Faptul că nu am scris foarte des pe blog, în ultimul timp, se datorează faptului că lucrez intens la o carte ce ar trebui publicată până în luna mai.
O retrospectivă politică. Cea mai mare parte a timpului o folosesc pentru a citi și a scrie la volumul ăsta. În nici un caz nu am avut și nu am trecut printr-o depresie. Dezamăgiri, da. Dar eram deja obișnuit cu ele.
Schimbarea de „look”? Nu. Este o modalitate de a-mi aminti, în fiecare dimineață, privindu-mă în oglindă, că am hotărât să-mi trăiesc în alt fel viața și să-i privesc în alt mod pe cei din jur.
Foarte bine, numai o depresie va lipsea…..
Fruntea sus si tot inainte.
http://www.adriannastase.ro/cartile-mele.php
Cam asta defineste un om de calibru nu mitocaniile unora de la TV sau de la diverse intalniri caragialesti!
Cred ca multi scriu pe blog pentru ca asa simt sa fie alaturi de un om.
Poate cineva va intelege vreodata nefirescul zilelor noastre cand un om asa valoros este izolat de societate.
Chutzpah: “Rebrenduirea” de la Cluj-Napoca
Nu cred ca tradarea, ma refer la cea politica, de partid, hotia si minciuna se pot rebrendui. Cel putin nu in fata unui popor cu mintea vioaie si, Har Domnului!, romanii au aceasta reputatie.
Dar cred ca “rebrenduirea” este cel mai potrivit cuvant care poate defini scopul conferintei Fundatiei Miscarii Populare, de duminica, de la Cluj-Napoca. Cel mai probabil, acest tupeu (chutzpah) pleaca de la stereotipul ca memoria electoratului este scurta si ca orice i-ar provoca suferinte sau nedreptati poate fi, daca nu uitat, prezentat intr-o alta cheie, chiar glorificatoare, adica rebrenduit. Ca acest stereotip politic s-a dovedit fals si ca politicienii care au mizat pe asa ceva au pierdut alegeri s-a vazut si, cu siguranta, se va mai vedea, daca lectia bunei guvernari inca nu a fost invatata.
Traian Basescu a sunat adunarea fidelilor din vechea echipa, cu care a guvernat discretionar Romania, pana la mijlocul lui 2012, in fieful fostului secund, Emil Boc, pentru o noua punere la cale, care sa-i readuca guvernarea sau, mai bine zis, guvernoratul, cel mai devreme la sfarsitul lui 2014, cel mai tarziu in 2016. PDL a fost tradat fara nicio remuscare, nici nu stiu ce i-ar mai ramane de facut acestui partid, folosit si aruncat fara scrupule, poate doar o intoarcere la origini.
O consecinta, mai putin perceputa sau luata in calcul, este ca o data cu tradarea PDL-ului a fost tradat si electoratul acestui partid. De fapt, este o a doua tradare a electoratului, dupa fuga lui Basescu cu captivul PD de pe stanga pe dreapta esichierului, ceea ce este cel mai prost semnal posibil pentru increderea populara. Oameni reprezentativi din popor, cum este octogenarul, fost detinut politic, care l-a confruntat pe Basescu in timpul discursului de la Cluj, il califica pe cel devenit un presedinte ilegitim, in urma referendumului de demitere, in termeni si mai gravi, de vanzator de tara.
Redutabilul, trebuie sa recunoastem, politician si-a explicat, la Cluj, dupa ce si-a eroizat trecutul prezidential-guvernamental de indatorare si transformare in colonie a tarii, noul concept, de innalbire ca zapada, daca s-ar putea, a politicii sale si a oamenilor sai, in epoca post-Basescu, regrupati in noi constructii, botezate, la moda, populare, Fundatia Miscarea Populara (FMP) si Partidul Miscarea Populara (PMP). „Am avut ideea, si-a umflat muschii politici Basescu, creării unei fundaţii care să genereze un partid cu alt fel de politică, cea a statului, şi care să poată prelua guvernarea în 2016.” Ce inseamna „alt fel de politica” la un recidivist, dovedit, in jocuri politice de tip piramidal, asemanatoare escrocheriilor financiare de acelasi tip? Cat de „noi” sunt principiile pe care Traian Basescu incearca sa le re-legitimeze, folosind vechi trucuri politice?
