Coaliția USL. Sezonul 2.

Acesta este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici. 

Luni, 6 ianuarie, de Bobotează, a fost pronunțată, în condițiile cunoscute, sentința de 4 ani de închisoare, cu executare, împotriva mea, în Dosarul Zambaccian, adăugându-se față de sentința de la fond și acuzațiile de corupție, acuzații pe care cei trei judecători ce se pronunțaseră în martie 2012, le respinseseră ca nefondate.

În mod evident, această sentință ar fi putut fi gândită, de echipa lui Băsescu, ca un element important în anul electoral care a început, adăugând, din nou, tema „corupției” în dezbaterea publică, încercând, în același timp, să adâncească fisurile dintre PSD și PNL – fisuri ce se amplificaseră la sfârșitul anului trecut. Comentariile liberalilor, după sentință, au arătat că deși anul trecut, ei erau adepții unor dezbateri și modificări legislative de substanță în domeniul justiției, punctul lor de vedere se modificase.

Totuși, săptămâna care a urmat a fost un sfetnic bun și luni, 13 ianuarie, cele două partide, împreună cu PC și UNPR au redescoperit rațiunea coaliției și au hotărât să dea un suflu nou acțiunilor comune din acest an. Probabil că au înțeles că, în fața vicleniei lui Băsescu, aceasta este singura soluție.

65 de gânduri despre “Coaliția USL. Sezonul 2.

  1. Inca o batalie pierduta. Ne-a programat oare sistemul pe esec? Nu doresc sa sporesc emotia provocata de accidentul aviatic din Apuseni. In acest caz, emotia nu incarca energetic sistemul, ci il viruseaza. Si nici sa amplific acuzele. Cred ca mult mai importanta ar fi o reflectie publica asupra sistemului. Ori, de ce nu, o autoreflectie de sistem. In mod cert, batalia pentru controlul evenimentului s-a pierdut pe coordonare. Aparent, ar fi vorba de o boala veche, daca ne amintim de tragediile de la revolutie. Insa cei care au trait marele cutremur au alte amintiri despre interventia de atunci. Daca acceptam ideea lipsei de coordonare, este evidenta conexiunea cu sistemul, cu politica de sistem si, in final, cu politica, in general, singura responsabila de unificarea, coordonarea si directionarea de resurse si actiuni, pe obiective si proiecte. Ceea ce mi se pare cu adevarat ingrijorator este ca ideea de coordonare unitara, in situatii de urgenta, pare a fi cu totul absenta, la nivel national. Exista niste mentalitati institutionale sectare, in care fiecare isi vede doar de bucatica lui de obiect, indiferent ce s-ar intampla, poate sa pice si cerul, numai guru-ul ii poate scoate din transa imobilismului. Nimeni nu pare sa fi auzit de autosesizare sau proactiune, ceea ce este perfect confortabil si autoprotectiv pentru birocratie. Cine ar trebui sa fie creierul coordonator, in situatii de urgenta, daca nu capul sistemului? Cine ar trebui sa fie acelasi lucru la nivel de subsitem, daca nu cel aflat in fruntea subsistemului? Cred ca raspunsurile si individualizarile, pe caz, sunt la vedere. O a doua problema ar tine de ceea ce s-ar putea numi filosofia sau conceptul unui sistem de interventie, din care nu ar trebui sa lipseasca indicatori tinta, de verificare-control si de evaluare-apreciere a reactiilor. Principala tinta in astfel de cazuri este lupta cu timpul, cu minutele si secundele, de care pot depinde vieti. Printr-o “bresa de timp” pot patrunde, pe masura ce se largeste, alte evenimente distrugatoare, care il pot depasi, ca proportii, pe cel initial. Este inacceptabil ca, pe eveniment, inertia sistemului sa dureze circa treizeci de minute, cum rezulta din cronograma, iar intarzierea de localizare sa se masoare in ore. Inchiderea “bresei de timp”, contra-cronometru, trebuie sa fie principiul normativ si educational primordial, ceea ce inseamna contractarea maxim posibila a timpilor de paralelism si/sau de ping pong. De fapt, cred ca timpii de inertie, de activare si de inchidere a “bresei de timp” ar trebui sa fie variabilele care sa fie puse in aceeasi ecuatie. Invocarea ca activarea sistemelor de localizare speciale se face numai in cauze penale, nu si la dezastre, este de nesustinut, daca e vorba de o lacuna legislativa ar trebui grabnic remediata. Inexactitatile de localizare pot avea cauze tehnice, ca si cele de avertizare sau echipare, care sunt o alta batalie pierduta, ce tine de resort, dar cele de reactie tin de interesul politic si managementul crizei. O comparatie, nu din tendentiozitate, ci din pragmatism, ar arata ca daca ar fi existat un interes politic similar celui manifestat fata de DNA, reactia la dezastru ar fi fost fulgeratoare. De asemenea, poate ar trebui sa reflectam mai adanc la ceea ce vrea sa spuna proverbul oriental potrivit caruia apa de departe nu stinge focul. Noroc cu romanii din teritoriu, salvatori de serviciu fara simbrie ai acestei tari, care ne arata, la fiecare criza, ca patriotismul si solidaritatea au acoperire in fapte, indiferent de relief, timp, anotimp si vreme.

