul liberal susţine că Rusia îşi doreşte să ajungă la gurile Dunării şi să aibă frontieră cu România. În această situaţie, Nicolai susţine că Republica Moldova „poate fi salvată” doar fără Transnistria.
sursa: adevarul.md
Un lucru pe care Apusul n-ar trebui sa-l uite niciodata:
Soarele numai de la Rasarit se-nalta………
Mă bucur foarte mult pentru faptul că dl. Năstase a evidențiat contribuția Regelui Mihai și a Patriarhului Teoctist. AȘA e frumos și corect.
Nu consider că dl. Năstase a fost naiv, cum spune domnia sa, ci a fost dedicat, devotat cauzei cu toată încrederea în partenerii de dialog. A acorda încredere nu înseamnă a fi naiv, ci a fi deschis, civilizat și corect. Dacă celălalt dovedește mai apoi că nu a fost cinstit, nu e vina ta.
Cei care neagă importanța aderării noastre la NATO să-și închipuie care ar fi situația noastră în contextul de azi, cu Crimeea și Rusia, dacă n-am fi fost membri NATO.
Am fi fost în situația Ucrainei.
Părerea mea e că UE și NATO plusează prea mult cu introducerea Ucrainei, Georgiei, Moldovei…
Ei știu prea bine că Rusia nu acceptă cele două chiar în coasta ei, și după părerea mea are dreptate.
Trebuia lăsat un tampon între UE-NATO și Rusia.
Era de așteptat ca Rusia să reacționeze la intențiile UE de a îngloba Ucraina.
De ce se preface Occidentul că se miră?
@ T-Rex:
Nu pot să cred că nu știți că militarii care pleacă în Afganistan o fac de bună voie, pentru că câștigă mulți bani, în orice caz mult mai mulți decât în România.
Eu însămi am două exemple.
Sigur că această alegere comportă riscuri. Din fericire, cei doi la care mă refer au revenit teferi, dar nu toți reușesc.
A nu se înțelege că nu am compasiune pentru familiile celor care s-au sacrificat.
Oare la noi s-ar putea ?
@ZeV, a fost cam… invers (NATO, Tratatul de la Varsovia)
D-le Nastase,
la articolul celui ce semneaza Vsile am simtit nevoia sa-i raspund ca intampinare la impertinenta cu care-si debiteaza prostiile. Iata aici articolul ce m-a siderat:
Vsile, martie 30, 2014 la 8:37 am
Corect mesajul Sadicului. Lipsesc aplauzele , cum lipseste si mea culpa domnului Adrian!
Gelule,
Pai ce se intampla nu ai incredere in dl. Ponta @ Co. Se supara Zev pe dumneata!
PS.
Dar poate apare Gavrila cu aprecieri limbistice (fara ghilimele)
Vreau sa cred ca persoanei care se ingrijeste de tinuta publica a blog-ului i-au scapat din pacate scabrozitatile incondeiate de acest individ, caci altfel as pune la indoiala meritul participarii la un forum care, cativa ani in urma, se distingea prin elevatia argumentarii si prezentarii. Inteleg ca ‘prietenii’ care va vor ‘inauntru’ ne-au privat impreuna cu dv. de prezenta cu care ne obisnuiseti zilnic, dar cel ce si-a asumat aceasta responsabilitate in absenta dv., ar trebui sa asigure eticheta minima a contributiilor.
Vad ca raspunsul meu este inca in asteptare iar PS-ul nestimabilului Vsile apare cu candoare pe blog.
Poate ma ajutati sa inteleg aparenta lipsa de coerenta a aplicarii criteriilor de publicare…
martie 31, 2014 la 7:22 am
Mariane,
Soldati nostri , sunt de fapt mercenari care nici cel putin nu sunt sub steagul Natiunilor Unite!
Cris,
Unde erai dumneata in 90 cind PSDReul lui Iliescu exercita tot felul de formule care intradevar aveau doar legaturi mercantile cu NA TU NA EU !
NATO ca definitie romaneasca s-a sedimentat de fostul pres.Constantinescu de acceptul acestuia in tipetele si urletele de condamnare ale PSDeului impotriva survolari a avioanelor straine, americane de fapt de lupta a teritoriului tarii, de alianta Romaniei impotriva vechilor prieteni din Serbia…si continuata de politicile si abordarile europene ale prim ministrului Adrian Nastase.
Casandra,
Va inteleg il iubiti pe dl. Iliescu si in dragoste esti orb!
excelent articol
Către „Cris”,
ar fi nedrept să reducem efortul de integrare în structurile euro-atlantice la două personalități politice. A fost un efort comun al clasei politice coordonată, la început și la sfârșit, de dl A. Năstase și de dl I. Iliescu. Dar mi se pare iarăși o mare nedreptate ca această mare realizare să fie confiscată de niște săraci cu duhul, precum președintele țării sau tipul ăla care a fost premier o câteva zile.
Oare credeti ca nu suntem un stat tampon? Mai marii din NATO, cand au descoperit ca ideea promovata de austrieci si rusi, in secolul al 18-lea, de a reface Dacia pentru a deveni un stat tampon este convenabila politicii lor in estul Europei, au acceptat intrarea noastra in NATO.
Acum, la 10 ani de la intrarea in NATO, Prezidentul si Parlamentul au sarbatorit momentul si au comemorat pe cei care au murit pe teritorii straine, fara niciun folos pentru Romania si au uitat sa-i aminteasca pe cei care au contribuit cel mai mult la realizarea acestui proiect.
Bravo lui Ponta ca nu s-a dus la Cotroceni. Cat despre Prezudent, ce sa mai zic?
Earnest
Omule , multumeste-i lui Gavrrila ti-a raspuns la Psssst!
Sau de la Odobleja la Coja – i distanta matematica ca de la cer la pamant!
PS
Spiridoane sau Gavrila da jos din pod cultul personalitatii iar celor care-l cladesc tragele scara de sub picioare!
@Cris spune : „Nu pot să cred că nu știți că militarii care pleacă în Afganistan o fac de bună voie, pentru că câștigă mulți bani, în orice caz mult mai mulți decât în România.“
Cinism !