Negationismul lui Basescu nu este ceva nou, a fost utilizat de catre comunisti in negarea unor fenomene de istorie politica mult mai ample, mai evidente si mai tragice, cum a fost Holocaustul, dar si a evidentei superioritati a altor moduri de organizare societala, precum pluralismul politic si economic. Noua este doar extractia capitalista a unei vechi masinatiuni comuniste, de orbire ideologica. Negarea de catre Basescu a scoaterii tarii din izolarea geopolitica si a opririi caderii economice si sociale, de catre noua guvernare, continuta in afirmatia ca „ Romania a facut pasi inapoi din vara anului 2012”, este, fara doar si poate, tendentioasa si rupta de realitate. Este un proces de intentie care incearca sa repaveze drumul spre putere pentru un acelasi grupuscul de interese, „rebrenduit” in FMP si PMP, dar si o mostra ca declamata „alt fel de politica” va fi, in fapt, aceeasi politica.
Demonii autoritarismului si monologului politic, de a infrange orice vointa electorala si parlamentara, in favoarea unei vointe unipersonale, razbat din intregul discurs de „rebrenduire” al presedintelui Basescu. Cele mai mari amplitudini ale unor astfel de pusee, ca de guvernator colonial, s-au inregistrat in atacurile vizand parlamentarismul, electoralismul si chiar intreaga societate. Acuzatiile lui Basescu ca institutia parlamentara nu functioneaza la „standarde europene”, ca electoratul roman este lipsit de exigenta cand voteaza „oameni cu dosare penale” sau ca societatea ar avea o problema pentru ca ar fi „extrem de toleranta la coruptie” sunt reflexe umorale ale unei pozitii unipersonale de comanda, care este incompatibila cu democratia.
In acelasi timp, acuzarea tuturor, de catre cel care-si savureaza ultimele clipe de atotputernicie, este un subterfugiu pentru deculpabilizarea sistemului „ticalosit”, pe care l-a creat, implementat si securizat prin numiri pe criteriul loialismului fata de persoana sa, care a avut prioritate fata de cel politic si, cu atat mai putin sau de loc, fata de interesul general, sistem pe care, neindoielnic, vrea sa-l perpetueze. Ca o paranteza, capitalismul loialismului personal mi se pare a fi un nod gordian, poate la fel ca cel al comunismului dinastic, care surclaseaza institutiile, statul de drept si, poate parea paradoxal ceea ce spun, chiar politica si partidele, daca vom intelege ca debarasarea de o anumita politica si de un anumit partid s-a facut pe baza unui criteriu personal, nicidecum politic, partidistic sau statal, cum s-a mitologizat in discursul lui Basescu, de la Cluj.
Cele mai mari stupiditati, de-a dreptul stupefiante, spuse in premiera, cred, de catre Basescu la conferinta FMP, s-au referit, prima, la „faptul ca revenirea la o justitie controlata este un lucru care se poate intampla” si, a doua, la legarea statului de drept de criteriile politice de la Copenhaga (aceasta aberatie este in mod sigur in premiera absoluta!). Justitita romana se afla intr-un plin proces de eliberare de sub controlul personal al lui Basescu, ceea ce va face ca justititia sa fie controlata numai de catre justitie, de aici teama viscerala si lacrimile de la intalnirea cu magistratii, pentru ceea ce va urma dupa ce nimeni nu va mai fi deasupra legii.
Cat priveste legarea statului de drept nu de domnia legii, ci de criterii politice, nu poti decat sa te intrebi, ca un prim gand care-ti vine in minte, pentru ca problema este complexa si ar trebui ascultata in primul rand opinia specialistilor, oare SUA, care nu sunt sub incidenta criteriilor de la Copenhaga, nu sunt un stat de drept? Sau Marea Britanie sau orice alt stat din UE care decide sa iasa din UE, nu va mai fi stat de drept? Oare conditionarea statului de drept de aderarea la o uniune de integrare economica are acoperire in teoria statului de drept? Oare statele de dinaintea semnarii fondarii UE nu au fost state de drept?
Si, in sfarsit, o ultima intrebare, cand se invoca atacurile la statul de drept, atacurile vizand institutia parlamentara nu sunt tot un atac asupra statului de drept?