    Apreciază

  2. Către „Cris”,
    nu se poate face o disociere între electorat și aleși. Pot afirma că sunt enclave de civilizație, cultura și educație în mijlocul poporului, după cum mai sunt și câțiva lideri pricepuți și integrii.

    Apreciază

  3. UN MILITAR TRATAT CU O CRIMINALĂ INDIFERENŢĂ DE PROPRIA ARMATĂ
    ……………………………………………………………………………………………

    „Am răbdat două zile, aştepând ca generalul locotenent Ştefan Dănilă, şeful Statului Major General, să se simtă şi să iasă public pentru a-şi cere scuze pentru halul în care a ajuns Armata română, sub conducerea sa. Degeaba.
    Mai vreau să menţionez faptul că atât Adrian Iovan cât şi generalul locotenent Ştefan Dănilă au ajuns să piloteze avioane, în urma absolvirii cursurilor aceleiaşi Şcoli militare de ofiţeri de aviaţie de la Bobocu. De la anunţarea producerii accidentului aviatic din munţii Apuseni, până a doua zi, pe 21 ianuarie, când Aurelia Ion a fost declarată decedată, jurnaliştii au spus despre ea că era ba asistentă medicală, ba student. Ca să aflăm în final că aveam de-a face cu un sublocotenent al armatei române, student în anul V la Institutul de medicină militară, al cărui statut a fost în mod voit trecut sub tăcere de instituţia căreia îi aparţinea.
    Aurelia Ion a reuşit la examenul de admitere în facultate, pe unul din cele câteva locuri scoase la concurs de MApN. Odată adimisă a depus un jurămînt militar. Spre deosebire de colegii medicinişti civili, conform programei de învăţămînt, Aurelia Ion a dat examene semestriale cu privire la cunoaşterea legislaţiei şi regulamentelor militare. Tot această fată a executat timp de patru ani trageri în poligon cu armamentul de infanterie şi instrucţie tactică având drept instructori, ofiţeri MApN anume desemnaţi. Gradul de sublocotenent fiind acordat la sfîrşitul anului IV, în urma unui examen.
    Odată cu intrarea în NATO, armata română a preluat copiind-o, doar uniforma corpului Puşcaşilor Marini americani, nu şi forţa morală care-l caracterizează pe acesta, chiar şi fără a fi echipat în uniformă. Deviza corpului Puşcaşilor Marini americani este SEMPER FIDELIS care a devenit ceva pe care ei îl fac în mod reflex, aşa cum respiră. Şi care în limbaj uzual înseamnă că Puşcaşul Marin nu-şi lasă nicodată camaradul rănit pe cîmpul de luptă. Ci îl găseşte şi-l cară în spate pînă la locul unde poate primi îngrijiri medicale.
    În cazul Aureliei Ion, conducerea armatei române, care a preluat doar uniforma Puşcaşilor Marini americani, a preferat să stea cu mâinile în sân, lăsându-l pe unul din ofiţerii săi să moară în frig, ca un câine. S-a vorbit enorm despre incompetenţa STS şi a ROMATSA în stabilirea locaţiei epavei avionului. Nimeni n-a suflat o vorbă despre faptul că dacă ar fi fost condusă de oameni competenţi şi care să vrea, Armata era în măsură să localizeze epava şi să-i găsească pe supravieţuitori în maximum două ore de la producerea accidentului. Numai că aceştia n-au vrut.
    Şi nimeni nu-i poate trage la răspundere pentru acesta. Chiar dacă la 15-17 kmest, sud-est de locul unde potrivit coordonatelor publicate de Antena 3, s-a găsit epava avionului BN-2 (marcat printr-o săgeată verde), pe muntele Mare (al treilea vîrf ca înălţime din Carpaţii Occidentali) la 1.828 m altitudine, se află o companie de radiolocaţie, înzestrată cu cel mai modern radar din dotarea armatei române –FPS-117 (pe hartă : pata mai deschisă la culoare deasupra căreia scrie Cluj/Alba ) .
    https://maps.google.com/maps?q=46.554353,+22.9809&hl=ro&ll=46.488465,23.099442&spn=0.306817,0.414047&sll=37.0625,-95.677068&sspn=44.928295,52.998047&t=h&z=11
