Gerard de Villiers a murit recent, la 31 0ctombrie anul acesta, in varsta de 84 de ani. Cine a fost? Un scriitor francez de romane politiste care a publicat 200 de volume in seria SAS (Son Altesse Serenissime), in aproximativ 100 de milioane de exemplare in toata lumea.
La inceputul anului, am citit un comentariu in The New York Times (30 ianuarie), comentariu semnat de Robert F. Worth si intitulat „Romancierul spion care cunoaste prea mult”. Intr-adevar, autorul comentariului arata conexiunile lui de Villiers in lumea spionajului francez si nu numai, actiunile romanelor sale fiind plasate in puncte si momente fierbinti ale planetei.
Imi aduc aminte, cu ocazia unei vizite la Bucuresti a lui Hubert Vedrine, fost ministru de externe in Franta, am discutat despre romanele lui de Villiers. Dupa o vreme, am primit un exemplar al unui volum al lui de Villiers, cu autograful autorului, Vedrine fiind prieten al sau.
De-a lungul anilor, am citit toate cele 200 de volume semnate de de Villiers. Combinatii comerciale de spionaj, actiune si sex. In general, le citeam in avion sau in scurtele vacante. O modalitate de brain washing, o incercare de a incheia preocuparea pentru un anumit dosar inainte de a trece la un alt subiect. Ma fascina in principal prezentarea contextului politic, legat de diverse zone de criza din lume. Multe din elementele de ‘peisaj” erau bazate pe fapte si personaje reale. Ultimul volum pe care l-am citit (numarul 200, publicat in 2013) are titlul „La vengeance du Kremlin”. A fost si ultimul volum scris de de Villiers.
Doru Coarna
Te inteleg, de aceea mi-am cerut scuze cititorilor pentru prea marea lungime a unui comment anterior referitor la demnitari, functionari, etc., in care am introdus si un excelent expozeu lamuritor al domnului Severin.
Dar, nu te acuz, prietene. Nici eu nu citesc, intodeauna, chiar tot ce postezi.
Promit ca pe viitor, voi sorbi o cafea tare inainte si voi incerca sa ating acea stare de gratie care sa-mi permita penetrarea tuturor sensurilor profunde. Trebuie sa existe unul, deoarece, pesimismul pur nu are sens, decat daca poti trai fara a avea ceva de facut.
(Z)
Blogideologic: nu o data am avut semtimentul ca m-am nascut doua milenii prea tirziu (ori, poate, mai devreme) si ca ar fi trebuit sa fi fost filosof antic; in primul rind deoarece ei aveau posibilitatea sa nu munceasca. Cu lidereala de opinie, m-am gindit la un exercitiu intresant si ne priculos: pindim la semafor cind se face verde si atunci coborim primii de pe bordura si , facind semn cu mina celorlalti pietoni, le strigam: dupa mine!
Blogideologic: nu o data am avut semtimentul ca m-am nascut doua milenii prea tirziu (ori, poate, mai devreme) si ca ar fi trebuit sa fi fost filosof antic; in primul rind deoarece ei aveau posibilitatea sa nu munceasca. Cu lidereala de opinie, m-am gindit la un exercitiu intresant si ne priculos: pindim la semafor cind se face verde si atunci coborim primii de pe bordura si , facind semn cu mina celorlalti pietoni, le strigam: dupa mine!
am auzit de el, a scris niste carti foarte bune, merita sa-l citesti!
am auzit de el, a scris niste carti foarte bune, merita sa-l citesti!