Suntem alaturi de dumneavoastra si va sustinem ! Va doresc multa sanatate si putere , ca sa depasiti aceste momente grele .
Cu respect , Adrian B.
Ritualul de initiere in Miscarea Populara :))
” Pe surse ” s-a aflat ca cel cu incantatiile este Papa Hagi , in dreapta este Monika Makovei si incasatorul este Emil Bok …
Dacă, la începutul secolului XIX, „pruncii români” Ioan Eliade Rădulescu şi Petrache Poenaru surprindeau Epistema modernă, un acquis occidental pe baza căruia a fost construită România modernă, devine foarte important acum să surprindem şi să captăm elementele cele mai noi din Epistemă. Pentru a continua să existăm ca naţiune.
Sanatate asta conteaza cel mai mult ,daca ai sanatate le birui pe toate este ok sefu
1. A inceput ametirea electoratului …
USD – USL – USPNL – USPPDD – USPDL – URSS – uraaaaaa , hai la vot ! Ce-am votat si ce-a iesit , si asta-i numai inceputul !
2. Pontaaaa , ce facem neica cu Constitutia ? Acolo se zice ca presedintele este apulitic , si ce vedem noi ca se intampla la Cluuuuj, cu-n pmp-ul lor de hoti ?
O fi buna coabitarea Ponta ?
3. Guvernul Nastase , cel mai performant , iar premierul Nastase , cel mai bun si bine pregatit prim ministru al Romaniei , de dupa revolutie .( spre boala dusmanilor ! )
Sunt alaturi de dumneavoastra, cu gandul, si mi-e rusine pentru societatea in care traiesc.
Mă întrebam, chiar , dacă nu cumva se întâmplă așa ceva! Bine că e totul în ordine, Spor la treabă! După aceea, vă așteaptă culesul merelor. O să fie totul bine, curaj, că nu mai durează mult!
A, cum vă place de Iohannis? Este că nu crede în acest guvern?
Asta e cea mai bună veste de multă vreme încoace. Parţial – numai parţial – şi fiindcă lepra de la Cotroceni, în ciuda disprţului său pentru tot ce înseamnă cultură, va spumega, ţelul său fiind acela de a vă nimici. Ei, iată că nu se poate. Cu toate serviciile şi „justiţia independentă”!
Multa sanatate!
Domnule Adrian Nastase,
Vorba actualizata a romanului sub basism, „ai carte n-ai parte!”.
Acum intelegem ca totusi in cazul dumneavoastra „cartea” va adus satisfactii dar si altele.
Satisfactia personala pe care o traiti atunci cind terminati ceva , o carte,in cazul dumneavoastra si nu numai este, probabil enorma, dar nu va tradati
pentru o simpla carte, daca asta este adevarul ignorarii propriului blog ,proprii prieteni cistigati , aplaudacii de servici si de ce nu criticii, pentru ca acesti critici sunt pina la urma „mintea romanului de pe urma”, o minte pe care o refuzam o ignoram repetabil.
Ca sa va descretesc fruntea sau sa v-o incretesc si mai tare as comenta „era” in care traim era basista din punct de vedere fizic si nu chimic-moral!
Basismul este pina la urma un fenomen , fizic , exercitat in 2005 de o majoritate de fiecare data mai frauduloasa decit frauduloasa minoritate!
Identificata prin julă, nicidecum regionalismul care defineste o femeie cu fruntea si tample goale, adica ,despletita si cheala , la noi fiind vorba de un barbat despletit si gol , jula care defineste cu „a da cu jula” caracteristica acesor ani basisti in mod normal ar trebui masurata cu un instrument ,basometru.
Se vor gasi intelepti care ma vor contrazice si nu vor recunoaste un asemenea instrument de masura , care fara sa fie vreo inventie epocala ,ar putea masura prostia acelora care au cea mai mica simpatie fata de acest om dar si abnegatia si chiar spiritul de sacrificiul al acelora care au profitat de pe urma acestui sistem.
In fine daca nu si nu se poate inventa, defini un asemenea instrument standardizat eventual si ISO atunci ar trebui ca sa se retina ilegalul din legalul legii si masura sa fie anii de puscarie pe care ii merita de la imparat la vladica, adica toti cei care au slujit si mai slujesc basismul, multi dintre ei printre noi !