    Compania radiotehnică de pe muntele Mare a fost înfiinţată pe vremea lui Ceauşescu, întrucât din această locaţie radarul avea câmp de vedere nelimitat peste Carpaţii Occidentali, asupra celor două direcţii operative de pătrundere în România dinspre graniţa de vest (Poarta Someşului şi Poarta Mureşului), cît şi asupra întregului podiş al Transilvaniei. În aplicaţia militară de mare amploare de la Vlădeasa-Muntele mic, de la sfîrşitul aniilor `80, s-au utilizat pentru prima dată în misiuni de atac la sol, avioane MiG-21, MiG-23, IAR-93 şi elicoptere IAR-330, IAR-316, din zbor razant, pe fundul văilor munţilor Apuseni. Coordonarea zborururilor fiind realizată fără cusur de către radarul de pe muntele Mare.
    Odată cu depunerea planului de zbor de către pilotul Adrian Iovan, MApN l-a autorizat pe acesta să survoleze spațiul aerian național, alocîndu-i zborului un număr de programare militară format din 4 cifre, cuprins între 1001 și 1999, ca pentru orice aeronavă civilă înmatriculată în România, în conformitate cu Regimul de zbor în spațiul aerian al României ( HCM 793/04.07.1974 ). Înainte ca avionul pilotat de Iovan să decoleze, navigatorii cu dirijarea (asimilaţi controlorilor de trafic civili) care lucrează în ture operative în toate punctele de comandă de pe traiectul de zbor Băneasa-Oradea, au primit odată cu numărul de programare militară al zborului şi detaliile planului de zbor: ora decolării, căile aeriene utilizate, punctele de schimbare a capului de zbor, altitudinea, viteza, etc. Sarcina lor fiind aceea de a urmări pe ecranul radar ca aeronava să respecte elementele înscrise în planul de zbor. Aceste elemente au ajuns şi la baza aeriană 71 de la Câmpia Turzii, având în serviciul de luptă avioane MiG-21 şi elicoptere IAR-330 în varianta MEDEVAC. Baza aeriană se află la 60 km de locul prăbuşirii şi a fost condusă până acum câteva zile de general maior Laurian Anastasof, devenit Şeful Statului Major al Forţelor Aeriene.
    De la vericala aeroportului Sibiu, Iovan care era expert în navigaţia instrumentală, s-a îndreptat spre Alba Iulia, zburând pe cap compas 300 de grade după radiofarurile de la sol, pe sub calea aerianăW 92, care-l ducea direct la Oradea, urmând să dea un nou raport de poziţie organelor de trafic, la verticala punctului de control Roşia, aflat la 35 km sud-est de Oradea. Radiofarurile sunt nişte balize montate pe sol care emit într-o frecvenţă radio bine determinată. Ele delimitează începutul, sfîrşitul sau tronsoane ale unei căi aeriene. Cine vrea să verifice poate urmări harta de mai jos.
    http://www.caa.ro/pdf/LR_ENR_6_2_en_2009-05-07.pdf
    Prin urmare, chiar dacă ROMATSA nu are radare decât în Podişul Transilvaniei şi a declarat că odată avionul coborât sub 2.100 m, controlorii de trafic civili l-a pierdut de pe radar, Armata, prin radarul de pe muntele Mare, cel mai probabil a continuat să-l aibă pe ecran pînă la 40-50 de secunde de momentul în care s-a prăbuşit. În ultimile 2-3 minute de zbor de dinaintea prabuşirii, Adrian Iovan trecând la 10-15 km vest de verticala acestui radar. În tăcerea mormântală a locului, este imposibil ca santinele care păzeau perimetrul companiei radiotehnice să nu fi auzit avionul BN-2 cu motoarele (sau motorul) ambalat la maxim, trecând la joasă înălţime, foarte aproape de ele, după care zgomotul a încetat brusc. Poate că l-au şi văzut.
    După ce relatările celor de la faţa locului au fost puse cap la cap, începe să se contureze ipoteza că cineva a avut coordonatele exacte ale prăbuşirii. Poliţia, prin şeful de post, a îndrumat pădurarii şi pe cei doi sătenii din Horea în direcţia bună, dovadă că ei au fost cei care au găsit epava. Tot acel cineva a comunicat iniţial echipelor de salvamontişti, jandarmi montani şi militarilor ISU, o cu totul altă zonă decât cea în care se afla epava, aflată la o distanţă de 20-40 km.”

    Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2014_01_23/Accidentul-aviatic-din-Apuseni-Armata-romana-3039/

    Valentin Vasilescu

    Apreciază

  4. Toata stima pentru conjudetenii mei din Apuseni,adevaratii eroi,adevarate suflete care au salvat cele 5 vieti si au suplinit in proportie de 80% munca autoritatilor bezmetice din Romania.Pana si epava avionului a fost transportata de la locul accidentului de catre oamenii simpli cu mijloacele avute la indemana.Au gasit de cuviinta sa vina si la inmormantarea tinerei decedate in accident,dar nu pentru a fi filmati de catre televiziuni cum fac politicienii.

    Apreciază

  5. Eu am o parere mai aparte: puteti schimba si pe Papa de la Roma, pana nu schimbati avioanele si nu instruiti serios si solid intreg personalul, nu aveti aviatie ci doar aventuri!

    Astia cativa demisi sau care au demisionat, sunt inutili in demisiile lor… Din asa ceva toata lumea invata, nu se curma cariere… Cine va ocupa posturile lor, altii care o vor lua de la capat cu invatatura, legislatia si procedurile? Poate mai politruci, poate mai nepoti, poate mai redusi, mai servili… gata sa produca un alt incident similar, poate mai grav, cat de curand…

    Sa nu am dreptate…

    Apreciază

  6. @ Cris,

    fiindca draga Cris, cei mai multi dintre insii astia de proasta calitate ne sunt serviti la fiecare patru sau cinci ani dupa caz ca reevaluati de partidele noastre post-decembriste, recosmetizati de cohorte intregi de imbalsamatori comerciali, reanalizati, reinventati de echipe intregi de analisti si de catre alti lideri si formatori de opinie, printre care poate si dta, si ca si cand n-ar fi fost de-ajuns, sustinuti impotriva vointei noastre, sub presiunea santajului, a destabilizarilor interne, a dezbinarii noastre, a ruperii si respectiv, a reaprinderii unor conflicte interregionale, de catre cei care se declara aparatorii pacii si libertatilor omenirii.