Felicirtari. Asteptam cartea.
Un salahor suparat s-ar adanci in munca bruta, intelectualii au si ei felul lor de a lupta cu dezamagirile, se cufunda in studiu, in creatie…
Sper ca experienta mea personala sa se confirme si in cazul dlui Nastase, cele mai prolifice perioade de creatie se manifesta exact in timpul trairii dezamagirilor, dramelor, si dupa, o perioada… Cred ca este specific creierului uman sa se reinventeze automat, sa intre in stari de gratie, sa se seteze singur pt a se acomoda mai bine situatiilor si a se apara astfel.
Sigur, trairile sufletesti intensifica randamentul si daca alegi calea asta, creierul isi gaseste suficiente preocupari pt a neglija necazul initial. Ba inca in medicina ayur-vedica se considera a fi o metoda de tratament… Totusi, trairile sufletesti sunt cel mai dificil de tratat, dezamagirile…
Atentie insa la un aspect, amatorilor: asta uzeaza nedescris de mult intelectul, in fapt oboseste scoarta cerebrala. Prin urmare, evitati dezamagirile! Daca prindeti o astfel de perioada, si nu doresc nimanui dezamagiri ci doar starea de gratie ulterioara, folositi-o scurt si intens, la maxim, febril, toate se leaga! Va trece insa repede, in cateva luni, si apoi se instaleaza o mare oboseala, apoi o lehamite, apoi deznadejdea, sentimentul inutilitatii, al instrainarii, uneori se ajunge prea repede la starile initiale, alteori iesi din inspiratie complet transformat, nu te mai recunosti nici tu insati… Daca fortezi insa, risti cronicizarea oboselii sau chiar boli psihice, nu-i de joaca!
Stiu ca dl Nastase nu este la prima sa dezamagire din viata, stie sa depaseasca, dar am simtit nevoia sa-i arat ca nu este singur, nici unic. Ar trebui scris un fel de ghid de lupta impotriva dezamagirilor, tot asa cum s-au scris ghiduri de supravietuire… in fapt este acelasi lucru… Cred c-ar fi o lovitura publicistica, de stand… Si cine oare este mai in masura sa-l scrie decat cineva care este recunosccut unanim a fi trecut prin asa ceva…
Acum insa imi pare rau, i-am sugerat gazdei ceva de facut si dupa luna mai, si asa cum am spus, asta uzeaza enorm…
Bafta deci! Cred ca studentii au cea mai reala urare, bafta… in fond mai putin conteaza efortul, bafta insa, alinierea astrelor, ziceti-i cum vreti perioadei cand toate se leaga armonios, da savoare vietii… Pacat insa ca-i ceva obiectiv, o ai sau nu… Vietile oamenilor sunt aleatorii, parerea mea. Pt asta insa, trebuie sa te echipezi cat mai solid in anii de formare. desi viata iti vine apoi cu fix altceva decat ti-ai fi dorit, sau imaginat…
Ne place sa credem ca existam pt un scop superior, ca existenta noastra are un sens inalt, nestiut deocamdata, pe care numai noi insine il simtim… Asa cred toti si ar fi minunat sa fie asa… Dar va aduc pe toti in starea de gratie, adica va dezamagesc: nu, este numai supravietuire din resurse psihice, pe care le ai, le mai ai, sau nu…
Bafta!
Multa sanatate si putere de munca! Va asteptam sa moderati din nou dezbateri interesante la Fundatia Titulescu !
Succes si numai bine!
RABDAREA Dle Nastase este cuvantul Magic! Tot ceea ce este in jurul nostru parca este o stare de Spirit ce asteapta ceva bun si asta pentru ca suntem rabdatori , cu noi insine sau cu altii!!!!! ……cum scrie si in Biblie.
Sanatate si numai bine , va doresc.
Cel mai important lucru , mi se pare faptul de a fi sanatos la minte si la trup , iar toate aceste postari pe care cu siguranta ajung si la Cotroceni , nu fac de cat sa-l enerveze pe Basescu , el , probabil , asteptandu-se sa va vada disperat acolo unde sunteti ! , Sincere pareri de rau , incurajari va transmit si sa iesiti sanatos de acolo ! Diferenta intre dvs. si Basescu , este ca acesta va ramane in istorie , ca un nimeni ……
Peste putin timp veti fi acasa .