    Apreciază

  7. @ stii dta, draga Cris, ce am aflat de la sustinatorii dlui Tismaneanu, ca nu conteaza decat lupta dintre Antena3, EVZ, B1, si-atat, noi, alegatorii, am fi restul… stii dta, presupun ca la asta s-au gandit si aparatorii Constitutiei, aparatorii drepturilor noastre cetatenesti, aparatori ai tuturor cetatenilor Romaniei fara nicio discriminare, atunci cand au ignorat cele cateva milioane de oameni, de optiuni, de opinii care au spus altvceva decat sustinatorii dlui Tismaneanu, asta era problema, au avut evident in vedere meciul A3-B1, sprijiniti de catre echipele de majorete sau galerii de suporteri care mai de care mai democrati.
    Am incercat sa le spun ca sunt nedrepti, fara sa-i insult, fara sa utilizez expresii calomnioase, dar nu i-am convins decat cu un comentariu de genul, … multumesc dle Tismaneanu…care evident s-a dorit a fi unul ironic, dar cum sa-ti reuseasca ironia, atunci cand destinatarii ne evaluaeaza pe noi, gloata la cateva parale, imaginati-va doar, aprigii iubitori ai libertatilor civile, printre care si libertatea gandului, a cuvantului, si a alegerii libere, a alegerii de a spune da sau nu, au refuzat sa-mi raspunda la o intrebare, si mai mult de-atat nu mi-au afisat comentariile, in care scuzati-ma, nu le-am spus decat ce va spun si domniilor voastre, i-am intrebat daca nu cumva ei au inceput, si ca la ei ar fi problema, in incapacitatea(din prisma pozitiilor privilegiate avute inainte de ’89) de a accepta ca si noi oamenii simpli avem dreptul la opinie, dreptul de a ne exprima.