Un vis urat , persecutie securista fanariota josnica facuta de cei care au evaporat flota comerciala si au trait douazeci-treizeci de ani ca niste regi pe banii Statului , fara sa faca nimic , in serviciile chipurile secrete ( dar cine era mai cunoscut si admirat decat colonelul de Securitate apoi SRI , in orase , cunoscut si de copii , in anii 1970 -2000 ) ?
O veste buna , l-am criticat destul pe Sova dar ceva imi spune ca poate m-am inselat – autostrada Turda Sebes , care va lega Clujul de Timisoara si Sibiu , de care nimeni nu stia nimic acum un an , prinde contur – pe 4 loturi 3 contestatii au fost respinse si sa speram ca se va trece la treaba …
„Să-mi trăiesc în alt fel viaţa şi să-i privesc în alt mod pe cei din jurul meu…”
Avem nevoie de atât de multă închisoare ca să decidem să trăim altfel?
De unde ştim că trăind altfel vom suferi mai puţin?
Sigur, alegând să trăim altfel, mai trăim?
Este adevărat că un om care a trăit deja o sumă de ani mai poate trăi altfel?
Mă îndoiesc de toate.
Dacă dau la o parte toate cojile vieţii mele, ajung într-un punct în care mă descopăr mereu trăind la fel.
Dacă elimin timpul şi spaţiul, dacă îmi ignor corpul şi mă caut în povestea care rămâne, găsesc mereu de veghe un om care aşteaptă iubire. Iubire conştientă, iubire ca răspuns la darurile pe care le împletesc mereu cu firele inimii şi raţiunii mele şi pe care le pun în fapte despre care mi s-a spus în mod repetat că înseamnă iubire faţă de familie, faţă de semeni, faţă de profesie, faţă de Dumnezeu, faţă de patrie.
Dacă ar fi să rezum toate formele de comunicare a iubirii la un cuvânt, cred că ar fi de ajuns să aud:” Mulţumesc.”
Dacă ar fi să rezum toate formele de comunicare a iubirii la un necuvânt, cred că ar fi de ajuns să văd că se aprinde lumina fericirii de a primi un dar în ochii celor cărora le dăruiesc ceea ce mi s-a spus că trebuie să dăruieşti oamenilor care poposesc în viaţa ta.
Se poate trăi şi altfel?
Mă îndoiesc.
Că acum plâng deoarece refuz să mă ascund în gânduri care să nu mă lase să mă aud pe mine, se întâmplă doar pentru că sunt obligată să admit că darurile mele nu-i fac fericiţi pe cei care mai aşteaptă ceva de la mine.
Nu mă sperie plânsul, nu mă sperie nici închisoarea în care am ales să mai rămân un timp. Mă sperie gândul că am început să vorbesc o limbă pe care s-ar putea să nu o înţeleagă nimeni, niciodată.
Şi pentru că în mod real am ales să trăiesc, sau poate altcineva a ales în locul meu să trăiesc când eu eram atât de pierdută în idealurile mele încât era cât pe ce să mor, cred că atâta timp cât mai sunt în inchisoare, am timp să reînvăţ limba oamenilor care mai aşteaptă ceva de la mine.
Scena politică din România a intrat în seism de gradul 4. Cutremurul pe care îl pregătesc cei doi cocoşei care au descoperit că jucăriile lor sunt arme mortale şi că nu ştiu cum se folosesc, va arunca încă o dată această ţară în trecutul din care nu s-a putut desprinde până acum. Nu ştiu dacă este în mod real acum momentul care va genera mişcarea intrării pe un alt crug existenţial, ştiu doar că acum se poate încerca. Şi mai ştiu că minţile oamenilor care au ţinut pistolul la tâmplă şi au descoperit cum se joacă ruleta rusească, s-au vindecat de spectacole cocoşeşti şi sunt pregătite să gândească soluţii viabile pentru un popor în numele căruia au fost la un moment dat pregătite să aleagă moartea.
Eu nu ştiu ce idei se luminează din retrospectiva pe care o scrii, ştiu doar că sunt vreo 20 de milioane de români care vor trăi mai bine şi vor fi mai fericiţi dacă cineva reiterează ideea de fond din proverbul: „Cine nu are bătrâni, să şi-i cumpere.”
Dumneavoastră, domnule Năstase, aţi ales:
” Fiecare îşi are misiunea sa.
Cu toţii uniţi, cum ne-am putea îndoi de succes?”
Uneori, doar morţii vin cu noi când lupta se înteţeşte. Vii fug, se ascund. În timp, în spaţiu.
Sau: „Dăruieşte şi vei dobândi”, spune Steinhardt.
Acum este necesar să fie gândită o singură mişcare: solidaritatea. Mai în august, va decide oglinda în care ne privim astăzi alegând să trăim.
Şi eu am tăcut un timp. M-am retras, împreună cu soţul meu să scriem viitorul. Am fost la Greşu cu 11 copiii care au început să înţeleagă că pot deveni oameni doar învăţând. Şi pentru că nu mai credem în şcolile închisori, am creat şcoala mobilă. Şcoala care ne lasă să învăţăm călătorind şi bucurându-ne de libertatea de a fi oameni. Şcoala noastră are nevoie de purtători de cuvânt. De oameni care au descoperit gustul real al omeniei, al studiului şi al libertăţii. Noi avem convingerea că dumneavoastră sunteţi unul dintre oamenii care ştiu şi pot să predea aceasta lecţie. Copiii nu aşteaptă. Ei devin pe nesimţite oameni maturi pe care vom fi obligaţi să învăţăm să-i privim în alt mod dacă nu vom şti să-i creştem astfel încât să-i privim în ochi lăcrimând de bucurie.
Nici noi nu aşteptăm. Dăruim, ştiind că uneori un „Mulţumesc” se descoperă greu în sufletele mult prea învăţate să creadă că li se cuvine doar lor acest cuvânt.
Mulţumesc, din nou, domnule Adrian Năstase pentru spaţiul acesta care-mi oferă libertatea de a mă exprima, crezând că stau de vorbă cu un om de care a depins şi depinde viitorul ţării în limba căreia s-a întâmplat să mă nasc.
Ne bucuram ca sunteti bine si asteptam cartea dv.mult succes si sanatate.
,categorie de care nu ati amintit, va spun ca nici nu si-au pus problema ca ar fi vorba despre altceva, cel putin de dupa noaptea trecerii spre asteptare, a lui Sharon.
ps. privirea spre ceilalti este mai interesanta de jos in sus, se vad altfel lucrurile, nici macar Freud nu a ajuns la performanta asta, si poate nici cei de astazi chiar si in contextul tehnologiei xxxxg. Raspunsul este simplu, este vorba doar de credinta si dragoste sincera, iar oamenilor noi le plac lucrurile complexe, complicate si alambicate cel mai adesea.
@ Adrian B.:
Domnule, eram puțin cam supărată din cauza unor probleme de sănătate, dar am râs cu lacrimi de „inițiere”…
Stimați colegi,
Vă rog eu mult de tot, nu mai veniți cu „informații” de pe „surse”, cum face media de orice culoare.
Ce-a fost cu boala, depresia, schimbarea de look…?
Aveți în vedere că unii răspândesc expres astfel de zvonuri!
Marin Preda povestea odată că înainte de 1945 lucra la un ziar din „Sărindar” alcătuind rubrica neagră în acest fel: îi dădea, din fondurile ziarului, bani unui polițist care îi relata câteva cazuri horror.
La un moment dat, ziarul n-a mai avut bani și, pentru că rubrica aducea foarte mulți cititori, deci nu putea fi scoasă, Preda a început să inventeze „cazuri”. Nimeni nu și-a dat seama.
Așa și cu „știrile pe surse”…
Îi transmit d-lui Năstase numai bine și îl asigur că eu nu am crezut nicio clipă că ar fi devenit depresiv.
Dealtfel nici n-am comentat „veștile”.
Înțeleg foarte bine faptul că domnia sa scrie mai rar pentru blog.
Eu, și nu numai eu, am multe de spus pornind de la articolele domniei sale, așa că nu aștept un alt articol în fiecare zi.
Sănătate și seninătate!