    ce blestem pe Romania ca cei mai aprigi luptatori anti-comunisti si aparatori ai drepturilor omului, de azi, sunt odraslele, privilegiatii, laudatorii, lingusitorii sau tradatorii si vanzatorii chiar, ai fostului regim comunist, nu-i asa Cris? nu-i asa, Vasa?, nu-i asa dle scriitor de succes Mircea Cartarescu caruia statul meu va editat atatea carti in afara tarii a.i dvs sa va considerati un scriitor de succes si sa culegeti premiu dupa premiu, nu-i asa, dle Mircea Dinescu, li se rupe puternicilor ursi de latratul incet al cainilor, asa-i, nu este asa doamna Macovei, sunteti la fel de curajoasa in a lupta impotriva celor care va vor sustine campaniile euro-parlamentare, de la nivel european, in special al ppe, nu-i asa, gigantii Europei, recuperati si reevaluati si ei, sustin crestin-democratia din Romania, nu este asa domnule Patriciu? Ingerul meu Vasa Tismaneanu m-a ajutat sa inteleg cum sta treaba, batalia pentru poporul roman s-a dat si se da, in continuare, de fapt intre cei care l-au inlaturat pe ceausescu si cei care au „confiscat revolutia”, noi, poporul, nefiind in ecuatia asta decat restul… scenariu care vad ca tine dupa 24 ani si in tara vecina, nu-i asa prieteni ai poporului roman, nu-i asa dle Mandrasescu, nu-i asa dle Vasilescu, a propos, de ce in calitatea dvs de fost militar de cariera A Sfintei (asa cum ar trebui sa fie) Armate a Romaniei, nu sunteti Vocea Romaniei, sau macar vocea guvernului Rusiei daca tot ati avut o optiune, si nu a opozitiei din Rusia, dumneavoastra sunteti semper fidelis fata de camarazii dvs din Romania, aveti onoare si demnitate fata de tara dvs, ce v-ati propus de fapt, sa bagati batul in gard, iar intre noi si Rusia, dar dvs dle Sorin Rosca Stanescu? Opriti-va oameni buni, daca v-a mai ramas vreun dram de demnitate, si dvs dle presedinte al Romaniei, nu are niciun sens sa mai puneti biletele prin tari straine, Zidul plangerii fiecarui conducator nu este decat Poporul sau, cel care i-a/v-a inmanat mandatul, nu puterea, da a va folosi de instrumentele de aparare a statului impotriva cetatenilor, cui credeti ca folosesc scamatoriile unor individ care se declara independent, sau atacat de, cetatenii care au votat, si asta pe la tv straine, nu era datoria dvs sa va sesizati in calitatea dvs de conducator al tuturor romanilor, in conditiile in care sunt numiti de catre domnia voastra, domnia voastra care nu ati incetat nicio clipa sa faceti politica in interiorul mandatelor obtinute, in care v-ati declarat fatis presedintele cetatenilor privitori la b1, vai de conducatorul care isi face poporul sa planga, vai de conducatorul care nu isi respecta Cuvantul, vai de conducatorul care il face pe Domnul nostru sa planga, vi se par cuvinte banale, ridicole, ei bine nu, domnule Presedinte, asta este credinta poporului asta, pupator de moaste, asa cum va place sa ne spuneti, dvs si fidelii dvs sustinatori, pe umarul nostru ar trebui sa veniti sa plangeti, si lui, restului asta… asa cum il numeste aceiasi fini sustinatori, ar trebui sa-i pupati si talpile, si dvs si voi toti aceia care confunda mila, iertarea, compasiunea, cu prostia. Daca Ariel Sharon ar mai fi putut sa vorbeasca, am convingerea ca atunci cand plangea, asta ar fi dorit sa spuna, oricarui conducator, inclusiv, a celor din tara pe care a pastorit-o, va sa vina vremea, cand va fi vai de cei care il supara pe Domnul nostru. Vine ziua de 24 ianuarie, rusine voua celor care veti indrazni sa va afisati in public maine, daca mai aveti vreo urma de demnitate si respect pentru poporul asta, mai bine i-ati face cu mana, asa cum ati facut candva imbracat, ridicol intr-o vesta, dvs, ma adresez domnule presedinte, celorlalti, ca sunt al naibii de multi, ar trebui sa propunem IPS Daniel sa introduca in rugaciunea de obarsie, si rugamintea adresata Bunului Dumnezeu, de a considera tradarea de neam, tradarea de tara, pacat strigator la cer, asa cum este considerat de fapt in Vechiul Testament. Noua romanilor, poate ca a venit vremea, de dupa 99 de ori, sa nu mai intoarcem obrazul, datoram asta inaintasilor nostri, Cinste si recunostinta vesnica Lor, Dumnezeu sa ne apere in continuare. Si Dumnezeu sa-i apere si sa le lumineze calea celor care va sa vie, in numele vesniciei. Mantuirea noastra sta in unirea noastra, indiferent de toate interesele marilor popoare, avem datoria sacra, sa ramanem acasa, intregi, si vesnic in stare de veghe,

    Apreciază

  8. În cartea „Anti-Iluminismul din secolul XVII până la Războiul Rece” (Les anti-Lumières: Une tradition du XVIIe siècle à la guerre froide), istoricul israelian Zeev Sternhell (născut în anul 1935) afirmă că filosofia lui Herder prefigura „campania anti-universalistă din secolele XIX şi XX”. Îmi permit să invoc aici un contra-exemplu românesc : protocronismul, atacat de Vladimir Tismăneanu. În esenţă, protocronismul pentru noi este foarte bine justificat prin fapte istorice. Se ştie că Imperiul milezian pontic este contemporan cu dinastia saitică. Or, această dinastie saitică (căreia Novalis îi dedică o carte întreagă în semnificaţia de renaştere culturală) este sursa universalismului civilizaţional. Herder denumea influenţa egipteană din Sais „măduva de înţelepciune”.

    Apreciază

  9. @ omul padurii:

    Dacă asta e explicația dv., să candideze electoratul care se crede corect și cinstit! Cine îl oprește să candideze independent?
    Candidați și dv. dacă vă credeți cinstit!
    De ce să rămâneți, dv., cei cinstiți, mereu pe dinafară?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s