Vă mulţumesc mult, Dle Adrian Năstase, pentru această explicaţie liniştitoare. In ceea ce priveşte „look”-ul, pentru a vă aminti în fiecare dimineaţă să vă trăiţi viaţa altfel, era suficient să puneţi la oglindă o poză peste care să scrieţi „AŞA NU!”. Poza lui Băsescu, evident…
In rest, mi-aţi făcut o mare bucurie plasându-mă în titlu între stelele acestui blog: Cris şi Luminiţa Arhire. Mi-am amintit cu această ocazie şi de momentul de acum mulţi ani, când mi-aţi citit scrisoarea la emisiunea lui Marius Tucă.
Sănătate şi spor la treabă!
Mulţi ani de viaţă şi multă viaţă în ani!
Sunt foarte fericit că sunteți sănătos și că lucrați la un proiect așa de interesant și așa de necesar pentru cultura politică românească. Pentru ca să vă fim alături și folositori, puteți să postați acele chestiuni pe care le considerați complexe și care necesită dezbatere, ca să le criticăm.
Eu vă fac o propunere: într-un capitol să croiți și o soluție la cum ar trebui să se facă politică în România. Pentru a vă veni în ajutor am să vă dăruiesc „Etica Nicomahică” a lui Aristotel. Cartea am s-o duc mâine la FET.
PS. Să știți că întâlnirile de la FET sunt triste fără dvs., asta am simțit la ultima dezbatere.
În privința alianțelor, reiterez părerea mea că sunt suficiente 2-3 partide mari care să acopere spectrul ideologiilor.
Se vede prea bine că partidulețele nu se încumetă să intre singure în alegeri, și în privința asta sunt realiste, dar nu le înțeleg încăpățânarea de a rămâne partide de sine stătătoare.
PC nu își definește conservatorismul. A fost în alianță cu PSD (sub numele PUR), deci a fost conservator al Stângii; a fost în alianță cu PNL, deci ar fi fost conservator al Dreptei. Ce conservă? Politicile promovate ar fi de Stânga (reducerea TVA la alimentele de bază…).
UNPR e de Stânga, rupt din Stânga…
USL e o alianță anti-Băsescu și anti-PDL, deci n-are rost să vorbesc despre ideologii.
Pe de altă parte, vremurile nu sunt propice aplicării unor politici nete de Stânga sau de Dreapta. Și una, și alta sunt nevoite să facă compromisuri și să cedeze, cu riscul pierderii unei părți din electorat.
Apoi, nici nu știu dacă se poate guverna aplicând doar politici de Stânga sau doar politici de Dreapta.
Cred că politicile trebuie alese și ajustate din mers, în funcție de realități.
Multă sănătate și liniște.
@blogideologic spune:
,,Preşedintele Barack Obama pune acum accentul (de sorginte jeffersoniană, observ) pe reluarea procesului de “nation-building” în USA ”
COMPLETEZ SI INTARESC:
Presedintele Obama, in stilul unuia dintre predecesori , dar si al unui co-semen invitat recent din tara cocosului galic, (o) pune al naibii de accentuat si in showbiz.
Deh, cine ii poate rezista celui ai puternic om de pe planeta, si la propriu si la figurat ? Poate doar Putin, in timpul spagatului celebrei gimnaste Alina Kabaeva.
(Z)
Asteptam cartea.
Sper sa nu se intample ceva „neprevazut” care pe dumneavoastra sa va impiedice sa publicati cartea in mai, iar pe noi cititorii s-o citim…….
MULTA SANATATE,RESTUL VINE DE LA SINE..
,
Si eu eram ingrijorata, insa acum ma bucur f. mult ca sunteti, cat se poate, bine. Va doresc din toata inima sanatate si sa reusiti in tot ceea ce v-ati propus si mai ales sa iesiti mai repede din acel loc. Asteptam cartea!
Astept cartea. Rabdare si putere.
Zev,
Tevatura imatura pe linia Obama este identica cu cea din zilele noastre pe marginea de Traian.
Pe mine ma intereseaza mai mult cind vor trece cei doi la religia islamica!
Ar mai fi o chestie,
De gustibus non disputandum!(sau non discutandum)
Se aplica tuturor si domnului Nastase.Este evident ca dintre toti aplaudacii amintiti mai sus ,sunt omisi citiva , care mai au si teme care de fapt intregesc niste simple aplauze!
Ce este si cu firea omului, sa treci niste delicatese totusi la garnituri…”si pentru alti colegi!”